luni, ianuarie 18, 2021

Bătaia ruptă din politică

Societatea românească a avut de-a face în ultimii ani cu instaurarea conflictului ca mod de guvernare: orice competitor politic s-a codificat în limbajul public ca ”adversar” sau ”dușman”, orice confruntare a devenit ”luptă”și ”război”. Cu această terminologie, amplificată până la catastrofă, a operat și presa doritoare să atragă atenția și să crească audiențele. Dai pe Google și găsești sute de mii de titluri în care tronează cuvântul ”inamic”, în cele mai diverse contexte: ”Republica Moldova devine inamic declarat al Bruxelles-ului”, ”Vântul, pricipalul inamic al vedetelor pe covorul roșu”, ”Cel mai mare inamic al producătorilor de medicamente, taxa clawback”, ”Ponta, marele inamic”, ”Încă un inamic pentru Pițurcă” sunt doar câteva exemple de ultimă oră. Otevizarea, divertismentul slobod la gură și la gesturi obscene, precum și moda ”televiziunilor de știri” au amplificat uneori până la demență fenomenul bătăliilor sângeroase în platou. Preferința pentru pitecantropi gen Becali sau Vadim Tudor invitați să se repeadă la oricine (hopa, primul tocmai a dispărut din peisaj!), inventarea unor genuri denumite spre derută ”pamflet” sau ”satiră” pentru a acoperi insulte și instigări la violență, în care Mircea Badea deține un record cu prea puține sancțiuni legale, transformarea moderatorului în inchizitor gen Gâdea, accentuează tendința spre agresivitate.

Agresarea jurnalistului Mircea Marian pentru a-și fi exprimat opinia în chestiuni publice vine ca o consecință indusă. Comentatorii au subliniat că lipsa de reacție sau reacția slabă în cazuri anterioare ca Horia Roman Patapievici sau Vladimir Tismăneanu, ”pedepsiți” pentru că ar fi ”neromâni” și pentru că nu sunt de partea cui trebuie, în acest caz USL. În timpul lansării volumului ”De ce e România altfel” în Timișoara, orașul care se mândrește cu multiculturalismul său, istoricul Lucian Boia a fost sabotat fiindcă este ”dușmanul românilor”. Ca și cei amintiți, cărora li se adaugă și alții, jurnalistul Mircea Marian a fost amenințat și bruscat fiindcă ar fi ”jidan”, așadar nu suficient de român. Naționalismul gregar este promovat din greu pe plan politic și mediatic, este amplificat de un curent antieuropean și antiamerican, moștenire încă neconsumată a propagandei comuniste și a vechii Securități care prinde la anumite segmente din societate. Mai e ceva: manipularea deșănțată practicată de Antene care au transformat în iarnă proteste sociale firești într-un spectacol unde indivizi plătiți sau răsplătiți ca generalul Dogaru sau învățătoarea grevistă devenită senator ș.a. au fost tranformați în ”eroi” de conjunctură, în vreme ce inamicii au fost diabolizați, a produs confuzie și anxietate socială. Nu putem avea memorie atât de scurtă încât să nu ne amintim ofensiva liderilor politici azi la putere care au difuzat permanent ideea a fost că există un vinovat pentru toate (președintele, dracul în persoană), sau mai mulți (dușmanii politici) care trebuie anihilați, dacă nu chiar lichidați.

Publicul se poate întreba de ce sărim ca arși dacă este agresat un jurnalist, când violența este la ordinea zilei: odraslele și nevestele sunt bătute ca la carte, violul și crima au devenit subiecte de presă zilnice. Jurnaliștii reprezintă o categorie expusă. Deși rațiunea profesiei lor este interesul public, nu întotdeauna acest lucru este de la sine înțeles. Uneori jurnaliștii își trădează menirea, alteori oamenii interpretează greșit interesul public și ignoră libertatea opiniei. Revenirea insultei și calomniei în Codul Penal și ”moralizarea” penală a delictului de opinie îi privește frecvent pe jurnaliști, de aceea solidaritatea este obligatorie. Cazul Mircea Marian are două circumstanțe agravante: agresorul Mihai Voicu face parte din categoria ”revoluționari”, categorie utilă puterii politice, deseori folosită ca instrument de presiune și intoxicare, iar agresiunea s-a petrecut în prezența unor polițiști blazați, categorie utilă și ea puterii. În absența unor instrucțiuni, polițiștii n-or fi știut de partea cui să fie. Agresat pentru că exprimă o opinie contrară liniei, Mircea Marian a simțit pe pielea lui ceea ce a analizat în articolele sale din Evenimentul zilei sau în dezbateri de platou: că vocile critice primesc un stigmat (îl primise deja pe cel de ”băsist” când a fost îndepărtat de la TVR Info împreună cu Ioana Lupea), în vreme ce în ierarhiile puterii criteriul datului favorabil din gură a adus funcții ministeriale și beneficii majore diverșilor cobeligeranți din studiourile Antenelor sau ale Realității TV, pe vremea campaniilor electorale. Amară confirmare.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Societatea este belicoasa, dar in general romanii refuza violenta, cu exceptiile care confirma regula.

    Sper ca agresorul jurnalistului sa-si primeasca binemeritata pedeapsa, conform legii. Ii prinde bine si lui, dar si noua tuturor.

  2. Dna B.Armanca,o data in plus,va citesc cu placere si interes.Analiza dvs,si de aceasta data este fina,subtila,si spune lucrurilor pe nume cu claritate,eleganta dar si cu fermitate,va felicit si va multumesc!
    Se pare deci ca exista in limba romana suficiente cuvinte care sa permita exprimarea dezacordurilor inerente dintre oameni,intr-un mod civilizat si respectuos de sine insasi,si de orice interlocutor!
    Cred ca agresivitatea verbala,marlania si incivilitatile au „priza la public” pentru ca…distreaza!
    Din-totdeauna omul a fost atras de spectacole de cruzime,iar daca astazi arenele unde leii devoreaza gladiatorii nu mai fac parte din peisaj,modernizarea a deplasat doar locul spectacolelor,nu si principiul lor!
    Atunci cand NIMIC,se pare ca,nu-l mai determina pe om sa se civilizeze,cand cei mai virulenti agresori sunt bogati,au faima si putere,si injura cu un zambet condescendent pe buze,ce ramane de facut pentru cei care nu vor si nu pot sa accepte inacceptabilul…?
    Atitudini ca a dvs dna B.Armanca,desigur,deci continuati sa trageti semnale de alarma…si sa ne dorim ca exemplul dvs sa faca efectul bulgare de zapada…!?

  3. Aveţi dreptate, stimată doamnă. Şi eu sunt nemulţumit de „sângele pe pereţi” proiectat de ziariştii tineri şi politicienii din toate partidele, inclusiv de cel care ar fi trebuit să fie un factor de stabilitate în acest „război pentru bani”. Din păcate, Traian Băsescu a instigat la rândul său categoriile sociale, unele împotriva celorlalte, şi atunci s-a ales praful de echilibrul social fragil şi liniştea de care ai nevoie pentru a merge pas cu pas pe un anumit drum. Şi nu văd cum ar putea să ne ofere o soluţie pentru ieşirea din criză cel care s-a ascuns în spatele unor proceduri pentru a nu fi pedepsit pentru plagiere.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.