duminică, noiembrie 29, 2020

Binomul Dorneanu-Weber

Evoluția profesională, pe scara socială și în viața politică a d-lui Valer Dorneanu, azi președintele auto-declarat insomniac, socotit de mulți dintre noi de tristă faimă al Curții Constituționale a României, nu ridică nici cel mai mic semn de întrebare. Iar de mirare nici nu poate fi vorba. Mirarea nu se potrivește deloc cu personajul.
Născut în octombrie 1944, probabil copil cuminte, elev silitor, dar și cu origine socială sănătoasă, domnul Dorneanu a absolvit fără probleme cursurile Facultății de Drept. A primit ok-ul organelor competente, așa că a obținut firesc, în firescul lucrurilor din perioada comunistă, posturi succesive de procuror.
Pesemne, și-a făcut cum nu se poate mai conștiincios datoria, a ascultat fără să crâcnească pe cine trebuia să asculte de vreme ce deja, în 1985, dl, pardon, tovarășul Dorneanu a avut parte de o promovare spectaculoasă. La care iar nu putea aspira oricine. În 1985, tovul în cauză a devenit Consilier la Consiliul Legislativ. De acolo a fost recuperat de dl. Ion Iliescu care, în 1990, l-a făcut consilier pe probleme de legislație. Ce vreți? Un tehnician, un profesionist, omul potrivit la locul potrivit.
Numai că din 1990 încoace destinul, viața și opera (atâta câtă este) a necharismaticului domn Dorneanu s-a potrivit, s-a legat de dl. Ion Iilescu, tătucul FSN și al metamorfozelor prin vremuri al partidului, moștenitor în gînduri, fapte și fărădelegi al aproape centenarului Partid Comunist din România. Prepoziția din are schepsisul ei și se verifică cum nu se poate mai bine și în cazul domnului Dorneanu. Că doar nu degeaba a mers insul respectiv în 2018, în ciuda recomandării expres-contrarii a Ministerului Român de Externe, să ia lumină din Rusia. La fel cum se duceau înaintașii. Adică Ana Pauker, Leonte Răutu, Emil Bodnăraș. Și nu degeaba i se aduc azi elogii domnului Dorneanu de revista Sputnik, oficiosul și oficina de propagandă a Moscovei către România. O nouă Scufița roșie în limba română.
Asocierea lui Valer Dorneanu cu Ion Iliescu a fost cum nu se poate mai profitabilă pentru primul. Domnul în cauză a știut să tragă toate foloasele din aceasta, pe urmă a trecut cu arme și bagaje și în barca lui Adrian Năstase, dar și în aceea a lui Geoană, ca și în vaporașul lui Ponta ori în micul distrugător al lui Liviu Nicolae Dragnea. A fost când ministru, când președinte al Consiliului Legislativ, când președinte al Camerei Deputaților, a devenit – cum altfel?- profesor universitar când la Stat, când la Privat, azi e președintele CCR și are în portofoliu vreo trei sau patru pensii speciale.
Nimic asemănător sau, mai bine spus, nimic asemănător până la un punct, în cazul evoluției doamnei Renate Weber. Doar că probabil și domnia sa a fost elevă silitoare și cu ok- ul necesar de la PCR, UTC și toate celelalte, de vreme ce a fost admisă fără probleme la Facultatea de Drept. Din 1979 și până în 1990, dar și multă vreme după, doamna Weber și-a văzut linștită de ocupația ei de avocată și de membră a Baroului de avocați din București. Pe urmă, a descoperit gustul vieții în ong- uri. S-a îndrăgostit de miliardarul american de origine maghiară George Soros, a devenit chiar președintă a Fundației Soros din România, ceea ce nu a împiedicat-o mai pe urmă nici o clipă să asiste impasibilă la adresa atacurilor la adresa fostului ei patron, atacuri lansate de binefăcătorul ei de astăzi, expiratul și ridicolul Călin Popescu-Tăriceanu. Vreun an doamna Renate a fost consiliera președintelui Băsescu, a devenit apoi ba liberală, ba aldistă, a mâncat pâinea albă și cu unt și a încasat zeci, sute de mii de euro de la Parlamentul European. A devenit peste noapte anti-americană, anti-scutul rachetă de la Deveselu, i-a pus la zid și la Strasbourg, și la Bruxelles pe cei care în România protestau față de măcelărirea legilor justiției comisă de guvernele PSD-ALDE.
În cursul acestui noian de loopinguri, în cursul cărora doamna Weber s-a dovedit discipola lui Ghiță Pristanda (Pupă-i în bot și papă tot!) s-a realizat și joncțiunea dintre doamna Weber și dl. Dorneanu. Binecuvântată de același organism de presă al Moscovei, revista Sputnik.
În cursul săptămânii ce se încheie azi, joncțiunea a dat roade. E vorba despre decizia CCR de joi. Roade se vor vedea, pesemne, și săptămâna viitoare. Când mai mult ca sigur prea cinstita CCR va admite sesizarea prea -cinstitei avocate a Poporului referitoare la starea de alertă. Doamna Weber a realizat un binom perfect cu dl. Valer Dorneanu.
Binom pentru care poporul nu contează. Contează doar ce vor PSD și dl. Călin Popescu-Tăriceanu.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Sunt de acord cu mesajul articolului, aș îndrăzni însă câteva observații.

    În limba română nu este uzuală adresarea cu apelativul „domnule/doamnă”, urmată de prenume. Adică, „domnul Goe”, „doamna Reanate” etc. O fi în alte limbi, habar n-am… Pe meleagurile noastre cel care se exprimă astfel se pune într-o lumină porastă, iar în litaratura patriei noastre au fost satirizați.

    Apoi, oricât de mult ne-ar displăcea d-na R. Weber, Curtea a fost cea care a decis. Iar în cazul aflat în discuție chiar au fost temeiuri de neconstituționalitate explicate pe larg în presă (inclusiv în cuprinsul acestei platforme) de către juriști.

    D-na Weber avea datoria să sesizeze CCR și îi mulțumesc pentru că a făcut-o! CCR trebuia reformată în urma revizuirii Constuției, de către majoritatea democratică rezultată din alegerile anticipate! Presa a făcut eforturi imense pentru a susține campanii împotriva alegerilor anticipate. Ei, bine, acesta este rezultatul! Ce și cyui nu-i convine?!

    Există alte situații în care d-na R Weber nu și-a făcut datoria și, spr eregretul meu ți prejudiciul întregii societăți, NU a fost criticată. Asta mă face să cred că este o reacție partizană a celor care iubesc pe dl Orban dincolo de lege și Constituție.

    Or, aș îndrăzni să subliniez faptul că se ceează un precedent periculos pentru cetățeni și democrație. Nu putem spune că încțlcările Constituției făcute de „ai noștri” sunt acceptabile și de „ai lor” nu! D-na R Weber va sune data viitoare când va trebui sesizată CCR de către Avocatul poporului, pe o speță care ne convine, că a mai făcut sesizări și a fost criticată, prin urmare, decide ca pentru cauza aceea să nu facă.

    Așadar, mulțumesc încă o dată d-nei Renate Weber pentru că și-a făcut pur și simplu datoria. Când nu și-o va face, voi fi primul care o voi critica.

  2. Bibliografiile celor doua personaje este asemnatoare cu ale altor zeci de mii care ocupa functii mai mari sau mai mici la nivel adm centrale, judetene si locale. Ba mai mult unii au fost mari sau mici informatori. Dar dincolo de aceste cariere trase la indigo ca parcurs catre parvenire usoara, ar trebui sa vedem ca destinele noastre sunt determinate de o Constitutie care ne pune piedici, de o legislatie care ar trebui regandita din temelii si mai simpla si clara. Pana atunci aceste decizii ale acestora sunt efectul nu numai carierelor lor ci si a legislatiei actuale. Dar nici altii din guvernul actual, luati la bani marunti nu au cariere profesionale mai breze si ocupa functii care nu au nicio treaba cu pregatire si merit, valoare. Daca aveam legi bune asemenea persoane nu ajungeau la aceste functii.

  3. Daca e pe asa, si avem „norocul” doar de lume gen Dorneanu-Weber, ar trebui sa cadem pe ginduri: dece, Doamne, ni se intimpla noua toate astea?
    As avansa o opinie daca nu voi fi taxat de dujman al popolului.
    Pen`ca e doar gura de noi. Si tipam doar dupa ce a trecut baba cu colacii. Ne3 placwe sa ne auzim vocile si sa ne credem dizidenti. In pustiu.

  4. Daca acum vreo 10-15 ani cineva ar fi criticat-o pe doamna RW sunt convins ca ar fi fost taxat de vadimist si anti-sorosist. La fel si cu Victor Ciorbea. Cat era prim ministru al CD biografia sa parea de beton, dupa ce si-a intors fata de la cei care-l facusera om, ziaristii „independenti” au inceput sa observe ca nu este o traiectorie normala ca un procuror sa ajunga lider sindical, ca era un om de paie si nu prea stia ce spunea, etc.

    Acum ca doamna cu pricina a facut pare-se o volta care-i deranjeaza pe cei de la putere aceiasi ziaristi independenti incep sa-i purice biografia.

  5. Necesara aceasta radiografie a carierelor profesionale ale celor doua personaje. Poate se trezesc si cei care inca nu au constientizat raul pe care ni-l fac noua tuturor acesti doi lingai cu apucaturi comuniste.

    Aduc in atentia domnului Morariu si a celorlati comentatori niste aspecte ce merita a fi spuse public.

    Dupa cum stim, incepand cu 1949, comunistii au inceput prigoana impotriva „dusmanilor poporului”. Printre masurile aplicate s-au numarat inlaturarea din universitati a celor ce nu aveau origini „sanatoase”, precum si interdictia de a deveni studenti, de a avea acces in universitati, a celor din categoria cu origini „nesanatoase”. Nu puteai ajunge sa studiezi la universitate decat cu avizul favorabil al PCR si al Securitatii. Dupa moartea lui Stalin, in cativa ani aceste masuri au disparut, chipurile. Oricum, nu s-a mai stiut daca s-au mai aplicat sau nu in unele zone ale invatamantului superior.

    Sunt absolvent al Facultatii de matematica, Univ Bucuresti, promotia 1984. In anii de facultate am avut ocazia sa ma intersectez deseori si sa interactionez cu studenti ai altor facultati din Universitate. Eram surprins de modul arogant, deseori grobian, de comportare si de aspectul fizic(de taranoi obraznici, imi pare rau ca trebuie s-o spun) al studentilor de la Istorie si Drept.

    Am fost extrem de intrigat si am incercat sa aflu motivele, intreband pe unii dintre profesorii mei, mai deschisi in relatia cu studentii, si pe care-i mirosisem ca au aversiune totala fata de comunism. Am aflat astfel ca la Istorie si Drept admiterea se facea inca pe baza de „dosar”, adica cu aviz de la PCR si Securitate. Se pare ca la aceste specializari totul a continuat pana in 1989 inclusiv.

    N-am fost convins ca cei doi stiu despre ce vorbesc sau nu! Dar majoritatea atitudinilor absolventilor de Istorie si de Drept dupa dec 1989 m-au convins ca aveau dreptate. Acesti indivizi, pseudoistorici, pseudojudecatori, pseudoprocurori, pseudoavocati au fost mari sustinatori ai clicii de infractori(FSN, FDSN, PDSR, PSD), cu foarte rare exceptii.

    Weber si Dorneanu imi confirma si azi faptul ca cei doi fosti profesori ai mei aveau dreptate.

    Deci comunistii si securistii cereau dosar pt cei de la drept si cei de la istorie, inclusiv pentru eventualitatea ca vor pierde puterea, iar acestia urmau sa ramana credinciosi lor! Ca sa nu fie ulterior judecati pt faptele lor, ca sa nu dea socoteala, selectau pe cei care vor fi in justitie, iar pentru a mentine minciuna si in incercarea de a se instala din nou la putere, selectau pe cei care trebuie sa intoxice pe creduli cu neadevaruri. Adica profesorii de istorie!

    Poate ma insel, poate ceea ce am scris e un scenariu care nu se dovedeste a fi real. De aceea va rog pe toti, inclusiv pe domnul Morariu, sa-si exprime pareri sau sa expuna fapte in legatura cu cele scrise de mine.

    • Din cate stiu, in acea perioada, si la alte facultati cu profil umanist / stiinte sociale: Filozofie, Sociolgie, Psiohlogie se intocmeau asemenea recomandari / dosare.

      Cred ca-i supraestimati pe comunisti ca in ani ’80 aveau asemenea viziune ca ” inclusiv pentru eventualitatea ca vor pierde puterea, iar acestia urmau sa ramana credinciosi lor!”

    • „Weber si Dorneanu imi confirma si azi faptul ca cei doi fosti profesori ai mei aveau dreptate”

      Dap! Ața e! Și dl Mircea Morariu are probabil dreptate în ceea ce scrie desre cei doi în articolul pe îl comentăm. Doar că nu asta ne interesează acum.

      D-na R Weber și V Dorneanu pot fi niște ticăloși. Dar nu este onest/etic să amestecăm lucrurile. Oricât de detestabili ar fi și orice erori ar fi sîvârșit cu diverse ocazii, normele reclamate și declarate neconstituționale chiar sunt neconstituționale.

      O explicație pe scurt se găsește chiar în spațiul acestei platforme: http://www.contributors.ro/administratie/justitieordine-publica/de-ce-nu-sunt-constitu%c8%9bionale-amenzile-pentru-incalcarea-ordonan%c8%9belor-militare/

      Prin urmare, este la fel de detestabil să refuzi adevărul dacă el este spus de persoane detestabile…

  6. Cum gandescu oare,aceste pesoane respectarea, de catre stat, a pevederilor art. 22 par (1):
    (1) Dreptul la viata ,precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt GARANTATE ” ?Prin bani ,prin anarhie , prin rugaciuni,etc…?
    La Avocatul Poporului care a jurat sa respecte Constitutia si libertatile cetatenilor,”indeplinind cu
    buna-buna credinta si impartialitate atributiile de Avocat al Poporului”,precum si la CCR a Romaniei
    inca nu s-a auzit de pandemia care matura lumea ,insotita de o serie de necunoscute despre viata
    pe care ar urma sa o aiba cei ce apuca sa traiasca?
    Cred ca aici nu e vorba numai de inconstienta si ca sa ma exprim civilizat este vorba de rautate cu premeditare! Pentru incalcarea juramantului depus de catre o autoritate publica nu exista niciun fel de sanctiune?

  7. Cele doua personaje -exponate ale actualei clase politice- sunt realitatea faptica a involutiei
    romanesti. Realitatea ne demonstreaza ca relicvele comuniste isi indeplinesc rolul si ca
    societatea mai are de asteptat pana cand se va definitiva disparitia lor. Este bine ca ,macar,
    sunt identificate si nominalizate, pentru -trista- aducere aminte!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

“Tradiţia” Sf Andrei, moaştele lui Eminescu şi cruciadele IPS Teodosie Tomitanul

Arhiepiscopul Teodosie de Constanţa, acest Radu Mazăre al BOR, se agită periodic pentru organizarea câte unui carnaval televizabil, în bunul obicei local....

Netflix, Sir David Attenborough și morsele care se „sinucid” din cauza încălzirii globale – Un nou exemplu de fake news și manipulare climatică

Pentru a șoca și manipula cu succes opinia publică naivă și mai puțin informată, o parte a mass mediei recurge la ceea...

… drumul spre iad al Papei Francis

... si-atunci aveti a ma ierta daca nu voi discuta acum nici alegerile din Romania sau din Statele Unite, nici Ziua Recunostintei,...

Țara noastră în termeni de destin*

In interviurile pe care le-am făcut în marginea recentului dialog epistolar cu Andrei Pleșu intitulat Despre destin, am fost întrebat în câteva...

Despre utopia energiei eoliene offshore a României

Actualul articol este generat de faptul că în proiectul de Strategie Energetică generat de MEEMA (aflat încă în discuție), precum și în...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.