Ați zice că marea problemă a Europei este astăzi cum se va găsi rezolvarea la problema grecească? Ce fac, ies grecii din Euro, ies din UE?
Dar ce ziceți de problema asta: cine o să-i lase să iasă acum, când UE se pregătește de o integrare fără precedent?
Un comunicat al Comisiei European datat miercuri 17 iunie 2015 părea să nu aibă nici măcar pretenția de a fi citit, dacă e să ne luăm după titlul sec, deloc comercial – ”Plan de acțiuni pentru o taxare corectă și eficientă a companiilor în Uniunea Europeană”. Și totuși, istoria îl va consemna ca un fel de răspuns al oracolului din Delphi la multe din întrebările care contemporanilor li se păreau de nedezlegat.
În informarea Comisiei de la Bruxelles se găsește un filmuleț de un minut și 10 secunde care fixează reperele unei Europe de azi cu cetățeni extrem de supărați. Cetățeni sugerați printr-o armată de emoticon-uri cu sprâncenele ridicate agresiv, pregătindu-se parcă să dea o luptă ca la Termopile.
Și au și de ce să fie supărați, zice filmulețul! Pentru că studiile arată că o companie care face tranzacții transfrontaliere ajunge să plătească cu 30% mai puține taxe decât dacă ar sta doar în țara sa. Pentru că, oricât ar vrea un stat european să câștige mai mult din taxarea profiturilor companiilor, ajunge la concluzia că profiturile se mută în altă parte. Și uite așa, din 100 de europeni, 88 vor înăsprirea măsurilor împotriva fenomenului de evitare a plății taxelor și împotriva paradisurilor fiscale.
Fenomenul e real, supărarea e reală, dar părea că faimosul plan BEPS (împotriva erodării bazei de impozitare și mutării profiturilor), pe care OECD e pe cale să-l finalizeze, vine deja cu soluții extreme pentru a mai potoli această supărare: doar dacă ne gândim la noile reguli de transparență globală, prin care corporațiile trebuie să-și raporteze tranzacțiile din toate colțurile lumii. E nevoie de așa ceva, spunea secretarul general al OECD când lansa primele măsuri BEPS, pentru că ”toți avem nevoie de bani” (toți, adică guvernele care nu-și mai revin din deficitele cronice).
Dar vine acum Europa și zice e bun BEPS, susținem BEPS, dar mai luați în plus încă un acronim – CCCTB! Adică o să devină obligatorie Common Consolidated Corporate Tax Base – baza comună consolidată de impozitare a companiilor din UE (cel puțin pentru companiile multinaționale)! Ce înseamnă asta, ne explică chiar Comisia, prin două exemple sugestive:
1) Bază comună: ai două state, într-unul amortizarea fiscală se face în 10 ani, în altul se face în cinci ani. De acum, va fi o singură perioadă de amortizare și, în general, un singur set de reguli referitoare la cum se calculează profitul și cum se taxează (atenție – nu cu cât, ci cum se taxează);
2) Consolidare: ai un grup cu operații în patru state membre, A, B, C, D. În A, B și C, grupul obține profit, în D, pierdere. De acum, se vor aduna rezultatele la nivelul grupului și, dacă iese profit, se alocă impozitele pe fiecare stat (A, B, C, D), după un algoritm care va fi stabilit.
Sigur, statele își vor păstra dreptul să aplice propriile rate de impozit, doar că … vine CCCTB, fiindcă ”e nevoie de eliminarea obstacolelor de pe piața unică, de a face mai ușoară și mai ieftină operarea transfrontalieră în interiorul UE și de-a elimina portițele care sunt exploatate agresiv pentru planificarea fiscală și evitarea taxelor” (cum arată informarea Comisiei). Pentru că, nu-i așa, lumea e supărată!
Cu o lovitură de maestru, strategii europeni de la Bruxelles exploatează aproape agresiv această supărare. Din Grecia până în Spania, din România până în Anglia, pe oriunde ați trasa secante, veți descoperi axioma ”nu sunt bani”. Nu sunt suficienți sau chiar deloc, cum a postulat chiar în aceași zi, la Atena, domnul Euclid. ”Nu avem bani! Fără noi împrumuturi, nu rezistăm. Asta e realitatea!”, a declarat miercuri, 17 iunie 2015, Euclid Tsakalotos, negociatorul Greciei în relația cu creditorii.
Sub pretextul închidem portițe, facem rost de bani, UE deschide o nouă pagină a istoriei integrării. O pagină gândită de mult (unii zic chiar că de prin anii 80) dar care până acum n-a putut fi pusă decât la capitolul opțional. Draftul de directiva CCCTB, care datează din 2011, este însă acum reînviat, dar nu ca o materie opțională, ci una obligatorie.
Realist vorbind, nu se va (putea) opune nimeni deschiderii acestei pagini din cursul European. Direcția este clar spre eliminarea definitivă a pârghiilor fiscale prin care se ”furau” investiții/profituri dintr-un stat membru în altul. După limitarea ajutoarelor de stat, micile economii nu vor mai putea veni acum nici cu argumentul” suntem mai atractivi, pentru că avem amortizare accelerată”. Iar argumentul că avem o rată mai mică de impozit își va pierde practic substanța, în urma consolidării. Pentru că, nu-i așa, Bruxelles-ul este cel care va inventa noul algoritm Euclid prin care să găsească cel mai mare divizor comun al politicii fiscale europene.
Sigur, vor urma lupta grele, la nivel politic și apoi tehnic în primul rând între cei mari – nemți, englezi, francezi… E de așteptat ca nici polonezii, ungurii, ba nici chiar grecii să nu se lase mai prejos… Pentru unii, vor fi lupte ca la Termopile, care îi vor ajuta să câștige alte bătălii strategice (din energie, agricultură, infrastructură etc.).
Aceasta fiind noua ordine, ce ne rămâne de făcut nouă, românilor, ca trăitori din ceea ce se cheamă economie națională. Ne vom urma cursul tradițional, cunoscut deja de toată Europa – vom aștepta să ia alții decizii pentru noi? Sau, în ceasul al 12-lea, politicieni, mediu de afaceri, societate civilă, cu mic cu mare ne mobilizăm cu toți să găsim rapid răspunsuri la întrebări capitale: care vor fi căile de dezvoltare, prin ce suntem mai atractivi față de alții, cum atragem investiții? Hai să găsim măcar acum cel mai mic multiplu comun! Să simțim asta ca pe o datorie, dacă nu pentru prezentul nostru, măcar pentru prezentul celor care vin după noi!
Puteți găsi aici o prezentare video despre BEPS și ceea ce păreau până mai ieri principalele provocări fiscale ale companiilor. Rămân valabile, dar filmul continuă!
Articol de de Adrian Luca și Adriana Stoian. Autorii sunt parteneri în cadrul firmei de consultanță Transfer Pricing Services
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
era normal sa se ajunga aici. cind vad nemtii ca se muta fabricile de la ei in Romania, normal ca sint suparati. si noi ar trebui sa fim suparati pt ca ne-am distrus industriile locale spre a deveni o piata pentru produsele germane doar doar ne-or primi si pe noi in UE si NATO. din pacate, politicienii nostrii nu sint stare sa puna punctul pe I in relatia cu UE si cu statele puternice.
doua suparari dau bucurie, ca la matematica, minus cu minus da plus; industriile vechi au disparut pentru ca nu erau competitive, astea care vin sunt competitive. Deci care e supararea?
Deoarece firmele opereaza international si ar trebui sa concureze in aceleasi conditii, rezulta ca impozitarea actuala diferita creeaza premizele unificarii sistemelor de impozitare ale lumii libere. Pentru ca in ecuatia oricarei mari puteri economice intra automat celelalte puteri economice ale lumii.
Dar asta nu e suficient. In afara de impozitare si taxare, legislatile diverse acorda avantaje economice diverse firmelor, iar acestea opereaza international. Deci trebuie sa fie identice, prin reglementare internationala, intregul sistem de impozitare si stimulare al companiilor. Macar in lumea libera (UE, SUA, Japonia, Canada, Coreea de Sud, Australia, etc.)
Iarasi, asta nu e suficient. Competitia companiilor nu opereaza singura in societate. Intervine si competitia regiunilor, in special privind alocarea investiilor de stat. Si iarasi ajungem la discutii interminabile. In afara de viziuni locale diferite, administratia, corupe oamenii si relatiile dintre ei. Ceea ce naste alte disensiuni, pe buna dreptate.
Oricum as privi-o, dincolo de unificarea sistelor si instrumentelor financiare, solutia viitorului se prefigureaza a fi interzicerea investiilor de stat. Bine-bine, veti zice, si ce face statul cu surplusul bugetar? Evident, daca nu-l investesti (pentru a preveni coruptia si disensiunile), mai raman cetatenii. Statul va impartii bugetul ramas dupa cheltuielile sale, in mod egal, tuturor cetatenilor. Statul va cheltui doatr pentru securitate (ecologica, militara, alimentara, etc.) Iar ceea ce ramane e absolut echitabil sa fie impartit egal tuturor cetatenilor. Si gata. Au disparut cam toate cheltuielile statului legate de ajutoare si pensii. Toata lumea, inclusiv cetatenii, este impozitata in procent fix. Iar ajutoarele de stat se impart tuturor cetatenilor in suma fixa, indiferent de varsta, avere, etc. Dar asta ar putea incuraja nemunca? Nicidecum.
Banii cheltuiti de cetateni intr-o lume cu adevarat libera economica, vor incuraja cu adevarat numai intreprinzatorii seriosi, vizionari sau norocosi. Caci nu e normal ca statul sa aleaga viitoarele activitati economice ale tarii. Asta trebuie sa o faca liber si echitabil piata, adica firmele si cetatenii, producatorii si consumatorii. Statul nu se pricepe sa aleaga intre diferite tehnologii ale viitorului. Pe cand piata libera si corecta, da. Piata nu poate gresi pe termen lung. Statul e incapabil sa face fata volumului informational. Pe cand mecanismele de piata, n-au cum sa greseasca pe termen lung. Si nici decizii rapide nu poate lua statul. Deocamdata, statele noastre evolueaza catre obezitate birocratica si incapacitate de a-si mentine autoritatea.
Singura functii a statului viitorului vor ramane autoritatea, adica forta, justitia si securitatea cetatenilor. Atat. Pentru ca, sa fim seriosi, statul nu se pricepe si nici nu pune suflet in nimic. Si nici n-ar avea cum. Nu exista solutii pentru statul obez decat aceea de a scapa de povara investitiilor. Statul ramane doar sa aprobe marile investitii, nicidecum sa le finanteze.