miercuri, iulie 8, 2020

Braşov, 15 noiembrie 1987

În istoria revoltelor anticomuniste din Europa de Est și Centrală, momentul Brașov 1987 a fost de o semnificație majoră. Era o mișcare spontană a clasei muncitoare industriale, deci a acelui grup social pe care Ceaușescu și PCR pretindeau că îl reprezintă. În fapt, muncitorimea a fost, sub comuniști, o clasă asuprită feroce. Grevele erau interzise, informatorii roiau în întreprinderi, se trăia sub zodia unei permanente curbe de sacrificiu.

Sediul Comitetului Județean al PCR a fost devastat, broșurile abjecte și portretele lui Ceaușescu au fost azvârlite efectiv în stradă și călcate în picioare. Acelea au fost câteva ceasuri de libertate și demnitate a căror semnificație contextuală nu avem voie să o ignorăm. Regimul a răspuns cu maximă brutalitate sfidării revoltaților de la „Steagul Roșu” și din alte uzine ale Brașovului. Panicați, activiștii și securiștii au cerut ajutoare de la București. Liderii revoltei au fost hăituiți, arestați, schingiuiți. Șeful Securității, direct implicat în acea represiune, era „generalul” Iulian Vlad, recent răposat și celebrat de negaționiști drept un „mare român”. Au urmat condamnări și deportări în alte zone ale României. Toate acestea se petreceau în plină Primăvară moscovită, așadar în plină destalinizare. În Polonia, Solidaritatea era la un pas de fi din nou legalizată. Întreaga regiune era în plină fierbere. La București, însă, paralizia sistemică și un delirant cult al personalității păreau inexpugnabile. Ambițiile faraonice ale cuplului Ceausescu era urmărite obsesiv. Continuau lucrările la construcția „Casei Poporului”, edificiu grotesc menit să imortalizeze „Epoca de Aur”. „Cel mai iubit fiu al poporului” ignora cu superbie realitatea, Securitatea îi furniza informații distorsionate, pe plan internațional era tot mai izolat. In discuții private, Gorbaciov il numea „Adolf al nostru”.

Pe 30 decembrie 1987, Elena Ceaușescu, numărul doi al regimului dinastic, prim vice prom-ministru, membra a Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv, șefa Comisiei de Cadre a partidului, rostea un discurs consacrat împlinirii a 40 de ani de la lovitura de stat care a dus la abolirea monarhiei constituționale. Niciun cuvânt, firește, despre tensiunile sociale din țară. Triumfalism bombastic, găunos și steril, lozinci obosite, senilitate politică. Era un spectacol dezolant al unei dictaturi decrepite. Se aplauda mecanic, dar fețele activiștilor trădau frica. Toți știau că Brașovul fusese repetiția generală, că lucrurile nu puteau continua în același stil aberant. Ceaușescu, însă, n-a priceput nimic din acele evenimente. A rămas până la sfârșit fidel modelului de cazarmă al unui socialism polițienesc. În decembrie 1989, la Timișoara, apoi la București și în celelalte orașe, revolta s-a transformat în revoluție.

Articol transmis la postul de radio Europa Libera

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Poate ca acel moment Brasov ’87 ar fi trebuit sa reprezinte adevarata rasturnare a regimului Ceausescu… Doi ani mai tarziu insa criminalii lui Iulian Vlad si-au facut bine „treaba”, la fel ca in ’87. Oamenii au vazut cum regimurile comuniste din alte tari estice cedeaza unul cate unul, si au simtit ca si in Romania se poate. Sper ca toate acestea sa apara in cartile de istorie si sa fie studiate in scoli la orele de istorie. Deocamdata, aceiasi criminali de acum 30 de ani populeaza institutiile noastre si fac ceea ce au invatat mai bine: distrug Romania. Sunt precum un cancer care recidiveaza.

  2. Ideile de “repetitie generala” si de “socialism politienesc” apartin istoriografiei ruse, cu referire la prima revolutie rusa, din 1905. Intr-adevar, revolutia din 1905 a fost o “repetitie generala” pentru a treia revolutie rusa, din octombrie 1917 (a doua a fost in februarie, acelasi an). Poate parea ciudat, dar doctrina “socialismului politienesc” a fost inspirata si sustinuta de seful politiei secrete tzariste, Serghei Zubatov (un intelectual portretizat de contemporani si istorici ca un “dostoievskian”), care credea ca muncitorii trebuiau lasati sa se asocieze si sa protesteze. Petitia adresata tzarului si marsul de sacrificiu prin care trebuia inmanata – transformat intr-un masacru, in “duminica insangerata” din 9 ianuarie 1905 -, au fost opera, ideologic-redactional si organizatoric-mobilizator vorbind, a unui ciudat si atipic preot socialist, Gheorghi Gapon (care se va refugia in Elvetia). Din aceste motive, dar si din multe altele, pentru care topicul si timpul sunt nepotrivite fie si numai pentru a le inventaria, cred ca a face o asociere, indirecta sau aluziva, intre Brasov – 15 noiembrie 1987 si Sankt Petersburg – 9 ianuarie 1905, in termenii de “repetitie generala” si “socialism politienesc”, mi se pare o mare greseala. Si nici macar comparatia, prin ricoseu dintr-un eveniment intr-altul, dintre Palatul de Iarna si Casa Poporului, “edificiul grotesc”, cum ii spuneti, nu este tocmai potrivita. Compararea socialismului politienesc, efectiv de cazarma, al dictatorului comunist Nicolae Ceausescu cu “socialismul politienesc” din vremea tzarului Nicolae al II-lea (si implicit, a-i pune pe cei doi pe aceeasi treapta, ca regimuri politice), mi se pare inadmisibila. Cel putin ca o “imblanzire” a ceausismului, sugerata sau intuitiva, cum s-ar putea ajunge in al doilea caz, mergand pe calea comparativa tzarism-comunism.

  3. Inlocuitorul lui Ceausescu (Iliescu) nu era gata in ’87 + rusii inca nu erau pregatiti.
    Gorbaciov s-a convins abia pe 4 dec ’89 ca trebuie sa faca ceva si repede cu Ceausescu. Timisoara i-a dat ocazia la scurt timp dupa. Uite-asa a aparut din spuma marii toarsu’ Ilici :)

  4. Distinse Domn Profesor Vladimir Tismaneanu !
    Emotia rememorarii anilor cand ascultam cu sfintenie majoritatea emisiunilor de la „Europa Libera”, indiferent daca a fost vorba de momentul Brasov nu se poate descrie in cuvinte…
    In cursul ultimelor zile si astazi i-am prezentat fiului meu, in varsta de 13 ani, cateva documente, intotdeauna prea putine, despre acei ani, cand singurele sperante veneau , pe calea undelor, de la Reperele romanilor de atunci, vocea dumneavoastra, vocile „Actualitatii Romanesti” sau vocile neuitatilor Monica Lovinescu si Virgil Ierunca !
    Spre regretul meu, iertati-mi ignoranta, nu am reusit sa salvez , in arhiva mea cea mai de pret, emisiuni de la „Europa Libera” de dupa momentul 15 noiembrie 1987 !
    Nu am gasit – si mea culpa pentru ignoranta – decat emisiunea document, ce a comemorat la 2 ani, in 16 noiembrie 1989, momentul istoric !
    Ar fi o mare bucurie si implinire, pentru romanii ce nu au uitat , daca am putea gasi in arhiva „Europei Libere” de astazi, mai multe emisiuni din acele timpuri !
    Recunostinta infinita si Onoare !
    Cu ingaduinta dumnevoastra atasez doua link-uri cu clipe reper pentru demnitatea romaneasca !
    https://www.europalibera.org/a/28851971.html
    https://www.europalibera.org/a/25641383.html

  5. Multumim domnului profesor pentru lectia de istorie adevarata.Acea zi a fost poate momentul in care oamenii au aratat ca”se poate” si trebuie sa i se acorde importanta cuvenita!

  6. Romanii, au avut trei superbe revolte majore anticomuniste , sub cel mai tiranic regim instalat de comunisti in Europa.
    Ma refer la:
    – Lupta armata din munti a gruparilor armate inceputa in 1948 si curmata de abia pe la sfirsitul anior ‘ 50
    – Greva minerilor din Valea Jiului
    – Revolta muncitorilor dela Brasov, care face obiectul acestei ” note ” a Prof. Tismaneanu.

    Nu stiu depre astfel de manifestari in Bulgaria sau Cehoslovacia. de exemplu, poate nu sint informat..

    Ma intreb insa dece aceste revolte anticomuniste, care dovedesc sentimentu profund ‘ anticomunist ” al poporului roman si al ” clasei sale muncitoare „, nu fac obiectul unor carti publicate si traduse in strainatate in tiraje de masa sau al unor filme si dece nu se studiaza in manualele de istorie contemporana a Romaniei ?

    ICR si Ministerele Culturii si Educatiei pe unde sint

    • Domnule Dan Nicolescu – La mirarea si intrebarea Dv va pot da unexemplu de cum sunt analizate si … apreciateaceste „superbe revolte si miscari anti-comuniste” de cei care – chipurile – reprezinta cetatenii Romaniei in „parlamentul rusinii nationale” ! Recent un „marcant men=mbru PSD” din mentionalul parlament a declarat ca luptatorii anti-comunisti din muntii „au redus puterea de rezistenta a statului roman” . Afara de faptul evident ca tovarasul „:sparlamentar” este total ignorant asupra adevarului istoric – de scopul declarat al luptatorilor din munti – individul este si grobian in interventii – nici nu ne puteam astepta la alt ceva de la o asemenea nulitate catarata sus … sus – dar ne insulta adevaratii luptatori ai rezistentei nationale. Si mai doriti manifestari pozitive de la politicienii jalnici si… hoti in mare majoritate ? Nici o speranta stimate domn !

  7. 30 dec. 1947-1958 si 1961 PRESEDINTI ai REPUBLICII au fost C.I Parhon ( a se vedea institutele de endocrinologie de azi, din MILENIUL 3 in bucu-iashi),
    Petru Groza si I.G Maurer,
    unde Groza a fost asimilat sefului statului timp de 5 ani si jumatate – in ’58 are loc retragerea trupelor sovietice din RPR.

    Sefi ai GUVERNULUI:
    –>1945-1952! Doctor Petru GROZA, timp de aproape 7 ani!
    1952-1955, doar 3 ani, Gheorghe Georghiu DEJ, Secretarul General al Partidului MUNCITORESC Romin, probabil, care moare iradiat de rusi.
    1961-1974 IG Maurer, mai bine de 12 ani de zile, pana Ceausescu inventeaza functia de Presedinte al RSR, si instituie SCEPTRUL prezidential, ca Secretar General al Partidului COMUNIST ROMAN!
    Intrebare:
    Unde-a disparut Doctor Petru Groza din istorie si IG Maurer?
    Acolo unde vor cei care scriu istoria.
    Locul Lor fiind luat de Ghe si de SADOVEANU, evident!

  8. Dupa acele evenimente primeam vizite de la securitate in fiecare noapte. Al naibii veneau numai noaptea si ne trezeau din somn pe toti. Eu eram mic si dormeam pe mine :))) Atunci nu simteam frica, acum cred ca altfel ar sta lucrurile. Tin si acum minte cum se ruga tata de mine sa nu zic nimic din ceea ce zice el acasa despre ceausescu. Si nici ca ascultam europa libera. Si totusi ma simt norocos ca am crescut in Brasov. Dar nu m-as mai intoarce acolo niciodata. Sper sa reuseasca romanii sa iasa din mocirla. Putin probabil dar cine stie.

Lasă un răspuns la Cristian Marcu Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandata

Esential HotNews

Esential HotNews

E randul tau

Mai e un aspect, poate si mai grav. De fapt trei, daca ma gandesc mai bine. Primul, la concret, A…

de: MirceaM

la „Îmbogățiții de război”

Carti recomandate de Contributors.ro

Democrația sub asediu românia în context regional

Carte recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Recunosc din start faptul că îmi este destul de greu să scriu despre volumul Isus al Meu, editura Humanitas, 2020. În primul rând, din cauza intimidantului autor, un monument al culturii românești contemporane, adulat şi contestat ȋn (aproape) egală măsură.

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Frauda în educaţie e viol la adresa copilului

Cu câteva zile în urmă, o studentă mi-a trimis – ca răspuns la examenul de “Etică şi integritate academică” – un text...

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)