vineri, mai 20, 2022

Bucureştiul după Oprescu

Fiecare an electoral este , în România, unul încărcat de speranţe. Apelurile la onestitate şi la viitor abundă. Din tablouri şi din corturile stradale radiază energia cinstei. Chipurile zâmbitoare sunt aducătoare de veşti optimiste, cu efect contagios imediat. Cei doi copreşedinţi ALDE, infatigabilii Popescu- Tăriceanu şi Daniel Constantin, evocă viitorul de mărire economică al României, devenită putere regională şi tigru european. Totul stă sub semnul încrederii în viitor, căci anotimpul este unul al seminţelor ce vor rodi cu folos. Noi consilii locale, noi primari harnici, noi preşedinţi de consilii judeţene dedicaţi binelui public şi , ca o încununare a acestei viziuni edenice, noi parlamentari ce se vor devota ideii de bună-guvernare.

În acest tablou al entuziasmului, Bucureştiul este lipsit de cel care a întruchipat, vreme de atâta vreme, geniul polivalent al medicinii şi al urbanismului- Sorin Oprescu. Visurile sale au cucerit o întreagă capitală. Cine poate uita autostrazile suspendate sau lichidarea, din raţiuni de igienă arhitecturală, a Halei Matache ? Sorin Oprescu a oferit bucureştenilor întregul său talent de organizator şi de vizionar . Din eforturile sale s-a ivit un nou Bucureşti, aseptic,elegant, funcţional,beneficiind de o administraţie ce serveşte pe cetăţean cu celeritate şi cu pasiune. Moştenirea sa poate fi admirată , zilnic. Ea inspiră şi îi îndrumă pe cei care ii vor urma.

Oligarhie şi corupţie

Dincolo de şarja sarcastică se află profunzimea unei manipulări demagogice şi impasul unui viitor colectiv. În Bucureşti, poate mai mult ca în oricare alt loc al ţării, efectele acestei guvernări oligarhice consolidate vreme de ani sunt vizibile. Sorin Oprescu a rafinat, graţie inventivităţii şi rapacităţii sale, un sistem al fraudei şi al exploatării. Ambalajul demagogiei a mascat, perfect, această propensiune vorace , această pornire de a parazita bugetul public.

Reţeaua lui Sorin Oprescu lasă în urmă, la nivelul Bucureştiului, un legat al subdezvoltării urbane şi al ineptitudinii. Rapoartele oficiale privind administraţia sa merită reţinute ca anatomii ale unei patologii ce s-a extins, cancerigen.

În tot ceea ce a avut mai dezgustător-cinic, Sorin Oprescu a stabilit şi un tipar antropologic al guvernării locale. Primarul general devine,în acest context ţesut timp de decenii, o combinaţie de şef mafiot şi cap de reţea electorală. Nimic nu scapă controlului acestor structuri. Nimic nu se poate edifica, sănătos, în acest mediu în care şpaga este formula cotidiană acceptată fără emoţii şi dileme etice. Acest tipar este reprodus şi la nivelul sectoarelor, acolo unde potemkiniada reabilitărilor termice şi a strângerii gunoiului ţine de această artă ce îşi are în Vanghelie sau Chiliman exponenţii ei clasicizaţi.

Bucureştiul politic este alcătuit din aceste nivele de complicitate infracţională, nivele ce ţin în viaţă un mecanism al patronajului şi al mitei. Alocarea de resurse este sursa din care partidele se hrănesc, dar şi cea din care se alimentează pomenile, mai mult sau mai puţin rafinate, cele care întreţin fidelitatea unui electorat pauper. Relaţia dintre subdezvoltarea urbană şi extinderea acestei oligarhii este vizibilă- cetăţenii sunt şi trebuie să rămână parte din acest angrenaj ce furnizează voturi, organizat şi disciplinat. Singurul factor ce poate perturba această maşinărie bucureşteană este DNA. De aici, alianţa care se stabileşte între elitele locale şi parlamentari, sub semnul ostilităţii comune faţă de curţile de judecată si faţă de magistraţii independenţi.

Ieşirea din scenă a lui Oprescu, Chiliman sau Vanghelie, decăderea politică a lui Popescu- Piedone slăbesc, dar nu elimină acest eşafodaj oligarhic. PSD şi PNL sunt, în egală masură, la nivelul capitalei, fidele acestui proiect al continuităţii. Grotescul candidaturii auto- anunţate a lui Cristian Buşoi intăreşte sentimentul că universul lui Sorin Oprescu va fi conservat, în toate articulaţiile sale. Schimbarea, evocată lacrimogen de politicieni în zilele de după revolta “ colectivă”, se reduce la o rotaţie sănătoasă a cadrelor. Sistemul de alegere într-un singur tur de scrutin nu face decât să protejeze un monopol în fiinţă deja. Ineptitudinea opoziţiei şi rapacitatea PSD se află la originea unei formule ce descurajează naşterea unei alternative autentice.Controlul oligarhic este asigurat, în acest context legislativ.

Şi dacă stagnarea este proiectul naţional, demagogia şi devastarea urbană sunt semnele viitorului bucureştean. Ineficitatea administraţiei, lipsa ei de transparenţă, voracitatea cu care fondurile publice sunt parazitate şi fraudate, limbuţia seacă a primarilor, toate acestea sunt destinate să dureze.

Idealismul “ colectiv” este o amintire, după cum amintire sunt şi victimele unei tragedii provocate de un stat corupt şi incapabil de reacţie eficientă. Moştenirea lui Sorin Oprescu este intactă. Pe temelia ei ridică anul 2016 în Bucureşti.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Trebuie să acceptăm că orașul a mai trecut și prin alte mâini de primari și că toți au pus umărul la ce vedem azi. Să nu uităm și consiliile municipale care sunt la fel de responsabile, poate chiar mai responsabile. Nu înțeleg ce poate fi așa de blamabil la un candidat doar pentru „Grotescul candidaturii auto- anunţate”? Poate ne dați și alte argumente. Poate o candidatură interesantă ar fi a unui om care știe punctele cele mai importante ale orașului, unul asemănător cu personajul principal al unui deja celebru roman de pe piață. Un om care știe care sunt „nodurile energetice” ale capitalei, cele care au dus la fața deprimantă a acestui oraș. Dar nu unul care a mai fost primar și a folosit aceste informații în scopul găștii sale. Unul care să le anihileze, să ne scape de ele. Acela, dacă va citi cartea, a doua din viața sa, va rămâne doar cu sugestia finală…aruncarea în aer. Poate că Bușoi a citit mai multe cărți și nu ar folosi talentul fabulatoriu al unui autor ca să-și salveze pielea. El ar înțelege că nici salvarea pielii nu este o soluții…totul fiind scris pe ea…și încă nu este prescris. Celălalt ar fabula în continuare…

    • Paspuns tipic: lasa, ca mai sint si alti tebecisti :P
      Asta desi este clar scris in titlu „Bucureştiul după Oprescu”.
      No, sa ne intoarcem tot la „unul care a mai fost primar ” :P

  2. verificati angajarile din Administratia Strazilor, calitatea profesionala si moralitatea multimiliardarilor care conduc aceasta institutie din 2005 pana in prezent.

  3. Un pic cam exagerat din punct de vedere cinic acest articol, insa daca nu luam totul cuvant cu cuvant, ci doar mesajul, atunci se aplica. Trebuie sa incercam altceva. Nu vom gasi niciodata un candidat fara probleme, intrucat stim bine ca probleme putem inventa pentru oricine. Insa guparile partidice traditionale (PSD, PNL, ALDE, UNPR) au sisteme foarte similare si promoveaza acelasi tip de oameni care vor fi obligati ulterior sa serveasca partidul prin coruptie. Aici vad eu ca posibile optiuni pe care ar trebui sa le luam in considerare si promova cu putere acele variante din afara sistemului demagogic, cum sunt Nicusor Dan sau Sebastian Burduja. De Nicusor Dan stim clar ca va candida. Nu o fi perfect, insa stim ca e incoruptibil, iar strictetea lui si unele subiecte fanteziste pe care le promoveaza se vor calma rapid cand va avea practic bugetul in mana si va trebui sa gestioneze oportunitati si vieti de oameni. Trebuie sa invatam sa nu mai protestam fata de orice, sa ne hotaram o data ce ne place si ce nu, si sa luam atitudine catre solutii constructive. A lupta impotriva politicii nu e o optiune. A lupta pentru o altfel de politica este o optiune.

  4. Felicitari!!! Exceptional articolul, sper sa aiba ecou in constiinta concitadinilor nostri atunci cand vom merge sa votam…

  5. Fuse si se duse. Gata cu boceala.

    Hai sa trecem la fapte.

    Problema 0: traficul blocat. Ne afecteaza pe toti direct si indirect – prin poluare.
    Solutia: banda unica #ratb1. Multiple beneficii, utila si soferilor (scade numarul de masini din trafic) si calatorilor (rapiditate, conditii civilizate).

    Se poate face in 1 luna.
    Cereti-o de pe situl primariei.

Dă-i un răspuns lui Fefeleaga Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro