joi, martie 28, 2024

Bucuresti: top 5 lucruri de care sa ne fie rusine – LOCUL 3

Lucrurile se complică pentru mine pe măsură ce mă apropii de poziţiile fruntaşe ale topului meu despre lucrurile cu care să ne fie ruşine nouă bucureştenilor. Şi asta pentru că de săptămâna trecută de când m-am apucat de el am început să mă uit şi cu mai multă deferenţă la oraşul în care trăiesc şi chiar să-mi fac în minte un top cinci lucruri de care să fim mândri. Sunt şi astfel de lucruri. Dar cum întotdeauna am văzut partea goală a paharului, mereu fiind în mintea mea loc de mai bine, tind să fiu deturnat de lucrurile care nu-mi plac. Încă din prima zi în care mi-am început topul nu am ştiu exact cine şi ce va fi pe primul loc. Existau şi există lucruri care mă agasează, mă deranjează sau chiar mă agresează în Bucureşti. Le prioritozez aici în funcţie de cât de mult mă simt afectat de ele.

Nu am înţeles niciodată cum am avut primari care au câştigat alegeri cu mesajul că le place oraşul şi că-l iubesc. Acest oraş poate avea o şansă doar cu cineva care-l dispreţuieşte, cu cineva care să-şi dorească să-l schimbe profund. Să-l civilizeze. Am şi eu un anumit sentiment de patriotism local căci totuşi am trăit aici, am crescut pe maidanele Bucureştiului şi am fost adolescent în parcurile sale. La figurat vorbind, mi-am făcut liceul în Lăptăria lui Enache şi facultatea în Club A, am şi eu nostalgiile mele. Dar aceste sentimente pălesc în faţa realităţii zilnice. Îmi pasă de Bucureşti mult dar îmi e greu să spun că îmi place sau că-l iubesc aşa cum este astăzi şi de când îl ştiu.

Din politeţe şi pentru că vreau să-i mai dau Bucureştiului o şansă o să inversez topul iniţial, aşa cum l-am gândit în ultimele zile şi o să trec totuşi pe locul trei ceea ce mă gândeam să trec pe locul unu. Vă mărturisesc că am citit şi recitit cu mare atenţie multele dumneavoastră mesaje, pentru care vă mulţumesc. M-a interesat mult să-mi confrunt percepţiile mele despre oraşul meu cu ale altora asemenea mie şi m-am bucurat să vă că nu sunt singur.

Ştiu, locul trei o să doară şi mai mult decât precedentele, aşa cum sinceritatea doare, dar asta este: pentru a forţa  schimbarea trebuie să ştim de unde plecăm, care este situaţia de fapt şi cu cine putem pleca la drum. Şi am totuşi curtoazia ca ceea ce pun pe locul trei să nu pun pe locul unu.

Locul 3: un procent substanţial dintre noi

Da, cred că trebuie să ne fie ruşine cu noi înşine. O să plec de la câteva exemple banale pe care le consider grăitoare şi parţial reprezentative. De la ele o să extrapolez şi o să generalizez fără frică, deşi în general îmi este frică de generalizări.

Primul pleacă de la o banală experiență recentă. De două zile, după patru ani de şoferie zilnică, am redescoperit RATB-ul. Mi-am făcut deja abonament şi cred că merită. Fac mai mult cu 15 minute decât de obicei dar pe de altă parte e mult mai relaxant decât condusul şi în cele două zile la care am plecat la ore de vârf am remarcat că foştii călători sunt acum şoferi. Aglomerația s-a mutat din autobuz pe carosabil. Dar nu despre această observaţie evidentă vreau să vă vorbesc ci despre alta: cinci din cele şase aşteptări în staţie pe care le-am experimentat s-au finalizat cu indivizi, de regulă bărbaţi, care îşi umplu plămânii cu  un ultim fum de ţigară pe care-l expiră în autobuz, nu înainte de a arunca cu un gest natural, exersat, chiştocul pe peronul staţiei. Ultimul pe care l-am observat era un poliţist gras şi cu căşti în urechi.

Mai am un astfel de exemplu, independent de noua mea calitate de beneficiar al transportului în comun. Mai nou am observat că se urinează cu nonşalanţă pe stradă. Şi nu vorbesc doar de urme lăsate de beţivi şi de tineri afumaţi ieşiţi de prin baruri, prin ganguri şi pe la colţ de bloc. Am văzut în direct când îmi plimbam copilul împreună cu soţia, ziua în amiaza mare, oameni în toată firea, unii cu aer de pensionar nemulţumit, cum se întorceau cu spatele, deschideau prohabul şi mă opresc cu descrierea aici. Scene la care am asistat se petreceau în parc, în parcare, pe trotuar. O fi poate doar ghinionul meu, dar dacă şi dumneavoastră îmi veţi confirma…

Lista de gesturi nesimţite, improprii comportamentului educat şi unei societăţi civilizate rămâne deschisă şi poate fi completată uşor de dumneavoastră şi chiar vă invit să o faceți. Nu ştiu ce să zic… eu sunt mai tânăr şi îi întreb pe cei mai în etate decât mine: este nesimțirea un fenomen mai nou, nu l-am observat eu sau persistă de mai mult timp în Bucureşti?

Va rog sa nu înţelegeţi din acest loc 3 al ruşinii noastre că se reduce cele două comportamente descrise mai sus, ci este vorba despre multitudinea de gesturi de acest tip executate de un procent serios dintre ai noştri.

Dacă este un fenomen mai nou mie îmi vin în minte două explicaţii, ambele la fel de grave: (1) autorităţile poliţieneşti au picat în aceeași nesimţire, au fost invadate de  mârlani de genul poliţistului cu căşti de mai sus. Le lipseşte vigilenţa, practic nu-şi mai îndeplinesc funcţia socială care le justifică existenţa; (2) În Bucureşti faptul social nu mai funcţionează. Ne aducem aminte de la Durkheim, „faptul social este orice fel de a face, fixat sau nu, capabil să exercite asupra individului o constrângere exterioară, care este generală în întinderea unei societăţi date, având o existenţă proprie, independenţă de manifestările sale individuale”. Când noi întoarcem capul, faptul social încetează să mai existe. Când noi ignorăm un act antisocial, necuviincios, mitocănesc sau jegos, suntem în egală măsură vinovaţi de starea oraşului nostru.

OK, avem nesimțiții noştri cum şi alţii îi au pe ai lor. Ei sunt pe stradă, merg la cinema şi chiar şi la teatru şi ştim că folosesc liftul des. Dar ce facem cu ei, cu ai noştri? Îi lăsăm aşa…  în pace pur şi simplu? Dacă o facem ne merită soarta.

Acum nu mai am vreo soluţie facilă de tipul amendă sau taxe. Adică nu am nicio soluţie colectivă. Este doar una individuală şi foarte personală. Când veţi vedea un ciudat care îi atrage atenţia unui nesimţit pe stradă că nu e frumos să se debaraseze de ambalaje de ţigări la întâmplare sau că i-a „căzut” o hârtie să ştiţi că e probabil să fiu eu. Iar când veţi vedea un idiot care le atrage în public atenţia poliţiştilor că nu-şi fac bine treaba sau că sunt chiar contra-exemple pentru societate să ştiţi că există o foarte mare probabilitate să fiu eu sau vecinul meu de vizavi.

Distribuie acest articol

51 COMENTARII

  1. Da, cred ca de aceasta data ati reusit sa gasiti un subiect care tine de fiecare.
    Am sa va mai propun citeva exemple de comportament. Par nevinovate dar se pot aseza cu usurinta alaturi de cele amintite de dumneavoastra. Mai concret: mincatul pe strada si in mijloacele de transport in comun, plimbatul sticlei, conversatiile nesfirsite la telefonul mobil in locuri aglomerate (mai ales in mijloacele de transport). Gesturi care par sa fie considerate normale, nici nu le mai dam atentie. Din pacate nu sint. Vor fi unii care vor simti nevoia sa protesteze. Chiar ii invit sa o faca, exemplele sint alese intentionat.
    Folosindu-ma intr-un fel de textul dumneavoastra, nu am nici o retinere in a afirma ca nu numai „autorităţile poliţieneşti au picat în aceeași nesimţire, au fost invadate de mârlani” ci ca intregul oras pare sa fi fost „invadat de mârlani”. Politistii sint doar „integrati”.
    Concluzia se poate extinde, actul „antisocial, necuviincios, mitocănesc sau jegos” regasindu-se incepind de sus, de la asa-zisul „cel mai inalt nivel”. Guvernanti, primari, pseudo-formatorii de opinie se comporta la fel. Omul de pe strada ar trebui sa fie altfel?
    (Raspunsul este _da_. Realitatea de zi cu zi arata ca _nu_.)

  2. Pornind de la constatarea dumneavoastra reala de altfel ca tot romanul mictioneaza pe strazi si in parcuri vreau sa va propuna ca pentru locul doi in topul rusinii sa puneti lipsa toaletelor publice.

    Nu stiu daca ati vazut in cartiere ca Rahova, Titan, Vitan si lista poate continua vreo toaleta publica.

    Merg mai departe in centrul capitalei (partea veche) aici exista o singura toaleta publica si aceasta in constructie pe strada franceza. Probabil Primaria trebuie s-o inaugureze cu taiere de panglica. Noroc ca sunt carciumi si restarante la tot coltul ca altfel ar traznit a urina si excremente la tot coltul.

    Tot la rusini ar trebui amintite strazile la topirea zapezii cand incoltesc excrementele fecale al cainilor cu stapan.

    Inchi lista ai ca ne facem de ras.

  3. Locul 3 a atins probabil una dintre cele mai sensibile probleme cu care se confruntă societatea românească. Dacă noi, ca indivizi nu ne putem responsabiliza pentru a aduce minimum de civilizație la suprafață, atunci ce pretenții să mai avem de la autorități?
    Și eu merg zi de zi cu RATB, iar cele descrise de dumneavoastră reprezintă doar o mică parte din mizeria socială în care trăim. Mitocănia urbană a ajuns la un nivel alarmant. Trist este că nici nu mai poți face apel la bunul simț, acesta lipsind cu desăvârșire.
    „Dar ce facem cu ei, cu ai noştri? Îi lăsăm aşa… în pace pur şi simplu?”
    Nu ai cum să ridici nivelul bunului simț, ci doar să încerci să-l păstrezi pe-al tău.

  4. Doua exemple traite personal.
    1. Viena, o dupaamiaza de duminica ploioasa si cu vant. Mi-am scos pe strada un baton de ciocolata, l-am mancat si cand am vrut sa strang ambalajul si sa il dau la gunoi, mi l-a luat vantul. Am incercat sa il prind (cu umbreala in mana, vantul din spate :) ), nu am reusit si am dat sa plec mai departe. Din neant a aparut un politist, a pus piciorul pe „hartie” si m-a fluierat. Bineinteles ca m-am inrosit toata (eu nu las de obicei in drum absolut nici un fel de gunoi), mi-am cerut scuze si m-am executat cu tot cu ploaie si cu vant.
    2. Gara din Zurich, vara, tot o duminica, seara. Cine a trecut pe acolo, stie ca e plina de banci si cotloane ocupate de tineri care fac turul Europei cu trenul si rucsacul in spate. Se depoziteaza bagaje, se mananca la pachet dar totul ramane extrem de curat. La un moment dat, niste tineri tineri au scos o sticla de vodka si incep sa bea. In sub 5 min au aparut (tot din neant :) ) 3 zdrahoni de la politia garii si i-au ridicat; au facut favoarea de a lasa o fata sa pazeasca bagajele (initial voiau sa ii ia pe toti). Dupa cateva min a intrat in gara un tren plin de suporteri de fotbal care in mod sigur veneau de la un meci. Politia astepta in capul peronului si ii filtra pe cei infierbantati sau prea „veseli”. Probabil ca au avut aceeasi destinatie ca si tinerii cu vodka.
    In orice tara civilizata exista o institutie care se ocupa de respectarea ordinii si a civilitatii. Institutie care se numeste POLITIE. Mai e nevoie sa comentez?

    • Trenul doar ce plecase de la Viena spre Bucuresti. Doi co-nationali stateau de vorba pe culoar, fiecare cu cate-o cutie de bere-n mana. Unul povesteste celuilalt cat de curat e totul in Viena, cat de stricti sunt cu gunoiul, cu cata atentie il sorteaza (si asta se-ntampla acum 10 ani), etc. La sfarsitul povestirii, deschide geamul si arunca cutia de bere pe care tocmai o golise.

  5. Un gestul reprezentativ:
    era undeva la sfarsitul clasei a doisprezecea. m-am nimerit sa ajung prin bucuresti cu o prietena si la un moment dat a trebuit sa iau autobuzul de una singura dar nu stiam exact unde e statia pentru ca nu era indicator. asa ca am abordat un cetatean care vindea ziare la un fel de toneta acolo. ceea ce am zis a sunat cat se poate de decent de forma : „nu va suparati ati putea sa imi supneti unde este statia […]”. se pare ca totusi accentul meu mai nord-estic a fost primit cat se poate de prost pentru ca prin raspunsul omului am deslusit si o „moldoveanca imputita”. nu am reusit sa inteleg niciodata de ce asocierea celor doua cuvinte este preferata de bucuresteni. de ce bucurestenii au o afinitate pentru a numi pe altii „imputiti” (am mai auzit si pe la alti bucuresteni cuvantul). Asta a fost una din fazele care m-au determinat sa nu merg la facultate in bucuresti si sincer nu regret alegerea facuta. Inca am un accent moldovenesc si mi-s mandra de el.
    Deci dupa topul meu de „dislikes” pentru capitala pe primul loc ar fi atitudinea extrem de agresiva oamenilor si lipsa de bunavointa a majoritatii lor. iar pe locul 2 aglomeratia excesiva. in rest nu prea am de unde sa imi mai dau cu parerea pentru ca nu am petrecut asa mult timp in bucuresti. hmmm.. daca ma gandesc mai bine si praful despre care ati postat anterior e destul de deranjant. :)

    • Pentru a completa exemplul tau, te asigur ca foarte multi bucuresteni nu cunosc Bucurestiul….cu greu cunosc mai mult decat propriul cartier

    • „Bucurestenii” sunt pe cale de disparitie. Probabil ca 90% din locuitorii actuali sunt la maxim a 2a generatie in Bucuresti. Nu dati vina pe bucuresteni, dati vina pe sistemul de manipulare sociala de tip stalinis care a dezradacnata taranii, i-a luat din ograda si i-a adus la oras pentru construirea SSMD [pentru cei mai tineri, societatea socialista multilateral dezvoltata].
      Si mai dati vina pe cei veniti la Bucuresti, sa se „faca” studenti si corporatisti si care si-au lasat acasa manierele.
      …ca acilea la Bucale, la ‘mitici’ nu ne stie/vede nimeni….

  6. vreau sa zic sa zici merci ca ai vazut doar oameni urinand pe strada, mie mi sa intamplat sa vad un aurolac lasandu-si fecalele pe trotuar in spatele intrari de metrou Armata Popurului ziua in amiaza mare.

  7. Aveti dreptate D-l Ciucu, multa nesimtire peste tot.Fara sa intentionez sa scuz astfel de comportamente nu pot decat sa iti doresc sa n-ai ghinionul sa te apuce pe strada, mai ales treaba mare. Nu acum ca esti tinar si ai inca sfincterele rezistente dar foarte probabil cand vei ajunge „pensionar nemultumit”, ca ala esti! In copilaria mea in Bucuresti exista aproape la fiecare colt de strada un WC public, cu precadere in statiile ITB, care se prezenta chiar in conditii acceptabile. Erau zilnic curatate cu furtunul de cei de pe masina care uda carosabilul si spatiile verzi. De ce au fost desfiintate ? Unii zic ca devenisera locuri de giumbuslucuri pentru homosexuali, in afara celor consacrate ( Romana, S.Palatului,Palatul Telefoanelor, St. Furtuna, Gara de Nord), pe care din instinct heterosexualii le evitau. Asa o fi ? La intrebarea dv. va pot raspunde ca nesimtire a existat intotdeauna dar cantitate acesteia s-a marit permanent cu trecerea timpului. Industrializare rapida a Bucurestiulai a insemnat transferul a sute de mii de cetateni din mediul rural, in principal cei mai saraci , cu lacune foarte mari de educatie civica. Scapand de ochii comunitatii rurale unde de rusine se comportau cat de cat cuviincios au considerat ca intr-un oras mare este ingaduit orice daca tot nu te cunoaste lumea. Asta e, proiectele lui Dej si ale lui Ceausescu de a edifica socialismul si respectiv comunismul au esuat, aceiasi nerealizare si in ceea ce priveste capitalismul dupa ’89, in schimb Bucurestii s-au degradat masiv. Iremediabil, spun eu !

    • Corect! Ati scris exact ce vroiam si eu sa spun.

      Bucurestiul a ajuns o cloaca, in principal datorita celor veniti din provincie, dornici de realizare dar cu lipsuri mari in educatie. Cunosc o multime de bucuresteni (fosti vecini, colegi de gradinita, scoala, liceu) si, cu foarte mici exceptii, toti au un comportament civilizat (inclusiv cara dupa ei hirtia cind nu gasesc cos).
      Poate de aceea, moldovenii (apropos, bunica mea este din Moldova, stiu ce vorbesc) sunt tratati drept imputiti.

      • Domnule Bucurestean,
        Sa nu confundam ruralii cu provincialii. Locuitorii oraselor de provincie sunt in mare majoritate mult mai civilizati decat bucurestenii. Eu am aterizat acum multi ani din Ardeal aici, la studii, si m-am speriat de jeg, aglomerare (nu aglomeratie, in sensul densitatii populatiei, ci oameni care se aduna buluc, calcandu-se in picioare, ca e vorba de ocupat locuri in tramvai sau de holbat la tarabele cu martisoare) si agresivitatea tuturor.
        E normal sa se adune aici lume din toata tara, e singura metropola, primul loc in care vin investitorii, sediul central al administratiei publice. Dar hai sa ne aducem totusi aminte ca Bucuresti-ul a fost mereu un loc necivilizat si nesistematizat, cu oameni de toate conditiile si cu diferite grade de constiinta civica. Nu e doar vina urbanizarii si industrializarii fortate din perioada comunista, desi suferim din plin si din cauza asta peste tot (de la scuipatul pe strada si urinatul pe coltul cladirii la hora miresei intinsa in fata blocului).
        E usor sa dai vina pe factori externi, e mai greu sa-ti vezi propriul defect si propria responsabilitate.

        • Este foarte corect ce spui in legatura cu prima senzatie pe care ai avut-o atunci cand ai ajuns in Bucuresti. Exact aceeasi senzatie am trait-o si eu. Am ramas masca atunci cand, stand pe scaun in troleu, pentru ca ma urcasem de la cap de linie, m-am ridicat sa ofer locul unei persoane mai in varsta careia parea sa-i fie rau, iar in clipa urmatoare locul a fost ocupat de un malac, care intamplator, i-a tras respectivei si un cot in burta. Nu mi-a venit sa cred! Cand am povestit in provincie scena respectiva, toate cunostintele mele mi-au spus ca exagerez. Si totusi era adevarat.

        • Ce-a scris comentatorul „Citizen” est cit se poate de adevarat.
          Eu insumi fiind bucurestean get-beget pot scrie ca intr-o proportie foarte mare mizeria, necivilizatia, badarania se datorest rurarilor (prima generatie care au pus pantoful in picioare) si navetistilor BUcuresti arata ca o cloaca infecta.

          • Dupa cum zicea si autorul, vinovat de proasta crestere a celor de din jur suntem – intr-o oarecare masura – fiecare din noi, pentru ca nu luam atitudine. Mi se pare mai putin relevant de unde vine proasta crestere. Mi se pare foarte relevant ca ea vine intotdeauna din alta parte si noi nu avem nici o vina.
            Sa traiasca cel care a cantat, acum aproape 30 de ani, ca schimbarea incepe cu omul din oglinda!

    • Salut! Sunt moldovean. Mai exact din Botosani – nu ma regasesc deloc in descrierea ta – cu tot respectul. Cand am venit prima data in Bucuresti, ca orice student cautam chirie (nu vroiam sa stau la camin) pot sa spun ca 80% din apartamentele pe care le-am vizionat aratau mai rau decat cum sta bunica-mea la tara.. in fundul moldovei. Am fost si pe la cunoscuti si am ramas masca la felul in care aratau apartamentele. Asa cum spunea cineva pe-aici..o mare parte dintre bucuresteni nu cunosc decat cartierul lor (sau ca s-o spun ca bucuresteanu’: cunosc decat cartierul lor). Nu vreau sa generalizez, dar am rugamintea ca si voi sa nu generalizati.
      P.S. Nu ascult manele, nu arunc mizerie pe strada, nu claxonez/blitez ca disperatul, respect vecinii si orele de liniste. Probabil ca vecinul meu care si-a luat recent sistem audio ultra performant si asculta muzica la maxim de imi vibreaza toata casa e moldovean.
      Cu respect,
      Andrei

    • pentru mizeria din Bucuresti nu dati vina pe cei din provincie ca nu are rost,doza mai mare de nesimtire ca acolo la pop autohtona nu am vazut in viata mea pe nicaieri

  8. Pentru a reduce numarul de tigari aruncate pe jos in primul rind trebuie instalate in statiile de autobuz cosuri de gunoi speciale pentru tigari, apoi trebuie lansata o campanie de sensibilizare a fumatorilor (in unele tari se ofera gratuit fumatorilor o cutie mica, rotunda, de 3-4 centimetri in diametru in care incap usor zece mucuri de tigara), iar in final agentii primariei (gardieni publici sau altii) trebuie sa dea amenzi serioase si pe loc celor care comit astfel de fapte (si alte incivilitati). Iar in ceea ce priveste costul cosurilor de gunoi, al campaniei si al cutiutelor pentru mucuri de tigara, acestea trebuie suportate de companiile producatoare de tigari.
    Cit despre urinatul pe strada, la fel trebuie procedat. Intii, in zonele aglomerate si cu trafic ridicat de persoane, trebuie construite WC-uri publice numeroase, care sa fie intretinute si curate (cu plata sau nu, dar daca sint cu plata, plata sa fie reala si controlata de primarie, pentru ca banii sa ajunga unde trebuie si nu in buzunarele uneia dintre firmele « prietene » cu primarul). Si in in final, cei prinsi urinind pe strada trebuie amendati.
    E simplu, toate cele de mai sus se aplica in anumite tari si rezultatele bune se vad.

    • dar imi explici de ce trebuie sa fumeze pe strada si mai ales in statiile de calatori ? De ce e normal (civilizat) asa ceva ?

      Exista nesimtiti din vina noastra, ca le permitem sa existe.

      • si de ce nu ar fi civilizat sa fumezi in statia de transport in comun? atat timp cat respecti toate regulile „civilizate” si nu deranjezi pe nimeni? sau fumatorii „civilizati” din statii nu se ridica la nivelul tau de „civilizatie”?

      • Domnule Ciucu, multumesc pentru observatie :). Sint de acord ca e vorba de nesimtire in general. Cum insa nu putem rezolva toate problemele dintr-o data, mai bine abordam problemele „one at the time”. De aceea am propus doua solutii la doua dintre multiplele manifestari ale nesimtirii din Romania si din lume. Am citit nu de mult un articol care spunea ca un obicei dispare dintr-o societate cam in 50 de ani. Cu alte cuvinte, peste mai multi ani nu va mai fii nevoie sa punem semne de interdictie a fumatului pentru ca devenit o norma a societatii. Pina atunci, asa cum spunea cineva in comentariile anterioare, sa ne straduim sa ne pastram bunul simt noi insine si sa asteptam ca cei care nu il au sa fie intii amendati si apoi sa dispara.Cu stima, Max. :)

    • Am vazut oameni aruncand gunoaie pe jos chiar daca aveau cos de gunoi la 2 pasi…Eu daca nu gasesc cos de gunoi, patrez resturile invelite in ceva in buzunar pana gasesc unul.

    • bravo! scurt si cu solutii.de le-ar citi si cei platiti pentru asta.de-a domnul sa fie cati mai multi ca dumneavoastra.lorin,sua.

  9. cuvantul cheie: educatia.
    educatia de zi cu zi. in scoli si licee.pentru politistul gras este prea tarziu din pacate.
    nu ne mai putem lamenta ati afirmat. este adevarat…dar ce putem face cand primul-ministru, profesor la baza, nu aduce decat confuzie, ingrijorare si dezertari in rindul profesorilor tineri.
    in anii 90 am vazut profesori de scoala generala convertiti in taximetristi, iar in cel mai bun caz in vanzatori de produse cosmetice.altii au luat calea exilului.exempli gratia: o familie tanara de fosti profesori din romania ajunsi in spania. amandoi au dat examene pentru a intra „la stat” ca agenti in sistemul penitenciar si au reusit cu brio. „sistemul de valori” romanesc este rasturnat. pe alocuri intalnim, fara sa vrem, persoane de calitate, cu bunavointa, competente. dar sunt mici insule de bun simt intr-un ocean de nesimtire.

  10. sau mici chestii benigne
    * marea majoritatea a fumatorilor soferi arunca chistocul de tigara pe fereastra masinii personale
    * multi posesori de caini nu curata defecarile animalelor scoase la plimbare (unii se cred chiar elita)
    * parcurile sunt pline de paznici si spargatori de seminte direct pe trotuare; se tolereaza reciproc
    * scuipatul pe trotuar, o practica extinsa tineri, batrani
    * sau covarsitor usile de la institutii (publice sau private) sunt tinute deschise cu o piatra/caramida

    si ceva ce tine mai degraba de atitudinea fata de spatiul public ca un fel de „batatura” sau ulita cu praf a satului decat ca un semn de rea vointa
    * vorbit tare/strigat cunostinte
    * e ceva frecvent sa vezi bolnavi in halat si pijama iesind din spital la mici cumparaturi pe strada
    * stat in „capot” in fata blocului la scara
    etc. etc.
    …e o societate rurala (de aici si urinatul la „gard”) care are nevoie de timp si scoala.

  11. ..o mica continuare la „educatia” care poate rasturna topul dvs, dle Ciucu. numai cetatenii educati pot alege in buna cunostinta de cauza un consilier local educat, un primar educat dupa chipul si asemanarea lor. bucurestenii nu mai pot spera, si nici nu mai au timp de vise, la un primar expert, bun administrator. un simplu exercitiu practic: contactati consilierul local ales pe listele carterului dvs. prezentati-i problema urinatului pe strada. ce va raspunde?
    daca fiecare cetatean pune „presiune” pe alesi ..lucrurile s evor pune in miscare. daca nu stiu sa raspunda competent cererilor neaberante ale cetatenilor, sub presiune consilierii se vor autoeduca” sau nu vor mai fi alesi. un exemplu.primarul Parisului, un socialist cu idei utopice la inceput, a devenit un tip mult mai atent la nuantele „capitalului” generator de
    locuri de munca..pentru a putea degaja fonduri pentru ameliorarea spatiului public, a serviciilor de interes public a atras companii din zona „high technogies”.
    consecinta directa: Bertrand Delanoë a facut posibil un serviciu personalizat – portal web profesionist – de ridicare a deseurilor mari ale cetatenilor.

    • Este nevoie de educatie ca sa iti poti da seama de importanta educatiei. O imbirligatura din care se iese greu. Iar atunci cind educatia este confundata cu o diploma de absolvire a unei scoli de dans sau chiar cu permisul de sofer… sansele de a iesi cam dispar. Trist… dar multi (sic!).

    • Te-ai dat jos din copac, fix in zona in care animalele cu care locuiai acolo ii ziceau „bucale”. Nici tu bun simt, nici tu cultura, nici tu istorie: BUCALE!
      Coane, du-te si te culca! Mai vorbim cand te scoli din somn treaz. Nu te mai bagta in seama. Sau aislujba de „postac” si nu ai facut norma?

      • Asa se zice la Bucuresti in Bukale. Aia dupa Ferentari zice asea, si aia dupa Kisseleff zice, si aia dupa Berceni zice tot asea … si-or mai zice si altii … dar vad ca intalasasi si ‘mneata!

  12. Deci te apropii de clasamentul meu. Pe primele 5 locuri de care trebuie sa ne fie rusine se situeaza in ordine:
    1. Nesimtirea
    2. Nesimtirea
    3. Nesimtirea
    4. Nesimtirea
    5. Nesimtirea
    Oricum, trebuie sa recunosc faptul ca aduci in atentie si dezbati o problema extrem de serioasa. Sper sa te citeasca multi si mai sper ca, multi dintre cei care te citesc, sa traga concluzii potrivite. Pentru ca de deturnari cu iz politic (Basescu l-a pus pe asta sa scrie asa ceva…), sau iz electoral (se apropie alegerile la primaria capitalei…), sunt satula. Nesimtirea nu are nici culoare politica nici iz electoral, dar pare eterna la romani. Sper totusi ca nu va trai tot atat de mult ca si umanitatea! Sa auzim de bine!

    • :)) Suntem doi care gandim la fel. Acum ca autorul a identificat problema, astept sa treaca si de faza „eu ii voi civiliza”(eu am trecut de ceva ani dupa ce era sa ma omoare la propriu doi manelisti de BMW-ul carora abia scapasem, traversand legal pe trecerea de pietoni) si astept faza de brainstorming pentru solutii.

      Mi se pare foarte haios si trist in acelasi timp cum se urasc doi romani care se intalnesc printr-un colt de lume. Fiecare gandeste despre celalalt: „la dracu, nici in Helsinki\Glasgow\Pretoria\Tokio\etc nu scap de nesimtitii astia de romani? sa socializez cu el sau ma face de ras?”

      • Eu astept sa intrati si dvs. in faza „eu ii voi civiliza”. Acesta este mesajul articolului meu.
        Sper ca aceste articole, usor stangace dar sincere, sa contribuie macar nitel la cresterea simtului nostru critic cu privire la ceea ce se intampla in jur.

        • solutia dle Ciucu este evidenta chiar daca risc sa ma repet a N-oara. educatia copiilor. cei mari cu probleme nu mai pot fi educati nici de amenzi, nici de legi dure…au fost, sunt si vor fi recidivisti la capitolul „lipsa de bune maniere”. cu copiii solutia nu este evidenta, simpla de gasit. noi aveam o invatatoare comunista, idioata care NU ne invata nimic in privinta civismului si mai mult incerca cu pasiune „spalarea creierelor” copiilor..
          modelul meu erau parintii mei, un unchi montagnard. o sursa de „inspiratie” era deasemenea prietenii nostri de familie. sasi. prietenul sas ne lua pe munte si noi doar observam. nu ne dadea decat foarte rar mici explicatii…dar comportamentul sau impecabil mi-a ramas in minte peste ani. nu taia cararile pentru a ajunge mai repede la destinatie, respecta linistea celorlalti cand veneam tarziu in zona de campare, stringea gunoaiele celorlalti „montagnarzi”…actiuni simple dar pline de invataminte. noile generatii de copii sunt indrumate spre playstation, spre „virtual”. exista insa si multe semne bune..vedeti actiunile „vreau o tara mai curata” conduse de tineri din clase mijlocie mai ales. ar trebui implicati mai ales cei din zonele defavorizate social dupa parearea mea. va fi un pas enorm si poate topul dvs nu va fi acelasi peste 5 ani..ci doar o versiune „light”, de mici incomoditati.

  13. Iubesc asa de tare Bucurestiul, incat il exploatez cat pot si fug de el cat pot. M-am mutat in camp in Ilfov, sa profit de liniste si de constructii noi, ca sa scap de aglomeratia si nebunia din Bucuresti. Il exploatez pentru ca evident locul de munca e in centrul orasului. Tot aici imi fac si cumparaturile, etc.

    Ce s-a intamplat in cartierul meu de blocuri noi pe masura ce s-a populat?
    – Muzica (in special manele) care urla pe geamul deschis al masinii sau al apartamentului, unii golani ascultand muzica stand in balcon in chiloti. In linistea de acolo, e suficient sa vorbesti mai tare la telefon (in balcon) si se aude pana departe…
    – Masini parcate alandala pe drumurile de acces, in dreptul unor indicatoare de oprirea interzisa din complex, in dreptul intrarilor in scara, etc. cu toate ca exista indicatoare, anunturi si rugaminti in cutiile postale si la avizier.
    – Caini care sunt plimbati de stapani printre blocuri si folosesc spatiul verde pe post de WC. Nu vrem flori pe spatiul verde, ne place rahatul…
    – Mucuri de tigara sub balcoane, indiferent ca e vorba de alei sau spatii verzi
    – Pereti cu inscriptii rupestre cu referiri la genetica dovedind gradul de salbaticie al unor locatari
    – Mormane de coji seminte aruncate la treptele de la intrare, la 1 metru de cosul de gunoi. Deh, ciorile nu stiu sa arunce cojile la cos… Oamenii poate s-ar fi prins…

  14. Ne lipseste cu desavarsire spiritul civic. Chiar daca se intampla ceva sub nasul nostru preferam sa intoarcem capul pe partea cealalta fie de teama, fie din indiferenta. Am vazut romani, mai mult sau mai putin educati cum se comporta impecabil in strainatate. Invata regulile repede si incearca sa nu iasa in evidenta prin comportamente negative. Dar imediat ce trec granita inapoi in tara uita toate regulile bunului simt. De aceea eu cred ca romanii sunt doar nesimtiti nu si prosti sau needucati. Si atunci ne trebuie un ”medicament” care sa trateze nesimtirea. Desigur a la long se trateaza cu educatie cum spunea cineva mai sus, insa pe moment cred ca amenzile usturatoare sunt solutia. Avem legi dar ele nu sunt puse in aplicare sau se aplica dupa cum au chef cei care sunt platiti pentru asta.
    Si aici am un exemplu.
    Acum un an si ceva eram in fata magazinului Unirea asteptand pe cineva. Evident ca acolo mai erau inca 100 de persoane care faceau acelasi lucru. Cam 50 fumau, dintre care doar 5-6 si-au aruncat mucurile la gunoi. La un moment dat au aparut 2-3 politisti cu cineva de la mediu si au pus ochii pe un tanar care tocmai isi aruncase mucul pe jos. L-au legitimat si i-au taiat amenda de 500 de lei. In tot acest timp alte 20 de persoane si-au aruncat chistoacele pe jos, amendatul atragand atentia politiei ca mai au si alti ”clienti” care au facut acelasi gest. Ce li s-a intamplat??? NIMIC. Patrula probabil isi facuse plinul pe ziua respectiva. Astfel toti cei care au asistat la scena au inteles 3 lucruri: cat de inconsecventi sunt cei care trebuie sa aplice legea, faptul ca nu li se intampla nimic daca arunca orice pe jos si cat de ghinionist a fost tanarul respectiv pe care picase magareata.

    De aceasta inconsecventa a autoritatilor si lipsa spiritului civic profita si cei care nu strang rahatii dupa patrupede si cei care prasesc sute de animale in jurul blocurilor, si cei care scuipa seminte sau care fac gratar pe spatiul public si lista poate continua.

    Evident ca nivelul de educatie este important. Statistic banuiesc ca manelarii, cocalarii, bizonii, cefele late sunt mai predispusi la gesturile lipsite de spirit civic enumerate mai sus insa am vazut destule cazuri de oameni cu masterate/doctorate ”calcand pe bec”. Ca de, daca nesimtirea e o boala cu siguranta e contagioasa.

  15. Azi, în tramvai, câţiva copii luaseră la bătaie în partea din spate un om al străzii care cred că făcuse pe el/mirosea foarte puternic. Pentru că se făcuse gălăgie, au mai venit nişte curioşi, din faţă şi s-au apucat conştiincios să-l bată şi ei.

  16. in Bucuresti se intalneste des o specie foarte raspandita: scuipaciosul. nu cred ca e vorba de a afectiune la nivelul glandelor salivare – mi-as dori sa fiu contrazis de un medic. despre „nevoia” de a scuipa poate ca ar putea vorbi un psiholog: poate ca el ar putea sa ne lamureasca in vreun fel ce mecanisme declanseaza surplusul din cavitatea bucala a acestor indivizi.

  17. Draga Ciprian,
    Iti recomand sa citesti cartea „un om intre oameni” de Camil Petrscu. Pentru mine a fost un șoc. Cartea este despre viata lui Nicolae Balcescu, dar având vreo 1000 de pagini, are zeci de pagin de descriere a Bucureștiului, ca de, roman de tip balzacian. Aici vroiam sa ajung. Pe mine descrierile Bucureștiului m-au șocat. Deși se referă la 1840-1850 sunt atât de actuale că te marchează. Pe cuvânt, nu sunt genul literar, dar merită să citești asta numai pentru descrierile Bucureștiului. Ți-o recomand în mod special pe aia unde se descrie ce fac bucureștenii de 1Mai.

    • Multumesc pentru recomandare – vine la fix. Am crescut cu aceasta carte in biblioteca dar din pacate copil si adolescent fiind volumul prea mare de pagini m-a descurajat. Apoi a devenit decor si am uitat de ea. Ma indrept spre biblioteca…

  18. este laudabila initiativa de a scrie un astfel de articol-foileton insa … trebuie sa trecem mai repede la actiuni concrete, noi noi ca societate civila pentru ca in 2 ani vom ajuge mai rau ca-n vestul salbatic. ori ne solidarizam impotriva nesimtirii si marlaniei ori vom fi asimilati si va tb sa ne reeducam in ceva ce nu va duce la nimic bun

  19. la drept vorbind, aia care spun ca „provincialii”-s mult mai civilizati si educati decat „miticii” din bucuresti sunt la fel de nesimtiti ca si specia de marlan de bucuresti.
    sa nu uitam ca actualmente, in afara stramutarilor comuniste, bucurestiul de umple anual cu cel putin 100.000 de oameni veniti din toata tara (fie la facultate, fie pt. un job, fie pentru ca aici fug cainii cu covrigi in coada). populatia reala a bucurestiului nu este de 2,2 mil cum invatam la scoala, este de peste 3 milioane.
    practic, aproape o jumatate dintre „bucuresteni” sunt provinciali. ce inseamna asta? ca marlania bucurestenilor este marlania tarii intregi, marlania Romaniei, tiganizarea ei!
    Restul discutiilor sunt derizorii. Cat timp oamenii civilizati vor prefera sa intoarca spatele bucurestiului/tarii si vor trai in universul lor ermetic sau vor prefera sa plece in occident iar marlanii se vor inmulti, bucurestiul nu are nicio sansa. Romania la fel!

  20. M-am nascut in Bucuresti la mijlocul secolului trecut. Era vremea cand puscariile gemeau de detinuti politici, tatucul Stalin o mierlise foarte recent iar conducatorii Romaniei inca nu stiau ce atitudine sa ia : ieta fridam sau ieta carnieval ? Barbatii purtau sepci grosolane iar doamnele nu puteau spera la palarii sau posete luxoase. Si totusi…. Sa fi pronuntat cineva chiar cu voce joasa mizeriile care se striga astazi prin tramvaie si-i sarea in cap toata lumea. Stiu ca argumentul era intotdeauna acelasi : sunt femei si copii de fata. Acum oamenii educati se fac pur si simplu ca ignora blestematiile pe care le emit non stop tot felul de calatori ( in general tigani dar nu neaparat ). Tinerii scolari isi purtau cu resemnare uniformele si matricolele si nu mureau din pricina lor. DImpotriva, din uniformele si matricolele alea s-au tras cercetatori de la NASA, profesori universitari prin marile universitati apusene, ingineri extrem de performanti care isi fac ispravile intelectuale prin alte parti si ne lipsesc acut aici.
    Bucuresteanul get beget asa cum il cunosc eu era o persoana bonoma, plina de umor si compasiune pentru necazurile cunoscutilor. Vecinii alaturi de care am crescut erau aproape toti oameni extrem de cuviinciosi si la locul lor : ne invitau la televizor pe cand aparusera faimoasele Rubin 102, nu se suparau de zburdalniciile noastre si nu se certau niciodata. Pe strada aveam cateva familii de evrei extrem de cumsecade ale caror fete studiau care pianul,care violoncelul. Toti au plecat prin deceniul 6 lasand in urma case goale in care au fost adusi tot soiul de ciudati si colorati.
    Aveam desigur si vecini zurbagii ( despre unul se zicea ca fusese legionar ) care ne-au mancat zilele dar nu aceia erau regula.
    Unde au disparut bucurestenii aia ? Unii au fost dusi cu cai mascati la cimitir, altii cu taxiul spre Otopeni. In locul lor a aparat noul bucurestean : adus cu arcanul din satul natal pentru industriile hascute din capul lui nea Nae, scapat de institutiile regulatoare ale satului : gardul la care se barfeste, preotul bun de gura si eventual gura satului in anonimatul atotpermisiv al orasului noul bucurestean si-a adus cu el porcul de bagat in cada, preferinta pentru muzica ascultata la intensitatea necesara spre a zangani geamurile, ignoranta si ura pentru orice fapt sau fenomen care nu-i aminteste de ograda natala si in ultima instanta ura pentru orasul pe care nu-l simte ca fiind al lui ( asa cum il simt eu ). Oamenii astia nu sunt bucuresteni desi locuiesc in Bucuresti si nu au nimic in comun cu traiul citadin asa cum il inteleg citadinii.
    La asta se adauga cresterea exploziva a numarului de tigani si metastazarea centrului de catre cei nascuti sa traiasca si sa porcaiasca Ferentariul si Groapa lu Ouatu. In anii 60 ar fi fost de neimaginat existenta unui public bucurestean pentru manele. Cei care-si aduc aminte stiu ca in Bucuresti au concertat Aznavour, Becaud, Amalia Rodriguez in fata unor sali pline de oameni care pricepeau ce se canta acolo si apreciau prestatia cantaretilor. In aceeasi ani 60 facea succes marele comic Mircea Crisan iar un Romica Tociu ar fi fost eventual trimis sa rupa biletele.
    Ar fi necesar un recensamant extrem de serios si de sincer si mari minuni s-ar arata. E suficient sa va spun ca in anul 1977 un profesor ne spunea ca 80% din populatia Bucurestiului nu e de origina bucuresteana. Acum sunt probabil mult peste 90%. CVe pretentii sa ai ?

    • @Bucur Ciobanu, mi-a placut micul tau eseu. E bine ca prin interventia mea am declansat o dezbatere in termeni si limite rezonabile despre civism si civilizatie Hai sa va spun una, asa ca pilda. O peizana aciuita prin Bucuresti a abandonat repede cursurile de calificare la locul de munca in meseria de filatoare la Filatura Romana de Bumbac, era prea greu programul si nu era de rangul ei la cele 4 clase cu care venise din satul natal, si s-a apucat sa vanda seminte in Cismigiu, 1 leu cornetu. Spargea,cu mizeria aferenta langa scaunul pe care state, si vindea. Prin parc trecea in fiecare dimineata un domn profesor care se ducea la locul de munca Liceul Lazar. Milostiv, cum erau veciinii tai ( la fel erau si ai mei),vazand cat de amarata era femeia ii lasa un leu dar nu lua cornetul. Gestul asta il facea in fiecare dimineata si asa a trecut cam un an . Intr-o zi repetand figura a fost strigat de femeie, domnu, domnu, vreu sa va zic ceva. Profesorul grabit spre catedra i-a spus din mers,stiu ce vrei sa-mi spui, ca de un an platesc semintele dar nu le iau. Nu domnu, vreau sa va spun ca de azi dimineata cornetul e doi lei.

  21. Adaug aici mincatorii de seminte care lasa in fata bancilor tone de coji.
    O maturatoare mi-a povestit ca at cind le-a atras atentia, ei i-au reprosat ca dac nu ar fi ei, ea nu ar avea de lucru.

    Iar mincatorii de seminte din parculetul din fata blocului sint bucuresteni peste 45 ani
    E unul nesimtit cu audi a4 negru SH si nu are bani de benzina sa mearga cu el dar harneste cinii comunitari si manica seminte cu femeia si mai fac si gratare unori in strada.
    mi-e sila!

  22. Desi sunt bucurestenca si ma leaga multe amintiri frumoase de oras, sunt de acord ca s-a degradat atat de tare ca nu-l mai respectam. Daca l-am respecta nu l-am murdari asa cum facem. Doar un exemplu: langa locul meu de parcare e un pom si putin spatiu verde in jurul lui (sub 1mp). In fiecare primavara, am incercat sa pun niste pamant de flori si niste samanta de iarba, sa-mi bucure privirea si sa nu se transforme tot glodul in praf. Cum iesea iarba, cum toti cainii din vecini (nu maidanezi, vorbesc de cei cu stapini), venea sa sape in pamant! Chiar nu se vedea ca cineva incearca sa aiba putin spatiu verde? Nu aveau unde sa-i duca?
    Oricum, cum ziceam, suntem cu totii vinovati! ori ca suntem mitocani, ori ca intoarcem privirea si ne facem ca nu vedem….

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ciprian Ciucu
Ciprian Ciucuhttp://www.crpe.ro
Consilier in Consiliul General al Municipiului București / Fost președinte al Consiliului Național de Integritate (2015-2016) / Membru fondator al Centrului Roman de Politici Europene

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro