marți, martie 19, 2024

Biserica Ortodoxă Română și pandemia

Peste ani, când această pandemie prin care încă trecem astăzi se va fi încheiat, vom citi nenumărate studii și analize retrospective. Ce va constata oare un viitor cercetător care va avea cu siguranță acces la informații pe care noi încă nu le cunoaștem – public – astăzi, care va cerceta arhive și se va dedica studiului Bisericii Ortodoxe Române (BOR) în pandemie?

Ceea ce urmează să notez aici sunt doar câteva idei, o schiță care are limitele ei, asumate din start. Sunt chestiuni pe care le constată oricine, cu ochiul liber, după cum sunt și alte probleme asupra cărora nu mă opresc din cauza limitelor proprii, din pudoare, din motive psihologice etc. În general, din aceeași pudoare, ținând cont de întreaga nebunie prin care trecem, am scris și m-am pronunțat rarisim în spațiul public despre pandemie. Și, cu excepția câtorva apariții radio și televizate ori a unor postări pe Facebook, din minimă decență în fața suferinței și a haloimăsului generate de pandemia din care încă nu am ieșit, am preferat tăcerea.

Cu dragoste în Hristos

Așa începe și tot astfel se încheie scrisoarea pe care Patriarhul Daniel a trimis-o recent (nr. 10.241 / 21 octombrie 2021) confraților săi din Sfântul Sinod: „cu dragoste în Hristos”. În această scrisoare către Sf. Sinod – organism care este, precizez, forul conducător al BOR –, care poate fi citită aici:

este subliniat și reamintit că, în probleme de interes național și internațional, rolul de comunicator public este rezervat Patriarhiei – conform legislației interne. Așadar, inclusiv pro sau contra vaccinare. Și, mai mult sau mai puțin explicit, Patriarhia BOR s-a pronunțat în repetate rânduri în favoarea vaccinării. Această superbă expresie și formulă de salut cu profunde semnificații teologice – cu dragoste în / întru Hristos – ar putea fi emblema de manifestare socială a creștinismului din toate timpurile, cu atât mai mult în perioade cumplite cum este această pandemie! Iar un cercetător de peste ani va constata nenumărate dovezi ale acestei atitudini, prin excelență creștine. De pildă, implicarea BOR în acțiuni de ajutorare a aproapelui în pandemie, de sprijin direct al statului român prin câteva importante activități: donare de sânge, de bani către spitale, mai ales în zăpăceala începutului, din primăvara anului 2020, de finanțări directe ori alocarea de produse alimentare – acțiuni îndreptate către cei neajutorați etc. etc. BOR nu și-a dezmințit rolul ei social, prezent totdeauna de-a lungul istoriei, puternic accentuat de la venirea PF Daniel pe scaunul patriarhal în toamna anului 2007.

Cei dintâi care s-au comportat exemplar au fost preoții ortodocși care slujesc în spitale. Confruntați direct cu imensele suferințe generate de pandemie, aceștia au fost avangarda, înaintemergătorii Bisericii. Preoții slujitori în spitale nu au avut timp de conspirații și dileme (virus natural sau artificial, pro sau contra vaccinare ș.a.), nu mai vorbim de faptul că unii dintre aceștia au și studii de medicină. Împreună cu întreg corpul medical, majoritar creștin, la rândul său, aceștia sunt eroii pandemiei…

Nicidecum secundar a fost rolul preoților de rând, cei care au dus greul slujbelor religioase în condiții deloc facile. Este și motivul pentru care, peste ani, vom avea o listă de preoți ortodocși morți pe acest „câmp de luptă”, unii alături de familii, sau care și-au pierdut membri ai familiilor din cauza pandemiei. Cler de rând și ierarhi, au stat împreună aproape de oameni îmbărbătându-i, au slujit cu credință și dragoste în Hristos, adesea în condiții de risc. Indiferent de gradul de înțelegere personală a gravității situației – rolul premeditat deformant al nenumăratelor fake news-uri și conspirații a creat uriașe disfuncții –, preoții și ierarhii BOR au rămas în mijlocul credincioșilor. În fond, pe diverse fronturi, în războaie, au luptat și s-au jertfit pentru cauze nobile tot soiul de oameni, nimeni nu-i evaluează retrospectiv în funcție de cultură ori inteligență. Sunt Oameni, pur și simplu, unii, sunt eroi.

Apoi, întrucât Biserica este formată în primul rând din credincioși, și aceștia – în funcție de buna educație, de echilibrul psihic și puterea de înțelegere a fiecăruia – s-au comportat cu demnitate și generozitate, cu dragoste față de aproapele, nu în ultimul rând, cu binefăcător umor românesc.

În aceste condiții, din punct de vedere spiritual, psihologic, chiar material, trebuie subliniat cu onestitate și recunoștință rolul întremător și echilibrant al Bisericii și al credinței religioase în fața consecințelor nefaste și al încercărilor pandemiei. Până să ajungă la dragostea întru Hristos, credinciosul își poate găsi echilibrul și pacea personală, implicit socială, fie și cu o lacrimă sau un zâmbet, generate de gesturile minimale ale credinței.

Relația Bisericii cu politicul

Fără a privi edulcorat – cum ar putea să pară prin cele notate mai sus – relația BOR cu politicul a avut clare momente de criză, mai ales în primele faze în care pandemia s-a manifestat în România. De unde și mesajele aspre sau ironice ale unor anumiți ierarhi. Guvernul a luat, absolut îndreptățit, măsuri dure, un lockdown aproape total, așa cum s-a petrecut de altfel cu majoritatea țărilor lovite de pandemie, indiferent de religia ori confesiunea existentă pe meridianele respective. Din Japonia și India până în țările majoritar musulmane, de la Ierusalim până la Vatican, practicanții unei anumite religii sau confesiuni (creștine) au fost obligați să recurgă la sau să-și reamintească de puterea rugăciunii personale, de limitarea și detașarea temporară de obiectele și obiceiurile de cult, precum fac în mod curent asceții de pretutindeni. A fost o oportunitate, explicată apăsat și în BOR. Evident, nu oricine este pregătit să o înțeleagă și să o practice – de unde și nenumăratele proteste, mai cu seamă pe rețelele de socializare. În aceste condiții, afirmația care a stat pe multe buze că, vezi Doamne, numai la noi s-au petrecut asemenea interdicții, că taman credința creștină ortodoxă este vizată și persecutată de „oculta mondială” este ridicolă, căci la fel au trăit credincioșii de pe aproape tot globul. Din păcate, a fost vânturată adesea inclusiv de o parte dintre ierarhi și din cler, inclusiv de câțiva intelectuali creștini abonați, precum vulcanii noroioși, la o necontenită bombăneală oportunistă. În realitate, nu puțini din rândul clerului au fost vexați de limitarea veniturilor generate de acest lockdown și, mai ales, de teama deformării unor reflexe îndelung cultivate – de unde și insistența, discutabilă din perspectivă medicală, a păstrarii pelerinajelor în zilele pandemiei.

Sunt cumva ortodocșii mai credincioși decât catolicii ori practicanții altor confesiuni creștine din România, se va întreba, poate, peste ani un cercetător lucid? Nicidecum! Este vorba despre un altfel de comportament, de habitudini diferite de la o confesiune la alta. Și, mai ales, de un decalaj în raportarea la modernitate. Fiindcă Biserica Ortodoxă, în general – reprezentată de cele aproape 20 de Biserici locale, pe cât de atomizate, pe atât de diferite între ele – a avut o relație întârziată cu modernitatea. Iar pandemia nu a făcut decât să evidențieze și să recalibreze anumite date în raport cu puterea politică și cu societatea.

În fața unui comportament autist al liderilor politici români, în prima fază a pandemiei (anul 2020) BOR s-a comportat refractar și părea că este ea însăși surdă la realitățile dure ale momentului. Și nu ne referim la ieșirile de un oportunism macabru ale unui pretins ierarh de la Constanța, ci, mai grav, la ieșirile publice ale câtorva clerici tineri, ceea ce pentru un viitor mediu pare a lăsa BOR fără speranțe. Dimpotrivă, spre deosebire de „lupii tineri”, cei care s-au comportat responsabil au fost ierarhii mai în vârstă, cu o mult mai bună aderență la realitate. Aceasta demonstrează că Biserica însăși a fost prinsă pe picior greșit, nu numai întreg sistemul medical românesc, despre clasa politică nici nu mai are rost să vorbim. Bineînțeles, s-a întâmplat și la case mai mari, în țările cu tradiții democratice solide, replierea noastră a fost și este încă foarte-foarte târzie, inclusiv în BOR. Nu existau protocoale de criză, iar multe din acțiunile ori luările de poziție ale unor ierarhi ai BOR, mai ales în primele faze ale pandemiei, au fost contrare bunului-simț.

Aici s-a dovedit rolul salutar al Patriarhului BOR, al cărui talent diplomatic și de negociator este recunoscut până și de neprieteni. Bineînțeles că în perspectivă științifică și medicală este problematic, dar cum credința religioasă aspiră la veșnicie, prin negocieri deloc ușoare, puterea politică a acceptat mai multe concesii: desfășurarea pe mai departe a pelerinajelor și a slujbelor religioase – în condiții ceva mai ferme de protecție pandemică.

„Nu există nicio dovadă că s-ar fi îmbolnăvit cineva prin participarea la slujbă, în biserică, prin împărtășirea cu aceeași linguriță etc.”, este afirmația vânturată redundant în perioada pandemiei – în realitate, o imensă gogoriță, în care nici măcar unii clerici sau ierarhi nu cred. Pentru simplul motiv că niciodată nu s-a făcut vreo cercetare științifică serioasă în acest sens. Iar viața, din păcate, a demonstrat contrariul: un număr semnificativ de ierarhi s-au îmbolnăvit de Covid19, ba chiar câțiva români ori din alte țări ortodoxe au și plecat din această lume, nu mai vorbim de nenumărați preoți și monahi…

Convenția cu politicul, accesul liber, neîngrădit de „certificatul verde” etc., în biserici și la pelerinaje, negociate și obținute de Patriarhia BOR are alte temeiuri, bine argumentate teologic și pastoral, fiindcă „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. (Matei 4, 4)

BOR în fața conspirațiilor și dezinformărilor

Presiunea politicului asupra BOR a fost contrabalansată de presiunea activiștilor creștini ortodocși, bună parte radicalizați, din păcate, de imensitatea dezinformărilor. Fiindcă, peste ani, se va vedea mai clar: simultan cu pandemia, întreg Occidentul a trebui să facă față unui război hibrid, în care rolul teoriilor conspiraționiste (mereu updatate, în funcție de evoluția pandemiei) și al fake news-urilor a fost devastator. Poate mai grav decât pandemia însăși.

Numai un ochi atent și lucid poate observa că, la fel ca virusul, și conspirațiile au variante, dezvoltă noi tulpini, recurg la necontenite ajustări și updatări. Inițial conspiraționiștii spuneau că nici nu există pandemia, apoi că există, dar masca nu ajută la nimic, apoi că vaccinurile nu ar fi acreditate ș.a.m.d. Tot astfel se vehiculau cândva imense minciuni și prostii despre sfârșitul lumii, care trebuia să fie ba în anul 1000, ba în anul 2000, ba – vă mai amintiți? – în anul 2012!…

BOR nu a fost ferită de acest război hibrid, dimpotrivă. Puțini clerici și oameni politici ai momentului au înțeles că Biserica este și un vector de securitate, a se vedea și articolul meu de acum zece ani, aici:

De unde și imperativul unei colaborări eficiente între entitățile specializate ale statului și BOR, cu atât mai mult cu cât vorbim despre Biserica majoritară din România. La acest capitol, BOR s-a dovedit – precum întreaga țară – mai mult decât deficitară. Apelul la responsabilitate din scrisoarea de mai sus a PF Patriarh Daniel vorbește, mai degrabă printre rânduri, și despre această gravă realitate.

Nimeni nu poate fi imunizat complet la anumite intoxicări ori dezinformări. Și, așa cum în infracțiunile financiare se  poate ajunge la concluziile corecte pornind de la principiul follow the money, în cazul de față trebuie să ne întrebăm cui prodest? Dincolo de nenumărate alte probleme, analfabetismul clerului în materie de securitate națională a fost ilustrat îngrijorător în vremea pandemiei de Covid, prin preluarea și vânturarea tuturor conspirațiilor, fără niciun discernământ. În plus, s-a văzut cu asupra de măsură: în situații de criză pacea lăuntrică și inteligența (duhovnicească) este o pasăre rară.

Ar mai fi de adăugat la acest capitol că prostia nu este depășită decât de oportunism. Invitat pentru o nouă vizită în România – de această dată numai online –, în 15 octombrie 2021, Starețul Efrem de la Mănăstirea Vatoped din Athos a ținut o prelegere în care a mărturist și despre experiența sa, căci a fost pe pragul de a pleca din această lume, fiind internat peste jumătate de an din cauza Covid19. Prezența sa în România, pe canalele Trinitas TV, s-a petrecut în mod declarat, cu binecuvântarea (aprobarea) Patriarhului Daniel. Moderatorul întâlnirii a fost un anume preot – nu i-am reținut cu exactitate numele, așa că voi alege unul la întâmplare, să zicem Vasile Ioana –, remarcat de multă lume că gesticulează excesiv. Om bun la suflet, cu siguranță, și care spune de cele mai multe ori lucruri de bun-simț. În cuvântul său Starețul Efrem a îndemnat, firesc, la vaccinare, arătând că niciodată nu a existat vreo ruptură între medicină și credința creștină ortodoxă, că mari duhovnici ai Athosului și ai Greciei, unii canonizați deja, au apelat la medici, au acceptat să se supună unor operații în spitale etc. Ei bine, popa Vasile Ioana intervine ferm – cu o gesticulație și niște grimase de tot hazul, precum în bancul cu nevasta lui Moș Crăciun isterizată că iar îi plecă bărbatul de-acasă taman în miezul sărbătorilor de iarnă –, și aruncă una din prostiile îndelung vânturate pe piață, în pandemie: fiecare face ce vrea cu corpul său! Așadar, dovedind analfabetism teologic și duhovnicesc, într-o totală lipsă de smerenie, un popă român de la colțul străzii știe mai bine cum stă treaba și îl corectează pe cel mai important și respectat stareț al Sfântului Munte Athos. Exact în zilele în care în România mureau câte 300-400 de oameni pe zi, majoritatea, adică peste 90%, nevaccinați! Dezinformările și conspirațiile pandemiei au avut un aliat de nădejde în prostia umană, deopotrivă pentru ateu, agnostic sau credincios, fie acesta chiar preot sau monah.

Duhul refugiat și în știință

De mirare că profesorii de teologie ortodocși români nu s-au sesizat: în realitate, mișcarea antivaccinistă pornită cu aproape două decenii în urmă a fost preluată și îndelung vehiculată în mediile neoprotestante, așa a ajuns și în BOR. Exact ca la anumite grupări neoprotestante – foarte rare în România, unde cultele recunoscute de stat au, cu mici excepții, un discurs rezonabil – sunt idei care se conjugă cu o formă de pseudoprofetism, totdeauna dezavuat de tradiția creștină bimilenară. Așadar, latura apăsat conservatoare din BOR îi acuză jur-împrejur pe ceilalți ortodocși ba că ar fi ecumeniști, ba filocatolici etc. Dar ea însăși este infiltrată de comportamente și de idei neoprotestante, precum antivaccinismul, și procedează în același stil la interpretări proprii, pseudoprofetice, ale Sfintei Scripturi.

Creștinismul ortodox a avut dintotdeauna o relație firească, de colaborare cu cercetătorii și oamenii de știință. Fără a idolatriza medicina – recomand meditațiile pe această temă din Jurnalul profesorului și cercetătorului Alexandru Mironescu, membru emblematic al Rugului Aprins –, nicicând nu au existat în tradiția creștin ortodoxă rețineri antivacciniste. Teologi și duhovnici români de calibru, de la Părintele Dumitru Stăniloae până la Părintele Cleopa Ilie, nu au avut niciodată asemenea rețineri asupra unui act medical aproape banal: vaccinarea.

Cei care susțin că acesta nu ar fi vaccin „uită” că trăim în veacul XXI. Astăzi nu mai sunt locomotive cu aburi, decât în rezervații și muzee, ci locomotive electrice, ba chiar pe pat magnetic: și unele, și altele mișcă trenul. Tot astfel vaccinurile ale căror principii se foloseau în diverse modalități încă de acum două veacuri au evoluat până la folosirea, astăzi, a ARN-ului. Și vaccinul clasic, și cel de astăzi ne protejează, uneori total, alteori doar de formele grave ale bolii și de deces înainte de vreme.

Prima problemă gravă este că în câteva spații ortodoxe au fost acceptate asemenea discursuri, plasate parșiv, cu metodă, de profesioniști ai dezinformării, și răspândite de semidocți, de idioți utili, de oameni neinformați, ușor manipulabili. Nu sunt singurul care a scris în ultimii ani, chiar înainte de pandemie, despre acest fenomen periculos, al „martorilor antivacciniști”. Fiindcă se poate vorbi, în perspectiva antropologiei religiilor, despre antivaccinism ca despre o adevărată erezie sau sectă periculoasă, pseudoapocaliptică. Și care, iată, face victime, mor oameni.

Pe de altă parte, în perspectivă patristică, un cercetător ar putea sesiza o întreagă patologie de natură duhovnicească, puternic accentuată în anii acestei pandemii, patologie din care voi da doar trei exemple ilustrate de comportamentul antivacciniștilor pretinși creștini ortodocși: (1) împietrirea inimii, acutizată față de suferință, față de moartea aproapelui (2) lipsa discernământului, așadar neputința de a deosebi duhurile, adevărul de minciună, viața de moarte, ceea ce zidește de ceea ce distruge și (3) păcatul împotriva darului Vieții, adică împotriva Duhului Sfânt.

Chiar dacă Biserica este condusă de Hristos, deci racordată la veșnicie, acest clivaj între trecutul și viitorul omului ar trebui să fie o temă de meditație a fiecărui ierarh, preot și teolog ortodox din România. Pentru a păstra BOR – în integralitatea ei –, purtătoare de viitor. Altfel, vom intra într-o pitorească firidă a istorie, un fel de comunitate Amish, care respinge fanatic, fără discernământ, știința, tehnologia și cercetarea veacului XXI.

Cândva, în ultimii săi ani de viață, monahul Nicolae Steinhardt de la Rohia îi scria astfel unui ucenic: „dragă frate, Duhul s-a refugiat astăzi (și) în știință”. Ruptura anti- sau provacciniști existentă astăzi în BOR este falsă, iar Sfântul Sinod și Patriarhul Daniel tocmai spre această idee ne-au tot îndrumat și chemat, aceea că există o singură perspectivă asupra căreia suntem datori a privi și trăi: Hristos în mijlocul nostru! 

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Extraordinar articol! Echilibrat, calm. Ar trebui sa ajungă la toți preoții. Iar autorul.. ar trebui sa ajungă cumva printre laicii de care tine cont conducerea BOR.

    • Departe de a fi echilibrat, articolul machiază BOR dar este machiajul făcut de un spălător de cadavre.

      Spicuiesc doar câteva idei.

      1. Este adevărat, așa cum spune autorul că anti-vaccinismul BOR este de dată recentă și că este importat de la neo-protestanții nord-americani. Ceea ce ascunde autorul sub machiaj este contextul importului. El a fost făcut acum mai puțin de 15 ani, cu ocazia campaniei de vaccinare anti-HPV. Atunci s-a dezlănțuit BOR împotriva acelui vaccin pentru că frica de cancerul (provocat de HPV) ferește de păcatul preacurviei. Că mor femeile de cancer mai conta pentru BOR? Nu, spunea un ilustru prelat, își primesc plata pentru păcat!

      2. Autorul omite faptul că în urmă cu 5 ani Sinodul BOR a dezbătut problema vaccinărilor și a decis că BOR sprijină vaccinările TERAPEUTICE. (Pentru cei care nu sunt familiarizați, există vaccinuri terapeutice care se administrează pentru vindecarea unei boli și vaccinuri profilactice care se administrează pentru prevenirea unei boli.) Despre vaccinările profilactice n-a spus nimic explicit dar implicit înseamnă că nu le susține pentru că altfel n-ar fi specificat ce fel de vaccinări susține.

      3. Urmare a acelei decizii a Sinodului BOR chiar și ierarhii care s-au vaccinat au ținut secret acest fapt. Despre Gurie, episcopul Devei şi Hunedoarei, s-a aflat că s-a vaccinat abia după moartea lui. Chiar și acest lucru s-a dat publicității sub forma care descuraja vaccinările, sugerând că vaccinul este inefectiv și ascunzând că Gurie era insulinodependent și cardiac.

      4. Ierarhii BOR care au vorbit împotriva vaccinărilor anti-COVID, o făceau în deplină concordanță cu hotărârea Sinodului BOR. Până foarte curând nici un ierarh BOR n-a recomandat vaccinările anti-COVID și nici n-a făcut public faptul că s-ar fi vaccinat.

      5. Ierarhii BOR, inclusiv patriarhul, au recomandat să fie ascultate sfaturile medicilor. Poporul drept-credincios a interpretat corect acest sfat ca „Ascultați de medicii anti-vacciniști” pertru că altfel ar fi recomandat vaccinările. Că n-au spus direct „nu vă vaccinați” s-a interpretat că ierarhii nu vor să se pună rău cu statul. Că aceasta este inerpretarea corectă rezultă cu prisosință din recentele scrisori ale patriarhului către ierarhii BOR: episcopul Ambrozie este dat ca exeplu negativ nu pentru că ar fi vorbit împotriva vaccinărilor ci pentru că ar fi criticat „virulent autoritățile publice din România, în special pe Președintele României”.

  2. Papa Francisc, care pastoreste peste 1,2 miliarde de catolici, si-a gasit timp sa se vaccineze si sa transmita de nenumarate ori un mesaj clar si ferm pro-vaccinare. Prin exemplul sau si prin mesajul lui clar a incercat sa salveze vieti. Nenumarate vieti. Pana la urma despre asta este vorba.

    • Să nu uităm ca aceasta este una din diferențele intre catolici si ortodocsi.
      Papa este „infailibil”.
      Ierarhii știu că nu sunt infailibili.
      Eu si copilul meu ne-am vaccinat (traim în Canada). Știu oameni împotriva vaccinului. Dar la urma urmei biserica este pentru toți, nu doar pentru majoritari, ci și pentru minoritari, dizidenti, non-conformisti. Toți trebuie să găseasca în Biserică același sprijin.

  3. BOR a devenit stat în stat, ba am putea spune chiar anti-stat. Este o structură anti-occidentală şi pro-orientală, privind spre Estul bizantin şi spre a treia Romă de la Moscova. BOR a devenit o adevărată piatră de moară în calea dezvoltării României, mai grea chiar ca PSD fost PCR.

  4. Nu putem contesta binele facut de care Biserica Ortodoxa Romana in aceste moment Pandemic dar nici nu putem a ne preface ca nu auzim si opinii diferite exprimate uneori chiar la virful conducerii bisericii Ortodoxe .Ultimul exemplu , dezavuat dealtfel (dar existent ) , este cel cu Teodosie Paraschiv, duhovnicul Mănăstirii Durău.Puterea exemplului este intotdeauna mai mare decit puterea cuvintelor si exemplul dat face diferenta intre bine si rau .

    • BOR nu a făcut nimic pentru combaterea pandemiei.
      Mă uitam ieri la Antena 1 la STIRI. Jurnalistii de acolo tocmai descoperiseră că la un Mall o parte dintre clienți nu mai intrau pe ușa principală, unde era si punctul de verificare a Certificatului verde, se lua temperatura si restul ritualului ,

      ci se fofilau prin subsolul cu parcările .
      Cinste bravilor jurnalisti – tonele de bani care se scurg de peste un an
      de a diversele guverne spre Trustul Intact nu se pierd in zadar !

      Asa ceva ar trebui să facă și preotii ortodocși – sa valorifice in mod
      specific in relatia cu Statul sursa inepuizabila de informatii de care dispun
      și sa-i livreze – cu dragoste de Dumnezeu , dar fără scrupule medievale,
      pe toti credinciosii care se spovedesc si marturisesc ca nu s-au vaccinat.

      Bine venite sunt si sugestiile privind reorganizarea BOR ca ONG ,
      pe baza manualului de bune practici scris de Unchiul George pentru Open
      Society. Nu este de pilda normal ca in Sinod să nu existe si reprezentanti ai societatii civile: CTP ar fi de departe cel mai dezirabil episcop onorific.

  5. Noi trebuie sa învățăm sa nu mai umblam cu jumatati de măsură, oamenii nu sunt atât de proști încât sa ne și creadă.
    Niciodată în ortodoxie nu s_a pus știința în opoziție cu credință. Primii pastorii ai bisericii au fost tocmai oamenii de știință din acele vremuri.
    Biserica nu condamna medicina întrucât tocmai biserica a înființat Spitalul, a plătit doctori sa aibe grija de bolnavii iar instituția diaconatului nu avea doar caracter liturgic ci diaconii se îngrijeau de sănătatea cetățenilor fără discriminare.
    E adevărat ca marele Efrem Vatopedinul a făcut apologia vaccinului Covid dar tot la fel de adevărat ca supușii sai din mănăstire, oameni foarte educați, în proporție de 90 % nu s-au vaccinat.
    E adevărat ca papa s_a vaccinat dor tot la fel de adevărat ca mulți cardinali critica vaccinul. La fel unii medici sun pro alții contra.
    Haideți sa fim cinstiti și corecți cu informațiile, mai ales cu cele medicale!

    • Un eseu care incearca sa arata una din fetele monedei a ceea ce inseamna BOR. Dar aceste fapte nu exclud alte fapte mai putin crestinesti. Reprosez acestei institutii, ca oamenii care o slujesc nu avut nimic contra aruncarii in saci ale victimelor covid, fara un minim de decenta si respect. Si moartea trebuie sa fie decenta!

    • Da,primele universitati, scoli, spitale au fpst facute in Evul Mediu. Acum suntem in secolul XXi. Cate maicute tinere si de varsta medie mai lucreaza acum in spitale! Sa vedem adevarul zilelor noastre!

  6. Felicitari pentru articol. Parerea mea este ca ruptura din interiorul BOR de care vorbiti la final nu exista pentru ca cineva are mare grija sa mentina aparentele. Dialogul din interiorul BOR (in masura in care exista si acolo) nu este purtat in spatiul public. BOR vorbeste public in principal pe o singura voce din motive ce tin doar de disciplina organizatiei. Vocea aia are mare grija sa nu-i deranjeze prea tare nici pe unii, nici pe altii, pentru ca ar fi prea riscant altfel. BOR da genul de comunicate care lasa pe fiecare sa inteleaga partea care ii convine cel mai mult, mentinand astfel iluzia ca nu exista nicio contradictie fundamentala in interior. Daca s-ar discuta deschis si s-ar spune lucrurilor pe nume, exista riscul ca ruptura sa devina si acolo la fel de clara ca si in restul societatii, cu consecinte destul de neplacute pentru conducerea actuala.

  7. Cred că articolul dumneavoastră va fi lectură obligatorie pentru orice istoric de peste vremi al temei BOR – covid 19. O sinteză utilă pentru „cine are urechi de auzit” (Mt 13, 9), plus că vorbiți realist-măgulitor despre preoții din Spitale, care și-au făcut datoria pentru care au fost chemați; de asemenea, antivaccinismul tratat ca erezie (cu tot apanajul, bine decodat în articolul dvs) gnostic-milenaristă.
    Felicitări din toată inima, dle Marius Vasileanu!

  8. Articolul se pierde în detalii. Din diferite motive, astăzi vaccinarea a devenit principalul mijloc de combatere a pandemiei (relaxarea restricțiilor costisitoare, noi variante le virusului etc.). Din acest moment țările ortodoxe care nu s-au vaccinat, deși au avut acces la vaccin (Rusia, România, Bulgaria) au devenit campioane mondiale la pacienți în secțiile ATI. Este de așteptat să devină apoi campioane mondiale la mortalitatea cauzată direct și indirect de COVD19.

    • Si ca sa concluzionam, citand dintr-un comentariu de mai sus, „biserica ortodoxa este o piatra de moara in calea dezvoltarii”. Nu degeaba tarile unde predominanta este biserica catolica sau protestanta sunt mai avansate si mai civilizate.

      • Multi batuti in cap, Brazilia e majoritar catolica, asta o face o tara cu mai putini morti de covid? Problema adevarata e cu oamenii, cu autoritatile din tarile respective…

    • Perfect de acord.
      Articol plin de detalii inutile si stufoase, care pare a incerca sa ascunda eforturile neincetate ale preotimii ortodoxe de a se opune solutiilor sanitare, care si-au dovedit din plin eficacitate in celelalte state europene.
      Indiferent ce se spune la varf – unde oricum s-au transmis numai jumatati de adevaruri si indemnuri cu jumatate de gura – preotimea de la talpa tarii se comporta precum moderatorul din emisiunea descrisa: duce solutiille sanitare in derizoriu desi habar nu are despre ce este vorba si vorbeste despre libertati prost intelese, desi biserica ortodoxa este ce mai dogmatica si mai afurisitoare dintre toate bisericile crestine, pe principiul cine nu este de-al nostru, merita tot ce este mai rau.
      Din punctul meu de vedere Biserica Ortodoxa este cea mai mare frana in cale dezvoltarii acestei natiuni, o biserica corupta si rau-voitoare.
      Este biserica care demonstreaza in fiecare zi cat de tare isi dispretuieste enoriasii si cta de tare dispretuieste oamenii in general, mai ales daca nu sunt contribuabili semnificativi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marius Vasileanu
Marius Vasileanu
MARIUS Vasileanu este jurnalist şi profesor de istoria religiilor. Ultima carte publicată: „Recurs la generozitate. Întrebări despre limitele antropologiei creştine” (Editura Eikon, 2011).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro