joi, martie 28, 2024

Blitzkrieg-ul USL cu statul de drept. Un exerciţiu de speranţă

În tot Blitzkrieg-ul recent dintre USL şi statul de drept, în decursul căruia anexările brutale ale instituţiilor independente arată ca tot atâtea Anschluss-uri, există totuşi şi câteva lucruri dătătoare de speranţă.

A fost nevoie, de pildă, ca Liviu Pop, ministrul acesta înşelător de insipid, să schimbe cu anasâna nu una, ci două comisii credibile şi eficiente ca să-i asigure lui Victor Ponta un verdict favorabil în cazul plagiatului său vizibil de pe Lună. Ceea ce înseamnă că membrii fostelor comisii păreau periculos de independenţi. Or, nu-i de colea să ştii că există chiar acum, în secunda asta, câteva zeci de profesori universitari gata să-şi spună cinstit părerea în cazul plagiatului unui prim-ministru. Iată un prim lucru dătător de speranţă.

Apoi, există decani care-şi dau demisia fiindcă membrii comisiei de etică din facultatea de Drept pe care-o conduc nu vor să-şi exprime opinia privitoare la un plagiat girat de ei înşişi cu mai puţin de zece ani în urmă. Flavius Baias, fostul decan al Dreptului bucureştean – iată o altă sursă de speranţă. La fel, Mircea Dumitru, rectorul Universităţii Bucureşti, care nu admite ca acest caz să rămână neexaminat de o comisie de etică.

După cum există judecători care acum, în plin Blitzkrieg, au luciditatea şi tăria de caracter de a da sentinţe care le ridică împotrivă toată ura maşinăriei de luptă a USL. Livia Stanciu, preşedinta ICCJ, şi ceilalţi judecători din cazul Trofeul Calităţii: alte surse de speranţă. Şi, de asemenea, tot surse de speranţă sunt şi judecătorii din cazul Sorin Ovidiu Vântu. Justiţia noastră, care păruse a moţăi bătrâneşte în ultimii ani, a dobândit în ultima lună un tonus şi o vivacitate pe care nu le-a avut nicicând din ’90 încoace.

Sau să luăm CCR: constituţionaliştii noştri au dat într-o singură zi trei decizii, una mai importantă decât alta, toate defavorabile Blitzkrieg-ului executat de USL, cu efecte dintre cele mai importante pentru alegerile din toamnă. Au urmat, fireşte, reacţiile de frustrare viscerală, însuşi ministrul Justiţiei a trecut la represalii, cerând Agenţiei Naţionale de Integritate capetele a doi membri ai CCR. Iar ANI a reacţionat exemplar de prompt, contrazicându-l aproape instantaneu pe ministrul care-i declarase incompatibili pe cei doi membri ai CCR. Speranţă, aşadar, şi de la CCR, şi de la ANI.

Şi oare nu tot speranţă ne dă faptul că un şef al Poliţiei Române are curajul să-l contrazică pe ministrul de Interne atunci când acesta declară că un condamnat definitiv încă neajuns în penitenciar are statut de deţinut? Oricâte complicităţi se pun în mişcare în sistem, ajunge uneori un simplu gest de curaj ca acesta pentru a le demantela. (Spun „simplu” gest de curaj, dar ştiu bine cât de complicat e în fapt…)

Iată, bunăoară, şi cazul ICR: reacţia artiştilor şi a intelectualilor a fost, cum a sesizat şi presa străină, exemplară – şi, mai ales, dincolo de simpatiile politice ale fiecăruia în parte. Mai există aşadar mize care pot face solidare grupurile de intelectuali altfel atât de divizate. Solidaritatea, deci, e încă posibilă; ce poate fi mai dătător de speranţă decât asta?

Şi mai trebuie amintit aici protestul angajaţilor TVR, care nu-l vor drept şef pe unul dintre cele mai caraghioase personaje ale istoriei recente. Ori activitatea redactorilor de la TVR Info, de o inadmisibilă „independenţă editorială”, după o indignată expresie (act ratat, în fond) a şefului interimar al televiziunii publice, un intelectual capabil de involuţii morale nu doar surprinzătoare, ci şi de o servilitate greu egalabilă (textul de adulaţie a calităţilor fizice şi sportive ale premierului, publicat la sfârşitul lui mai în Adevărul, e o capodoperă a genului bălos-adulator).

Din rapiditatea mişcărilor strategice, se vede că Blitzkrieg-ul USL cu statul de drept a fost gândit bine. Spre surpriza strategilor, însă, instituţiile nu se predau atât de uşor. Există peste tot, cum se vede, oameni care fac diferenţa. Grupuri de partizani care fac dificile Anschluss-urile. Din 2004 până azi, statul şi-a secretat, se pare, anticorpi rezistenţi la virusarea generală a sistemului. Era nevoie de acest Blitzkrieg barbar pentru ca sistemul imunitar să se activeze. Iar dacă, odată activat, va rezista cu succes atacului, atunci poate că aceşti barbari au fost, vorba lui Kavafis, o soluţie.

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

  1. Corect. Multumita guvernarii Boc-Basescu, mare parte dintre institutiile statului au devenit incontrolabile de catre puterea politica. Asta e surpriza, neanticipata de actuala putere.

  2. Sa speram ca totusi sunt.Parca se pun in miscare din ce in ce mai multi.Cred ca presedintele Basescu a avut dreptate intr-un punct,atunci cand a spus ca libertatea de a spune orice in anii acestia e un bun castigat.Cand s-a vazut ce putere are cuvantul,mai ales ca exista atatea mijloace de exprimare,este foarte greu,daca nu imposibil sa bagi pumnul in gura unui intreg popor.

  3. Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare analizeaza astazi in urgenta plagiatul. Dati dracului anticorpii astia :D.

  4. PRO MEMORIA !!! Chestia asta a trecut neobservată și, mai ales, nesancționată ? Iata o mostră de real pericol pentru presa românească: discursul unui paranoic cu veleități de președinte de stat. Urmariți cu atenție, mai ales pasajul (min. 6.45) în care se referă la ”Evenimentul zilei” (…”ziare care inca apar, ca Evenimentul zilei…”). http://www.privesc.eu/Arhiva/11145/Conferinta-de-presa-sustinuta-de-presedintele-PNL–Crin-Antonescu–si-ministrul-Culturii–Mircea-Diaconu

  5. O data cu ultimele miscari ale guvernului Ponta, adica trecerea Monitorului Oficial in subordinea Guvernului, dublarea numarului de specialisti din Comisia de Etica si sfidarea unei decizii anuntate public a Curtii Constitutionale, aceasta tentativa de lovitura de stat de drept a inceput sa cada in ridicol. Imi aminteste, vadit, de puciul caraghios al ultimilor sovietici autentici din august 1991, care a speriat o lume intreaga, dar s-a transformat rapid intr-un fiasco. E adevarat, insa, ca esecul loviturii de stat s-a datorat in primul rand reactiei societatii ruse si comunitatii internationale. De aceea, atitudinile subliniate in articolul dvs. sunt pretioase, in impiedicarea unei rasturnari a statului de drept. Ar fi pacat, tinand cont de slaba pregatire a „che guevaristilor” de stransura…

  6. Impotriva dictaturilor emergente nu se lupa cu articole, din pacate.

    Problema nu e Ponta si USL-ul, ci faptul ca dezamagiti de ambele parti ale balantei democratitie – PDL si USL – votantii vor alege a treia cale. Care nu e greu de ghicit.

    Abia atunci vom vedea un Blitzkrieg adevarat impostriva intregului sistem politic, nu indraznesc sa spun impotriva democratiei.

  7. Stai sa treaca alegerile, sa vezi dupa aia stat de drept… O sa ne fiie dor de epoca nastase… Da’ daca poporul asta vrea, asta o sa aiba.

  8. Ei bine daca tot sistemul raspunde prompt la atacurile politicianiste de cea mai joasa speta, asta demonstreaza „dictatura” din timpul lui Basescu si Boc, pe care USLasii o tot strigau la toate colturile. Ceea ce a facut Basescu si Boc (poate si la presiunea UE) a fost tocmai sa scoata de sub puterea politica institutiile statului care pana la urma GARANTEAZA DEMOCRATIA si elimina, incet dar sigur, increngaturile comuniste care au incercat, din nou, sa preia puterea prin mijloacele deja consacrate

    • institutiile le-au scos de sub o putere politica si le-au trecut sub alta (propresedinte). la noi in dolj majoritatea directorilor au ramas in functii. cum puteti sa spuneti ca parchetul, CCR, ANI nu sunt influentate cand tot ce zice basescu si macovei a doua zi e pus in aplicare. simple coincidente? ce a facut zegrean cand s-a antepronuntat? ce a facut judecatoarea CCR cand cererea pe facebook demisia lui ponta? deci judecatoarea nu ia decizii politice in CCR cand doreste demisia lui ponta? contributors a devenit o voce a lui basescu, au uitat toti de tampeniile facute de boc si compania. campania antiusele este extrem de bine organizata si dura, usele nu face decat sa raspunda cu aceeasi moneda. ati pierdut mult in ochii mei, chiar aveati articole bune, scrisa fara ura. adio si afundati-va si mai mult in mocirla si laturile voastre. sa vedem daca apare comentariul.

  9. Nu ar trebui sa ne imbatam cu apa rece. Aceste reactii ale institutiilor, oricat de salutare, nu compenseaza pentru ca faptul ca cetatenii romani observa aceste schimbari de la TV si din ziare si nu au o reactie publica. Apatia politica da mana libera fortelor anti-democratice. Nu este de ajuns sa observam cat de ridicole sunt manevrele guvernului, faptul ca sunt ridicole nu le face mai putin periculoase. Unde este societatea civila romaneasca?

  10. nu vad nimic datator de speranta in demisia unui decan care nu mai poate lupta cu sistemul. inseamna ca PSD-izarea societatii romanesti este si va fi implacabila. justitia va fi numai urmatorul pas in care se va intra cu senilele. mai vorbim in primavara anului viitor. deja PSD-ul a acaparat toate ministerele, companiile de stat, institutiile descentralizate, etc. si asta numai in 2 luni de zile.

  11. In data de 28.06 Curtea Suprema americana a decis asupra constitutionalitatii uneia din reformele fundamentale ale administratiei Obama:Obamacare.Poate ar fi bine ca premierul sa-si faca timp sa citeasca articolul lui lui Krugman publicat astazi de The New York Times:ar afla lucruri interesante ca se pilda ca decizia Curtii Supreme a fost luata cu o majoritate de un vot(5 pentru,4 impotriva),ca partizanatul grosier,acum ca decizia a fost luata este al celor care s-au opus,si asta pentru ca,la fel ca si in cazul Curtii Constitutionale de la noi ,decizia a fost luata cu votul celui care sigur nu poate fi acuzat de partizanism(in cazul deciziei CC,judecatorul desemnat de UDMR),este al celor care s-au opus…..
    Si pentru ca nu stiu cat de bine stapaneste premierul subtilitatile limbii,adaug aii traducerea finalului acestui articol(cu scuzele de rigoare adresate D-d-lui Krugman ca il citez fara sa ii fi cerut acceptul….):
    „Permiteţi-mi să adăugaţi un cuvânt final privind Curtea Supremă.

    Inca de la inceput a existat un consens fundamental între experţii juridici, care nu sunt patimasi conservatori – şi chiar şi printre unii care sunt – si anume ca mod clar Obamacare este o lege constituţionala. Şi, în final, datorită Chief Justice John Roberts Jr., Curtea a admis acest punct de vedere. Dar patru din cei noua judecătorii i s-au au opus, şi au făcut acest lucru în termeni extremi, proclamând ca nu doar mult discutatul mandat individual, ci si legea in intregul ei este neconstitutionala.
    Având în vedere opinia predominantă juridic, este greu de a nu vedea ca aceasta pozitie este reflectarea unui pur si nedisimulat partizanat politic.

    Ce trebuie insa sa retinem este ca lucrurile nu se vor opri aici,nici in ceea ce priveste Obamacare ,nici in ceea ce priveste domeniul mai larg al evolutiei societatii americane.Cruzimea , lipsa de scrupule a celor care au facut ca aceasta decizie a Curtii Supreme sa fi fost asteptata mai ceva ca finalul unui thriller de inalta tensiune nu vor disparea ca prin miracol.

    Dar, pentru moment, să sărbătorim. Aceasta a fost o zi mare, o victorie pentru un proces echitabil, pentru decenta in actul de justitie si pentru poporul american.”

  12. „Protestul” angajatilor din TVR este, in traducere libera, materializarea insatisfactiei unora dintre cei care l-au votat recent si il vor, in continuare, la carma manipularii din TVR pe eternul perdant voiculescian, Valentin Nicolau. Pe vremea sultanatului teveristic al lui Nicolau, 2001-2004, Stirile erau directionate si dedicate Mandarinului-sef de atunci al Romaniei, Adrian Nastase.
    Nu se poate si nu se va da uitarii „era” teverista a lui Nicolau!

  13. Dragă Radu,

    mă bucur că ai început să scrii pe teme de actualitate – şi te felicit pentru felul în care o faci.

    Cu drag,

    Luminiţa

  14. Blitzkrieg-ul autentic presupune disciplina, premeditarea pasilor, etc. Ce vedem la USL este un comportament pompieristic, uneori haotic (vezi comportamentul prof. de mate), eliminind pe oricine le sta impotriva.
    Altfel spus, cred ca (USL) nu merita titulatura de „blitzkrieg” pentru avalansa de mizerii pe care o produc.

  15. Dragă Radu, mă bucură nespus de mult să citesc și să mă regăsesc în articolul tău și să văd că oameni pe care îi prețuiesc din tinerețe au rămas așa cum îi știam, acum, „nel mezzo del cammin…”. Știu că aceste „teme de actualitate” consumă timp, dar e bine că le abordezi în aceste zile când ce faci tu și alții ca tine este, nu am nici o îndoială, atât de necesar. Toate cele bune, Paul.

  16. Totul e ca aceste evenimente sa nu devina o rutina si, pana la alegeri, sa uitam de unde s-a plecat, sa ne complacem in ideea ca „avem anticorpi”, in timp ce boala se instaleaza de-a binelea.

  17. Dragă Paul, e tare reconfortant să ştii că prietenii vechi te simt încă de-al lor. :) Dacă vrei, m-aş bucura mult să-mi dai un semn, găseşti adresa pe FB.

  18. Felicitari pentru modul in care tratati actualitatea,domnule Vancu.Societatea civila adevarata ar trebui sa fie putin organizata,in genul „tarilor nealiniate”candva,pentru a putea reactiona eficient la derapajele evidente de la o societate democratica.Exemplele de „rezistenta” pe care le-ati dat ar trebui sprijinite de societatea civila cumva,intr-un mod organizat care sa „descurajeze”.Faptul ca sunt un simplu muncitor nu ma impiedica sa observ ca oamenii „cu carte”,mai ales cei mai cunoscuti,ar trebui sa organizeze o forma de „nealiniere”politica care sa fie capabila sa se mobilizeze rapid pentru a reactiona la derapajele de la democratie ale oricaror forme de putere.Trebuie sa avem institutii puternice(cred ca Justitia trebuie sprijinita acum cand e pe cale sa devina puternica)ca sa nu ne fie frica de putere oricare ar fi ea.

  19. Domnule Silviu Grig, nici nu pot să vă spun cât de mult mă bucură comentariul dumneavoastră, atât de exact şi de realist. Cât despre detaliul „simplului muncitor” – nu uitaţi că, în istoria demnităţii noastre, una dintre puţinele figuri exemplare este cea a „simplului muncitor” Vasile Paraschiv, care s-a luptat de unul singur cu sistemul acela dement mai demn şi mai eficient decât (aproape) toţi intelectualii noştri.

  20. Redactorii de la TVR Info sunt datatori de speranta pentru Dvs.? :)

    Pai nu numai ca au fost angajati in cea mai neagra perioada financiara a TVR, cand, oficial, NU se faceau angajari, dar il mai au drept sef si pe un nene care nici macar nu are studii superioare. In treacat fie spus, acel nene e angajat la Minoritati, nici macar la departamentul care manageriaza TVRInfo.ro.

    Unde mai punem ca oamenii de acolo au avut acces la documente, daca e sa vorbim doar despre ultimele foarte importante pe care le-au publicat, care nu puteau veni decat direct de la Cotroceni.

    Ca vechi teverist, am toate motivele sa-i detest din toti rarunchii pe alde Nicolau si Adrian Nastase (au indopat cu bani institutia, iar oile au rumegat bucuroase si s-au lasat si tunse si mulse fara macar un „beheheee” de forma). Dar nu pot inchide ochii la haiduciile petrecute sub pulpana unor personaje precum Lazescu si Culcer.

    Daca toate astea va dau sperante…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Vancu
Radu Vancu
Radu Vancu (n. 1978, Sibiu), poet, prozator, eseist și traducător. Profesor dr. habil. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Redactor-șef al revistei "Transilvania". Fost președinte al PEN România (2019-2023). Redactor al revistei „Poesis internațional”. Membru al Grupului pentru Dialog Social. A publicat peste 20 de cărți, în toate genurile literare, pentru care a obținut câteva dintre cele mai importante premii naționale. A tradus din Ezra Pound ("Opera poetică", volumele I și II, Humanitas; ediție îngrijită de H.-R. Patapievici), din William Butler Yeats (tot pentru editura Humanitas) și din John Berryman ("Cântece vis", Casa de editură Max Blecher, 2013). A editat, singur sau în colaborare cu Mircea Ivănescu, Marius Chivu și Claudiu Komartin, antologii literare pe diverse teme. A îngrijit ediții din opera lui Alexandru Macedonski, Emil Brumaru și Alexandru Mușina. Ultima carte publicată este "Kaddish" (Casa de editură Max Blecher, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro