vineri, martie 5, 2021

…Basescu: cum te cresti, asa ii ai! (sau despre infernul din oglinda)

…”l’enfer c’est les autres” – declara ritos Sartre (ca tot e pomenit in ultima vreme) – si multi s-au grabit si se grabesc in continuare sa-l aprobe: „Infernul sunt celilalti„. „Ailalti”. Niciodata noi. Niciodata eu. Ceilalti. O, la la! Frumos spus! Vorba lui Raymond Chandler (si-l mai aminteste cineva?), „f…ii astia de francezi au o vorba pentru fiecare lucru – si de fiecare data au dreptate„. Ei bine, nu chiar. In realitate, Sartre reformula laudativ ceea ce, cu repros, stiau si ai batrani: „E mai lesne sa vezi paiul din ochiul altuia, decat barna din ochiul tau„.

Traian Basescu s-a aratat dezamagit de PDL. Si-a luat mana de pe ei. Si-a pierdut orice speranta. Si-a ucis, macar declarativ, toate iluziile. Si procedeaza cum se cuvine din cel putin doua puncte de vedere. Primul, strategic: amenintat cu suspendarea inaintea Congresului PDL, presedintele face ce stie el mai bine – forteaza nota (si) mai tare. [Nota: In treacat fie spus, TB foloseste aceasta strategie de atat de mult timp si cu atat de multa consistenta, incat nu poti sa nu te minunezi de cecitatea adversarilor sai, incapabili de anticiparea unor astfel de mutari.] E – dupa cum am tot repetat-o pana m-am plictisit – instinctul omului care stie  mersul pe bicicleta: cand te inclini intr-o parte, rasucesti ghidonul si mai tare in aceeasi directie. De-abia daca procedezi invers, musti din tarana. De asta data, rasucirea ghidonului prezinta un dublu avantaj strategic. (1) In perspectiva unei eventuale (si stupide) reincercari de suspendare, presedintele apare inca o data drept victima unui sistem corupt al carui unic outsider mai este. (2) Din perspectiva viitorului congres PDL, aceasta lehamiseala a presedintelui poate si va functiona ca un factor de presiune  extrem de important (bully pulpit,cum  i-ar zice americanii).

Din al doilea punct de vedere, Traian Basescu a procedat bine pur si simplu pentru ca avea dreptate, dincolo de orice calcule strategice. Dupa cum observau Monica Macovei sau Cristian Preda, un partid inaltat la putere printr-un discurs anti-corputie isi distruge singur sansele de supravietuire cata vreme continua practicile formatiunilor pe care le-a inlaturat de la guvernare – si asta in contextul crizei economice si adoptarii unui intreg set de masuri antipopulare. Ce-i mai ramane PDL-ului de oferit in asemenea conditii? La scara micro, cateva finantari de la stat, doi mici si-o bere plus o podeata. La scara macro, insa, nimic. Doi mici si-o bere nu vor echivala niciodata pierderea unei sperante – asta e ceea ce „realistii”, cei care „stiu cum merg lucrurile”, au probleme in a accepta. Berea si micii, spaga si traficul de influenta, merg la scara mica. La scara mare, niciodata. Or, intr-o campanie electorala, vorbim la scara numerelor mari.

Presedintele avea asadar toata dreptatea sa se declare dezamagit si ingrijorat de perpetuarea (insititutionalizarea?) unei politici a compromisului. Procedand astfel, Basescu s-a plasat (fara sa stie, de buna seama) in siajul unui John  Stuart Mill sau John Morley (discipolul lui Mill, cel care in secolul al XIX-lea a scris prima carte intitulata chiara asa: On Compromise. Atat Mill cat si Morley se aratau ingrijorati inca de pe atunci de apetenta britanica pentru compromis si de inaltarea acestuia de la rangul de metoda punctuala la cea de principiu calauzitor al politicii.

Nu obiectul dezamagirii presedintelui reprezinta, asadar, o problema, ci radacinile acesteia. Ay Zavalita, Zavalita (vorba lui Llosa), cand sa fi inceput a se-nfiripa? Daca n-a inceput cu „Petre, esti cel mai bun„, atunci s-ar fi cuvenit sa inceapa cu renuntarea la decizia de returnare a casei din Mihaileanu. Sau cand si-a indepartat, pe rand, consilierii de buna credinta, preferand in locul lor sicofantii. Daca nici atunci, macar cand Elena Udrea a fost propulsata, peste noapte, in pozitia de purtator neoficial de cuvant al presedintelui in ierarhia PDL. Sau cand tatal a zdrobit in picioare omul politic, acceptand candidatura inepta a fiicei la europarlamentare. Iar exemplele ar putea continua. Se cunosc. Le cunoaste pana si Basescu, dar nu vrea sa le accepte.

Se spune: „Cum ii cresti, asa ii ai„. Nu e intotdeauna adevarat. Mai aproape de adevar e „cum te cresti asa ii ai„. Ii cresti prin puterea exemplului. O inveti in armata: nu le poti cere altora ceea ce tu insuti nu esti in stare sa faci. Sau le ceri, ei o fac, dar ti-ai pierdut credibilitatea si, la primul pericol, in locul unui pluton gata de sacrificiu vei avea pe mana doar o banda de tradatori (in cazul unui comandant de nava, o adunatura de pirati – desi, contrar impresiei generale, piratii erau de-a dreptul democratic organizati). Pana si Basescu poate intelege asta,

Poate, dar n-o face. De ce? Pentru ca a identifica greselile si slabiciunile si cedarile altora e usor, indiferent de costuri. A le identifica pe ale tale e mult mai greu, chiar daca nu te costa mai nimic – doar o marturisire: „Am gresit. Imi pare rau.” Atat. E lesne sa vorbesti despre nevoia de toleranta, cata vreme nu ti se cere sa fii tu insuti tolerant cand esti sufocat de indignare. E lesne sa vorbesti despre intransigenta morala – cata vreme nu ti se aplica tie insuti, taman acolo unde te doare mai tare. Atunci se gasesc circumstantele speciale, atunci toleranta e denuntata ca slabiciune, iar intransigenta ca lipsa de nuanta.  Traian Basescu are perfecta dreptate cand constata ca liderii PDL sunt lipsiti de anvergura necesara unui adevarat om politic. Greseste doar refuzand sa-si accepte rolul in aceasta spirala vicioasa. Greseste doar refuzand a se privi, cu atentie, in oglinda.

PS Asa se explica si nonsalanta de care da dovada Elena Udrea cand nu se simte in nici un fel tintita de dezamagirea prezidentiala, dimpotriva arata indignata cu degetul in stanga si-n dreapta. Si pentru ea, infernul sunt ceilalti. Intotdeauna, ailalti. Niciodata eu. Niciodata in oglinda.

PPS De buna seama, toate constatarile de mai sus se aplica si in cazul suprasemnatului.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Ce va face sa credeti ca nu a auzit de John Stuart Mill sau John Morley? Nu ne spunea el in campanie cum prima grija cand ajungea intr-un port, dupa luni pe mare, era sa seduca sa viziteze bibliotecile (sau muzeele…?)…. Ceva tot s-o fi lipit din lecturile alea.

    • Cred ca povestea basesciana era o aluzie prea fina la bancul cu bula care joaca vrea sa joace sah, dar uneori sa multumeste sa joace si table.

  2. Alin e Fumurescu, are impresia ca mai citit ca el nu se poate :) De unde sa stie dl presedinte Basescu cine e Sartre, Chandler, Stuart Mill sau Morley. P’astea le stim numa’ noi, telectualii :D Ati uitat dle Alin s-o ziceti p’aia cu FLOTA. Daca era cinstit dl presedinte Basescu ar fi trebuit sa dea flota inapoi :lol: Si povestea cu inghetata, Mircea si armamentul ati uitat s-o bagati. Slab, foarte slab. Fiecare din acuzele aduse de acest articol (plus cele pe care le-am mai adaugat eu) au fost lamurite de nenumarate ori. Pentru cine vrea sa auda. O bon antander saliu (sau cum naiba se zice pe nemteste). Dle Fumurescu, mai incet cu afumatoria ca nu se mai vad carnatii. Se bate omul asta (aproape de unul singur) cu una din cele mai formidabile caracatite si ce v-ati gandit dumneavoastra … „ia sa-i dam noi o mana de ajutor poate o scoate mai usor la capat”. Multumim foarte frumos de intentie dle Alin Fumurescu.

  3. Nu cred că Sartre s-a intersectat cu înţelepciunea populară romînească, în aşa fel încît să fie atît de impresionat de ea încît s-o reformuleze.

Lasă un răspuns la 1 Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

De la Imperiul Akkadian la America vremurilor moderne, Marire si decadere cartografiaza istoria lumii prin zece imperii majore. Prin prisma lor este sondata aspiratia omenirii pentru putere si este urmarita evolutia impulsului imperial de la directa agresiune militara a imperiilor antice la subtila, dar ampla influenta culturala a superputerilor de azi.

Paul Strathern este autorul a numeroase lucrari de stiinta, istorie, filosofie si literatura, inclusiv al colectiilor Philosophers in 90 Minutes si The Big Idea: Scientists Who Changed the World.

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro

Top articole

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Societățile și conectorii

Este evident că populația multor țări a devenit din ce în ce mai fragmentată, inclusiv din punct de vedere politic, social și...

Aterizarea forţată a unui avion de pasageri Il-18 în Cipru şi fenomenul globalizării (24 februarie 1962)

Când se mai întâmplă să citesc studii privind globalizarea şi despre zgomotoşii critici ai acestui fenomen, gândul îmi zboară către un incident...

Lumea, America, Waze și BigTech

Nu doar comportamentul agresiv și arogant al oligopolurilor digitale, impactul lor politic și social ci și atmosfera generală din interiorul acestora marcată...

Suveranitatea economică: între sloganuri și realități

În discursurile unor politicieni și în scrierile unor jurnaliști și economiști români, este prezent adesea sloganul suveranității economice. Concepția economică exprimată de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.