De acum e oficial: IBM va vinde divizia de servere x86 către Lenovo. Știrea o puteți găsi aici, dar a circulat în toată presa.
Cu aceasta se pare că IBM se desparte definitiv de copilul său rebel dintotdeauna, PC-ul. Conform anunțului, principala direcție de dezvoltare în viitor pentru Big Blue va fi Big Data.
Big Data e deocamdată un concept relativ neclar, dar care izvorăște dintr-o situație destul de concretă: suntem în măsură să adunăm cantități imense de date a căror prelucrare devine dificilă cu tehnologia convențională.
În momentul de față nu prea avem însă alte tehnologii la dispoziție, tot ceea ce putem face este să forțăm tehnologia existentă să facă totul mai rapid: storage-uri mai rapide, conexiuni mai rapide, optimizări la nivel de organizare a datelor etc. Încă nu avem o invenție fundamentală care să diferențieze clar big data de usual data.
Consecințele pe piața serverelor convenționale vor fi interesante. Interesul IBM pe această piață nu a mai fost așa de mare de ceva vreme, ceea ce a făcut din HP un leader de facto, cel puțin pe piețele mai sărace, cum e a noastră. Va fi interesant de văzut dacă Lenovo va reuși să păstreze poziția în plutonul fruntaș; personal am dubiile mele, dar recunosc că e posibil să fie rezultatul unei preconcepții: cu toate revelațiile lui Snowden, nu prea aș stoca date sensibile pe un server produs de o firmă de stat din China. Rămâne de văzut dacă Lenovo va ști să își folosească resursele comerciale și de marketing pentru a depăși acest handicap.
Pentru că am lucrat multă veme cu serverele Fujitsu ( foste Fujitsu-Siemens) sunt curios dacă de data asta singurul producător european care contează va reuși să speculeze momentul. Fujitsu-Siemens a beneficiat acum mulți ani de pe urma fuziunii HP-Compaq, mutare care a eliminat practic un brand de pe piață lăsând liber locul trei ( în acea vreme Dell încă asambla PC-uri) . La noi, creșterea a fost destul de pronunțată fiind încurajată și de achizitiile cu fonduri europene ( care solicitau proveniența europeană a produselor). În timp însă, Fujitsu a pierdut locul trei în favoarea Dell, și pe fundalul problemelor interne dar probabil și datorită unei lipse de dinamism pe care aș numi-o specific europeană.
Revenind însă la big data, mutarea IBM pare a se înscrie în noua “mantra” a managerilor, și anume cloud-ul. Desigur, sunt multe alte surse de big data care pot constitui potențiali clienți: cercetarea științifică, datele meteo, NSA. Dar aceștia sunt cazuri mai degrabă de nișă, mă îndoiesc că IBM se gândește doar la ei pentru a-și reorienta businessul. Însă mutarea unei părți semnificative din serverele care acum se găsesc la companii private mari sau mici, ba chiar la provideri mai mici poate fi o provocare și o afacere bună pentru cel care se trezește de dimineață.
Cred că am mai discutat aici în trecut despre conceptul de cloud, dar o să repet câteva lucruri:
Ideea promotorilor acestui concept este înlocuirea modelului actual, în care serverele și mai ales software-ul stau pe stațiile și serverele firmei cu unul în care toate serviciile sunt puse la dispoziție de providerul de “cloud” pe baza unui abonament lunar. Astfel, clientul, compania comerciala, scapă de povara administrării (și achiziționării) serverelor și aplicațiilor; în plus, poate mări sau micșora numărul de utilizatori folosiți la cerere ( pe când o licență achiziționată nu poate fi returnată dacă nu mai e necesară) Din câtă contabilitate știu eu, această formulă e avantajoasă și pentru că respectivele cheltuieli sunt deductibile.
Reversul medaliei este însă că o astfel de companie va beneficia strict de serviciile pe care le poate oferi respectivul provider. Deocamdată gama aplicațiilor diferă de la provider la provider și nu este deosebit de extinsă, motiv pentru care conceptul, cel puțin momentan, nu funcționează ca în pliantul publicitar, pentru că orice aplicație care nu e în oferta providerului va trebui instalată în altă parte, iar daca nu vorbim de o aplicație web, probabil că sunt mari șanse să fim nevoiți să achiziționăm un server, adică exact ceea ce am vrut să evităm. Nu mai vorbesc de situația de-a dreptul tragică în care vom dori să schimbăm providerul.
Să trecem însă peste asta și să ne referim doar la providerii la care cererea se întâlnește cu oferta, respectiv la clienții care deja sunt în “cloud” .
Interesul providerului este să folosească un serviciu pentru cât mai mulți clienți. Desigur că datele lor sunt separate software din punct de vedere al accesului, dar fizic vorbind se găsesc în același storage. Nu este nevoie de prea mulți clienți ca să constatăm că am ajuns la big data. Problema backup-ului, problema replicării pe mai multe servere, lucruri care la nivel de companie se puteau rezolva relativ simplu, la nivel de provider devin deja o provocare, iar providerul se angajează să răspundă de integritatea datelor în locul nostru.
Succesul IBM în aceasta direcție va depinde hotărâtor de succesul conceptului de cloud. Deocamdată există suficienți clienți în zona IMM-urilor care apelează la această formulă. Poate că pe măsură ce aplicațiile devin mai sofisticate vor exista tot mai mulți clienți medii (cei mari oricum au propriile lor big data) dar oricum ponderea majoră va fi tot cea a startup-urilor. Având în vedere și achizitia SUN ( respectiv a serverelor lor) am zice că masa critică a fost atinsă sau se va atinge în curând.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Desi Lenovo a devenit cel mai mare vanzator de calculatoare din lume, situatia este relevanta pentru ce inseamna puterea consumului si puterea tehnologiei. IBM, precum orice corporatie occidentala, gandeste in viitor, atunci cand puterea va insemna capacitatea de a sintetiza datele de a oferii servicii si solutii pentru oricine, iar Lenovo isi doreste cota de piata pe produse, produse ce fara aura inovativa a tehnologiei vestice nu isi vor gasi corespondent.
Unii aleg sa faca agro-inginerie genetica altii aleg sa fie cei mai mari vanzatori de sapaligi din lume.
Ei,pt big data mai trebe asteptat cateva zeci de ani
Deocamdata nu exista inteligenta artificiala minimala pe care o are orice om
de a separa cand vede o gramada de chestii,ceea ce e util lui de garbage
si deocamdata e mult gunoi pe servere
stiu pe cineva care are 48 TB pe Drobo si Raid 5
si foloseste acest spatiu imens pt masini virtuale de 1 TB fiecare pe care le tot salveaza,le face snapshot si backup regulat
dar discurile nu sunt dinamice ci fixe
deci va imaginati..99% e deduplicare sau gol
Cu spatiul liber mai exista solutii, dar cu datele, fiind vorba de datele clientului, n-ai ce le face, le faci backup, chiar daca 80% din ele sunt prostii… nu ai cum sa hotarasti in locul lor..
„Fujitsu-Siemens a beneficiat acum mulți ani de pe urma fuziunii HP-Compaq, mutare care a eliminat practic un brand de pe piață lăsând liber locul trei”
Ocazie cu care Compaq a fost eliminat din cel mai mare proiect IT romanesc din vremea aceea, find inlocuit cu Fujitsu-Siemens.
Scenariul a functionat peste tot, pentru ca a permis unor distribuitori sa intre pe segmentul de piata traditional ocupata de compaq- nici eu nu as cumpara servere de la o firma care tocmai a disparut :) . Cand ramane un spatiu pe piata se va gasi sigur cineva sa il umple.
La rece, un cloud data poate fi costisitor pentru un start-up sau chiar o companie medie la un moment. De altfel , intreprinzatori americani au realizat asta usor, taind cheltuielile *cloudul Amazon si investind in propria infrastructura cu servere.
Iar cand vorbim de Big Data, cea mai interesant concept de aplicare data-mining, mi-a parut a matematicianului care a folosit datele de pe Okcupid sa-si gaseasca sufletul pereche. http://www.wired.com/wiredscience/2014/01/how-to-hack-okcupid/
“Big data is like teenage sex: everyone talks about it, nobody really knows how to do it, everyone thinks everyone else is doing it, so everyone claims they are doing it.”
–Dan Ariely
Butada asta se poate aplica multor concepte din IT. Totusi, problema in acest caz este reala, solutii nu prea avem, deci pare natural pentru o companie care isi permite sa investeasca in cercetare sa abordeze domeniul.
A few questions:
– What is big data?
– How do you define it?
– How big is big in big data?
– If using Hadoop do you automatically do big data (there is a great deal of confusion here)?
There is a slogan in the cyber security community: „they could not get the SIEM right and now they want to do big data.”
Legat de Big Data: e una din cele mai mari aberatii la ora actuala (in principiu pentru a justifica munca unora), daca ai un volum ceva mai mare de date, atunci trebuie sa folosesti Hadoop (un proiect remarcabil, dar scris cu picioarele), MapReduce etc. De la o ecuatie simpla sa ajunge la folosirea vreo 10 tool-uri care fac toate aproape acelasi lucruri, dar tot nu sunt capabile sa ofere solutia completa.Daca Google a facut o implementare pentru a gestiona un sistem imens, asta nu inseamna ca trebuie folosit la o scara de 1000 ori mai mica.
Revenind la IBM: e o mutare putin ciudata, desi vine in linia urmata de IBM in ultimele doua decenii. Ciudata spun pentru ca hardware-ul era calul troian folosit de IBM pentru a mulge bani ( odata ce cineva iti foloseste hardware-ul, e ‘locked in’ in sistemul tau si il poti mulge de bani pe termen lung pentru servicii ). Insa IBM de ceva vreme s-a reinventat ( cum o face din cand in cand) si a realizat ca poate scoate mai multi bani din software si servicii decat din hardware.
Legat de Lenovo, ma indoiesc ca vor face mare lucru. N-au prea facut-o cu Thinkpad-ul , mai nou au anuntat ca vor sa se orienteze spre consumer, curand Thinkpad va concura mai mult cu Apple si Sony(high-end consumer) decat cu HP sau Dell ( high-end business). Unul din motive e probabil si ca proiectele guvernamentale din US nu mai accepta hardware Lenovo ( din teama de spionaj, desi toata lumea produce in China, chiar in aceleasi fabrici).
Exista asadar un viitor pentru profesia de Hadoopist?
Chiar asa sa confunzi IBM cu Oracle (ei au cumparat Sun in 2010) si sa mai ai pretentii de analist pe IT…
Despre achizitia SUN de catre Oracle am scris acum vreo doua luni ( vedeti arhiva). Poate fraza e cam neclara ( nu spune de catre cine s-a achizitionat) dar ma referam la faptul ca se fac achizitii pe zona de masini foarte puternice, in nici un caz nu ma refeream la achizitia de catre IBM ( ar fi chiar rusinos pentru ei sa cumpere servere de la altii )