joi, martie 28, 2024

Brexit, Frexit, Grexit, Nexit. Mai poate fi oprită dezintegrarea europeană?

Puncte cheie:

  • Geert Wilders şi Partidul Libertăţii din Olanda (PVV), de extremă dreapta, vor câştiga alegerile generale din 15 martie a.c. (greu de crezut că avansul lor, altminteri în creştere, mai poate fi anulat) şi, dacă vor avea majoritatea absolută să formeze guvernul, lucru posibil cu ajutorul centriştilor, vor organiza un referendum de ieşire a Olandei din Uniunea Europeană – „Nexit”[1], cu şanse reale de reuşită (a se vedea respingerea cinică, în referendumul din aprilie anul trecut, a Tratatului de Asociere UE-Ucraina, pe o temă relativ minoră legată de UE, care nu afecta nicidecum viaţa olandezilor, dar care a fost percepută de votanţi ca pe o bună ocazie de a-şi spune părerea despre Uniunea Europeană);
  • Nu numai perspectiva Nexit-ului, dar şi Frexit-ul sau Grexit-ul (re)încep să facă valuri în Europa. Marine Le Pen şi Frontul Naţional în Franţa[2], cu mari şanse la intrarea în turul al doilea al prezidenţialelor din primăvară, respectiv Alexis Tsipras, Syriza şi Uniunea Patronatului din Industrie în Grecia[3], agită în 2017, din motive diferite, spiritul unei ieşiri a ţărilor lor de sub „povara” Uniunii Europene, vânzându-le conaţionalilor iluzia că toate greutăţile şi problemele lor ar înceta dacă ar dispărea transferul parţial de suveranitate către instituţiile de la Bruxelles;
  • Culmea este că şi în categoria marilor beneficiari ai Uniunii Europene, ai marilor răsfăţaţi ai fondurilor europene din ultimii 30-35 de ani, ai celor mai puţin performanţi membri ai Clubului, există unii care se cred nedreptăţiţi, fiind suficient să observăm cum tocmai grecii (!) cred, în proporţie de 53%, că au greşit când au aderat la euro şi ar fi acum tentaţi de ideea Grexitului[4]. Ar fi vrut probabil să rămână în continuare necontrolaţi cu drahma lor, ca în anii ‘80-‘90, dar să primească pe mai departe saci de bani de la Bruxelles şi, dacă se poate, să nici nu-şi fiscalizeze veniturile;
  • Naţiunea şi statul naţional sunt idei politice simple, mult mai uşor de promovat publicului alegător decât raţiunea de a fi a Uniunii Europene, mai ales atunci când pare că „Uniunea Europeană nu are ce să ne mai dea” (cazul contributorilor neţi la bugetul UE), ba mai mult, prin însăşi filozofia existenţei ei (desfiinţarea frontierelor interne, libertatea de mişcare, solidaritatea statelor şi naţiunilor membre, bugetul constituit după puterile fiecăruia, fondurile structurale dirijate către cei cu nevoi mai mari) a ajuns să pară că atentează la bunăstarea statelor şi naţiunilor cele mai bogate, „doar” pentru a primi, dezvolta sau ajuta pe cei mai ghinionişti sau mai puţin capabili;
  • Ultrasimplificând discuţia, se vede că 70 de ani de integrare nu au reuşit să şteargă clivajul între statul naţional „democratic” şi Uniunea Europeană „elitistă”, între ideea că statul naţional este constructul de bază, ideal, suficient vieţii oamenilor atâta timp cât se bazează pe votul lor (asumpţie falsă, în opinia mea, căci votul e necesar dar nu suficient pentru ca lucrurile să meargă în direcţia corectă), idee artificial opusă unei Uniuni Europene construită, ce-i drept, de sus în jos, pe baza viziunii politice a unor elite care au încercat să schimbe cursul conflictual al istoriei continentului, creând însă un Proiect care nu a scăpat nici până astăzi de eticheta „deficitului democratic”;
  • Acesta este motivul pentru care, în situaţii de criză, cei care îşi doresc cel mai tare şi mai „pe scurtătură” puterea fac apel la naţiune şi la statul naţional şi se dezic de Uniunea Europeană, un mecanism altminteri facil, la îndemâna mediocrităţii de emisie şi de recepţie din viaţa politică de pretutindeni, prin care se identifică un vinovat al înrăutăţirii lucrurilor şi, fără să se lucreze prea mult pe cifre şi soluţii, se lasă a se înţelege că recâştigarea deplinei suveranităţi a statului naţional şi măsurile protecţioniste îi vor feri pe oameni de criză, de imigranţi, de şomaj, de război, de boli, de terorism, de poluare etc.;
  • Este pe cale să devină la modă” să ceri referendum pentru ieşirea sau rămânerea în Uniunea Europeană, după succesul aparent al taberei pro-Brexit, deşi instrumentul referendumului, mai ales pe o temă intens speculată şi insuficient explicată, are toate şansele să se transforme într-o unealtă pentru sinucigaşi politici şi incendiatori de carieră, dar şi, din păcate, pentru distrugerea certă, „democratică”, a Uniunii Europene. Inclusiv din această perspectivă supranaţională, ca şi din altele, se pare că paradigma democratică, intrată pe mâna pescuitorilor în ape tulburi, tinde să îşi atingă limitele;
  • Uniunea nu va rezista referendumurilor, dacă se intră pe această pantă nocivă şi iluzorie. Poporul este astfel chemat să se pronunţe pe o chestiune emoţională în care este nevoie, de fapt, de responsabilitatea politică a celor deja aleşi, de soluţiile lor concrete, ei fiind, în fond, cei care dispun de toate detaliile şi informaţiile legate de consecinţele dezintegrării Uniunii Europene. Aşa cum s-a văzut ulterior în cazul Brexitului, mulţi nu ştiau exact pentru ce votează sau mizau pe schimbări şi beneficii economico-sociale iluzorii, „retrase” a doua zi după referendum chiar de liderii opţiunii de ieşire.

*

Brexitul, Frexitul, Grexitul şi Nexitul, şi câte or mai fi fiind în mintea unora, afirmate sau în pregătire, fac partea în mod evident din aceeaşi categorie politică şi culturală, din aceeşi tristă, naivă resurecţie naţionalistă. Contrarevoluţia paradigmei naţionale, protecţioniste şi identitare, în faţa celei europene, liberale şi integratoare, prima întărită de forţa votului primar, la firul ierbii (în timp ce „votul european” e prea sus şi prea abstract, în Consiliul European, în Comisie sau în Parlamentul European), îndreaptă lucrurile spre o inevitabilă întoarcere în istoria conflictuală a continentului nostru.

Ciudat cum niciun alt concept de mobilizare a maselor în afara celui naţional/etnic nu a reuşit să prindă mai bine rădăcini în culturile din Europa, deşi în ultimii 200 de ani, de la războaiele napoleoniene încoace, marea majoritate a conflictelor armate au avut la bază tocmai „considerente legate de interesele naţionale” sau varianta lor rudimentară, identitatea etnică. Nici confruntările religioase (cândva dominante, în Europa premodernă), nici cele ideologice, rasiale, sociale sau economice nu au fost mai intense, mai sângeroase şi mai devastatoare în epoca modernă, decât cele pe baze naţionale. Nu există formă de identificare colectivă care să fi provocat în Europa pasiuni mai mari şi să descarce energii mai puternice, reale sau ipocrite, decât „idealul naţional”, exprimat în diferitele sale versiuni şi platforme politice. Oricât s-au străduit intelectualii şi oamenii de stat ai generaţiilor de după 1945 să creeze o identitate europeană funcţională, strădaniile lor s-au lovit de zidurile principiului naţionalităţilor şi al statelor suverane, iar culturile şi interesele politice prevalente au rămas de esenţă naţională. Ideea naţionalismului, în sine, nu ar fi produce probabil nimănui nicio daună dacă ar fi vorba de comunităţi aflate pe insule izolate, dar suntem conştienţi că în Europa naţionalismele ajung întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, să se ciocnească, statele şi naţiunile având tentaţia să intre în competiţie pentru putere unele cu altele.

Tiparul destrămării ţesutului liberal al ordinii globale, despre care se scrie atât de mult în această perioadă, se reproduce, la scară mai mică, şi în Europa. Am început, ca un vapor uriaş care întoarce în larg, mişcarea de rotaţie, de revenire la tentaţia politicilor identitare, conservatoare, protecţioniste, autoritariste, revanşarde, emoţionale. Începem să navigăm cu frenezie în direcţia opusă integrării, toleranţei şi libertăţilor, spre aisbergurile naţionalismelor dormante în ultima jumătate de secol.

Nu ştim astăzi dacă Uniunea Europeană va trece cu bine peste crucialul an 2017. Alegerile din Olanda, Franţa şi Germania vor fi tot atâtea „teste de stres” pentru supravieţuirea Proiectului European, proiect în care tot mai puţini rămân să creadă. Undeva s-a greşit. Poate abstractizarea şi tehnicizarea în exces a Uniunii Europene, care a ajuns o colecţie imensă şi ternă de regulamente dar şi-a pierdut ideea/emoţia politică la nivelul cetăţenilor de rând, poate eurocraţia cu salariile şi privilegiile ei aproape indecente, tot mai alienată şi ruptă de realităţile de la firul ierbii, poate tocmai dispariţia distincţiei Vest-Est care dădea motivaţia vest-europenilor şi sentimentul reuşitei colective prin comparaţie cu jumătatea comunistă a continentului, poate ideea că Uniunea Europeană înseamnă acum doar venirea unora mai săraci peste liniştea şi bunăstarea occidentală, poate falsa convingere că nu mai există nicio ameninţare la adresa păcii în Europa, poate din alte motive, care ne scapă acum.

La sfârşitul acestui an vom şti mai clar dacă direcţia pe care mergem ne duce sau nu la o inevitabilă dezintegrare europeană sau dacă mai avem speranţe să ieşim din ceaţa în care a intrat, din nou, Europa. Acesta este un an al cristalizării tendinţelor şi perspectivelor politice pe continent, într-un sens sau în celălalt. De la relaţia Statele Unite-Uniunea Europeană la soliditatea NATO (încurajatoare prestaţiile la audierile din Congres ale viitorilor secretari-cheie pentru opţiunea externă a Americii, cel de Stat şi mai ales cel al Apărării), de la discuţiile Trump-Putin şi deznodământul Brexitului până la clarificarea direcţiei guvernării la Paris şi la Berlin, şi nu în ultimul rând poziţionările şi prestaţia României, deopotrivă internă şi externă, toate ne vor da indicii esenţiale în 2017 despre cum ne va fi viaţa în anii următori şi ne vor ajuta să înţelegem cum vor arăta Europa şi lumea în care vom trăi, cel puţin pe durata unui nou ciclu politic.

NOTE _____


[1]https://www.fxstreet.com/news/markets-under-pricing-dutch-political-risk-natixis-201701120803

[2] http://www.bbc.com/news/world-europe-38511058

[3] http://www.rizopoulospost.com/grexit-toso-konta/

[4]http://www.express.co.uk/news/world/751028/Greece-regrets-joining-Eurozone-fears-European-Union-collapse-Grexit

Distribuie acest articol

54 COMENTARII

  1. Adevărul este la mijloc.Sunt câteva constatări pe care nu le putem eluda:
    1.Globalismul,ca să mă exprim într-o limbă de lemn,este un fenomen obiectiv.Rezultat în urma dezvoltărilor tehnologice,este imposibil de ignorat.Ba,mai mult,efectele lui vor creşte pe măsură ce noi tehnologii vor fi puse în aplicare.
    2.Europa nu poate face abstracţie de la imperativele globalismului.Deja Europa nu mai este un jucător global,nu mai este decât o superputere economică,dar politic şi militar nu mai are o relevaţă globală.Mai mult,din această cauză,Europa este agresată din toate părţile,atât de prieteni cât şi de ne-prieteni.
    3.Lupta dintre globalism vs.statele naţionale va fi tranşată,într-un final,în favoarea globalismului.Agăţarea unor state de ideea naţională este conservatoare şi periculoasă.Ea poate deschide calea unor noi conflicte în Europa.
    4.Uniunea Europeană a fost o idee frumoasă dar utopică.Ea a degenerat într-o superbirocraţie de tip kafkian care acţioneză,zic eu prematur,în contra suveranităţilor naţionale.Este foarte clar că actuala UE nu mai poate continua în forma actuală.Este nevoie de o nouă UE construită pe alte pricipii filozofice şi ideologice(nu numai politico-economice ca în prezent) în care în care statele să vină de bunăvoie şi să nu mai fie constrânse politic şi economic.Cred că totul trebuie pornit de la definirea unei noi identităţi europene adecvată condiţiilor globalismului.
    5.Pentru România situaţia din Europa tinde să devină dramatică.În definitiv,ce vom face dacă actuala UE se destramă?
    Ca părere,România trebuie să militeze pentru o altă formă a UE,mai elastică dar mai puternică,mai performantă şi nu constrângătoare.
    6.Ultimele evoluţii europene au crescut acţiunile Germaniei.Opinez că o nouă UE cu Germania în pol-position ar putea fi o soluţie pentru stabilitatea europeană şi,de ce nu,o soluţie pentru România

    • Nu. Solutia, de preferat pe termen mediu, este finantarea serioasa a dezvoltarii Poloniei, Romaniei si a statelor baltice, cu scopul uniformizarii UE. Coeziunea UE nu poate exista in conditiile unei UE polarizate economic.
      Pe termen lung, telul trebuie sa fie acela ca modelul de dezvoltare european sa fie imbratisat si de Rusia.

      • Politica de convergenta a UE ne invita sa alcatuim proiecte si sa le luam banii celor bogati din Europa pentru a ne dezvolta si a reduce diversele decalaje. Noi ne ferim de investitiile cu fonduri europene si le preferam pe cele de la bugetele noastre pentru ca banii europeni sunt nitel mai greu de furat. Prin urmare, partenerii europeni ne sprijina in lupta contra coruptiei, pentru utilizarea eficienta a resurselor, inclusiv a fondurilor europene si ne ofera consultanta la realizarea proiectelor. Politicienii alesi de noi spun insa ca nu-i nevoie. DNA e rau. MCV e inutil. Schengen nu ne e de folos. Iar „la Bucuresti nu voteaza d-na Merkel”, prin urmare, spunem un NU hotarat amestecului altor state in treburile noastre interne. Oare cam ce-ar mai trebui sa faca Europa pentru convergenta Romaniei?!

        • @Constantin
          Desi unora li se pare ca viitorul UE este o cauza deja pierduta, solutia este la indemana. Este suficient sa observam ca boala ce azi iti apare cronicizata in Ro isi face deja simtita primele simptome si in alte tari europene. Tema „De ce e Ro altfel” este capcana cea mare care trebuie evitata. Descoperirea caii de insanatosire a Ro (si a celorlalte tari amintite) este cea mai buna asigurare a UE ca nu va fi lovita de exact acelasi virus. Nu este momentul tanguielii, totusi Ro nu mai este considerata azi o tara de barbari, iar prooccidentalismul romanului este dovedit de distributia geografica a diasporei. Este exact lucrul care ii obliga pe politicienii si formatiunile pe care ii mentionezi, pe buna dreptate, ca pledand impotriva DNA/MCV/…sa fie obligati sa prezinte lupta lor ca fiind parte a europenismului lor (sic!). Si cum minciuna are picioare inca si mai scurte pentru generatia retelelor sociale, eu cred ca soarta mincinosilor este deja pecetluita. In ciuda aparentelor.
          In concluzie, singurul lucru care lipseste inca UE este un tel comun, construit in jurul celor cu aspiratii comune. Ro este inca ineficienta si nepriceputa, dar nu ostila UE. Proiectul UE trebuie construit in jurul tuturor celor care nu ii sunt ostili, pentru ca acestia sa nu devina ostatecii celor cu adevarat ostili UE. Chiar si in tari din inima UE, ca Germania, Olanda, Olanda sau Franta, pot fi observate simptomele bolii….”Toti pentru unul, unul singur pentru toti!”. De data asta, e vorba de vaccin.

          • „UE este o cauză deja pierdută…”_ Nu cred, pentru că sunt dintre optimiștii care visează la SUE. „Boala cronicizată” este o părere, o iluzie, folosită de kleptocrație în scop manipulator, pentru a distrage atenția cetățenilor de la structura și funcționarea Sistemului. Nu este o gripă, care trece prin efortul organismului și ca efect al imunității. Este un cancer care a preluat controlul asupra statului, al întregului organism și care poate fi tratat doar printr-o operație amplă. Trăim într-un stat captiv, de tip mafiot, bazat pe coruptie. Fundamentele structurii au fost puse în 1990 și se autoconservă.

            Statele cu care ne putem compara din punct de vedere al organizării socio-economice sunt cele din spațiul fostei Uniuni Sovietice, avantajele pentru România venind din apartenența ei la UE și NATO. Accesul crimei organizate la nivele atat de înalte ale statului precum în Romania s-a petrecut în UE doar în cazul Italiei. Conștiința civică a italienilor a salvat în cele din urma statul. În România încă nu putem vorbi despre un nivel la fel de ridicat al conștiinței civice. În plus, kleptocrația românească, la fel ca în Rusia, spre exemplu și spre deosebite de Italia, beneficiază de Serviciile de informații, aflate în slujba ei. Astfel, am explicat de ce România este altfel, în contextul arătat. Cu o privire mai largă, observăm că există și alte state asemănătoare.

            Curentul iliberal ce bântuie acum lumea (inclusiv Europa) are succes limitat în România tocmai din cauza Sistemului. PRU a primit recent votul a vreo 2% dintre alegători și a fost folosit doar ca sperietoare. Interesul kleptocraților este ca economia să se dezvolte în ritmul și măsura în care se poate (corupția este, să nu uităm, unul dintre cele mai grave eșecuri ale pieței), pentru a avea de unde să extragă resurse în folos propriu și pentru menținerea sistemului (recompensarea „câinilor” din servicii – Orwell – , finanțarea mass-media etc.). Europa încă reprezintă un izvor important și la îndemână de resurse, de ce s-ar depărta România de UE?! Politicienii noștri, marionete ale kleptocraților, limitează pe cât pot vectorii de luptă împotriva corupției, inclusiv corupând, ori platind lobby, în afara țării. Evenimente recente explică, spre exemplu, felul în care kleptocrații români (asemeni celor din statele fostei Uniuni Sovietice) au ajuns să aibă influență la Departamentul de Stat și în Congres.

  2. Problema UE nu e atat ca are un deficit democratic ci faptul ca UE are un imens deficit identitar.
    Pur si simplu nu exista o identitate europeana, exista doar cele nationale, iar fara o astfel de fundatie intreaga constructie poliitca e o iluzie, e un castel de nisip.
    Deficitul democratic e doar consecinta celui identitar, democratia e imposibila intr-o astfel de situatie (in care lipseste solidaritatea organica intre membrii electoratului).

  3. Nu mor caii cand se tem câinii. Nu exista nici o dezintegrare europeană, ci doar o punere sub semnul îndoielii de către europeni a valorilor pe care s a construit UE (etica muncii, egalitatea in fata legii, etc). Pare periculos, dar e foarte sănătos pt o societate sa se indoiasca de ea însasi din cand in cand, adică atunci cand „i se urăște cu binele”. O face mai puternica si o face sa aprecieze ulterior ceea ce a devenit.

    Jefferson parca spunea ceva de genul „the tree of liberty must be wet from time to time with the blood of patriots and tyrants”. Asta fac europenii acum, uda copacul păcii si prosperitatii europene cu niște îndoiala si negativism, ca sa se bucure generatia viitoare de pacea si prosperitatea europene pe care nu mai știu sa le aprecieze actualii europeni.

  4. As tinde sa nu fiu de acord cu privire la riscul unui referendum in Olanda (cel putin nu in 2017). Sistemul politic este foarte fragmentat iar chiar si in cel mai bun scenariu pentru Wilders, partidul sau ar lua 35 de locuri (deci 23% din parlament). Avand in vedere ca exista si alte partide care sunt in ascensiune (ex: verzii sau partidul celor de peste 50 de ani), este mai complicat sa cada de acord asupra unui referendum anti UE. Mai jos e lista de sondaje din Olanda (nota ca sondajele Peil supraestimeaza in general PVV-ul).
    https://en.wikipedia.org/wiki/Opinion_polling_for_the_Dutch_general_election,_2017

    Cred ca alegerile din Franta sunt testul cheie pentru 2017. Daca se trece cu bine de ele este foarte probabil ca UE sa iasa din apele tulburi.

    • Se pare ca anuntul pentru Brexit se va face inainte de alegerile din Franta si Olanda. Sa vedem reactiile, poate lumea se mai tempereaza…

      Iar drept sa zic, de cand se aliaza „centristii” cu „extrema dreapta”? Nu stiu ce puteri are in Franta presedintele, chiar daca castiga Le Pen ce decizii poate lua fara Parlament/Guvern?

      • Cu privire la Frante, in principiu ai nevoie si de parlament. Problema este ca alegerile prezidentiale sunt la 3 luni inainte de cele parlamentare.

        In mod normal, ce se intampla e ca presedintele mareste scorul partidului la parlamentare. Aproape de fiecare data cand un presedinte este ales in Franta, partidul sau ajunge sa castige ulterior si parlamentul.

        Bine in cazul unui presedinte Le Pen…. nu se mai stie ce se poate intampla.

    • De acord. PVV-ul va fi izolat dupa un cordon sanitar. Rutte (care politic e cel mai apropiat) refuza din start orice negociere cu Wilders.
      PVV-ul nu are peste 30%, deci discutiile despre majoritatea absoluta sunt pe langa subiect.

  5. Cred ca este mai simplu domnule Naumescu. Venirea cetatenilor din Est in tarile mai bogate a micsorat numarul de locuri de munca, salariile si a umplut de infractori cartierele oraselor altadata sigure sau sub control. Vederea coloanelor de refugiati care intrau in UE fara probleme, marea majoritate venind pentru ajutoarele sociale, urmata de o serie interminabila de atentate a indus cetateanului ideea ca in UE granitele nu sunt aparate si a fost ultima picatura intr-un pahar plin.Ceea ce scriu este opinia unor cetateni din UE: (german, olandez, francez, englez) oameni cu studii, job-uri respectate si platite ca atare, bine ancorati in realitatile cotidiene, fara sa faca parte din elite locale. Opinia are ceva vechime, cu germanul am discutat acum 1 an si jumatate.

    • Pare absurd cum analiza de fata nu ia in calcul, nu mentioneaza criza refugiatilor si problema islamizarii. Singurele explicatii pe care le vad e ca autorul incearca sa ascunda aceste probleme fundamentale sau ca e rupt de realitate – ambele ipoteze scotand in evitenta un autor, respectiv articol lipsit de credibilitate.

  6. „Uniunea nu va rezista referendumurilor , dacă se intră pe această pantă nocivă şi iluzorie. Poporul este astfel chemat să se pronunţe pe o chestiune emoţională în care este nevoie, de fapt, de responsabilitatea politică a celor deja aleşi , de soluţiile lor concrete, ei fiind…”

    Dezamăgitoare atitudinea aceasta paternalista si aroganta a autorului. Întoarcerea la votul popular e baza a tot ce e bun si sănătos in sistemul Civilizației europene, pentru ca oferă legitimitate. Autorul are un dispret fata de cetățean care nu ii face deloc cinste.

    • Civilizația Europeană, cam oricum am definit-o, nu este rodul votului popular (femeile, bunăoară, nu au avut drept de vot în multe state europene până în sec. 19 sau chiar 20!).

      În România ar trece la referendum o propunere de eliminare a tuturor taxelor și impozitelor. S-ar putea să treacă și unele soluții pentru romi sau decriminalizarea unor infracțiuni ( http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20314232-vaslui-cei-sapte-tineri-acuzati-viol-sustinuti-localnici-oamenii-aruncat-pet-uri-ziaristi.htm )

      • civilizatia romineasca nu are multe in comun cu civilizatia occidentala, iar acest autor ptr mine de mult a aratat cine e ; avantajul lui ! ptr ca romini in majoritate sint ca el

        • Observația dumneavoastră că românii sunt altfel decât occidentalii, deși nu sunt nicidecum adeptul generalizărilor, mă bucură în oarecare măsură. Având în vedere opiniile mai puțin favorabile la adresa civilizației occidentale exprimate de preopinentul dumneavoastră, punerea de către dumneavoastră a civilizației românești în contradicție cu aceasta este de natură să ne măgulească. Vă mulțumesc, așadar, domnule dusu, pentru aprecierea față de poporul român și civilizația românească și în context, omagiind împreună Ziua Culturii Naționale care se celebrează pe 15 ianuarie, cred că sunteți de acord să modificăm în exprimarea dumneavoastră termenul „ro-mini” cu „RO-MAXI”.

  7. Atunci cand, la probleme reale, vii cu solutii aiurea care nu tin cont de principii de baza, rezultatul este o harababura pe care cu greu o mai poate ordona cineva. Intrebarea fundamentala, dupa parerea mea, ar trebui sa fie ,,ce anume defineste Europa” si pornind de aici sa vedem de unde vin toate nemultumirile, cat de coerente sau incoerente sunt, cat de aproape sau departe sunt de
    raspunsul pe care l-am gasit. Este clar ca birocratia de la Bruxelles a pierdut demult contactul cu firul ierbii, multe dintre hotararile luate si impuse de la centru intra in contradictie cu realitatile locale iar imaginea pe care europeanul de rand si-o formeaza despre uniune se degradeaza. Sunt un adept al europenismului si al integrarii Romaniei in Uniunea European dar, pe de alta parte, sunt sensibil si la identitatea nationala, nu numai a noastra, ci a fiecarui stat european. Toleranta nu inseamna impunerea cu forta a unor componente minoritare asupra majoritatii, asta nu se intelege suficient de clar de adeptii globalismului cu orice pret, al carui sustinator fervent pare a fi autorul acestui articol. Atata timp cat drepurile nu sunt insotite si de indatoriri, sansele unui esec cresc considerabil si, uneori, acesta este de neoprit. Ar fi pacat ca aceasta constructie minunata a Uniunii Europene sa fie sabotata din interior din motive ideologice, fiindca la urma urmei, globalismul cu orice pret este o ideologie, trebuie spus clar lucrul acesta. Pentru noi romanii, dezintegrarea Uniunii Europene ar fi un dezastru caruia cu greu i-am putea face fata, avand in vedere lentoarea noastra traditionala cu care reactionam provocarilor si, probabil, recaderea intr-o zona incerta de influenta de origine asiatica.

  8. 2017 este un an al marilor transformari; va aduce oportunitatea de a aseza lucrurile solid, sustenabil si prosper, sau de a gresi amarnic continuand politici perdante.
    Reducand la absurd si presupunand ca 4 tari ies din UE (in cazul Greciei iesirea ar fi mai degraba din zona euro) tot mai raman 23 tari care sunt baza unei Europe competitive in era globalizarii.
    Daca din zona euro ies tarile care inainte de moneda unica aveau obiceiul sa isi devalorizeze moneda nationala ca sa fie competitive, atunci toata lumea ar avea de castigat.
    E greu de acceptat promisiuni adevarate (dar opacizate de propaganda si alte interese) cum o piata comuna de 350-400 milioane e mai avantajoasa decat una fragmentata cu cate 60-80 milioane, si atunci „nationalismul” bazat pe ura si xenofobie poate manipula optiunile. Am depasit oare in „era globalizarii” epoca „divide et impera” si principalul tric politic medieval bazat pe distorsionare, obstructie si manipulare?
    Mult mai important, cel mai important insa este ca uniunea sa fie facuta in jurul unor obiective si mijloace pozitive, care pot fi expuse clar tuturor si care pot coagula forte sociale pozitive.
    Manipularea si minciuna pot fi combatute eficient doar prin transparenta si corectitudine, altfel lucrurile devin haotice si istoria arata ca haosul (european sau aiurea) se rezolva cu inlaturarea violenta a vechilor „poli de putere”

  9. Poate că explicația momentului este în răspunsul la întrebarea care nu pare să-i frământe pe români: „German Europe or European Germany?”

    Europa germană se va reduce la Germania.

  10. Nu ne îmbătăm cu apă rece scrie Daniel Vighi 2016 după succesul pentru TM2021. Aderarea la UE 2007, fără ca regimul de la Bucureşti să îndeplininească condiţiile de aderare la fiecare paragraf, a fost o decizie politică a celor din interiorul UE /Bruessel 2007. Olanda (nu la aderarea in Schengenland) a rămas sceptică în directia celor din balcani, pînă azi. Ce s-a realizat în ţară 2007- 2016 în aşa fel încît scepticismul, refuzarea celorlalţi parteneri din UE la adresa Bucureştiului să fie diminuat? Alegerile din Olanda 2017 sunt un avertisment dar nu sunt un pericol. Majoritatea olandezilor vor favoriza un executiv şi legislativ 2017 democrat şi PRO-UE. Bătălia electorală nu trebuie neglijată dar nici supraapreciată. Există o refuzare a unei părţi a electoratului la adresa UE în formula ultimelor 60 de ani 1957-2017. Multe paragrafe pe hîrtie: Maastricht (deficit sub 3 %, nu la o uniune a datoriilor publice, etc.), Dublin (asil în ţara de intare în UE), Schengenland, Euroland, nu corespund azi cu realitatea din multe state partenere în UE. Diversitate în UE 2017 e mai mare ca 1957.

    .. „.. La sfârşitul acestui an vom şti mai clar dacă direcţia pe care mergem ne duce sau nu la o inevitabilă dezintegrare europeană sau dacă mai avem speranţe să ieşim din ceaţa în care a intrat, din nou, Europa…. „….

    Franţa e o întrebare 2017. Fillon e PRO-UE dar cu alte priorităţi interne şi în raport cu partenerii în UE, NATO, ONU decît F. Holland/ socialiştii- stînga franceză. Alegerile în Franţa 2017 nu sunt un pericol pentru UE. Rămîne de clarificat la Paris- Roma -Bruessel care sunt priorităţile lor în UE 2017. Conflictul de interese între Fillon şi Roma (Beppe Grillo?) se focusează mai mult pe Euroland unde se decide soarta BCE /Draghi. Se cumpără în continuare timp cu bani care nu sunt, se continuă cumpărarea a celor 1500 de miliarde hîrtii datorii de stat ( Italia, Grecia) şi pînă unde?

    … „ .. în culturile din Europa, deşi în ultimii 200 de ani, de la războaiele napoleoniene încoace, marea majoritate a conflictelor armate au avut la bază tocmai „considerente legate de interesele naţionale” sau varianta lor rudimentară, identitatea etnică. Nici confruntările religioase (cândva dominante, în Europa premodernă), nici cele ideologice, rasiale, sociale sau economice nu au fost mai intense, mai sângeroase şi mai devastatoare în epoca modernă, decât cele pe baze naţionale. Nu există formă de identificare colectivă care să fi provocat în Europa pasiuni mai mari şi să descarce energii mai puternice, reale sau ipocrite, decât „idealul naţional”, exprimat în diferitele sale versiuni şi platforme politice… „ ….

    UE e un proiect comunitar SUI GENERIS promiţător de la început 1957. Cu 6 parteneri mai asemănători (cultura şi societatea civică stau la bază) între ei la început s-a pornit la drum. S-a juns la 28 parteneri şi posibilitatea de aderare pentru înca o duzime de state / stătuleţe. Und e limesul UE? La 35, la 42 membrii? Moldova e un candidat la aderare. Cînd în UE? In care UE! Cei care întîrzie…..

    Trecutul e trecut. Istoria e istorie. Memoria e altceva. Memoria e partea vie a citoyenilor. Nu se poate comanda prin legi, paragrafe, propagandă politică. Textul de faţă e fumos formulat dar prea pesimist. Ciorba nu se mănîncă atît de fierbinte cum e gătită. Alegerile 2017 nu rastoarnă cea ce s-a realizat în UE 1957-2017. Berlinul nu e o problemă. Noul cancelar va fi vechiul cancelar, doamna Merkel/CDU.

    …. „… Naţiunea şi statul naţional sunt idei politice simple, mult mai uşor de promovat publicului alegător decât raţiunea de a fi a Uniunii Europene, mai ales atunci când pare că „Uniunea Europeană nu are ce să ne mai dea” (cazul contributorilor neţi la bugetul UE), ba mai mult, prin însăşi filozofia existenţei ei (desfiinţarea frontierelor interne, libertatea de mişcare, solidaritatea statelor şi naţiunilor membre, bugetul constituit după puterile fiecăruia, fondurile structurale dirijate către cei cu nevoi mai mari)… „……

    UE 2017 e la un punct de răscruce. Da. Textul de faţă e bine venit, atenţionează asupra problemelor reale, a posibilităţilor şi a pericolelor. Problemele decisive sunt de natură interioară în Franţa (deficitul, şomajul) , Italia (competitivitatea economică stagnează, producţia industrială a scăzut), Grecia (dezastru balcanic, al 14 faliment de stat, cînd?…), etc.
    Olanda, Bundesrepublik D., Austria, etc, nu pun semnul de întrebare la stabilitatea /continuitatea în UE. Care UE vrem de fapt?

    Naţionalismul excesiv, agresiv, mincinos a dăunat continentului şi lumii întregi foarte mult în secolul 20. Umbra apăsătoare, otrăvită a violenţelor din trecut a rămas în memoria oamenilor. Memoria nu se schimbă de azi pe mîine. Paragrafele se pot schimba. Cu numai 1 % budget din BIP de 16.000 miliarde Euro pe an, UE/ Bruessel au o rază de acţiune foarte limitată. Nu e de aşteptat 2017 să se opţină o expansiune a budgetului UE fără clarificarea bazelor de funcţionare a UE. Cine decide? Unde? Cînd? Cum? Deficitul democratic la Bruessel?!
    Bratislava 2016 /Vişegrad / asocierea suveraniştilor-naţionalişti din centrul estic al UE a marcat disensiunea în direcţia de urmat în UE. Ce e de aşteptat de la noul regim de la Bucureşti 2017?

    TM2021 luminează prin citoyenii ei de ieri, de azi şi de mîine.
    Care UE vrem?
    Shine a light!

  11. Oricum, e vorba de dezintegrarea UE, in forma ei post – 1992 si nicidecum de dezintegrarea Europei, care va continua sa existe, bine merci.
    Confuzia asta devine deranjanta pentru cei ce se simt cu adevarat europeni.

  12. „Nu ştim astăzi dacă Uniunea Europeană va trece cu bine peste crucialul an 2017.”

    Poate da, poate ba! Dar nu conteaza absolut deloc ce va fi in 2017.
    In orice caz, „Omenirea” in ansamblul ei se indreapta, usurel usurel catre haos si dezastru!

    Pentru ca:
    – Educatia este din ce in ce mai deficitara, deci avem din ce in ce mai multi prosti, din ce in ce o mai mare masa de manevra incapabila sa inteleaga binele si raul comun.
    -Religia nu uneste ci dezbina, iar liderii religiosi sunt din ce in ce mai departe de „turma” lor.
    -Liderii sunt din ce in ce mai corupti, mai superficiali (ca sa nu zic prosti), vor din ce in ce mai multa putere si bogatie, deci vor indrepta lucrurile catre confruntare nu catre cooperare.
    -Saracii lumii, sunt din ce in ce mai saraci si sunt din ce in ce mai usor de condus catre confruntare cu cei care „au” si care in ochii lor sunt vinovati de saracia lumii.
    -Comoditatea si indiferenta sunt din ce in ce mai raspandite, deci actiunea unificatoare gaseste din ce in ce mai putini adepti.
    -Planeta incepe sa sufere de atata vandalizare industrial.

    Asa ca viitorul nu suna bine!
    Ba chiar se poate spune ca va fi cu certitudine dezastruos!
    Restul inseamna vorbe de claca si simple exercitii intelectuale.

    • Dezintegrarea nu vine din considerente ideologice sau economice, ci din distrugerea sistemului de invatamant si imbecilizarea generatiei narcisiste a milenialilor.
      Dezastrul din educație pregătește dezastrul național nu numai aici, ci pretutindeni.
      În Europa Centrală și de Sud-Est, România e depășită de Slovenia, Polonia, Cehia, Letonia, Ungaria, Lituania, Croația, Slovacia și Bulgaria, adică de toți cei care care s-au prezentat la testele Pisa.
      Mai slabi ca românii sunt doar românii, pentru că în urma României se află numai Moldova. N-am exclus deja din UE, iar iesirea de facto este doar o chestiune de timp.

  13. Este posibil ca in eventualitatea unei rupturi europene vestice un nucleu sa se coaguleze in jurul Germaniei, incluzand statele estice, in speta cele care se tem de Rusia? In contextul istoric esticii tind sa apreciaze sporit apartenenta la Uniune comparativ cu uzatele (in sens unitar european) state din vestul Europei. Imi imaginez ca nu toate statele vestice vor dori sa se re-nationalizeze, acestea vor ramane in continuare intr-o noua forma a Uniunii in jurul Germaniei si a tarilor care inteleg amenintarea rusa…

  14. Prezentati, din pacate, un tablou maniheic: pe de o parte UE, cu realizarile ei extraordinare, cu promisiunea unui om nou (multicultural dezvoltat), a unui viitor luminos, pe de alta, o lume sumbra, retrograda, stupida, care din pur fanatism nationalist, refuza cu obstinatie binefacerile UE. Scrieti cu obida si cu o ironie nedisimulata dar chiar credeti cu adevarat in ce scrieti ?
    Faptul ca in final va reprindeti si afirmati: „Undeva s-a greşit. Poate…” chiar si numai ca eventualitate admisa in extremis, sub presiunea realitatii, va onoreaza.
    Dar de esecul UE nu pot fi acuzati cei ce nu o doresc, ci politicienii care au pus la punct aceasta masinarie utopista, in beneficiul personal si in raspar cu natura umana si cu culturile popoarelor europene.
    Nu nationalismul ci teama justificata in fata injonctiunii unor elemente ostile, alienante si, in ultima instanta, extrem de retrograde, la fel ca si imposibilitatea de a se apara impotriva acestor agresiuni imcurajate si impuse de niste birocrati costisitori, pe care nu-i vrea nimeni, ii determina pe cetatenii Europei sa respinga UE.
    Si au dreptate.

  15. UE a avut succes oferind prosperitate atâta vreme cât a fost doar o uniune vamală și un spațiu al liberei ciruclații al persoanelor și capitalurilor. De ce naiba a fost necesară „mai multă integrare”?! Vorba redneck-ului: „If it ain’t broke, don’t fix it” (dacă nu-i stricat nu te apucasă-l repari)

    UE nu se va dezinegra/pieri dacă revine la ideea originară. Nu știu dacă tehnic vorbind această revenire e posibilă în formula actuală. Adică nu știu cum se pot anula milioanele de reglementări demente, prolixe și ridicole, sau cum se pot desființa parlamentul european, comisia europeană și alte nenumărate comitete și comiții al căror rost principal e ruinarea vieții oamenilor și risipirea iresposabilă a banului public. Ceea ce cred că se va întâmpla va fi mai degrabă o UE 2.0. Adică o ieșirea a țărilor ce duc în cârcă UE de azi urmată de înființarea unei noi uniuni vamale lipsită însă de hidoșeniile birocratice gen PE și CE, de reglementările absurde și nenumărate ce fac UE de azi necompetitivă economic și care otrăvesc viața omului de rând. Respectiv fără buget, fără „fonduri structurale” și alte nebunii socialiste. Cine vrea să intre și să beneficieze de o piață unică competitivă foarte bine, cine nu, să fie fericit acolo unde e.

    Până la urmă nu e nimic rău cu statul națioal și naționalismul. Problema cea mai mare e cea a internaționalismului care a eșuat mereu în toate formele sale. De la monstruozități precum primul Imperiu Napoleonian la Austro-Ungaria, URSS și mai spre zilele noastre, UE s-a dovedit că orice încercare de crearea unui melting pot e sortită eșecului în Europa. Acolo nu e India să aduni nu știu câte triburi și să le ții în frâu cu biciul de la Delhi impunându-le tot ce-ți zboară printre urechi. Europa e un spațiu geografic relativ restrâns locuit însă de difeite națiuni educate și mândre de ele, de realizările lor, de istoriile lor, ce au în spate culturi naționale remarcabile și sunt pe deplin conștiete de identiățile lor.

    De unde oare deci acest gărgăune al „elitei” europene de a face bine cu de-a sila?! Cine și ce este acestă „elită”?! În America creaturile ce o compun poarta eticheta de „intelectual yet idiot” (intelectual și totuși idiot). Adică zevzecii lipsiți de orice umbră de simț practic, ratații desăvârșiți care ar pieri mâine dacă nu ar avea o sinecură de stat și care sunt incapabili să uzeze logica elementară, dar care au convingerea mesiaică în datoria lor de a ridica masele împotriva voinței acestora.

    • ” De ce naiba a fost necesară „mai multă integrare”?!” _ Știu cel puțin două posturi TV la care întrebarea aceasta este pusă de câteva ori pe zi cu referire la Statele Unite ale Americii (desigur, nu scapă nici UE, NATO, OMC s.a.). La alte câteva zeci de posturi nu este exprimată in mod explicit, dar se subînțelege.

  16. Ideea istorică de asociere care a dat nastere treptat a ceea ce denumim Uniunea Europeană,a fost cheia dezvoltarii țărilor vest europene si ajungerea la nivelul de trai la care noi, cei din est,vedeam doar in filme(sau din pachetele sasilor, sic!). Respectând adevarul istoric,Europa occidentală a atins apogeul bunăstării oferit de aceasta uniune pana cand a rămas geografic in limitele granițelor țărilor vest europene. Ma refer la bunăstarea cetățeanului de rand, sa fim bine intelesi! Odata cu anul de gratie 1990, cand in urma unor interese economice sustinute si de interese politice,a fost sparta cortina de fier, euforia momentului a fost inlocuita de grija ce facem in continuare. Degringolanda economica ce a urmat in scurt timp in tarile foste socialiste, masurile antisociale care au scazut si mai mult nivelul de trai, si asa precar, au dezvoltat sentimente de „nu ne vindem tara”. Intrarea acestor tari pe asa zisa cale democratica, a costat scump, foarte scump. Au inceput primele fenomene de migratie spre tarile dezvoltate , prima data cu electricianul polonez, cu mecanicul maghiar, apoi cu cei mai indrazneti din romania, bulgaria. Primele valuri au fost absorbite usor, fiindca acopereau un deficit de forta de munca de joasa si medie calificare. Sustinerea financiară pe care a inceput Europa sa o faca catre tarile est europene se facea la schimb cu indeplinirea unor criterii „democratice” impuse. Nici noi nu ne-am lasat mai prejos. Am exportat hoti, prostituate, cersetori, care i-au trezit din linistea si bunastarea lor cotidiana pe burghezi. Apoi si est europenii au inceput sa fie prea multi.Firesc, au inceput si nemulțumirile. Evolutia acestor nemulțumiri îsi traieste apogeul in acesti ani. Capacul pe oala a fost pus de impotență autorităților de a rezolva ultimele , sigur nu cele din urmă, probleme aparute: migrația incontrabila, atacurile teroriste, sentimentul de insecuritate, declinul economic. In aceste conditii apare sentimentul de neputință generalizată, lipsa de viziune si de conducători care să te scoată la liman. Văzând ce s-a intamplat in USA prin alegerea lui Trump, as spune ca este definiția corecta a ceea ce simt cetățenii lumii in acest moment. Oamenii s-au saturat de cei (aceiasi) care le-au tot promis si nu au reusit sa-si tina promisiunile. Si nu ar fi ceva extraordinar sa vezi si in Europa „omologi” de-ai lui Trump, care promit ce? Rezolvarea prin metode „drastice” a neajunsurilor actuale. Închiderea granițelor, stoparea pe orice cale a migratiei, mai ales ce arabă, afghana sau irachiana, expulzari in masă înapoi în tarile de origine, exit-ul din uniune, pe care sunt suficienți care sa îl accepte, numai din dorinta de a si recăpăta viata anterioară. Ei,cetățenii,cred ca au dreptate. Ei, conducătorii lor, le-au complicat viata prin momentele de nechibzuinta. In test, timpul le va lămuri pe toate.

  17. Dezintegrarea este in sine un cuvant teribil si pe buna dreptate ingrijoreaza pe oricine. Dar cum s-a ajuns aici? Cu parere de rau dar autorul evita intrebari esentiale.

    Cum poti intelege cum ar putea fi oprita dezintegrarea daca nici macar nu intrebi corect care sunt motivele dezintegrarii? De ce votantii din unele tari de-abia asteapta sa-si spuna parerea (negativa) despre UE? De ce 70 de ani nu au reusit sa stearga clivajul dintre elite si votanti?

    Din pacate nici raspunsurile nu sunt complete. De ce abaterea de la proiectul elitist ar insemna automat si sigur „inevitabilă întoarcere în istoria conflictuală”? Si mai ales de ce ar insemna automat intoarcerea la nationalism? Un contraexemplu este Congrsul de la Viena care a asigurat o pace relativa in Europa timp de 100 de ani, intre 1815-1914, cu o Austroungarie cat se poate de cosmopolita si cu un imperiu britanic la fel de cosmopolit, deci fara nationalism. Si fara democratie. Evident ca acele timpuri au trecut dar daca vrem raspunsuri e mai bine sa nu argumentam cu „toata lumea stie ca…”

    Eu cred ca nu 2017 va fi anul crucial, acesta a trecut deja atunci cand lumea a inceput sa se prinda in sfarsit ca „razboi cu toata lumea, invita gratuit pe toata lumea” este politica dezastruoasa a elitelor in dispret total fata de ei, votantii, si fata de tot restul lumii. Elitele pot indrepta situatia oricand daca isi revizuiesc atitudinea, daca doresc…Dar daca ar fi dorit nu s-ar mai povesti, nu-i asa?

  18. Nexit nu e posibil! Chiar daca partidul lui Wilders iese pe primul loc, toti ceilalti au exclus discutiile cu el pentru formarea unei coalitii. Deci va ramane in opozitie ca si pana acum. Pe de alta parte iesirea Olandei e imposibila tehnic, pentru ca desi exista celebrul art.50 care reglementeaza iesirea din UE, nu exista proceduri de iesire din Schengen (doar suspendare temporara) si nici din zona euro. Nu cred ca-si imagineaza cineva Olanda iesita din UE, dar membra a spatiului Schengen si a zonei euro. Si nu in ultimul rand sunt convins ca olandezii ar vota masiv impotriva Nexit. Olandezii sunt mult mai integrati cu vecinii decat britanicii si n-ar vrea reintroducerea frontierelor cu belgienii sau cu Germania

  19. „Poporul este astfel chemat să se pronunţe pe o chestiune emoţională în care este nevoie, de fapt, de responsabilitatea politică a celor deja aleşi, de soluţiile lor concrete, ei fiind, în fond, cei care dispun de toate detaliile şi informaţiile legate de consecinţele dezintegrării Uniunii Europene.” – păi partidele eurosceptice/naţionaliste/populiste vor organiza referendumuri doar dacă vor câştiga alegerile. Adică vor fi la putere, aşadar ieşirea din UE va fi adoptată şi de Parlamente şi guverne.

    „Aşa cum s-a văzut ulterior în cazul Brexitului, mulţi nu ştiau exact pentru ce votează sau mizau pe schimbări şi beneficii economico-sociale iluzorii, „retrase” a doua zi după referendum chiar de liderii opţiunii de ieşire.” – pe ce vă bazaţi? Dacă s-ar organiza un nou referendum britanicii ar vota la fel:
    http://www.express.co.uk/news/politics/696760/british-no-regret-Brexit-majority-support-Leave-theresa-may-national-stats-poll-EU
    http://edition.cnn.com/2016/12/19/europe/cnn-brexit-poll/
    https://www.thesun.co.uk/news/2465140/brits-urge-theresa-may-speedy-brexit-poll/

  20. Nu cred ca UE se va dezintegra.
    Poate ca e chiar necesara experienta catorva state care ies din UE, in fond atunci va pricepe toata lumea ce e de pierdut si de castigat :P
    In forma sa sa de avarie UE poate functiona ca la inceputuri, ca o piata comuna si de libera circulatie.
    Dupa mine nu se va ajunge aici, convergenta asta care-i face pe unii contributori neti si pe altii beneficiari nu e chiar o socoteala simpla, aritmetica, vorbim de dinamica unei piete mari. Orice mic antreprenor stie ca e mai bine sa ai clienti bogati decat saraci :P
    Da, probail ca vor iesi, bogata UK poate fi urmata, paradoxal, de indatorata (ruinata fara fonduri UE) Grecie. O vor duce mai bine? N-as crede, mai ales grecii. Poate ca doar o lectie de anvergura asta-i va face pe oameni sa priceapa ca singur iti e intotdeuna mai greu, chiar daca te umpli de fala nationalista.
    Pe de alta parte cateva exituri vor avea si alt efect benefic: se va reganadi o structura federala pe bune, minimala, cu posibilitatea de exit mult mai rapid. In fond avem destule exemple de state federala care functioneaza bine merci.
    Da exisat o criza identitata, sa fii european nu spune prea multe unui neamt sau englez…nici macar unui grec ( astia s-au obisnuit cu tata de muls, cred ca va functiona o vesnicie).
    Nu putem crea o identitate ad-hoc, ca sa functioneze UE, ea trebuie crescuta in timp, prin avantaje (nu neparat materiale) clare, usor de sesizat. O armata comuna, puternica ar fi un pas necesar.
    Exisata apoi o oarecare impresie cum ca UE in ansamblu tine cu dintii de fiecare tarisoara si poate fi santajata cu exitul. Poate ca impresia asta ar trebui sa fie verificata :P, doi, trei ani de exit grecesc ar fi numai buni. Dupa ce economia se va prabusi sub povara inflatiei si a crizelor financiare (cu impact negativ evident si asupra monedei euro si a diverselor companii care sunt expuse semnificativ pe relatia cu firme grecesti), nu e simplu, dar cred ca ar fi cea mai buna lectie posibila.
    Trasul cu dintii de toti loserii care se indatoreaza mai mult decat pot duce (pentru consum si nu dezvoltare) nu poate avea un sfarsit bun, oricum am lua-o. Un nucleu dur, sustenabil tot va ramane…cred :P
    Noi vrem sa fim in acest nucleu dur (sustenabil structural) sau vrem sa intram in grupa plangaciosilor si santajistilor? Asta e intrebrea…

  21. Am doua mici cîrcoteli:
    – „Aşa cum s-a văzut ulterior în cazul Brexitului, mulţi nu ştiau exact pentru ce votează”.
    Nu inteleg dece se insista pe o stire gonflata: acei nestiutori au fost 10.000-20.000 pe linga zecile de milioane de votanti pro Brexit.
    – ” de la discuţiile Trump-Putin”. Discutii care nu au avut loc; dupa cum se exprima cei nominalizati de Trump la functii de decizie, nu e niciun pericol ca lui Trump sa-i cada in cap drobul de sare putinian :P
    Si o opinie: cred ca si birocratii de la Bxl au o vina mare, nu doar politicienii din Olanda, Grecia, etc.
    Vor sa reglementeze, asa cum se glumeste, chiar si curbura castravetelui.
    Germania, careia nu ii place „hegemonia” SUA, ar trebui sa inteleaga ca multor tari europene nu le surige „hegemonia” ei in Europa; o dovada, Brexit-ul.
    NB,
    exista o doza de haz in preocuparile noastre de cum voteaza altii: uitam cum s-a votat in vara trecuta la locale in Bucuresti? ori in decembrie la parlamentare?

    • Interesant.Germaniei nu-i place hegemonia SUA,dar nici altor state europene nu le-ar place hegemonia Germaniei.Şi astfel vine întrebarea imediată:totuşi,ce va face „Europa noastră”?SUA nu va permite joncţiunea Germania-Rusia fiindcă ar deveni o forţă politico-economico-militară care i-ar periclita hrgrmonia.Şi astfel apare o soluţie:
      -coridor sanitar între Rusia şi Europa de la Baltica-Marea Neagră-M.Mediterana sub supravegherea NATO
      -„afaceri economico-politice” directe SUA-Rusia cu un condominiu în Ucraina şi Moldova.

      Europa noastră este sărită din toate schemele de putere….

  22. Este clar ca Europa este intr-o situatie extrem de critica, amenintata, ca niciodata, de un esec dezastruos. Si nu numai Europa. Orientul Mijlociu, Asia si chiar Statele Unite.
    In opinia mea, situatia este mult mai complicata decat pare sau decat este prezentata de dl. dr. Valentin Naumescu in acest Articol, iar o analiza limitata la statele constituente ale UE nu poate fi releva decat un unghi limitat.
    Cum este posibil sa ajungi, simultan, la o situatie critica in mai toate partile Lumii? Doar un puternic dezechilibru al puterii care a guvernat Lumea pana in acest moment poate axplica acest complicat proces. Faptul ca avem acum trei mari puteri cu ambitii la asumarea rolului de Lider Mondial, faptul ca ultima Administratie Americana a dus o politica echivalenta cu renuntarea la rolul de Lider Mondial al SUA care, pana la ea, a asigurat un echilibru decent al vietii Planetare, toate aceste elemente pot aduce mai multe clarificari.

    Rusia a avut un aport determinant in atingerea punctului critic in Europa si Orientul Mijlociu iar China ii calca pe urme in Pacific. Slaba Administratie Americana a pus capacul, cele doua mari puteri emergente nefacand decat sa umple vacuumul lasat de State Unite in urma.

    Nu am sa incerc acum sa fac o analiza detailata dar cred cu convingere ca nu mai poti azi sa judeci Europa fara sa iei in consideratie intregul spectru politic, la scara Planetara.

  23. uniunea europeana asa cum a fost gindita dar si cum a fost pusa in practica este o constructie contra naturii , contra firii .
    In opinia mea o mizerie scapata de sub control si capusata in fel si chip .
    Consider ca guvernantii romani trebuie sa analizeze cu mare atentie cind este prielnica pentru poporul roman iesirea dintr-o astfel de mizerie .

    • Cam la fel au spus unii la faurirea Statelor Unite ale Americii si despre destramarea lor. Se pare ca desi exista, nu doar printre rusi ori felurite specii de teroristi, anarhisti samd, destui profeti ai haosului si dezbinarii, inca mai au mult de asteptat.

  24. Autorul spune: „Tiparul destrămării ţesutului liberal al ordinii globale, despre care se scrie atât de mult în această perioadă, se reproduce, la scară mai mică, şi în Europa. Am început, ca un vapor uriaş care întoarce în larg, mişcarea de rotaţie, de revenire la tentaţia politicilor identitare, conservatoare, protecţioniste, autoritariste, revanşarde, emoţionale. Începem să navigăm cu frenezie în direcţia opusă integrării, toleranţei şi libertăţilor, spre aisbergurile naţionalismelor dormante în ultima jumătate de secol.”

    Îmi place comparaţia cu vaporul dar nu cred că nava se întoarce în larg, că are o mişcare de rotaţie. Nu, e prea mult spus întoarcere, e vorba doar de o mişcare de tangaj, cu schimbare de direcţie. Simplificând lucrurile, putem spune că trei forţe încearcă să manevreze nava: la babord sunt „progresiştii”, la tribord sunt „conservatorii”, iar la pupa extremiştii de toate felurile. Dacă progresiştii au ca ţintă integrismul nivelator, conservatorii doresc să păstreze identităţile şi valorile şi urmăresc o uniune si o cooperare fără dizolvare identitară. Periculoşi sunt doar extremiştii care atentează la însăşi sistemul democratic, tinzând să-l suprime şi să-l înlocuiască cu o autocraţie sau chiar cu o dictatură. Aşa că vaporul nostru înaintează totuşi prin tangaj (balans). E normal, asta e esenţa democraţiei ca diverse opţiuni să se poată manifesta liber funcţie de voinţa poporului. Sigur, cu condiţia să nu răstoarne această paradigmă a pluralismului politic.
    Acum, democraţia occidentală e în plin tangaj. Nu va exista riscul întoarcerii sau al răsturnării atâta timp cât cele două forţe, de la babord şi tribord, se înţeleg una pe alta şi încearcă un front comun împotriva „pupei”, a extremiştilor. Acest lucru îl prevăd că se va întâmpla şi la alegerile prezidenţiale din Franţa, iar Marine Le Pen nu va reuşi să câştige alegerile. Francezii vor arăta Europei un model de ieşire din impas. El va fi urmat şi de germani şi de alţii. Aşa că nu cred în previziunea pesimistă a destrămării UE. Ea, în schimb, va trebui revizuită în ceea ce priveşte ţintele, alese ţinte decente, nu utopii, definite valori autentice şi depăşite excesele cu PC, LGBT.., MutiCulti, etc. Toate aceste excrescenţe pe trupul încă firav al constructului european trebuiesc tratate şi vindecate cu calm, cu bun simţ şi cu înţelepciune.

  25. UE s-a putea largi cu ~16 milioane populatie si cu un PIB insumat al Albaniei, Muntenegrului, Bosniei, Serbiei si Mecedoniei de ~90 miliarde$ (nu am mai pus si Turcia la socoteala, care ar fi cam singura care ar putea contrabalansa iesirea MB, dar maharii de la Bruxelles nu-l vor pe Erdogan). Insuficient pt. a contrabalansa iesirea Marii Britanii si pierderea a 14 miliarde de euro contributie anuala la bugetul UE! Cinme credeti ca a plati aceasta suma pt. a pune la loc in vistierie, cumva tarile bigate, Germania si Franta? Ei as, tot noi si bulgarii, ca doar de aia suntem buni, de contribuit din ce in c emai mult la bugetul UE, dar cand vine vorba de Schengen, suntem tinuti de 10 ani la poarta ca niste catei!
    Juncker si Hahn au spus clar acum 2 ani ca UE nu se va mai extinde in urmatorii 10 ani (deci bosorogul spera sa mai ia si un al doilea mandat in 2019). UE niciodata nu se va putea ridica la nivelul SUA sau compara cu ea ca forta economica si politica. Ganditi-va ca celor 50 de state le-au trebuit aproape 200 de ani ca sa fie admise in SUA (din 1788 pana in 1959). Ori Europa in forma actuala nu are nici macar `100 de ani, daca stabilim ca etalon 1918, disolutia celor trei mari imperii. Tarile UE nu vor reusi niciodata sa cad aunanim de acord pe lucrurile importante, de aceea nici nu poate fi vorba despre o Europa unita. Vedeti doar impotrivirea la adresa Romaniei cu Schengen, sau a acordului UE-Ucraina, sau rusofilia si euroscepticismul ungurilor sau cehilor etc. 70 de ani de pace in Europa (daca nu punem la socoteala razboaiele din Iugoslavia) e prea putin. Degeaba ai pace daca asperitatile intre popoare continua. Francezii nu se suporta cu englezii, polonezii cu rusii, de ucrainieni nu mai zic, grecii cu turcii etc.

  26. Mi se pare oarecum ciudat ca autorul articolului nu pune accentul pe problemele financiare ale Italiei (al treilea motor al economiei europene) si se agata de olanda si grecia (economii oarecum nesimnicative). Situatia financiara precara a multor banci italiene este de departe problema cea mai mare pe care trebuie sa o rezolve uniunea in regim de urgenta.

  27. Din pacate, pespectiva autorului nu e nici neutra, nici analitica, ci doar tributara gindirii liniare si reflexelor marxiste. Din fericire, in perioada 2018-2020 vom asista la finalul socialismului (sau macar la inceputul acestui final), la finalul nenorocirii utopice a lui Marx, Engels, Lenin si Keynes, la finalul pacalelii bunastarii generale pe seama careia enorm de multi paraziti, birocrati, hoti si mincinosi si-au gasit adapostul.
    Deci vom asista garantat si la finalul UE. Brexit, Italia, Trump exact asta inseamna dar, ca si Ceausescu care n-a inteles in 89 mersul istoriei, si acum feluriti nostalgici cauta „solutii” si nutresc „sperante” in numele unei utopii.
    In cazul fericit, va emerge o alta UE, mai mica si probabil mai normala – iar megapacaleala numita moneda Euro va muri odata cu visul Germaniei de a trai bine din urma exporturilor protejate de orice risc valutar. Germania a esuat intotdeauna in istorie, n-au vocatie de putere nici macar continentala, dar-mi-te mondiala.
    Singurul model economic (modern) viabil este cel anglo-saxon, mai ales american, care mai lasa ceva libertate individului.

  28. Nimic nu aduna mai bine tarile laolalta ca razboiul. Se prea poate sa avem de ales: vrem razboi si nasterea Europei sau pace si disolutie…

    • Probabil vă este cunoscută gluma despre Knesset.

      Opinia mea este că ar fi bine, la câte probleme are România, să ne grăbim să declarăm război Germaniei. Fără indoială, ne va cuceri cu ușurintă și va trebui să administreze teritoriul, prin urmare va rezolva și problemele noastre. Ori, mai bine declarăm război direct Statelor Unite!…Cu nemții nu poți fi sigur, au mai pierdut războaie și poate îl pierd tocmai pe ăsta cu noi, americanii sunt mai fermi, cu ei s-ar putea să ne iasă.

  29. e nevoie de o UE mai laxa,debirocratizata cu o armata si o politica externa comuna dar fara milioane de reglementa ai bine ar fi sa se constituie o confederatie numita LUMEA LIBERA constituita din ue,sua,canada australia,japonia,coreea de sud,singapore,noua zeelanda,argentina,chile,uruguay pe masura ce se dezvolta pot adera si alte state

  30. EXIT. Subiect foarte delicat si actual. In mod normal asemenea situatii nu ar fi trebuit sa apara, Unitatea Europei este vitala pentru toate statele componente, cred ca o consultare si o dezbatere la obiect in Parlamentul EU este absolut necesara. Este foarte clar ca aparitia Exit a aparut in urma unor disfunctianilitati, iar fenomenul s-ar putea amplifica cu repercursiuni deosebit de grave in stabilitatea continentului.

  31. Aveti putintica rabdare! Sa asteptam sa vedem Brexitul – care deocamdata e in faza de plan – si dupa aia mai vorbim. Dna May are cel mai bun plan posibil cu cele mai proaste carti, si nu va putea pastra accesul la piata unica fara sa permita libera circulatie. Fara libera circulatie – adio hub bancar international! Ca sa nu mai vorbim ca Brexit-ul o sa dureze cam 10 ani…timp suficient ca sa priceapa toti ca Mare Britanie o sa iasa prost. Am zis Marea Britanie? Pardon, ca Scotia vrea sa ramana in UE. Ca sa concluzionam cu o expresie ineleganta dar clara: si-au dat foc (singuri) la valiza!

  32. Vestea buna ar fi ca, Da se poate opri ( dezintegrarea europeana ) vestea rea ar fi ca Nu cu ziaristi – formatori de opinie – eurosceptici precum autorul si multi altii….

  33. De ce nu se analizeaza la modul serios si criza refugiatilor sau problema islamizarii?

    Toti vesticii pe care ii cunosc o duc bine din pdv financiar, dar ce ii ingrijoreaza foarte serios e perspectiva sumbra a mentinerii valorilor europene, a libertatii de exprimare, a valurilor de terorism etc, toate datorate migratiei fara precedent musamalizate de politicieni.

    • După cum au relatat posturile TV din România, din fluxul de refugiați care înspăimântă Europa, în țara noastră au ajuns din greșeală două persoane rătăcite. Aflând unde au ajuns, bieții de ei au început să plângă, să-și smulgă părul și să-și rupă hainele de supărare, implorând autoritățile să-i returneze cât mai repede în Serbia.

      România nu este o țară atractivă nici măcar pentru cetățenii proprii, prin urmare în acest moment refugiații nu reprezintă o problema majoră.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro