joi, martie 28, 2024

„Să ne luăm Bucureştiul înapoi!”

Bucureştiul a ajuns un amestec între Phenianul lui Kim Ir Sen şi capitala unei ţări din lumea a treia. Beton şi sticlă călare peste case încărcate de istorie, vanghelioane, fasole cu cârnaţi. Cum a fost posibil să se ajungă aici? Am sentimentul că până şi pe vremea când Nicolae Ceauşescu rădea cartiere întregi şi dărâma biserici exista o opoziţie mai vizibilă la dezastrul planificat al edililor comunişti decât acum, când un grup de primari inconştienţi – doi dintre ei şi-au luat bacalaureatul după ce au împlinit 30 de ani – sluţesc capitala.

M-am afiliat zilele acestea unui grup eterogen de pe facebook, „Să ne luăm Bucureştiul înapoi”. Sunt oameni neafliaţi politic, oameni supăraţi, fără nici o altă agendă decât să oprească abuzurile. Se simte nervozitatea, frustrarea celor lipsiţi de putere intraţi într-o luptă inegală cu nişte baroni care-şi pot permite orice pentru că au spate politic şi imunitate în media. Postările de pe facebook sunt haotice: aici nişte fotografii despre încă un spaţiu verde betonat de primarul Negoiţă, dincolo o relatare despre nesfârşitele lucrări la un parc din Drumul Taberei sau despre blocarea lucrărilor la metrou. Ici, colo, tot pe facebook, sunt şi alte grupuri de rezistenţă, acţionând ca o guerillă disperată, lipsită de coordonare. Unii se luptă pentru salvarea clădirilor de patrimoniu, alţii vor să li se rezolve problemele din Prelungirea Ghencea.

Ce vreau să cred (!) este că se simte nemulţumirea profundă a locuitorilor acestui oraş, că oamenii s-au săturat să aleagă în funcţie de pomenile care li se oferă şi vor primari cinstiţi, care să aibă o viziune – aşa cum merită cel mai mare centru universitar din România. Repet, asta vreau eu să cred. Nu doresc să intru într-o discuţie politică, eu însumi fiind membru al unui partid. Sper că adevărul celor spuse de mine se va vedea în 2016, cu condiţia ca alegătorilor să li se ofere o alternativă corectă. Ce aş vrea să punctez în acest articol sunt o serie de probleme structurale ale Bucureştiului, care pur şi simplu nu înţeleg de ce nu sunt rezolvate. De fapt, înţeleg. Fiecare vrea să aibă propria felie de tort pe care să o exploateze aşa cum doreşte.

În primul rând, cum este posibil ca între metroul bucureştean şi RATB să nu existe nici o coordonare? Nu mai discut despre faptul că ar fi trebuit să fie unite într-o singură structură, iar planurile de investiţii şi de dezvoltare să fie coordonate. Ce sens are să dezvolţi o linie de tramvai chiar deasupra unei linii de metrou? Dar, la această oră, nici măcar nu există bilete şi abonamente comune. Te-ai fi aşteptat ca primarul Oprescu să se înţeleagă foarte bine cu guvernul PSD. Nu se întâmplă asta pentru că, în perioada în care existau aceste bilete comune, RATB-ul lui Sorin Oprescu refuza să-şi achite datoriile către Metrorex – 15 milioane de lei în martie 2014. Mai pe româneşte, îşi furau căciula între ei.

În al doilea rând, trebuie să punem piciorul în prag şi să spunem că nu se mai poate ca Bucureştiul să fie împărţit în şapte fiefuri care se luptă între ele, cooperarea fiind, de facto, inexistentă. Ştiu că s-a mai discutat despre această situaţie, iar primarii de sector au reuşit să-şi salveze baronatele. Privind în urmă, această formidabilă putere transferată către sectoare s-a petrecut în perioada în care Traian Băsescu era primar general, iar guvernul Năstase dorea să-i taie din atribuţii. A trecut însă şi PDL pe la Palatul Victoria între timp şi nu s-a schimbat nimic. De ce? La o primă impresie, suspectez o coabitare secretă între marile partide care, din 2000 până acum, s-au rotit la conducerea oraşului. Observaţi că nu există controverse decât în perioada de campanie, în rest doar tăceri complice. La sectoare pur şi simplu nu se face opoziţie. Nimeni nu-l contestă pe Vanghelie în sectorul 5, de exemplu. În sectorul 4, după apariţia celebrei ordonanţe care permitea migraţia primarilor, consilierii opoziţiei au dezertat în masă la partidul primarului Popescu-Piedone. O explicaţie mai sofisticată este că prin transferul unor resurse financiare şi a unor atribuţii către sectoare este mult mai greu să urmăreşti circuitul banilor. Nu se ştie cât costă serviciile de curăţenie în sectoare, nu se ştie cât costă deszăpezirea sau întreţinerea parcurilor. Din când în când apar informaţii că o panseluţă plantată în sectorul trei costă mai mult decât o orhidee, dar nimeni nu reacţionează.

Trei, ajung la un fapt care mie mi se pare incredibil: sunt mai multe primării de sector care pur şi simplu nu-şi publică bugetul, execuţia bugetară şi achiziţiile. Înainte de a scrie acest articol mi-am petrecut ore încercând să obţin informaţii de pe paginile de internet ale primăriilor de sector, ca să înţeleg mai bine ce se petrece. La început a fost frustrant, după care am început să mă amuz. În sectorul 4 s-a votat recent o rectificare de buget în cadrul unei şedinţe care a durat circa un minut. Nu a existat nici măcar o minimă informare verbală a consilierilor, din partea primarului, iar pe site-ul primăriei nu apare nici un document. Sectorul 4 publică, totuşi, un fel de schiţă a bugetului, din care aflăm că acolo se rulează anual circa 120 de milioane de euro. Unde se duc, doar primarul ştie…

Am abordat, complet haotic, câteva dintre nenumăratele probleme ale acestui oraş. Ştiu că sunt infinit mai multe. Scopul acestui articol este să creeze dezbatere, să ne facă să gândim ce putem face ca să salvăm Bucureştiul, să le arătăm administratorilor că nu pot face ce vor. Eu sunt unul dintre cei încă uimiţi de minunea care s-a petrecut la 16 noiembrie, de izbucnirea formidabilă a acelui uriaş val al schimbării. Simt că şi în Bucureşti, sub această aparentă blazare cinică a locuitorilor, mocneşte revolta. Bucureşteni, puteţi să vă luaţi oraşul înapoi.

PS: Aparent fără legătură cu articolul, mă întreb: ce se întâmplă cu Aeroportul Băneasa? Are ministerul Transporturilor atât de mulţi bani încât să-şi permită să întreţină acest aeroport fără să îl folosească? În 2011, pe aici au tranzitat aproape 2,4 milioane pasageri. În 2013: 6.036! Înţeleg problemele generate de un aeroport aflat într-o zonă rezidenţială, dar există nişte costuri de întreţinere pe care le plătim inutil, nici nu mai discut despre valoarea sa comercială.

Distribuie acest articol

34 COMENTARII

  1. As mai adauga si o „sosea de centura” pe care, de multe ori, se circula mai greu decat prin oras. O mare parte din ea este cu o sigura banda pe sens, iar in puncte ca Domnesti, Voluntari, Pantelimon sunt, de cele mai multe ori, cozi de kilometri intregi. La largirea centurii se lucreaza doar „pentru impresie artistica”, iar gropi adanci au inceput sa apara in tot mai multe locuri, desi iarna e abia la inceput si nici n-am avut geruri mari, pana acum.
    Capitala unei tari europene, membra UE, nu are o centura functionala, desi orase mai mici decat Bucurestiul se bucura de centuri cu regim de autostrada. Incompetenta, indolenta, coruptie si „edili” care prea putin se preocupa de oras.

  2. Desi se vede de la o posta ca autorul doreste DESFIINTAREA AEROPORTULUI BANEASA nu o spune explicit. Prefera sa dea cu managementul in cei responsabili si sa-i manipuleze pe cititori in asa fel incat ei singuri sa se alinieze lobby ului imobiliar al celor care si-au construit vilisoarele asumandu-si deranjul sonor al avioanelor . Aeroportul Baneasa exista dinaintea vilelor si intra si el in Patrimoniul Bucurestiului, dar cand ma gandesc ce de mii de alte bloculete asezate pe orizontal – nu verticale ca alea sunt comuniste – se pot construi acolo mai ca mi vine sa coagulez pe Face-book inca un grup de actiune.
    Pe de alta parte nu pot sa nu admir perenitatea patriotismului acolo unde o intalnesc. Eu daca ma stabileam in SUA de acum 40 de ani nici ca ma mai interesa ce se intampla cu Prelungirea Ghencea. Ideea era ca tocmai de-aia am plecat – ca sa nu mai caut pe Internet ce face Piedone

  3. 1. Sectoarele sunt necesare, fiecare bu bugetul propriu. Locuiesc in sectorul 1 si nu sunt dispus sa platesc taxe si impozite pentru tiganii din sectorul 5.

    2. Aeroportul Baneasa ar trebui sa fie functional: „zona rezidentiala” a aparut cu mult dupa constructia aeroportului iar rezidentii stiau bine ca isi construiesc vilele in prelungirea pistei de aterizare.

    3. Bucurestiul nu se poate administra ca un tot unitar, exista mult prea multe diferente intre sectoare si chiar intre diferite zone din interiorul acestora. Sau credeti ca firmele si rezidentii din sectorul 1 contribuie la bugetul local la fel ca fabricile (falimentare) si asistatii sociali din sectoroarele 4 si 5?

    4. Majoritatea cladirilor declarate monumente istorice sunt intr-o stare de degradare avansata. Proprietarii (atunci cand exista) nu au fondurile necesare pentru a le restaura/consolida iar statul nu are fonduri pentru a le cumpara. Si-atunci de ce refuzati demolarea lor si construirea pe acel teren a unor cladiri moderne?

    5. Inteleg ca v-a lovit nostalgia cartierelor linistite de odinioara. Acestea exista inca (Cotroceni, Domenii etc.) insa va recomand o plimbare la pas pe Kiseleff: veti vedea zeci de case cu scanduri in ferestre, pe care proprietarii nu le pot renova/intretine. Nu credeti ca demolarea si inlocuirea cu cladiri moderne ar fi benefica orasului?

    • 1.aveti dreptate
      2.la fel. Eu intelesesem ca e in re-abilitare,ca se construieste nu-stiu-ce terminal. Ar trebui terminat terminalul :D si re-dat in functiune, deja situatia e revoltatoare.
      3.Adevarat, acum nu se maipoate dainapoi, nici daca am vrea, insa dupa mine ar mai trebui umblat, milimetric, la atributiile primarilor de sector/general, respectiv ale consiliilor: trebuie totusi gasita o solutie pentru o mai buna colaborare. Eventual, de ce nu, urmate exemplele altor orase mari impartite in zone/sectoare.
      4.5.In calitate de inginer constructor, tin sa va spun ca problema cu acele case monument istoric nu se poate rezolva chiar asa, berbeceste, cu ‘hai sa le demolam naibaodata, ca e clar ca sunt inutile’. Problema cu acele case monument istoric e ca, majoritatea, chiar sunt monumente istorice, superbe, majoritatea (stiu, dvs nu vedeti asta, si e normal, pentru ca frumusetea unei case pur si simplu NU SE VEDE, atunci cand aceasta are tencuiala cazuta si scanduri la ferestre – e ca un fel de Sofia Loren in zdrente si murdara – nu are cum sa vi se para frumoasa). Si problema, din pacate – vine din regimul proprietatii (privat, in majoritatea cazurilor) si de la bani. O solutie la care ma pot gandi e unprogram de reabilitare pe fonduri europene, facut de Min. Constructiilor (cum s-o mai numi acum). Conditie esentiala – un guvern eficient si necorupt – pe care, pana sa-l avem, trebuie, zic, sa mai suportam/suportatiscandurile alea in ferestre.

  4. Nu poti sa-l iei inapoi pentru ca e locuit. Nemultumirea vine de la calitatea slaba a oamenilor care il locuiesc. Saraci, insalubri, prost crescuti, fara calitati innascute notabile, lenesi.

    Pentru a-l „lua inapoi” ar trebui create conditii mai bune pentru cei care nu stiu ce sunt astea. Un mediu cvasi indestructibil care sa poata fi curatat de dejectii relativ facil si care sa asigure conditii de trai civilizate si care sa fie pus la dispozitie celor care nu pot sa creeze si sa mentina un astfel de mediu.

  5. Asteptam de multi ani o astfel de dezbatere privind infatisarea Bucurestiului.Mizeria, degradarea fizica si morala a orasului, lipsa spatiilor verzi si neintretinerea celor existente, lucrarile de proasta calitate de reabilitare a blocurilor, a soselelor, fara verificari si responsabilitate din partea autoritatilor locale, noroiul sau praful, dupa vreme, gunoaiele aruncate la intamplare, nepasarea si dezinteresul tuturor dau, astazi, imaginea Bucurestiului.
    Orasul nostru nu este iubit de cei care ar trebui sa-l gospodareasca. Este nevoie de curatenie, aplicarea legilor cu privire la domeniul public si inlaturarea chioscurilor, tarabelor si comertului ilegal de pe trotuar, care dau un aspect necivilizat, murdar, cu vesnica mizerie si galagia mahalalei, implicarea reala si ferma a autoritatilor locale, dar si, a locuitorilor.
    Soseaua Pantelimon, drum important de intrare-iesire spre Autostrada Soarelui, este in lucrari de reabilitare de cativa ani.Ceea ce s-a facut pana acum lasa mult de dorit: borduri deja deplasate, sparte sau lipsa, noroaie in loc de spatiu verde, care, acum, este plin de gunoaie, ambalaje, mucuri de tigari.S-a facut o delimitare a soselei fara sa se tine cont de realitate.Nu sunt locuri de parcare, acum ca lucrarea stagneaza, masinile sunt parcate pe marginile soselei si pe linia de tramvai.Marcajul stradal nu exista de ani de zile, stalpii nu mai au doua lampi ca pana acum ci, doar una, asta doar acolo unde functioneaza…Iar pamantul adus pentru minusculele spatii, asa zise verzi, este un lut, apa nu se infiltreaza, sunt numai balti iar pomisorii pusi sunt deja rupti si uscati…Ceea ce vreau sa subliniez este totala lipsa de verificare si responsabilitate a celor platiti sa-si faca treaba…Sunt multe de aratat, dar…Ce frumos oras ar fi Bucurestiul nostru drag, daca…

  6. @IosiP: nu vă înțeleg frenezia cu demolatul, zău că nu o înțeleg. Cu restul afirmațiilor dvs. să zicem că sunt de acord.

  7. Aveti un mod foarte ciudat de a vedea lucrurile, dumneavostra cetatean de sectorul 1 iubitor de modern si cu dorinta de demolare de monumente instorice.
    1.,3. Dumneavostra locuiti in Bucuresti. Sectorul 1 este o inventie comunista ca de altfel toate celelalte sectoare. Toate aceste sectoare sunt foarte pestrite. In sectorul 1 ai si Magheru, ai si Grivita sau Damaroaia. Sunt aceste cartiere la fel? Nu. De ce sa se administreze unitar? Ca dupa logica dumneavoastra asa ceva nu se poate! Pentru ca niciun oras mare din lume nu este omogen. Si totusi administratia unitara se poate! Taxe si impozite platim toti si cei din sectorul 1 si cei din sectorul 5. Firmele din Bucuresti, functioneaza si cu oameni din Titan si cu oameni din Rahova sau Militari, indiferent unde isi au sediul. E normal ca taxele sa fie utilizate in interesul tuturor, indiferent unde ar trai in Bucuresti. Parera mea despre sectoarele actuale este ca sunt artificiale si sunt o nenoricirea pentru dezvoltarea orasului. Stiti ca in Bucuresti avem urbanism de sector? Ce naiba inseamna asta? Sunt 7 arhitecti sefi… sapte servicii de urbanism! Vi se pare ca se vede!
    4.,5. „Majoritatea cladirilor declarate monumente istorice sunt intr-o stare de degradare avansata. ” De unde stiti ca „majoritatea”???? Cat despre proprietarii care nu au bani (si din cauza carora unele din aceste cladiri se deterioreaza), daca nu au bani, pot sa vanda cladirile si terenurile si sa dea posibilitatea cuiva care are bani sa le restaureze. Multe din aceste cladiri sunt in zone foarte bune ale Bucurestiului si au valoare ridicata. Nu au bani, sa le vanda! Fac si rost de bani si dau o sansa si cladirii! Dar nu vor pentru ca deteriorarea lor e intentionata. Daca am merge pe logica demolarii, niciunul din orasele frumoase din vestul Europei nu ar mai exista: nici Parisul, nici Londra, nici Roma… S-ar fi demolat tot ca e vechi si s-ar fi construit „modern”! Spuneti ca „Kiseleff: veti vedea zeci de case cu scanduri in ferestre, pe care proprietarii nu le pot renova/intretine.” Nu este adevarat ca sunt zeci de case in aceasta sitoatie pe Kiseleff. E o exagerare. Dar cum adica oamenii aia „nu le pot renova/intretine”? Activele din zona respecitiva valoreaza milioane de euro si proprietarii saracii (multi care au cumparat drepturi litigioase) nu au bani sa le renoveze. Revin, sa le vanda ca scapa si ei napastuitii de saracie si cladirile respective au o sansa. Asta e o magarie; cladirile sunt cuparate si ajutate sa se degradeze pentru a curata terenul.
    Se pare ca Ceausescu a lasat mostenitori! Dupa ce o treime din vechiul Bucuresti a fost demolat de comunisti, sa ceri demolarea de monumente pentru a construi „modern” (nu arhitectura de calitate…. ci „modern”) e incredibil.Monumentele si zonele protejate reprezinta foarte putin din suprafata Bucurestiului. Exista orase in vestul Europei unde aceste zone sunt mult mai extinse si ei se pot ocupa de ele fara demolari. Daca vrem si noi acolo cred ca e cazul sa procedam la fel. Altfel ne putem integra in Coreea de Nord! Este loc berechet si pentru arhitectura contemporana de calitate si fara demolare de monumente si slutirea zonelor protejate.

  8. Felicitări pentru articol şi pentru implicare!
    Cât priveşte „Am sentimentul că până şi pe vremea când Nicolae Ceauşescu rădea cartiere întregi şi dărâma biserici exista o opoziţie mai vizibilă la dezastrul planificat al edililor comunişti decât acum”, explicaţia este – cred – aceea că, înainte de 1990, nimeni nu avea de câştigat de pe urma demolărilor şi construcţiilor faraonice, pe când acum sunt o mulţime de bani la mijloc şi, pe de altă parte, românii au devenit tot mai indiferenţi la orice.

  9. Bucurestiul are probleme multe, mai mari sau mai mici, dar sa-l compari cu Phenianul lui Kim sau capitala unei tari din lumea a treia este chiar prea mult.

  10. Nu, Bucureştiul nu arată deloc ca Phenianul. In schimb, da, arată ca o capitală a unei ţări din lumea a treia. Adică aglomerat, întortocheat, plin de contraste, bogat in vestigii istorice, ruine dezolante şi palate opulente, şi totodată ticsit de construcţii moderniste, cosmopolit şi agitat, polietnic şi multicultural, zgomotos şi prăfos, liniştit şi umbros, îmbâcsit şi aerisit, curat şi murdar, depinde unde te uiţi.

    Nu prea înţeleg in numele cui vorbiţi dumneavoastră, dar nu cred că puteţi să vi-l luaţi înapoi, nici măcar metaforic. Bucureştiul -aşa dezolant cum e pentru unii oameni, fatalişti din naştere- a intrat pe calea libertăţii după ce cu mare greutate a părăsit Bulevardul Victoriei Socialismului. Deci nu mai poate fi al cuiva, al unui grup minoritar, de nomenklaturişti ori de activişti de mediu ori de urbanişti utopişti care visează să aşeze in canoane viaţa celorlalţi. Desigur, normele aberante ale urbanismului colectivist incă există la un nivel teoretic, dar, din fericire nimeni nu dă 2 bani pe ele şi se construieşte masiv, alandala, in afara oricărui stil, in răspăr faţă de tradiţia locului, kitchios şi hidos, ceea ce e de bine, nu de rău. Kitschul se va transforma mai devreme sau mai târziu in stil, se va autorafina, excrescenţele şi deviaţiile vor fi eliminate sau ameliorate, iar nepoţii voştri europeni vor veni in vizită ca să se extazieze in faţa exuberanţei arhitecturale a strămoşilor. Crede cineva că la origine cimitirul săpânţei era altceva decât o brutală şi indecentă sfidare a morţii şi a ritualurilor creştine? Şi totuşi, kitsck cu kitsch, funerar şi zglobiu, s-o ridicat ditamai monumentul colorat ca un bâlci american şi iote că atrage turişti din toate zările.

    Bucureştiul e un oraş frumos, fermecător, destul de bine dotat dpdv al infrastructurii, şi chiar dacă nu aş accepta sub nicio formă să locuiesc acolo -ritmul lui drăcesc nu se potriveşte cu metabolismul meu- ca turist insă aşa îl găsesc, seducător şi dezlănţuit, un sălaş al fermenţilor capitalişti absolut necesar ţării, o metropolă adevărată capabilă să impulsioneze provincia şi să atragă tot ce e mai aventuros, mai venal, mai pervers din ea. Este un magnet esenţial al viciului, corupţiei şi nebuniei, şi tocmai de aceea provincia îşi permite să lâncezească in linişte, golită fiind de cele mai ambiţioase şi stridente exemplare ce se nasc prin satele ei mizere.

  11. De ce ma feresc de Bucuresti? Locuiesc in Cluj, am lucrat in „capitala” 1 an…si nu as mai calca pe acolo nici pentru cvadruplul sumei ce o cistiga cind lucram in Bucale.
    Pute, e mizerabil, haotic, nu are nici o noima urbanistica, populatia e primara si inculta, totul este tipat, urlat, slinos si degradat.
    Este scump, aglomerat, institutiile sunt imprastiate, parca e un turn babel al incompetentilor si hotilor.
    Mi-e rusine ca avem ca si capitala un oras precum Bucurestiul
    Lucrez in turism si NU pun Bucurestiul pe lista oraselor/zonelor ce le ofertez spre vizitare turistilor straini. Din cauza traficului, a conditiilor precare, a cazarilor exagerat de scumpe, a serviciilor fff proaste, din cauza prostituatelor ce isi agata clientii la 3 m pe P-ta Romana, din cauza sutelor de ciini vagabonzi – adevarate haite, din cauza pubelelor revarsate, din cauza centrului vechi – Lispcani ce nu il mai poti vizita cum se cuvine din cauza teraselor….din cauza oamenilor de acolo din Bucuresti care prefera sa „te faca/smenuiasca” la una scurta decit sa lege cu tine o relatie de colaborare pe termen lung …
    Prefer sa urc in masina si sa conduc pina la Viena decit sa merg pina la Bucuresti.
    Din partea mea, poate sa dispara, e doar o aglomeratie de blocuri, vreo 2 milioane de bipezi neseriosi si mizeri , citeva castele de magnati si in general, o imensa groapa de gunoi – umana si materiala.

    • @Alex: Ati insirat o sumedenie de prejudecati, exagerari si grosolanii. Ma opresc numai la „e doar o aglomeratie de blocuri, vreo 2 milioane de bipezi neseriosi si mizeri , citeva castele de magnati si in general, o imensa groapa de gunoi – umana si materiala.” Vedeti ca multi dintre autorii contributors.ro sunt dintre „bipezii” si gunoaiele umane despre care vorbiti.
      Nu inteleg ce vreti sa ziceti prin „“te faca/smenuiasca” la una scurta”???? Prin ce anturaje va invarteati :)?

    • @ Alex

      Citind comentariul dumneavoastra, mi se pare evident ca mersul la Viena nu v-a facut austriac.
      Eu am lucrat 3 ani pentru o (mare) firma din Cluj. Interactiunile cu actionariatul si cu cei din posturile de „top-management” mi-au lasat impresia unor oameni (mult) mai fatarnici decat „miticii” din Bucuresti. Dar nu-i judec pe toti clujenii prin prisma celor pe care i-am cunoscut eu. :)
      Pot intelege frustrari personale, dar cu „generalizatul” nu ma impac.

      P.S.: „Smenarii” isi selecteaza clientii exclusiv dintre cei ce cauta chilipiruri la colt de strada.

  12. „Nu doresc să intru într-o discuţie politică, eu însumi fiind membru al unui partid.”
    Discutia este in primul rand despre primari si primarii, deci una eminamente politica. Daca dvs. nu doriti sa amestecati politica aici, inseamna ca nu doriti de fapt o discutie, iar articolul este doar un expozeu… hmmm, sau un discurs politic.
    Altfel, pentru ca mai avem si altii frustrari si pentru ca dvs. sunteti nou in acest partid, chiar daca (sa ma iertati si corectati daca gresesc) ati intrat in el direct ca prim VP, ma vad obligat sa va reamintesc comportamentul conducerii sale cu ocazia alegerilor locale din 2012. Acelea care au adus la putere primarii pe care acum, pe drept cuvant, ii criticati.
    La vremea respectiva, indemnat de multi oameni sa-l sustina pe Nicusor Dan, alternativele fiind d-nii Oprescu si Prigoana, Noua Republica si-a conditionat sprijinul de afilierea d-lui Dan la partid.
    Fireste ca nu sprijinul Noii Republici l-ar fi facut pe ND castigator, dar macar ar fi transmis un semnal clar ca partidul este altceva, ca n-are metehnele, meschinaria si mercantilismul specific celorlalte partide politice romanesti, cel putin la varf. Dar n-a fost sa fie.
    Asa ca, nu va fie cu suparare, este cam disingenuu sa va plangeti acum de politica, politicile si politicienii altora.

  13. Articolul este binevenit. Am senzatia ca bucurestenii sunt experti in probleme nationale, globale, etc si nu mai au timp sa vada problemele de sub nasul lor ( nostru).

    Spre exemplu: http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-18787358-studiu-caz-cat-costa-salubrizarea-deszapezirea-sibiu-bucuresti.htm

    Diferenta mi se pare enorma, este ceva incredibil. Poate ar fi bine sa ne bombardam primariile de sector cu reclamatii/petitii. Cu diferenta de bani se puteau face multe.

  14. Concret, ca sa nu ne mai dam cu presupusul: am obtinut (dupa vreo 15 ani de lupta in justitie) un imobil pe Kiseleff – fara vanzare de drepturi litigioase sau alte alea-alea. Nu-mi permit sa-l renovez dar nici nu pot sa-l demolez. Acum, dumneavoastra propuneti sa-l vand cuiva care ar dori sa-l restaureze… ei bine, nu se gaseste un astfel de cumparator. In schimb, as putea sa vand terenul unui dezvoltator imobiliar, doar ca nu ma lasa „statul de drept”.
    Este ca-i etic si logic sa-mi impuna statul ce anume pot sau nu sa fac cu proprietatea mea privata? Si asta, pentru ca pensionarii care-si plimba cainii pe Kiseleff sa nu fie socati la vederea unei constructii moderne, ca se streseaza Grivei si nu mai face la stalpul „stabilit”!

    • Este o gluma: „nu se gaseste un astfel de cumparator”! Bineineles ca se gesesc cumparatori, dar la pretul corect. Daca vreti sa dati lovitura, s-ar putea sa nu va iasa, dar bani frumosi tot ati putea lua pe acel imobil plus terenul…. Nu se gasesc cumparatori pentru imobile pe Kiseleff :)))! Foarte buna gluma! In alte tari, statul vine si restureaza imobilul, iar apoi isi recupereaza banii, in ultima instanta din vanzarea imobilului. Banii ramasi, ii revin proprietarului.
      Este „logic si etic” sa existe legi in legatura cu proprietatea pentru ca traiti intr-o societate, ba chiar in mijlocul unui oras de vreo 2 mil. de locuitori. De-aia are valoare proprietatea dumneavostra. Daca ati trai singur pe planeta dumneavostra, v-ati face de cap. In societate respectam reguli! Mai plimabati-va prin vestul Europei sa vedeti ce dure sunt reglementarile cu privire la patrimoniu! Din nefericire, Ceausescu are urmasi chiar si azi!

      • Pai sa vina statul sa restaureze imobilul… deocamdata eu il las sa se paragineasca iar cand va fi aproape distrus voi obtine dreptul de a vinde terenul la adevarata lui valoare.
        Nu va convine? Atunci cumparati-l dumneavoastra, ca aveti idei proprii despe ce inseamna proprietatea privata (adica e a cuiva dar acesta n-are dreptul s-o foloseasca). Chiar credeti ca dreptul de proprietate este mai putin important decat „satisfactia estetica” a celor care-si plimba cainii pe bulevard?

      • P.S. Vi se pare normal ca un teren intr-o zona „buna” a Bucurestiulu sa se vanda mai scump daca NU are o casa pe el? Adica, valoarea casei sa fie… negativa, si asta din pricina ca aduce batai de cap dezvoltatorului imobiliar care ar fi dispus sa cumpere terenul?
        Cat despre Ceausescu, cred ca va aflati intr-o eroare: nu vad legatura intre el si dreptul de proprietate – dar ca veni vorba, vad legatura intre calcarea in picioare a acestui drept si unele „realizari” are administratiei locale (am fost in vizita la un amic care traieste – era sa scriu „subzista” – la primul etaj dintr-un bloc aflat langa noul pasaj Basarab . Va asigur ca eu unul nu mi-as obliga nici cainele sa locuiasca acolo).

        • Da dle IosiP, este cat se poate de normal ca statul sa nu va dea voie sa demolati, iar valoarea terenului sa fie mai mica decat a terenului fara casa pe el. Iar faptul ca dvs nu va convine lucrul asta nu are valoare de argument, sa stiti. E normal pentru ca: a)casa si terenul se vand, normal, la pachet si b)renovarea/consolidarea casei costa de 4-5 ori cat o casa noua (intrebati orice inginer constructor si va va spune ca asa e logic sa se intample, pt ca, dpdv tehnic, consolidarile suntniste operatii foarte complicate), iar cel care o cumpara, vrand-nevrand, trebuie sa o consolideze ca sa o poata folosi dar c)sunt convins ca dvs deja stiti bine argumentele de la a),b) insa va faceti ca nu le stiti pentru ca ‘nu va convine’si ptca ‘e dreptul dvs de proprietate’. Pai proprietate-proprietate dar, atata timp cat casa dvs nu e in Pampas, ci intr-un oras care se vrea civilizat, proprietatea aiase supune unor reguli. Sa va dau un exemplucare vi se poate parea fara legatura cu situatia dvs, dar care spune totul despre cum se respecta pebune regulile de urbanism intr-un oras civilizat: un coleg din Copenhagaimi povestea ca a vrut laun moment dat sa isi suprainalte casa, care era P+1, sa ii mai faca un etaj. Bun, frumos, si a facut omul proiect, cerere de autorizare, ma rog, dosarul complet, si l-a depus la primarie. Care i-a raspunsin termenul legal ‘ne pare rau, nu se poate, pentru ca ar depasi inaltimea maxima a cladirilor din cartier stabilita prin PUZ’.Ok, a vrut omul sa mearga la avocat, sa dea primaria in judecata, si i s-a explicat ca are 0 sanse, ca poate sa mearga si pana la CEDO, ca va pierde sigur, singura solutie fiind s stranga un grup mai mare de cetateni si sa petitioneze primaria ca sa schimbe PUZ-ul. Repet, asta inseamna respectare regulamentelor de urmbanism si a legilor statului de drept (la care faceti dvs referire) intr-un orasnormal dintr-un stat civilizat. In Romania s-ar fi rezolvat rapid, cu o spaga, ca dupa ce ai construit, nu mai sta nimeni sa te oblige sa demolezi (desi ar trebui).

          • Copenhaga nu e cumva in tara aia socialista numita Danemarca? Ia incercati o astfel de restrictie in SUA, sa vedeti cam cum devine de se-ntampla!

            P.S. Daca statul roman imi restituia cele 300 Ha de vie si teren arabil, plus cele 2500 Ha de padure, va asigur ca as fi renovat casa si m-as fi mutat acolo. Intrucat insa nu a facut-o sunt obligat sa vand, si chiar nu-mi pasa de faptul ca eventuala cladire de birouri va „ofenseaza” dumneavoastra simtul estetic: sau discutam de etica sau dam cu parul in cei care au primit deja cate un par in cap, cu ocazia instaurarii comunismului… si va rog, nu-mi cereti sa ma ofilesc de grija (estetica) a fostilor securisti si nomenclaturisti care locuiesc prin zona!

            • Da, intradevar Copenhaga este in tara aceea naspa numita Danemarca. Aceleasi restrictii se intampla si in SUA. Sunt cartiere cu case trase la linie si nimeni nu are voie sa construiasca altceva.
              Cat despe cei ca dumneavoatra, cred ca nu renovarea de catre stat e unica solutie. Cred mai degraba ca amenzile usturatoare si dese sunt solutia. Traiesti in oras, trebuie sa ai cladirea intr-o stare acceptabila. Daca nu, amenzi pana cand descoperi ca ai bani sa o restaurezi sau o vinzi sa o restaureze altcineva. Sa vedeti ce v-ati civiliza!
              Este important sa vedem si noi cum gandesc cei care calca in picioare patrimoniul in Romania.

          • „renovarea/consolidarea casei costa de 4-5 ori cat o casa noua”: nu este adevarat. O consolidare nu costa atat, costa mult mai putin decat costul necesar pentru reconstructie. Renovarea este complicata si depinde si de starea imobilului. Daca o lasi „sa se paragineasca” cum face individul care comenteaza mai sus s-ar putea sa ai nevoie de bani mai multi, dar in niciun caz de 4-5 ori cat o casa noua identica.

            • Pe „individ” il doare drept la basca de opinia dumitale deci va lasa casa sa se paragineasca pana la auto-dizolvare. Si stii de ce? Pentru ca imi apartine si fac ce vreau cu ea, fara sa vina cei ca tine sa ma infiereze „cu manie proletara”. De curiozitate, pe unde erai atunci cand bunicii mei au fost dati afara din casa, fara a avea macar timpul sa-si faca bagajele (ca sa nu mai vorbim de evacuarea mobilei si a obiectelor de arta)? Si-acum vrei sa-mi pese de simtul estetic al fostilor nomenclaturisti, ca sa nu le stric „peisagiustica”? Hai te invit sa traiesti tu cu familia intr-un subsol igrasios timp de doua decenii, si vei vedea cat iti mai pasa de urbanism!

              P.S. Sunt curios din ce „clasa sociala” ai facut parte inainte de ’89? Nu cumva erai un tovaras de nadejde, dupa cum lasa de banuit opiniile tale poiitice?

            • Prin anii ’50 unuia dintre bunici i se trimiteau copiii acasa de la scoala pentru ca era chiabur si nu voia sa se inscrie la colectiv. Anterior se incercase si cu bataia si alte sicane, dar nu le iesise comunistilor. Dupa ce s-au inscris la colectiv, una dintre fete nu a mai fost primita un an la liceu, ca sa se invete minte taticul care nu voia sa dea cele 18 hectare comunistilor.
              In familia celuilalt bunic oamenii erau luati de comunisiti sub diverse pretexte si bagati la inchisoare fara proces. Se practica inclusiv tortura: batai, tinut pe vine cateva zile in camarute cu apa pe jos si propriile dejectii. Dupa 6 luni erau adusi la proces ca sa fie acuzati ca erau rude cu niste „mosieri”!
              Asta facea familia mea atunci!
              O tineti langa cu simtul „estetic al fostilor nomenclaturisti”. Nomenclaturistii comunisti au distrus buna parte din Bucurestiul vechi. In aceasta privinta, va asemanati foarte tare cu ei! Sunteti pe aceeasi lungime de unda… cred ca le e drag de rezultat! Nu nomenclaturistilor le pare rau de aceste case ci bucurestenilor adevarati!

            • Respectele mele, domnule „Chiar Eu” si scuze sincere pentru acuzatiile nefondate.
              Dar totusi, ma asteptam ca dupa o asemenea istorie de familie sa intelegeti si sa rezonati la dorinta de a fructifica pe deplin proprietatea privata: eu unul pun in balanta indreptarea a cinci decenii de opresiune iar dumneavoastra contracarati pe criterii estetice. Recunosc, nu va inteleg!

              P.S. Indiferent ce amenzi mi-ar aplica statul roman, tot n-as avea banii sa refac acea proprietate. Practic, ma obligati sa vand (in pierdere) ceea ce nu-mi pare deloc a fi o atitudine liberala (stiti bine, tranzactiile trebuie sa fie voluntare si reciproc avantajoase).

  15. Domnule Mioc, aveti dreptate, Bucurestiul s-a dezvoltat anapoda, iar bucurestenii si-au ales primari pe care-i apreciati dvs atat de mult, de tipul: Halaicu, Liess, Basescu, Videanu, iar acum Oprescu… Toti si-au vazut doar de interesele lor, uitand de turma care i-au votat de fiecare data politic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

George Mioc
George Mioc
George Mioc este antreprenor, CEO al unei firme americane (PSI Industries). Este stabilit in SUA din 1976. Este inginer: CDS, Scranton, Pennsylvania (1985) Associate Degree in Mechanical Drafting & Design Technology.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro