În Parcul Gradina Icoanei de lângă Piața Romană din București e o arteziană de la care pornește un fir de apă ce se varsă într-un iaz măricel la celălalt capăt al parcului. Copiilor care vin în parc le place să se joace aici. Sar peste pârâiaș. Uneori aruncă nisip în apă. Aruncă bețe în iaz. Sticle și mucuri de țigară se leagănă în apă, dar asta nu înseamnă că vorbim de o groapă de gunoi infestată de păduchi și șobolani.
Într-o zi, spre sfârșitul primăverii, în apă au apărut ouă de broască. Sute de mici sfere gelatinoase răspândite de-a lungul pârâului, în iaz și în fântâna arteziană. Copiii au încetat să mai stropească și și-au întrebat părinții: Ce sunt astea? Putem să le atingem?
Sunt ouă, le-am explicat. Mai întâi apare o biluță albă cu un punct negru în mijloc. O să vedem săptămâna viitoare ce se întâmplă.
Copiii au revenit într-o săptămână. Micile punctulețe au început să crească, să-și schimbe forma, așa cum se dilată pupila.
Putem să le atingem? Au întrebat copiii, fermecați.
Curând, le-am spus, hai să așteptăm încă o săptămână.
Iar copiii s-au întors. Micile corpuri negre ieșiseră din ouă și înotau prin apă. Copiii erau încântați. Priveau cum mormolocii se mișcau neobosiți, adunându-se grămadă, lovindu-se unii de alții, ridicându-se la suprafață ca să-și ia micile rații de aer. Copiii au început să adune apă în sticle de plastic, numărând câți mormoloci puteau prinde odată.
Mama, putem să-I luăm acasă?
Nu, dragă, să așteptăm până săptămâna viitoare – să vedem ce se întâmplă.
Iar copiii au revenit. Cu sticle și plase. Rânduri-rânduri de copii, înșirați pe marginea iazului, inspectând pârâul, cufundându-și degetele în fântână.
Mormolocii se transformaseră. Le apăruseră mici excrescențe care le încurcau mișcarea, îi încetineau.
Incredibil! au exclamat copiii, la început arătau ca niște bacterii, apoi ca niște pești, iar acum au picioare!
Aveți răbdare, copii, așteptați până săptămâna viitoare – atunci să vedeți ce se întâmplă! N-o să vă vină să credeți!
Și a mai trecut o săptămână.
Copiii au alergat la fântână și la pârâu și la iaz. Iar fântâna era seacă. Iar pârâul nu mai exista. Iar iazul era golit aproape în întregime de apă, în afară de o băltoacă noroioasă unde câțiva mormoloci gata să se transforme în broscuțe dădeau din piciorușe, luptându-se să supraviețuiască.
Iar copiii au aruncat praf în albia secată a pârâului. Și au aruncat bețe în iazul secat. Și-au cumpărat niște chips și niște cola și au aruncat ambalajele în fântâna arteziană golită de apă.
Asta face Bucureștiul. Te lasă să aștepți ceva extraordinar și apoi, tocmai când speranțele tale par să se împlinească, le ucide.
Povestea asta mă face să mă gândesc la “centrul vechi”. Faimosul “centru vechi”, despre care mă tot întreabă turiștii care mă opresc pe stradă ca să le explic cum să ajungă acolo.
E acolo, le spun, unde totul s-a deschis săptămâna trecută. Unde totul pare să se schimbe tot timpul. Unde tot ce era vechi s-a închis.
Bucureștiul a avut șansa să aibă un centru turistic. Dar Orașul e prea lacom. Proprietarii cer chirii prea mari pentru spații, pe care și le permit doar cei bogați. În acest timp, primăria și guvernul îi lovesc pe proprietari cu atâtea taxe, încât nimeni nu reușește să facă bani.
Taxa pe bacșiș. Taxa pe privilegiul de a începe o afacere în București. Taxa pe scaune. Aș mai înțelege dacă stând pe aceste scaune ai privi la Fontana di Trevi, dar când nu vezi decât un jalnic imitator al lui Charlie Chaplin, mașini parcate ilegal și persoanele care stau pe celelalte scaune, nu pare corect.
Singurele baruri din centrul vechi par să fie cele aflate în proprietatea companiilor producătoare de bere – iar în astfel de localuri te simți ca la standurile cu oferte din supermarket. Sau sunt deținute de playboy cu portofelul gros care cred că dacă au un bar pot să se culce cu o altă femeie în fiecare seară (fraiere, dacă ai reușit să le oftici, o să știe unde să te găsească) – deci te simți ca la o petrecere în sufrageria unui tip pe care nu poți să-l suferi.
Există și excepții – kebab, bere și pizza ieftine pentru mase. Și outleturi. Mai e și noua librărie Cărturești, care arată ca o vitrină gigantică plină de pricomigdale de lux. Dar unde e viziunea? Unde e sprijinul? Toți proprietarii de localuri din centrul vechi cu care discut sunt supărați și descurajați. Bijuteria din vechea și ruginita coroană a Bucureștilor a strălucit puternic vreo doi ani – dar acum e toată zgâriată și crăpată, după ce a fost smucită din toate părțile de stat și de clienții săi privați.
Nu e nicio surpriză că marile inițiative antreprenoriale din România se petrec în spațiul virtual – în online shopping, programare și dezvoltare de software – pentru că astfel de întreprinderi interacționează minimal cu autoritățile locale. Ele pot exista fără să depindă de un oraș care răspunde la dinamism cu ostilitate și le parazitează succesul.
Dar acesta este modelul. O mare oportunitate este subminată de nevoia de a scoate un beneficiu pe termen scurt. Bani sau voturi. În unele parcuri, autoritățile consideră că e mai bine să acopere spațiul public cu beton decât să planteze copaci. Trebuie să treacă 20 de ani pentru ca un copac să genereze un beneficiu, dar un loc de joacă înseamnă voturi pentru anul viitor.
Autoritățile locale ar trebui să încurajeze inițiativele profitabile. Ar trebui să vadă business-ul ca pe un partener, nu o simplă ocazie de a mai stoarce un ban. În loc să le impoziteze, ar trebui să subvenționeze întreprinderile care manifestă dinamism și viziune și creează beneficii sociale. Pot să o facă. O și fac, la scară foarte mică. Dar trebuie să o facă mai mult.
Pentru că în București, cum face careva bani, cum se reped autoritățile să-i jumulească fiecare lețcaie, până când, umilit, expus și imobilizat, întreprinzătorul se prăbușește.
Twitter: MichaelBirdUK
Traducerea si titlul: Alex Bradutz Ulmanu
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Excelent !
Îmi permit să adug ceva, ce ține de o mare suferință lăuntrică: transformarea mormolocilor ar fi fost o lecție pe viu privind evoluționismul (darwinist + corecturile ulterioare). O asemenea experiență directă n-ar mai fi îngăduit nici unui soi de aiureli (stîngo-dreptace, cu iz mistico-religios-political correct) să aibă priză asupra fragedelor minți. Orice ”teorie” perversă, servită ulterior, s-ar fi ciocnit de ”materiala” replică „Am văzut cu ochii mei peștele devenind broască”.
Și uite așa omorîm tot, de la întreprinzători pînă la libertatea de gîndire. Voit, sau prin neglijențe imbecile (quelle est la difference ?).
Am uitat ceva: Dlui. Michael Bird îi este complet străină axioma fanarioto-tătărească ”Nu tundem oaia, ci o JUPUIM. Ce ne pasă nouă ce va fi MÎINE – mereu vom găsi ceva de stors.”
Adică constată, înțelege, dar nu o are în sînge.
Asta-i falia lui Huntington.
Nu pot decât să fiu întru totul de acord cu dl Vasiliu Mircea Paul
Deci pentru dumneavoastra, transformarea mormolocilor in broasca este o proba in favoarea evolutionisumui/darwinismului? Cu alte cuvinte, daca mormolocii se transforma in broasca, inseamna ca e foarte posibil ca omul sa fi aparut prin transformarea unor maimute?!…
Ayn Rand
„Reason is not automatic. Those who deny it cannot be conquered by it. Do not count on them. Leave them alone.”
Din pacate mentalitatile nu se schimba prea usor. Inca mai sunt oameni care cred ca statul trebuie sa le dea, luand de la bisnitarii care au firme. Si sunt o majoritate.
Bine punctat!
Acum intrebarea: cum scapam de parazitii astia ce-si spun guvernanti? Aaa…votam altii. Eu, Michael si altii care citesc aici, au capacitatea sa gandeasca critic. Majoritatea romanilor din pacate nu…Needucata, manipulata, va vota mereu aceleasi ciurucuri care ucid orice speranta de bine in Romania.
Concuzie (nu nai stiu cine a spus-o): „Nu exista tari sarace si tari bogate. Exista tari prost guvernate si tari bine guvernate”.
Domnule Cristi, eu sunt unul din aceia needucati si manipulati, de care vorbiti dumneavoastra (e drept, la ultimele alegeri l-am votat pe Johannis, dar ma rog…). Spuneti-mi asadar, cu cine sa votez? Ati descoperit vreun partid sau vreo grupare politica cu adevarat promitatoare, radical deosebita de tot ce avem acum pe scena politica? Invatati-ma, luminati-ma si pe mine, ca eu nu stiu.
…asa se intampla cand societatea sufera de o criza identitara profunda, care este diagnosticata drept banala indigestie alimentara…
Ce valoare efectiva au, pentru noi, valorile noastre?
Ce consideram ca valoram, individual si colectiv?
Ce meritam?
Cu cat raspunsurile la aceste intrebari sunt mai scurte, eventual monosilabice si insotite de ridicari din umeri, cu atat suferinta este mai acutizata, frustrarea mai mare si viitorul mai gri!
Foarte bine si cu miez spus ! mergeti in adancul lucrurilor ! mai scrieti !
Insa pana la criza identitara, care este evidenta si ne atinge pe toti, un mare obstacol este si dl Oprescu. Un om neavenit, fara viziune, fara preocupari altele decat binele propriu. Mare pacat ca nu se gaseste un edil care sa faca ceva pentru Bucuresti !
MULTUMIRI AUTORULUI ARTICOLULUI PENTRU CA II PASA !
Ei uite de-aia am parasit eu Bucurestii si m-am mutat la tara…
Daca „tara” nu e New Zealand n-ai facut mare lucru. Esti tot aici doar ca nu ai canalizare.
Va inselati. Lasand la o parte cliseul ieftin care a devenit problema canalizarii la tara, ea e destul de usor si ieftin de rezolvat la nivel individual chiar si in tara romaneasca. Dincolo de ea, au mai rezolvat-o si nemtii, si francezii, si multi altii, nu doar kiwis.
Pai, Romulus si Remus nu erau cetateni. Au fost crescuti de o vulpe.
Frumos spus dle. Bird. Cu bune si cu multe rele, asta e Bucurestiul pe care il iubim.
Aveti dreptate, dar nu este numai vina statului. Centrul Vechi este este un exemplu de lacomie si lipsa de viziune atat a antreprenorilor cat si a autoritatilor. Exista cladiri cu risc de prabusire la un cutremur care nu sunt consolidate de proprietari, desi banii pe care ii fac de pe urma lor ar fi suficienti. Pe antreprenori de asemenea nu ii intereseaza. Multe dintre aceste „afaceri” sunt de tipul, dupa noi potopul. Oamenii nu dezvolta ceva care sa dureze. Trag si ei un tun, sau asa ar dori, si dupa aceea nu ii mai intereseaza. Dar realitatea e a altfel: se pare ca jumtate din barurile din centrul vechi se inchid anual, dar se deschid altele.
Si despre spatiul verde aveti dreptate. Azi citeam ca se amenajeaza parcul Bordei cu bani europeni (pe ce prostii arunca si europenii banii!!!). Ce fericire! Atentie vorbim de un parc, deci spatiu verde, copaci, flori, aer curat, dar amenejarea consta in(vezi http://www.b365.ro):
„- Cladire polifunctionala;
– Debarcader vaporas turistic 1;
– Debarcader pentru ambarcatiuni mici de agrement si ambarcatiunile specifice
sporturilor nautice 1-4;
– Sistem de biciclete 1;
– Pod acces 1;
– Pod acces 2;
– Pasarela ciclo-pietonala F1;
– Pista ciclo-pietonala F1;
– Amfiteatrul Floreasca;
– Platforma scena aferenta amfiteatrului Floreasca;
– Chiosc pentru activitati culturale si agrement/loisir 1;
– Platforma activitati culturale si agrement/loisir 1;
– Gard 1 si 2;
– Bariera fonica.
– Dragaj;
– Reabilitarea Apararilor de Maluri””
Astia sunt alesii locali care ne conduc si cu legea alegerilor intr-un singur tur o sa ne fie baroni mult timp. Guvernul si parlamentul sunt la fel de ticaloase!
@ dl Paul: cred ca dl Bird il intelege pe Huntington. Cred ca noi romanii nu il cunoastem, nu am auzit de el, ce sa mai vorbesc de intelegere.
Cred ca mai mult inteleg cele 2 milioane de romani care traiesc in tari mai civilizate, au vazut ce inseamna o societate mai bine organizata, mai asezata.
Daca ar fi posibil, ar trebui sa trimitem toti romanii o luna in alta tara, macar in Ungaria, sa nu mai zic de Austria sau alte tari mai spre vest, sa vada ce inseamna societate mai evoluata.
Poate asa vom progresa si noi mai rapid.
Repet: Dl. Bird „constată, înțelege, dar nu o are în sînge.”
CE nu are în sînge ? Obișnuința cu tembelismul nostru cvasi-ubicuu. Deci nu este vorba de a ”înțelege” falia lui Huntigton ci de însăși această graniță invizibilă care, iată, ne desparte de Dl. Bird prin însăși faptul că unii citesc pe sărite, nu reflectează asupra textului, apoi se grăbesc să-și exprime opiniile.
Autoritățile locale ar trebui să încurajeze inițiativele profitabile
Nu numai inițiativele profitabile, ci inițiativele în general pentru a avea șanse cât mai mari de a deveni sau de a se susține profitabile.
Ar trebui să vadă business-ul ca pe un partener, nu o simplă ocazie de a mai stoarce un ban.
Pe ce lume trăiți? Planeta România funcționează cu totul și cu totul altfel din perspectiva guvernanților. E o chestiune de mentalitate orientală împământenită de secole, care nu are nimic în comun cu mecanismele unei economii moderne.
https://www.youtube.com/watch?v=czi5_mwkSs0
Nu se întâmplă doar în București, în toată România e la fel. Pe vremuri mi-am pierdut 6 ani din viață în Tg.Neamț și abia acolo am înțeles că pentru o afacere corectă, fără șpagă și fără relații în lumea politică, singura soluție e plecarea din RO. Trăisem degeaba în România până atunci, abia Tg.Neamț m-a învățat cum e țara în realitate.