duminică, iulie 12, 2020

Bucureştiul după Oprescu

Fiecare an electoral este , în România, unul încărcat de speranţe. Apelurile la onestitate şi la viitor abundă. Din tablouri şi din corturile stradale radiază energia cinstei. Chipurile zâmbitoare sunt aducătoare de veşti optimiste, cu efect contagios imediat. Cei doi copreşedinţi ALDE, infatigabilii Popescu- Tăriceanu şi Daniel Constantin, evocă viitorul de mărire economică al României, devenită putere regională şi tigru european. Totul stă sub semnul încrederii în viitor, căci anotimpul este unul al seminţelor ce vor rodi cu folos. Noi consilii locale, noi primari harnici, noi preşedinţi de consilii judeţene dedicaţi binelui public şi , ca o încununare a acestei viziuni edenice, noi parlamentari ce se vor devota ideii de bună-guvernare.

În acest tablou al entuziasmului, Bucureştiul este lipsit de cel care a întruchipat, vreme de atâta vreme, geniul polivalent al medicinii şi al urbanismului- Sorin Oprescu. Visurile sale au cucerit o întreagă capitală. Cine poate uita autostrazile suspendate sau lichidarea, din raţiuni de igienă arhitecturală, a Halei Matache ? Sorin Oprescu a oferit bucureştenilor întregul său talent de organizator şi de vizionar . Din eforturile sale s-a ivit un nou Bucureşti, aseptic,elegant, funcţional,beneficiind de o administraţie ce serveşte pe cetăţean cu celeritate şi cu pasiune. Moştenirea sa poate fi admirată , zilnic. Ea inspiră şi îi îndrumă pe cei care ii vor urma.

Oligarhie şi corupţie

Dincolo de şarja sarcastică se află profunzimea unei manipulări demagogice şi impasul unui viitor colectiv. În Bucureşti, poate mai mult ca în oricare alt loc al ţării, efectele acestei guvernări oligarhice consolidate vreme de ani sunt vizibile. Sorin Oprescu a rafinat, graţie inventivităţii şi rapacităţii sale, un sistem al fraudei şi al exploatării. Ambalajul demagogiei a mascat, perfect, această propensiune vorace , această pornire de a parazita bugetul public.

Reţeaua lui Sorin Oprescu lasă în urmă, la nivelul Bucureştiului, un legat al subdezvoltării urbane şi al ineptitudinii. Rapoartele oficiale privind administraţia sa merită reţinute ca anatomii ale unei patologii ce s-a extins, cancerigen.

În tot ceea ce a avut mai dezgustător-cinic, Sorin Oprescu a stabilit şi un tipar antropologic al guvernării locale. Primarul general devine,în acest context ţesut timp de decenii, o combinaţie de şef mafiot şi cap de reţea electorală. Nimic nu scapă controlului acestor structuri. Nimic nu se poate edifica, sănătos, în acest mediu în care şpaga este formula cotidiană acceptată fără emoţii şi dileme etice. Acest tipar este reprodus şi la nivelul sectoarelor, acolo unde potemkiniada reabilitărilor termice şi a strângerii gunoiului ţine de această artă ce îşi are în Vanghelie sau Chiliman exponenţii ei clasicizaţi.

Bucureştiul politic este alcătuit din aceste nivele de complicitate infracţională, nivele ce ţin în viaţă un mecanism al patronajului şi al mitei. Alocarea de resurse este sursa din care partidele se hrănesc, dar şi cea din care se alimentează pomenile, mai mult sau mai puţin rafinate, cele care întreţin fidelitatea unui electorat pauper. Relaţia dintre subdezvoltarea urbană şi extinderea acestei oligarhii este vizibilă- cetăţenii sunt şi trebuie să rămână parte din acest angrenaj ce furnizează voturi, organizat şi disciplinat. Singurul factor ce poate perturba această maşinărie bucureşteană este DNA. De aici, alianţa care se stabileşte între elitele locale şi parlamentari, sub semnul ostilităţii comune faţă de curţile de judecată si faţă de magistraţii independenţi.

Ieşirea din scenă a lui Oprescu, Chiliman sau Vanghelie, decăderea politică a lui Popescu- Piedone slăbesc, dar nu elimină acest eşafodaj oligarhic. PSD şi PNL sunt, în egală masură, la nivelul capitalei, fidele acestui proiect al continuităţii. Grotescul candidaturii auto- anunţate a lui Cristian Buşoi intăreşte sentimentul că universul lui Sorin Oprescu va fi conservat, în toate articulaţiile sale. Schimbarea, evocată lacrimogen de politicieni în zilele de după revolta “ colectivă”, se reduce la o rotaţie sănătoasă a cadrelor. Sistemul de alegere într-un singur tur de scrutin nu face decât să protejeze un monopol în fiinţă deja. Ineptitudinea opoziţiei şi rapacitatea PSD se află la originea unei formule ce descurajează naşterea unei alternative autentice.Controlul oligarhic este asigurat, în acest context legislativ.

Şi dacă stagnarea este proiectul naţional, demagogia şi devastarea urbană sunt semnele viitorului bucureştean. Ineficitatea administraţiei, lipsa ei de transparenţă, voracitatea cu care fondurile publice sunt parazitate şi fraudate, limbuţia seacă a primarilor, toate acestea sunt destinate să dureze.

Idealismul “ colectiv” este o amintire, după cum amintire sunt şi victimele unei tragedii provocate de un stat corupt şi incapabil de reacţie eficientă. Moştenirea lui Sorin Oprescu este intactă. Pe temelia ei ridică anul 2016 în Bucureşti.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Trebuie să acceptăm că orașul a mai trecut și prin alte mâini de primari și că toți au pus umărul la ce vedem azi. Să nu uităm și consiliile municipale care sunt la fel de responsabile, poate chiar mai responsabile. Nu înțeleg ce poate fi așa de blamabil la un candidat doar pentru „Grotescul candidaturii auto- anunţate”? Poate ne dați și alte argumente. Poate o candidatură interesantă ar fi a unui om care știe punctele cele mai importante ale orașului, unul asemănător cu personajul principal al unui deja celebru roman de pe piață. Un om care știe care sunt „nodurile energetice” ale capitalei, cele care au dus la fața deprimantă a acestui oraș. Dar nu unul care a mai fost primar și a folosit aceste informații în scopul găștii sale. Unul care să le anihileze, să ne scape de ele. Acela, dacă va citi cartea, a doua din viața sa, va rămâne doar cu sugestia finală…aruncarea în aer. Poate că Bușoi a citit mai multe cărți și nu ar folosi talentul fabulatoriu al unui autor ca să-și salveze pielea. El ar înțelege că nici salvarea pielii nu este o soluții…totul fiind scris pe ea…și încă nu este prescris. Celălalt ar fabula în continuare…

    • Paspuns tipic: lasa, ca mai sint si alti tebecisti :P
      Asta desi este clar scris in titlu „Bucureştiul după Oprescu”.
      No, sa ne intoarcem tot la „unul care a mai fost primar ” :P

  2. verificati angajarile din Administratia Strazilor, calitatea profesionala si moralitatea multimiliardarilor care conduc aceasta institutie din 2005 pana in prezent.

  3. Un pic cam exagerat din punct de vedere cinic acest articol, insa daca nu luam totul cuvant cu cuvant, ci doar mesajul, atunci se aplica. Trebuie sa incercam altceva. Nu vom gasi niciodata un candidat fara probleme, intrucat stim bine ca probleme putem inventa pentru oricine. Insa guparile partidice traditionale (PSD, PNL, ALDE, UNPR) au sisteme foarte similare si promoveaza acelasi tip de oameni care vor fi obligati ulterior sa serveasca partidul prin coruptie. Aici vad eu ca posibile optiuni pe care ar trebui sa le luam in considerare si promova cu putere acele variante din afara sistemului demagogic, cum sunt Nicusor Dan sau Sebastian Burduja. De Nicusor Dan stim clar ca va candida. Nu o fi perfect, insa stim ca e incoruptibil, iar strictetea lui si unele subiecte fanteziste pe care le promoveaza se vor calma rapid cand va avea practic bugetul in mana si va trebui sa gestioneze oportunitati si vieti de oameni. Trebuie sa invatam sa nu mai protestam fata de orice, sa ne hotaram o data ce ne place si ce nu, si sa luam atitudine catre solutii constructive. A lupta impotriva politicii nu e o optiune. A lupta pentru o altfel de politica este o optiune.

  4. Felicitari!!! Exceptional articolul, sper sa aiba ecou in constiinta concitadinilor nostri atunci cand vom merge sa votam…

  5. Fuse si se duse. Gata cu boceala.

    Hai sa trecem la fapte.

    Problema 0: traficul blocat. Ne afecteaza pe toti direct si indirect – prin poluare.
    Solutia: banda unica #ratb1. Multiple beneficii, utila si soferilor (scade numarul de masini din trafic) si calatorilor (rapiditate, conditii civilizate).

    Se poate face in 1 luna.
    Cereti-o de pe situl primariei.

Lasă un răspuns la Cezar Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

Franța vs. Turcia sau de ce nu încap două săbii strategice în teaca Mării Mediterane

Că nu există deloc simpatie între Paris și Ankara se știe nu de azi de ieri, ci...

Românii de la Tönnies suntem noi toți

Abia s-au uscau amprentele de pe tastele cu care au scris jurnaliștii despre scandalul sezonierilor români și polonezi...

Tăcerea manualului nu înseamnă și tăcerea profesorului. Un răspuns lui Selly

Nu manualul sau catalogul te fac profesor, ci faptul că vezi în cei din...

Jurnalism în cheia „clarității morale”

Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui măcar să fie, cel puțin în teorie,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)