miercuri, decembrie 8, 2021

Bombo pleacă în Congo?

Puțin înainte ca mass-media să își acorde în 3 mai un măgulitor răgaz pentru a reflecta asupra misiunii proprii, câteva canale tv, agenții și publicații online au slobozit pe piață strigătul gâtuit de indignare al fostului premier Năstase care anunța din pușcărie că se gândește să renunțe la cetățenia română. Convins că țara nu-l merită, Adrian Năstase a primit confirmarea finală, atunci când instanța i-a adăugat la pedeapsa cu închisoarea interdicția de a fi ales timp de 5 ani după executare. ”Moarte civilă!” a strigat împricinatul, dând cu boneta de ciment, după ce DNA a cerut instanței un an în plus la contopirea pedepselor. I-a ținut hangul fiul cel mare, dispus și el să plece departe de patria care nu apreciază marile sacrificii ale tătânelui său, fără a putea preciza spre ce zări s-ar îndrepta:”Nu știu, dar ce ați auzit în sală era, de fapt, o precizare legată de aprecierea față de un om care își dedica viața față de țara lui, punând în planul doi familia, prietenii, viața lui personală”. Nu și averea personală agonisită din buzunarul public, ar trebui adăugat. Fiind în contratimp cu sloganul ”Mândru că sunt român” la startul furat de Ponta al campaniei prezidențiale, fostul mentor și conducător de plagiate a fost ignorat de lumea politică de stânga, mult prea ocupată cu înjuratul pe la televiziuni. Noroc că două canale de televiziune, întâmplător chiar RTV și Antena 3, l-au jelit pe fostul premier și au subliniat ce mare pierdere au suferit țărișoara și electoratul. În respectul bunei memorii, să amintim că în cariera sa politică încheiată jalnic, Adrian Năstase s-a cam ferit de competiția electorală, preferând numirea în funcție. Ceea ce s-a dovedit a fi prudent, fiindcă a pierdut alegerile prezidențiale din 2004. Similar altor țări din regiune la acel moment, SMS-ul mobilizator a jucat un rol în alegeri, difuzând spre electoratul citadin îndemnuri, distihuri și catrene simpatice, cum ar fi memorabilul ”Dacă iese Bombo/Noi plecăm în Congo”. De atunci încoace, New Media a căpătat alte dimensiuni și instrumente, cum sunt Facebook, Twitter sau blogul, intens utilizate de politicieni, până la confuzie: cât de oficiale sunt declarațiile lor pe blogul personal, cum trebuie tratate de mass-media? Derutată, presa noastră preia otova afirmații verzi și uscate de pe bloguri, cazul bloggerului de penitenciar Năstase fiind de pomină.

Presa din România a celebrat în felul ei Ziua Mondială a Libertății Presei, instituită de Adunarea Generală a ONU în 1993. La RTV Ciuvică l-a făcut ”bou” pe Vișan, publicațiile de scandal gen Click sau Libertatea, singurele cu tiraj, au identificat subiectele cele mai stridente, Badea pe Antena 3 și Banciu pe B1 TV au bălăcărit cum le-a venit la gură, cohortele de reporteri au continuat să alerge după Ponta și după alți politicieni de sezon, ratând adesea temele relevante. Valul de demisii de la PRO TV, întârzierile salariilor la Realitatea TV și la numeroase companii de presă locale, situația dramatică a televiziunii publice, cât și ieșirile de pe șină ale CNA care visează să controleze Internetul, sunt câteva simptome ale bolilor mediatice autohtone. Neameliorate față de anii trecuți, ci dimpotrivă, acutizate. Freedom House a dat publicității raportul anual unde România apare pe locul 84 din 197 de țări, la categoria ”presă parțial liberă”, având punctaj identic cu Botswana și Republica Dominican și în compania altor state ca Italia (locul 64), Ungaria (locul 71), Serbia (locul 74), Bulgaria (locul 78), Croaţia (locul 83), Grecia (92), Bosnia şi Herţegovina (103) şi Republica Moldova (112). Punctajul minim, deci pozitiv, îl au țările scandinave, cele mai grijulii cu toate drepturile omului. Poziția României, la mare distanță pe scara libertății media de țări ca Norvegia, Suedia, Olanda, Germania, Portugalia  sau SUA, dar și de state din fostul bloc comunist ca Estonia, Cehia, Slovacia sau Polonia, se datorează constrângerilor politice și mediului economic defavorabil care permit mogulilor să devină stăpâni pe conștiințe. Dar și fragilității breslei, incapabile să se organizeze și să respecte etica profesiei. Analize mai ample apar în Raportul FreeEx,  de unde aflăm cine sunt adversarii libertății presei și cât de politizat a fost jurnalismul în 2013. Alte concluzii:  se utilizează dreptul la liberă exprimare pentru a intimida persoane, justiția, grupări; presa abandonează adesea misiunea de a informa, în schimbul promovării unor mesaje favorabile intereselor unor entități private; decizii ale CNA sancționează dreptul la opinie, fără a ține cont de jurisprudența CEDO; există regulamente interne abuzive la SRR și cenzură la TVR; criza economică s-a acutizat în piața de media determinând dispariția print a majorității publicațiilor; statutul jurnalistului este vulnerabilizat suplimentar o dată cu expirarea, în februarie 2014, a Contractului Colectiv de Muncă la nivel de ramură. ActiveWatch a oferit în plus jurnaliștilor studiul ”Libertatea de exprimare și noul Cod Civil” și un Laborator de experimentare media, iar Asociația Ziariștilor Români, filiala românească a Association of European Journalists-AEJ cu sediul la Bruxelles, a organizat dezbaterea ”Libertatea presei.Care presă? Care libertate?”. S-a trezit din somnolență și Clubul Român de Presă pentru a deplânge, o dată pe an, situația grea a presei. Reverențe formale au făcut politicienii cu declarații sfruntate pe care oricum nu le crede nimeni.

P.S. Dacă în 3 mai celebrăm, totuși, presa, să aplaudăm o performanță: ”România, te iubesc!”, emisiunea de anchetă realizată de reporterii speciali Cosmin Savu, Paula Herlo, Anca NastasiAlex Dima și Rareș Nastase pentru PRO TV. Aplauze!

Articol apărut în versiune scurtă în revista 22

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Va apostroveaza, va critica, va educa, … si ne mai face si prosti, deoarece nu il meritam !

    „Doctor in smecherii Luni, 5 mai 2014 15:00 | Scris de Adrian NASTASE | pdf | print | email
    Opinii – Editorial
    Joi, intr-o sueta de campanie cu prietenii de la B1 TV, Basescu a sustinut principiul “check and balance” si a anuntat ca este in favoarea unei modificari legislative “imediate”, astfel incat sefii de la Parchete si de la Inalta Curte de Casatie si Justitie sa fie propusi de CSM. Nu mi-a venit sa cred…
    In 2004, in contextul negocierilor cu UE, pentru inchiderea capitolului “justitie si afaceri interne”, stabilisem prin lege ca sefii Parchetelor sa fie propusi de catre CSM. In 2005, Basescu si Macovei – ca ministru al justitiei (cu complicitatea Comisiei Europene) au schimbat regulile – urmand ca propunerile sa fie facute de ministrul justitiei, adica de Macovei – procurorul ceausist pe care Basescu l-a trimis in sinecura de la Bruxelles! In felul acesta au fost numiti Daniel Morar si Laura Codruta Kovesi.
    Acum, pentru ca Basescu nu-si mai poate da “pase” cu ministrul justitiei si, oricum vom avea, din decembrie, un alt presedinte, Basescu vrea ca propunerile sa fie facute de CSM.
    CSM-ul de acum este “bun”, cel din 2004 era “rau”. La CSM, la inceputul mandatului, Basescu a avut “marea batalie” cu “niste brontozauri ai fostului regim”. Prin “brontozauri”, Basescu intelege, evident, magistrati care nu-l asculta. Acum, la CSM nu mai exista “brontozauri”… Asa ca ei ar putea face propuneri, in locul ministrului justitiei, care este sau poate deveni “brontozaur”.
    Faptul ca nu s-a respectat, timp de 10 ani, separatia puterilor, nu se pune. Statul de drept a rezistat. Basescu a fost, el insusi, “check and balance”.

    • Chiar așa și este, CSM-ul din 2004 era profund corupt, iar Băsescu și Macovei erau reformatorii. În prezent, CSM-ul este cât de cât reformat, dar sunt șanse să vină la putere un nou președinte la fel de corupt ca Adrian Năstase, care o să-și pună un ministru al Justiției de genul Rodicăi Stănoiu. Așa că e de preferat să vină din partea CSM propunerile.

      Separația puterilor e un lucru minunat, dar nu când scopul e corupția de partid și de stat.

  2. „…un om care își dedica viața față de țara lui…” ???

    Eventual „țării lui”.

    În ciuda unei educații plătită cu prețuri astronomice (din buzunarele noastre), se pare că junele Năstase ÎNCĂ nu stăpînește limba română (nu e cazul tăticului său)

    Chiar ținînd cont de inconturnabilele sentimente filiale, latura morală a discursului suferă de aceleași gropi precum șoselele noastre.

  3. De ce i se face publicitate inutila?
    Scriind pe aici si pe aiurea despre elucubratiile scrise de el si de odraslele sale (aschia nu sare departe de copac) le faceti o reclama atit de dorita de ei si nemeritata!
    Apoi va apare uimirea ca mai rezista in politica.
    Inmultirea lor cu zero din punct de vedere media este solutia cea mai buna (in opinia mea).

  4. Ce sa zic…detinutii politici incarcerati si asasinati de regimul comunist la cirma caruia se aflau parintii ideologici ai lui Iliescu, Nastase si Ponta asa scapau de puscarie si canal…renuntau la cetatenia romina si gata…primeau un bilet de avion clasa I sa plece din tara…
    gretosBombo asta a nostru…
    5 ani? trebuiau o sentinta de 25 de ani cu executare fara posibilitate de eliberare anticipata…

  5. O intrebare naiva: este legala detinerea de calculatoare (sau echivalente) in penitenciar, mai ales cu acces la internet?

    Din cate stiam, nici macar telefoanele mobile nu sunt permise.

  6. @iosiP
    Da. Acolo unde pot fi folosite expresiile ”mai legal” și ”mai puțin legal” iar pe deasupra mai și funcționează, e legal. Radio, știți dumneavoastră…

Dă-i un răspuns lui Short & Sweet Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Când nu știi că nu se poate

Dacă aș avea câte un leu pentru fiecare ocazie în care un “specialist” din România mi-a explicat savant și superior că “în...

Noi ipocrizii climatice și criza energetică

În decembrie 2020, Adam Anderson, CEO-ul companiei Innovex Downhole Solutions din Houston, Texas, a încercat să facă un gest frumos pentru angajații...

Lărgirea Uniunii Europene. Serbia, Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Macedonia (de Nord) și Albania

Scriu aceste rânduri la Novi Sad, în Serbia. Nu sunt pentru prima dată în această țară, am mai străbătut-o de câteva ori...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro