vineri, martie 29, 2024

Bombele cu ceas din imediata apropiere a d-lui Liviu Dragnea

Revin în comentariul meu de astăzi la vijelioasa apariție de duminică seara a d-lui Liviu Nicolae Dragnea la postul de televiziune România tv. Ocazie cu care președintele PSD a abordat toate temele ce i-au fost lui convenabile, a prezentat realizări încă și mai gogonate decât cele pe care avea să le expună o zi după într-un falsificat bilanț de șase luni de guvernare d-na Viorica Vasilica Dăncilă, nu a răspuns la nici măcar o singură întrebare cât de cât incomodă fiindcă ele au fost complet excluse deoarece așa a primit ordin falsa jurnalistă Denisa Pascu, un umil aprod mediatic al PSD și nimic mai mult.
Indiscutabil, dl. Dragnea și-a comandat apariția din dorința clară de a se prezenta pe sine drept principalul ctitor al unui program de guvernare care, iată, ar da roade, care este transpus neabătut în fapte, rațional și realist deopotrivă. Drept un om și un șef de partid sigur pe sine pe care nu vor izbuti cu nici un preț să îl doboare șicanele din justiție ori cele prezidențiale. Ori, ca în basme, drept omul bun care îl învinge întotdeauna pe cel rău. Indiferent dacă răul este reprezentat de fostul procuror șef al DNA, d-na Laura Codruța Kὄveși, de președinta ÎCCJ, d-na Cristina Tarcea, de directorul SRI, dl. Eduard Hellvig (un dușman inventat mai recent), sau de președintele Iohannis, cel care nu vrea să îi vadă pe români fericiți și pace.
Numai că, în realitate, dl. Liviu Dragnea a ieșit slăbit din confruntările din ultima vreme. Chiar și din acelea pe care, aparent, le-ar fi câștigat. A izbutit el trecerea pe repede-înainte a modificărilor la legile justiției, a Codurilor penal și de procedură penală, însă cu excepția legii 304, nici una dintre acestea nu este funcțională. Nici una nu a intrat încă în vigoare și se pare că va mai dura mult până se va întâmpla asta. Ceea ce e primejdios și pentru propria libertate a d-lui Dragnea căci ceasul condamnării la 3, 6 ani la închisoare ticăie din ce în ce mai tare, dar și pentru cea a unor activiști potenți din teritoriu, a primarilor și președinților de consilii județene și ei cu condicuță, cei pe al căror sprijin se bazează în cazul în care în PSD se îngroașă gluma.
Și gluma se îngroașă căci numărul nemulțumiților e în creștere, teama față de atotputernicia lui Dragnea nu mai este chiar atât de mare, greșelile baronului de Teleorman sunt vânate și taxate cu voce tare de adversarii lui din interiorul PSD și nu prea se știe ce explicații va putea da dl. Dragnea în cazul în care va spori numărul celor care îi vor cere să justifice motivele care l-au determinat ca, din ipostaza de ministru al Dezvoltării Regionale, să își pună semnătura pe un protocol de colaborare cu SRI. Dezvăluirea aceasta a făcut să se prăbușească un întreg construct pe care s-au bazat operațiunile anti-justiție și anti-corupție ale PSD și ale coaliției și e mai mult ca sigur că ea va fi la maximum exploatată și de presa nesubordonată, necumpărată, dar și de Opoziție.
Nici în coaliție dl. Dragnea nu mai este chiar atât de puternic ca odinioară. Nu mai deține poziția de vioara întâi. ALDE și Călin Popescu-Tăriceanu i-au ieșit din vorbă pe câteva teme esențiale- suspendarea președintelui Iohannis, adoptarea prin ordonanță de urgență a Codurilor penale și de procedură penală. Dl. Dragnea a fost nevoit să cedeze, să fie de acord cu modificarea prin OUG a Legii offshore extrem de vocal contestată atât de dl. Tăriceanu, cât și de dl. Varujan Vosganian. În apariția televizată de duminică seara, dl. Dragnea a fost de acord și cu ipoteza că ar exista și posibilitatea unui candidat unic al coaliției PSD-ALDE la prezidențialele din 2019. Numai că aceasta nu înseamnă nimic pentru ALDE care vrea cu tot dinadinsul ca dl. Tăriceanu să fie cel desemnat. Fapt care este peste poate având în vedere mărimea și presiunile din interiorul PSD ai căror membri nu vor putea suporta umilința de a nu avea reprezentant propriu în competiție. PSD nu a mai câștigat din anul 2000 alegerile prezidențiale și pentru moment nici nu prea sunt speranțe de victorie indiferent de numele candidatului. Iar aceasta înseamnă sfârșitul carierei politice a d-lui Liviu Nicolae Dragnea.
Încă un ceas, încă o bombă, cu mici șanse de dezamorsare.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Cine sunt nemultumitii pesedisti care vocifereaza? Ati auzit de replica „ciocul mic, ca noi suntem la putere!” ? Replica e regula nr. 1 in partidictatura. S-o fi discutat pe la colturi, insa pesedistii n-au sange in pompite si nu misca in front. Sunt ca o turma legata la ochi, ghidandu-se dupa sunetul de talanga a magarului, pe drumul de inapoiere catre FSN. Liderul ii reprezinta si e quintesenta caracterelor lor.

  2. E disperare mare dacă Tăriceanu e desemnat candidat unic PSD-ALDE, și sunt toate șansele ca acest lucru să se întămple!
    Pt. că va cîștiga din primul tur cu minimum 57%.
    Pam-pam!

  3. „ALDE și Călin Popescu-Tăriceanu i-au ieșit din vorbă pe câteva teme esențiale…”

    Am mai auzit opinia aceasta….
    Păi, în ALDE, Tăriceanu și Tudorel Toader ne punem noi speranțele?! Cred că ceva nu e-n regulă.

    Părerea mea este că inclusiv PNL este necesar să se curățe de membrii săi certați cu legea, iar specialiști în politologie îmi spun pe la TV că în politică nu există decizii definitive, că ar trebui făcute compromisuri șamd.

    În cazul acesta, haideți să-l lăsăm pe dl Dragnea și Sistemul (la cel cleptocratic mă refer) la locurile lor, să-i amnistiem pe toți hoții, să punem de-o reconciliere națională a victimelor cu borfașii și să consfințim prin lege înțelegerea! Pentru ce mai protestăm?

  4. Pana la urma, nimic nou sub soare. Comunistii s-au lepadat usor de lideri, carora n-au ezitat sa le infiga un cutit in spate. Patrascanu executat, Ana Pauker a scapat de glont ca prin minune, se pare prin interventia lui Stalin, a sfarsit dactilografa, Dej mort de cancer in conditii dubioase, posibil iradiat, Ceausescu mort cum stim, Iliescu si Nastase, Geoana dati la o parte si ridiculizati.

    Comunistii sunt ca oile in jurul conducatorului, il urmeaza orbeste, dar cand caruta se rastoarna, il sacrifica fara probleme si asa isi salveaza cauza – oricare ar fi ea, in general insusirea banului public in diverse scopuri.

    Daca cu Dragnea se va intampla la fel, si probabil ca da, varianta cealalta fiind sa isi transforme tara in mosie si sa domneasca pe veci, ma tem doar de un lucru – cine stie ce sluga de a lui ii va lua locul: alt baron infect si poate chiar mai prost, cel putin asta pare sa fie trendul. Sa nu uitam ca si Ceausescu a fost cel mai infect si incult din posibilii succesori ai lui Dej dar asa e la ei, astia castiga mereu.

  5. Gigel, ai dreptate in ceea ce priveste PCR si continuatorul sau PSD, insa Ana Pauker a scapat de glont tocmai pentru ca Stalin a murit. Ea fusese arestata tocmai in contextul epurari evreilor din PC al URSS. Draghici s-a dus in casa conspirativa unde era retinuta si i-a spus ca Stalin a murit. Pauker a inceput sa planga dupa Stalin, la care Draghici i-a zis ca daca mai traia, ea ar fi fost executata, se pare ca a fost salvata de interventia lui Molotov a carie sotie ii era prietena. Asta nu a impiedicat-o sa-l planga pe dicatotor in continuare. A murit de cancer mai tarziu pana cand a lucrat ca traducatoare de germana si franceza la Editura Politica. Istoria a fost un pic nedreapta cu ea, pentru ca a fost scrisa de grupul Dej, din care facea parte si Ceausescu, de altfel. Desi era devotata pana la moarte lui Stalin, in ciuda faptului ca acesta ordonase eliminarea ei, iar sotul ei Marcel fusese executat in URSS in anii 30, Pauker s-a opus colectivizarii fortate, a fost pentru o colaborare extinsa cu partidele istorice, s-a opus eliminarii lui Patrascanu si infiintarii gulagului de la canalul Dunare -Marea Neagra.Din pacate istoricii de dupa ’90, au continuat s ao prezinte in aceeasi maniera, ca stalinista infocata, insa Dej a aplicat un comunism stalinist foarte rigid, in comparatie cu ce propunea Pauker. Ceausescu a relaxat un pic treaba intre 68 si 71, apoi a revenit la rigiditatea lui Dej(mentorul sau in fond) la care a adaugat nationalismul, rezultand monstruozitatea din anii 80 si schimbarea mentalitatii romanilor in asa hal, incat o resimtim si acum dupa apropae 30 ani de la Revolutie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro