vineri, martie 29, 2024

Bucurestiul – Oras al automobilului-rege

Priviti cu atentie fotografiile acestea. Care ar fi locul lor comun (in afara faptului ca sunt amandoua facute in Bucurestiul nostru)? Ce are a face un ghiveci pus in mijlocul drumului la intrarea pe un pod al parcului Cismigiu si un bloc turn de otel si sticla asezat acolo unde il stim cu totii din anii ’90? Pentru mine ele sunt expresia aceluasi raport la mediul urban care are ca rezultat un aspect al Bucurestiului asemanator Beirutului dupa razboi: lipsa planificarii pe termen lung si ignorarea aproape totala a caracteristicilor mediului urban in care decidentii de orice fel initiaza sau aproba interventia. In plus, el reflecta o distanta marita a publicului fata de spatiul urban in care traieste (pentru cauzele profunde ale acestui fapt, vezi aici).

In acest articol voi aduce cateva argumente pentru organizarea orasului in jurul transportului public, pietonal si pe biciclete si pentru eliminarea in mare masura a traficului cu masina personala. Stiu ca este un subiect controversat, insa il voi aborda din perspectiva specialitatii mele, asa cum am facut si la intalnirea de pe 26 mai in fata Comisiei de Dezvoltarea a Parlamentului, organizata de Centrul de Excelenta in Dezvoltarea Durabila. Nu voi relua argumentele aduse de Markus Tomaselli si prezentate in articolul Catiusei Ivanov (si care s-au regasit in mare masura in toate prezentarile facute cu acea ocazie).
Voi aborda insa chestiunea din perspectiva unui antropolog si voi adauga cateva argumente convergente cu cele deja prezente. In acest context initiativa Buzesti-Berzei-Uranus este exemplificarea a unui reflex desuet in urbanism cu posibile efecte dezastroase pe termen mediu si lung in ceea ce priveste economia Bucurestiului. In acelasi timp voi indica unde se pot identifica alternative – pentru ca vestea buna este ca exista alternative si ca exista o echipa entuziasta care lucreaza la ele – prezenta cu sprijinul OAR la Street Delivery cu workshopul Bucurestiul Alternativ.

De la inceput as vrea sa fac doua precizari pentru a nu isca dicutii inutile si in afara subiectului.
1. Sunt pentru dezvoltarea si modernizarea orasului dar consider ca este o falsa problema aceea de a alege intre pastrarea caracteristicilor sale istorice si dezvoltarea economica. In Europa (si in lume) in ultimii 25 de ani se pune extrem de mult accent pe dezvoltarea prin valorificarea amprentei culturale si istorice a oraselor. Modernizare nu inseamna modernism si orasul pentru “automobilul rege” – tendinta urbanista din anii ‘50 istoric dovedit a fi paguboasa. Voi reveni asupra acestei chestiuni
2. Vorbesc despre urbanism in calitate de antropolog specializat in fenomene urbane si cultura materiala si in speranta unei mai mari deschideri spre interdisciplinaritate in acest vast domeniu al urbanismului. Pentru cei de aceeasi specialitate cu mine, orasul este un produs cultural, materialitatea sa exprimand idei, ideologii, istorii, aspiratii si moduri de viata ale populatiei. Acest produs cultural are forme materiale care constituie in ansamblu cultura materiala. Doar examinarea culturii materiale poate sa ne duca la o intelegere a conceptelor abstracte enumerate mai sus (idei, ideologii, etc.). Forma si asamblarea cladirilor in spatiu, profilele stradale, forma intersectiilor, reperele si mobilierul urban fac toate parte din aceasta cultura materiala pe care o abordez sub lentila specialitatii mele, generand insa raspunsuri valide pentru un urbanism la scara umana. (In paranteza fie spus, din comitetul tezei mele doctorale a facut parte Teresa Caldeira, antropolog, profesor in cadrul centrului de urbanism de la UC Berkeley).

In continuare am sa enumar si sa explic argumentele (socio-economice si strategice) pentru eliminarea treptata a automobilului personal din centrele urbane. Invit cititorii sa reflecteze odata cu mine si apoi, daca doriti, sa aducem argumente pro si contra punct cu punct.

1. Poluarea excesiva – orasul este astfel construit incat primenirea aerului se face mai greu, iar poluarea adusa de automobil este nociva locuitorilor sai. Exista estimari care spun ca la nivel European 80 000 de decese anual au loc datorita poluarii directe, iar alte
50 000 sunt datorate poluarii sonorei care expune alti 200 000 de oameni la riscuri de afectiuni cardiovasculare (sursa: www.transportenvironment.org) Cei mai afectati sunt evident batranii si copiii, afectiunile respiratorii cronice de tip astm fiind agravate (daca nu declansate) de aceasta poluare.
2. Resursa limitata de spatiu: automobilul tinde sa ocupe extrem de mult spatiu, atat prin forma sa cat si prin infrastructura pe care o cere (am sa revin asupra infrastructurii). Spatiul este limitat, si neregenerabil. Orasele sunt caracterizate prin densitati relativ mari pe spatii mici, ceea ce ar avantaja mai degraba o infrastructura de transport public urban – mult mai economica si mai putin poluanta.
3. Infrastructura pentru automobil, mai ales daca este megalomana adusa in oras creeaza “spatii ale nimanui” – sub poduri de exemplu – care devin “leagane pentru delincventa”. Fiind un fel de adaposturi “naturale” ele tind sa adune persoane fara adapost si sa concentreze trafic ilegal de orice tip.

In acelasi timp, aceste structuri (soselele de viteza mare prin oras) creeaza spatii enorme neimpozabile (care ar fi putut fi acoperite de cladiri de exemplu), si deterioreaza calitatea mediului urban aflat in vecinatate astfel: scad valoarea imobiliara si scad accesul pietonal facil, deci comertul stradal (si economia arterelor) moare pentru ca nu mai beneficiaza de acest flux pietonal – v-ati intrebat vreodata de ce pe Magheru sau pe Calea Victoriei magazinele nu merg chiar asa de bine?, de ce nu exista o forofota mai mare si de ce seara aceste artere au un aspect desertic, parasit? Si de ce este posibila prostitutia pe Magheru si pe strazile alaturate?). Absenta traficului pietonal printre altele creste si sentimentul de insecuritate al populatiei.

4. Microclimatul la nivel urban se schimba, crescand temperatura cu 1-2 grade Celsius la nivel stradal. Acest fapt impinge spre un mai mare consum energetic pentru racirea cladirilor in timp de vara, generand astfel un circuit de pierdere energetica (deci o mai mare risipa de bani in mecanismul functional al orasului).
5. Proiecte cu sosele largi de trafic intens distrug identitatea culturala si istorica a orasului care ar putea fi valorificata economic ca punct de atractie (vezi si documentele Europene privitoare la patrimoniu ca sursa de potential venit). Ele distrug relatiile sociale de proximitate si ingreuneaza accesul pietonal la ansamblul urban provocand un sentiment de alienare a populatiei de propriul oras (consecinte pot exista si in cazul starii de sanatate a populatiei/ stress, instrainare, etc.).

6. In oras mai mult asfalt atrage mai multe masini. De fapt este dovedit in 60 de ani de urbanism pentru masina ca traficul nu este niciodata rezolvat de construirea mai multor facilitati pentru automobil ci de oferirea unor alternative economic viabile, civilizate si accesibile – cum ar fi transportul in comun.

7. Un oras care foloseste mai mult transport in comun poate genera MAI MULT VENIT PE CAP DE LOCUITOR. Vezi prezentarea profesoarei Julia King – The Future of Transport: Sustainable, Affordable, and Effective.

8. Daca mai este nevoie, exista si argumentul economico-politic. Uniunea Europeana a adoptat Cartea Alba a Europei in privinta transportului (si a inceput procedura de infringement asupra Romaniei din cauza poluarii excesive). Marcel Rommerts, unul din autorii acestei Carte, prezent si el la intalnirea mentionata mi-a spus inainte de inceperea dezbaterii: “Aceasta dezbatere e inutila. Nu mai e nimic de dezbatut. Faceti centura si scoateti masinile din oras”. Acelasi lucru e stipulat si in documentul mentionat, si cred ca ii puteti scrie personal domnului Rommerts pentru a va confirma.

Am sa enumar acum cateva solutii concrete, fara a fi exhaustiv:

• Restrictia traficului auto in zonele centrale (multe capitale europene o fac deja) si crearea cercurilor concentrice de trafic FARA intersectii semaforizate sau treceri la acelasi nivel. Spatiul, asa cum am aratat, este o resursa limitata in oras. Un sondaj recent al SNSPA, Facultatea de Sociologie arata ca problema nr 1 resimtita de Bucuresteni este starea drumurilor si abia pe locul 4 se afla traficul. Repararea infrastructurii existente ar rezolva mai mult din problemele traficului decat aducerea sa prin mijlocul Bucurestiului (asa cum se intampla acum). Aceasta masura (restrictia traficului auto) este controversata insa a fost introdusa in diverse orase. Votul in Stockholm pentru aceasta masura este un exemplu de inteligenta politica. Primarul a organizat un referendum, insa INAINTE cu 8 luni a introdus taxa de autoturism pentru ca populatia sa voteze in cunostinta de cauza. Daca inaintea celor 8 luni sondajele aratau ca masura va pierde, dupa 8 luni de experimentare directa masura a trecut cu o majoritate confortabila.

• Modernizarea si densificarea transportului in comun, in special de tip electric (tramvaie) si unificarea sau facilitarea transferului de calatori intre Metrorex si RATB

• Crearea de legaturi fiabile de transport in comun intre Bucuresti si Aeroporturi pe calea ferata prin extinderea retelei Metrorex (cu nod important de legatura Gara de Nord). De asemenea, crearea de piste de biciclete REALE si posibilitatea de a schimba modul de transport (park and ride/ bike si autobuz/metro prietenos pentru biciclete). Crearea unor astfel de facilitati se poate face usor prin redesenarea profilului stradal pentru a acomoda transport multimodal (vezi desen). Avem de-a face cu o strada cu o singura banda de sens plus o banda de parcare, benzi dedicate de bicicleta si trotuare de 5 metri. Nu este un standard neaparat, insa da o masura a ponderii acordate fiecarui element al traficului fara a privilegia nici unul.

Daca aceste masuri combinate si conjugate cu altele de specialitate ar fi adoptate, orasul Bucuresti ar capata rapid un alt aspect. Resursele sale ar trebui directionate catre aceste tipuri de masuri, pentru a-l transforma intr-un oras pentru oameni, nu un oras care trebuie traversat rapid si cu orice pret.

Evident, nu trebuie uitati marii jucatori economici interesati direct in dezvoltarea oraselor. Aici vorbesc de cei implicati pe termen mediu si lung, cei care ofera slujbe durabile in Bucuresti, cei care sunt clientii dezvoltatorilor care vin pe termen scurt, construiesc si pleaca cu un profit rapid insa nesustenabil pentru oras. Un oras placut de trait ATRAGE forta de munca inalt calificata. Tocmai de aceea de exemplu unele banci, firme de telefonie sau spatii mari comerciale incurajeaza uzul bicicletei, fie prin simpla instalare de rasteluri la intrare, fie chiar prin initiative mai elaborate cum ar fi cea numita “Biciclete cu Cravata”.

Asa cum se vede si in poza de mai sus, exista oameni in Bucuresti (tocmai acea clasa de mijloc in formare, mult visata dar sufocata in exprimare de un context urban neprietenos) care isi doreste un altfel de oras – unul pentru oameni. Iar primul pas este imprietenirea cu el la nivelul strazii. Si redesenarea unor strazi prietenoase. E simplu. Veniti sambata sa vedeti la Street Delivery, pe gardul O.A.R., cum ar putea arata Bucurestiul nostru.

Distribuie acest articol

54 COMENTARII

  1. „Am sa enumar acum cateva solutii concrete, fara a fi exhaustiv:

    • Restrictia traficului auto in zonele centrale (multe capitale europene o fac deja) si crearea cercurilor concentrice de trafic FARA intersectii semaforizate sau treceri la acelasi nivel. Spatiul, asa cum am aratat, este o resursa limitata in oras. Un sondaj recent al SNSPA, Facultatea de Sociologie arata ca problema nr 1 resimtita de Bucuresteni este starea drumurilor si abia pe locul 4 se afla traficul.”

    Soluţiile concrete se adresează unei urechi surde: cine a întârziat cu 2-3 ani lucrările la pasajul Basarab şi a lăsat în paragină lucrările la Centură?

    ~Nautilus

  2. DA! In sfarsit se spune lucrurilor pe nume.

    Problema este similara si in orasele mari din provincie, de exemplu in Brasov. Acolo primarul a scos singura linie de tramvai (care era veche) si a adaugat autobuze, a pus cate un sens giratoriu in fiecare intersectie, a largit (si asfaltat, ce-i drept) strazile si, ici-colo, a tras cate o dunga pe trotuar ca sa marcheze spatiul pentru biciclisti. Totul, dar totul striga ca prioritatea prioritatilor e automobilul si ‘fluidizarea traficului’.
    Nimeni nu vede ca e enervant, ca pieton, sa ocolesti cate o suta de metri (50 dus, 50 intors) in mijlocul orasului ca sa traversezi o strada, pentru ca intersectia e un sens giratoriu unde masinile circula fluidizat tot timpul.
    Nimeni nu vede ca o pista de biciclisti trebuie sa fie un spatiu REGLEMENTAT, cu reguli de circulatie si restrictii de acces, daca vrei ca intr-adevar sa reprezinte o alternativa atractiva pentru cineva care merge la serviciu. Daca e prea scump sa amenajezi semafoare speciale ca in Amsterdam, atunci traseaza, dom’le, dunga aia pe strada, unde se aplica regulile de circulatie si unde biciclistii pot si ei sa circule ‘fluidizat’! Sa-i inviti sa faca slalom printre pietoni e bataie de joc si o ‘strategie’ care n-o sa dea roade niciodata. Dar nu, Doamne fereste! Exista strazi si cu cate 3-4 benzi pe sens in miezul orasului (centrul civic), dar biciclistii sunt invitati pe trotuar; ferit-a sfantu’ sa rupa cate o fasie de 1 metru latime din stradoiul ala, pentru biciclisti!
    In Brasov, lumea aplauda lipsa de viziune pe termen lung. Eu salut vointa primarului de a face lucruri si, pana la proba contrarie, cred ca e bine intentionat, dar ma doare inima sa vad ca nu-l duce mintea sa gandeasca in perspectiva.

    Pe scurt, poate ca ar fi util sa aruncati cate o privire si in provincie. Cine stie, poate ca daca lucrurile s-ar schimba intr-un oras ca Brasovul (si cred ca ar fi infinit mai usor decat in cazul Bucurestiului, cel putin pentru urmatorii cativa ani), si-ar da seama si restul romanilor de oras ca se poate si altfel. Ca si in exemplul citat despre Stockholm, cred ca cea mai buna strategie e ca oamenii sa vada cu ochii lor ca se poate si altfel, ca e chiar mult mai bine, si ca regele automobil e gol.

    • Multumesc pentru comentariu si pentru exemplificarea Brasov. E un oras pe care il iubesc, unde mi-am petrecut destul de multe momente in copilarie si in tinerete. Probabil ca in curand vor exista profesionisti care sa il poate sfatui mai bine pe domnul primar. Sper.

    • Ai dreptate Le Meow. Mai mult, sunt bulevarde in Brasov care au 6 (sase !) benzi pe sens si totusi, nu exista piste de biciclete ! Primarul afirma ca vrea sa faca din Brasov „Primul oras verde” al Romaniei, dar a uitat complet de pistele de biciclete ! Incredibil: oras „verde” fara piste de biciclete…
      Inca ceva: fara un COD RUTIER modificat in favoarea biciclistilor, dupa modelul celor din Europa civilizata, nu se vor face mari progrese.

  3. Mă amuză punctul 4. Crește temperatura selectiv, numai vara, în rest nu?

    Apoi cred că depinde de ce fel de oraș vreți dvs. Impresia mea, din articol, este că implicit vorbiți de un oraș dens, cu blocuri. Nu de un oraș cu „downtown” si suburbii cu case, în care, după părerea mea, e mai plăcut de trăit dar acolo mașina joacă rol mai important din cauza densității mai mici a populației.

    • In Romania nu avem orase cu suburbii. Cu exceptia Bucurestiului, orasele romanesti sunt mici.

      De exemplu, Iasul il parcurg pe jos, de la un capat la altul (Sud-Nord, cel mai lung traseu posibil), in maxim doua ore de mers normal. Cu o bicicleta probabil mi-ar lua 45 minute cu conditia sa fie piste separate de pietoni si masini.

      Insa imbecilii din Primarie se gandesc sa taie teii pentru a largi unele strazi cu inca o banda pe sens.

  4. Un articol extrem de simpatic in naivitatea lui, inspicat cu expresii de o banalitate pretioasa cuceritoare … masuri combinate si conjugate …. sale ar trebui directionate catre aceste tipuri de masuri, ….. oras pentru oameni, nu un oras care trebuie traversat rapid si cu orice pret.
    ……. marii jucatori economici interesati direct in dezvoltarea oraselor. …….. Aici vorbesc de cei implicati pe termen mediu si lung, …….. profit rapid insa nesustenabil pentru oras.
    ************************
    Mult bla, bla tineresc.. dezvoltarea Romaniei e asemanatoare Frantei, exista Buc (Paris) si provincie, in Ge, de ex. nu prea e diferenta intre Berlin si restu oraselor, ma rog tarii! E periculoasa concentrarea in Bucuresti!
    Daca cineva vrea sa salveze ceva din Buc trebe impiedicata aglomerarea, trebe urmatoarele:
    1. Scoaterea universitatilor din Buc, crearea Campusurilor, undeva in provincie, gen Heidelberg, Cambridge s.a.m.d.
    2. Pensionarii, batrinii dusi la loc cu verdeata, model american si german, nu au ce cauta intr-un oras imputit si poluat.
    3. Ind. grea, poluanta nu are ce cauta in Buc.

    Vrajeala din asta cu bicicletele merge la ora vesela.

    P.S eu am bicicleta, am mers citiva ani buni cu bicicleta la munca, da asta nu-i posibil decit intr-un oras cit de cit aerat, la aglomeratia Bucurestiului, la densitatea pe km patrat pur si simplu nu-i posibil

  5. Multumesc pentru comentariu. Creste si iarna, insa impactul nu este acelasi, sub 10 grade celsius in Romania incepe deja sa se incalzeasca apartamentele. Daca cititi cu atentie fraza in text veti vedea ca nu am afirmat ca temperatura ar „creste numai vara”. Avem de-a face cu impactul asupra micro-climatului, si evident cel asupra macro-climatului pe care nu il abordez, e o tema diferita. Oricum, punctul 4 e minor fata de restul argumentului.
    Cat despre unde vreau sa traiesc, in articol vorbesc despre Bucuresti, nu despre orase ideale in care as dori sa traiesc. Ceea ce descrieti dvs ca ideal seamana cu Los Angeles si California de Sud (sau orasul standard american). Am trait acolo cinci ani. Va recomand, pe langa literatura de specialitate care vorbeste despre nesustenabilitatea oraselor dependente de masina, filmul The End of Suburbia. E mai usor digerabil, sa zicem, decat Edward Soja. http://www.endofsuburbia.com/

    • @Alexandru Balasescu

      Impactul temperaturii este evident simetric. Daca ar creste cu 1-2 grade tot timpul, evident vara e nevoie sa racim mai mult insa iarna trebuie mai putina caldura. Mi se pare un argument neconvingator.

      In privinta suburbiilor e de discutat, eu nu ma refer la modelul american desi va asigur ca nu pot lua in serios un film care in prezentare vorbeste despre „world peak oil”, parca nu s-au plictisit din anii ’50 sa tot reclame chestia asta atat de iminenta incat in continuare nu stim cand se va intampla.

      Revenind la argumentele dvs, as zice ca oamenii obisnuiti nu percep nici schimbari infime in microclimat, nici nu cred ca sunt prea stresati de cei ce dorm pe sub poduri, iar comparatii statistice dintre mere si pere coreland transportul in comun cu castigul mediu nu valoreaza mai nimic.

      Eu as avansa doua lucruri la care oamenii sunt sensibili vis-a-vis de masina in oras, si vad asta foarte bine in vest:

      (1) Costul.

      Aici nici nu e nevoie de taxa de congestie. Daca nu se mai tolereaza parcatul oriunde, iar parcarea se face pe bani, dintr-o data masina devine sensibil mai scumpa. Bucurestiul actual este un oras absurd. Parcarea gratis ilegala sau abuziva pentru pietoni este practicata la scara extrem de larga, pe de alta parte parcarea platita este in oferta ridicol de limitata si poate trece de 1000 de euro pe an, ceea ce este mai scump decat in multe capitale europene.

      Trebuie normalizat acest lucru construind multe parcari si strangand surubul vis-a-vis de parcarea oriunde. Asa se pot muta masinile de pe marginea strazilor si de pe langa blocuri in parcari. Acum nu se poate ca nu e loc.

      Eu insa nu sunt adeptul pedepsirii oamenilor pentru ca unii chiar au nevoie de masina. Echilibrul e greu de gasit si cred ca trebuie procedat gradual.

      (2) Transportul in comun.

      Am prieteni care stau prin Drumul Taberei si lucreaza prin centru sau vice-versa. Nu au nicio solutie rezonabila in afara de masina. In genere, transportul public in Bucuresti este destul de prost. E metrou putin iar statiile la distante mari. Nu exista in genere benzi speciale de autobuz, asa ca acestea stau in trafic. Mijloacele de transport circula relativ rar (de pilda, sensibil mai rar fata de Londra) si nu respecta cam niciun orar. Apoi nu exista practic nicio metoda in afara de masina pentru access la marginea orasului, in subsurbii sau comunele vecine.

      In incheiere: nu cred ca exista niciun glont de argint care poate rezolva aceste probleme. Rezolvarea este indoielnica si necesita foarte mult timp, bani si mai ales vointa.

  6. Eu nu pot sa uit declaratia primarului Londrei, in vizita in Bucuresti, intrebat despre solutiile de circulatiei. Omul a spus ceva de genul: „uitati de solutia crearii de noi artere si largirea soselelor, am facut-o noi si in 2-3 ani s-au umplut si acelea, oamenii daca vad ca se circula mai liber isi cumpara si mai multi masini. singura solutie viabila si de viitor este un sistem modern, confortabil si cat mai dezvoltat de transport in comun” din pacate, 90% dintre buresteni viseaza sa-si cumpere masina daca nu au sau sa-si ia una mai mare decta cea pe care o au! iar sistemul de transport in comun este insuficient, nu acopera nici pe departe orasul si este extrem de neplacut in majoritatea cazurilor. Relevant in sprijinul ideii este Monte Carlo, orasul miliardarilor Europei: desi nu cred sa existe cineva acolo care nu-si permite o masina, nu am vazut strada sa nu aiba statii de transport in comun.

  7. Masinile aduc bani orasului, prin impozite, benzina consumata, amenzi, plata parcarilor,in timp ce transportu in comun e mai peste tot subventionat nu se poate autofinanta.
    Cind domnu autor va gasi finantare, mai stam de vorba.

    • Masinile consuma mai mult decat contribuie prin taxe (impozit, accize, …). Transportul in comun il subventionezi cu 2 Lei, insa te scuteste de cheltuieli de 3 Lei cu restul infrastructurii (pasaje subterane, largiri de strazi). Deci transportul in comun aduce profit orasului, presupunand ca nu stau angajatii la capat de linie si vand motorina din rezervoarele autobuzelor.

  8. „Asa cum se vede si in poza de mai sus, exista oameni in Bucuresti (tocmai acea clasa de mijloc in formare, mult visata dar sufocata in exprimare de un context urban neprietenos) care isi doreste un altfel de oras – unul pentru oameni. Iar primul pas este imprietenirea cu el la nivelul strazii. Si redesenarea unor strazi prietenoase.”

    Senzatia mea este ca am primit pe horn o epistola pierduta de un martian proaspat pogorat cu harzobu de pe Marte’n mahalalele Bucurestilor. Rad cu gura pana la urechi la descrierile stiintifico-fantastice ale populatiei neaose. Domnule, muierea de pe bicicleta nu e clasa de mijloc, ci una din doua: o bagaboanta aurolaca care se intoarce acas’, la vila’i naturista construita din materiale reciclate [i se vede punga cu inaltatoare prinsa de ghidon], sau o casnica/lucratoare sarantoaca care vine de la crashma unde o fost cu fiica’sa sa se incalzeasca cu o cinzeaca la 2 guri. Oricum ar fi nu poate sta ca argument pentru nimic din ce’ai indrugat mai sus.

    Deci nu. Nu vreau prieteni ca dumneata. Io’s din clasa aia hulita de mijloc si’ti spun clar: nu mi’a placut textul tau, e plin de figuri, de vise umede, de planuri fantasmagorice si de atitudini puerile de gica-contra in fata proiectelor primariei si a sacrificiilor necesare in opinia noastra, a nesimtitilor de soferi care nu se lasa convertiti cu una cu doua la religia verde a prorocilor cu pedale. Noi, burghejii inraiti si chititi pe distrus ‘civilizatia’ popicelor de marmura si pe imbacsit aerul capitalei, nu vrem sa fim cobaii unor juni cu capu’n norii si sa pedalam zilnic 20-30 de km/zi pe piste ori sa ne inghesuim cu toti mocofanii in tramvaie imputite. Obiceiurile astea is pentru studenti amarati si invatatoare tinere si singure, am trecut si noi, afaceristii imbuibati de astazi, prin faza asta si nu vrem sa o repetam. Voi continuati sa visati si sa fabulati, noi continuam sa facem bani si din cand in cand va donam cate’un parcultez unde sa va puteti juca, aseza cubuletzele, masinutele flinstoniene si trotinetele electrice. ok? spor la treaba!

    • Din pacate problema orasului nu este atat situatia/infrastructura existenta cat oamenii incapatanati in ignoranta lor – vezi omul cavernelor cu masina, euNuke.

    • Va multumesc pentru comentariu – desi limbajul este, in opinia mea, putin exagerat. Doamna din fotografie este arhitecta cu birou propriu de proiectare si, ca si dvs., face bani. Alege sa ii foloseasca altfel decat pentru a plati benzina stand in trafic si pargurgand 20-30 de kilometri in 2 ore. Nu inteleg de ce va numiti „afaceristi imbuibati”, eu sper ca sunteti un om de afaceri prosper si ca in curand veti avea orasul pe care vi-l doriti. Imi pare rau insa sa va dezamagesc, mai mult asfalt nu duce la rezolvarea traficului (sau la calmarea nervilor generati de acesta).

      • Domnule, nu stiu ce nu va place la limbajul meu, dar sigur sinteti incrancenati si dumneata si fanii dumitale din moment ce nici macar nu mai pricepeti o gluma. ce ar fi trebuit sa fac in plus fata de anuntul anterior pus in capul replicii, anume ca rad in hohote, ca sa va prindeti? pai asta fac si acum cand citesc replicile furioase ale ecologistilor contrazisi de un primitiv ca mine ce urmareste inca profitul in detrimentul ‘reechilibrarii ecosistemelor’.

        Acu serios, programul dumneavoastra nu este realist si, va garantez, nici prea popular* pentru ca nu tine seama de dorintele si obiceiurile populatiei bucurestene: de blocarea chiar si temporara a centrului ar profita imediat doar o mana de studenti campati in caminele situate in proximitatea sau in cadrul arealului pietonal preconizat, precum si cativa idealisti ca arhitecta din poza ce lucreaza in aceeasi zona inchisa, pentru ca circulatia ar fi mult mai aglomerata pe artere si soselele concentrice, iar poluarea nu ar fi redusa deloc.

        *Ca sa devina popular un asemenea proiect, de o asemenea anvergura, trebuie sa invatati sa mintiti frumos ca sa castigati simpatia celor refractari, asa ca mine. In loc sa dispretuiti arhetipul afaceristului dependent de limuzina si eventual consumator de prostitutie, mai bine chibzuiti cum sa’i prezentati planurile acestea marete in asa fel incat sa para ca nu le va afecta afcerea, ba din contra ar putea sa le aduca un profit pe termen lung. Asta pentru ca, in forma actuala, proiectul nu poate decat sa’i sperie si pe cei din servicii si pe astia mici din comert. Ei vad in primul rand un potential inhibator in ideea de delimitare drastica a centrului pietonal [cu taiarea accesului pentru autovehicule in general], se gandesc ca ceea ce era vad comercial datorat rutelor auto principale va seca sau va fi grav deteriorat, apoi la dificultatile de aprovizionare [desi asta nu este un impediment ci un avantaj pentru ei, dar tre’ sa le explicati cum se va proceda], la posibilitatile reduse de publicitate [firmele mici isi fac reclama la poarta, la drumul mare ca asa au fost obisnuiti] etc.

        hai deja v’am dat cateva idei despre cum sa adresati publicului esential acest proiect. daca va doriti intr’adevar modernizarea capitalei si nu doar un pretext pentru reactivarea unui conflict societal, va sfatuiesc sa obtineti in prealabil acordul ‘riveranilor’, in special a celor care conteaza, a celor cu dare de mana, ca asa’i si corect pentru orice proiect de urbanism. Nu’i chiar asa de dificil sa inchegi o echipa de desant ecologistic care sa plimbe mapa pe bicicleta prin centru, sa atace casa cu casa si sa gadile orgoliile si apucaturile localnicilor proprietari. uite cati admiratori aveti pe acest mic forum, darmite la nivel de capitala. is convins ca daca lansati chemarea o sa va treziti cu o droaie de voluntari. nu uitati ca raportul dumneavoastra [si al echipei de urbanisti amatori] cu cetatenii ce ar putea fi angrenati in proiect este unul de natura civila, caci nimic nu va indrituieste sa le impuneti ceva, deci e musai sa stiti cum sa le vindeti, prin intermediari comis-voiajori, ideea, pentru ca ulterior ei sa ajunga sa faca presiune asupra autoritatilor in directia visata.

        si tineti seama ca obiectiile si sugestiile mele sint oferite gratis [deci nu pot veni pe un ton delicat, trebuie sa primesc si eu ceva in schimb, in cazul de fata dracii pe care vi’i fac], si nu’i chiar de colea sa aveti o reactie productiva ca a mea, ca, spre deosebire de laudatori si pomanagii de atentie, io nu prea am timp de plimbare la verdeata virtuala. acu sa ma scuzati, ma intorc la plantatia mea ca’mi tipa iobagii de foame.

        • @euNuke Aveti dreptate in mare masura. Insa, in calitatea mea de antropolog profesionist va asigur ca schimbarea atitudinilor, a valorilor culturale care intr-adevar ar impiedica astfel de masuri, se face mai ales prin practici.

          Pe de alta parte eu m-am adresat dvs in nume propriu si nu imi asum ce au spus ceilalti comentatori, nu m-ati iritat (creat „draci”, va dezamagesc din nou), doar m-ati dezamagit prin limbaj. Ce pot sa va spun este ca aceste „idealisme” isi gasesc usor usor sprijin printre multi oameni, riverani evident, printre ei numarandu-se si oameni de afaceri care, ca si dvs., conteaza – va pot da si nume clare in particular daca doriti; iar pledoarie dumneavoastra pentru un „urbanism participativ” este cat se poate de binevenita si a inceput sa fie macar cunoscuta printre profesionistii mai tineri din breasla (nu amatori asa cum ii numiti dvs.). Mi-e greu sa cred ca micul comert care vede cum ii moare afacerea pentru ca nu are trafic pietonal ar fi cumva speriat de ce spun.

          In consecinta, cred ca numai un limbaj clar si civilizat poate duce spre o negociere armonioasa a coabitarii, caci aceasta este de fapt scopul traiului in oras: cum sa traiesti impreuna cu toata lumea – fara a fi neaparat prieteni, cum sugerati in primul comentariu, caci nu despre asta e vorba. Din contra, civilizatia urbana este una a anonimatului si a relatiilor contractuale si civice, stiti la fel de bine ca si mine.

          Deci, multumesc pentru sugestii, spor pe plantatie si va rog vizitati standul „urbanistilor amatori” de la Street delivery in week-end. E o atmosfera primitoare, daca aveti copii sigur se vor simti bine mergand pe strada Arthur Verona, fara masini prea multe in jur. Ar fi minunat daca chiar v-ati alatura unor eforturi in acest sens, care nu sunt „ecologisme amatoricesti flinstoniene”. Sau macar sa va aduceti aminte cui sa multumiti daca Bucurestiul va deveni si altceva decat un oras de tranzit neiubit si dispretuit de proprii locuitori. Daca nu, continuam asa. Insa nu cred ca e cazul… :) nu-i asa? poate chiar va alaturati noua la un momentdat.

          • ok, multam pentru raspuns. deja is mult mai optimist acum ca m’ati convins ca acest proiect nu este o chestiune de orgoliu.

            sa stiti ca io doar va tachinam nitel, pentru ca in mare parte is de acord cu ideile dumneavoastra. si chiar as participa la o eventuala campanie de mediatizare si persuadare, asta daca as locui in bucuresti [am mintit binenteles ca’s ‘capitalist’ si nu puteti cunoaste in ce masura am rostit adevarul in legatura cu persoana mea deci, nu aveti de ce sa fiti dezamagit; io zic ca o mostra de gandire si limbaj orasenesc, asa oleaca grobian dar si colocvial cum suna si’n realitate’, nu are de ce sa va strice daca incercati sa aflati opinia publicului asupra unui proiect, mai ales ca multi dintre acesti mici comercianti care ne citesc acum nu prea indraznesc si nici nu au timp sa participe activ la dialogul social.

            In orasul de provincie unde’mi duc veacul exista o colaborare ceva mai stransa intre autoritati, micii intreprinzatori si cercurile de cratie ale arhitectilor/peisagistilor. Nu merge chiar struna relatia, dar se vad rezultatele: avem multe zone verzi, alei dedicate promenadei sau micului comert artizanal, avem pasaje pietonale sau cu trafic redus [intre anumite ore], avem centru vechi in mare parte restaurat [printr’un efort colectiv, caci nu este suficient sa vina fondurile europene, stim prea bine ce necazuri si intarzieri poate pricinui coruptia]. Zic sa nu ne dorim ca dintr’odata Bucurestiul sa se transforme in Amsterdam, ca lucru asta ii posibil doar daca il golesti de valahi si’l umpli cu olandezi or saxoni. Poate ar fi mai bine ca urbanistii capitalei sa ia exemplu de la vecinii de’un leat intr’ale civilizatiei care au reusit sa miste ceva in front. Poate ar functiona mai degraba aceeasi politica a masilor marunti la care au rezonat si stramosii nostri abia intrati in modernitate.

    • E o bicicleta cu schimbatoare shimano rapidfire, cu roti de calitate, cu amortizoare de clasa medie. Apreciez valoarea bicicletei de noua, inclusiv scaunelul special care nu se gaseste in romania decit la comanda, la circa 2000 RON. Esti trist si probabil ca daca nu esti un ulceros alcoolic, esti un burtos. Iti recomand sa scutesti chinul tau de a fi pe lumea asta si discomfortul celorlalti ca tu traiesi, si sa dispari mai repede :)

      • Ma lasati cu biciletele voastre? Sa fim seriosi….imaginea directorului de banca coborand, in costum, de pe bicicleta nu ma induioseaza de nici un fel. Nu imi place sa merg pe bicicleta decat in anumite conditii ; nu pe ploaie, nu pe vant, nu la 50 de grade, nu sub 0 grade, nu cu trasnete, nu cu o haita de caini alergand dupa mine, nu pe o strada plina de praf, nu prin turme nesfasite de tigani. Stau in buricul targului si maine imi cumpar masina pentru ca nu am cu ce sa merg la munca. Daca o sa stati voi sa alungati cainii din amzei si opriti musonul de la ora 5 din fiecare zi…incerc sa merg si cu bicicleta. Ah….sa nu mai spun nimic de spalatul hainelor jegoase (3 randuri pe zi…. cu un rand mergi spre munca, unul il porti la munca, si al treilea rand cel cu care te intorci acasa….ca doar nu te imbraci cu hainele murdarite de dimineata!) Pana atunci…o sa urlu cat ma tin plamanii: terminati ce ati inceput – legat de constructiile de pe berzei, jos cu organizatiile fals „nonprofit” care boicoteaza procesul de dezvoltare fireasca a orasului si protejeaza interesele tiganilor, exterminati cainii vagabonzi, darmati vechiturile fals reprezentative a unei culturi artificiale.
        Mergeti voi cu bicicleta…promit sa incerc sa nu va stropesc daca va ploua…

        • @mumu, sunt curios unde-ti parchezi masina? Aaaa, platesti 65 Lei impozit anual la primarie (accizele din carburanti merg pentru drumuri), insa beneficiezi din banii mei de doua locuri de parcare (acasa & serviciu). M-am saturat sa te subventionez. Avand in vedere „pretul pietei” ar trebui sa cumperi acele locuri de parcare cu 2x 4000 euro daca stai in Cluj (nu stiu cu cat se construiesc parcari in Bucuresti, dar probabil e mai mult).

          • „M-am saturat sa te subventionez. Avand in vedere “pretul pietei” ar trebui sa cumperi acele locuri de parcare cu 2x 4000 euro daca stai in Cluj”

            Comentariu ridicol.

            1. Străzile sunt domeniu public, care este inalienabil.

            2. De cumpărat poţi cumpăra pe un domeniu privat, al Statului, primăriei, unei instituţii sau firme. Exemplu: o firmă construieşte o parcare subterană şi vinde locurile.

            3. Proprietatea privată este garantată – cine parchează în afară de proprietar poate fi alungat cu forţa. În cazul lui Iovan, chiar cu puşca.

            E destul de caraghios cum s-au bătut comuniştii, feseniştii, ţărăniştii, pesediştii, peneliştii şi alte creaturi de multe culori pentru proprietate şi contra proprietăţii, când marea majoritate a populaţiei nu înţelege nici măcar rudimente ale regimului legal al proprietăţii, în ciuda faptului că au ei înşişi proprietăţi.

            (Aduce aminte de măgarul lui Shrek: nu ştia cum se fac copiii, deşi avea el însuşi copii, sau în cazul lui, mânji.)

            ~Nautilus

      • E adevarat, nu’s in target, doamna. Io’s mai din topor si nici nu stiu sa umblu cu sculele astea dracesti. Da ieri au bagat internet la carciuma din mahalaua mea si, pentru ca tot mi’am scos sclavii la o racoritoare cu mitilic naturel in pauza de masa, am belit si io ochii la ce pritocea in labtop un pustan mai spalat si mai rasarit pe care l’am facut sef de echipa. ma scuzati acu, promit sa nu’mi mai bag nasu murdar in lectura dumitale cotidiana [asta daca nu cumva vreti sa ma platiti pentru o noua replica soioasa si mucalita]. ce sa’i faci, asa’i cand e prea multa libertate si democratie, de ajunge tehnologia la tot boborul.

    • @eunuke
      da…si marmota invelea ciocolata…si strazile tarii sunt pline doar de afaceristi care evident ca au afaceri de facut. Nu se vad niciunde toti snobii care isi rup de la gura 50% din venitul lor lunar ca sa-si intretina masina. Si nici toti cocalarii cu bemveuri de 1000 de eur cu numar de bulgaria care „alimenteaza” de 10 lei (15 lei cand sunt in bani ;) )

  9. Poate ca ar trebui sa priviti lucrurile si din partea cealalta a batului. :)

    Ca bucurestean as fi fericit daca s-ar restrictiona accesul auto in centru si, mai ales, daca transportul in comun s-ar dezvolta. Deocamdata, insa, Bucurestiul este singura capitala europeana fara transport in comun de noapte. Oricine zaboveste in centru dupa ora 22:30 – 23:00 nu are nici alta sansa sa ajunga acasa decat cu masina proprie sau cu taxiul. Evident, oricine va alege solutia mai ieftina: masina proprie.

    In alta ordine de idei, Capitala are un deficit de locuri de parcare la nivelul zonelor rezidentiale. Pe mine nu ma incalzeste cu nimic ca primaria construieste parcari in centru. As fi preferat sa le amenajeze in cartiere, nu in buricul targului.

    Hai rezolvam intai aceste 2 probleme (extinderea transportului in comun, in special noaptea, si parcarile in zonele rezidentiale), si dupa aceea mai vorbim.de centru, de biciclete si de alte brizbrizuri.

    • Perfect la obiect. Ar mai fi cateva statistici de meditat asupra lor. Bucuresti are 9000 de persoane pe km2 si 1 masina/2 locuitori. New York, la o densitate asemanatoare, are o masina/ 4,3 locuitori. Iar in Europa orase aglomerate sunt considerate cele cu 4500-5000 locuitori/km2. Deci da, parcari in cartiere si transport in comun dens, intensificat si modernizat.

      • Parerea mea, ca turist in Bucuresti (traiesc in Cluj) e ca fara masina nu prea ai ce face in Bucuresti. Sistemul de transport in comun e jenant (comparati nr de masini pe cap de locuitor cu New York-ul? Dar reteaua de metrou nu o comparati?).
        Probabil cand o sa se faca un sistem gen New York (parcare platita si pazita la pret de un hamburger la intrarea in oras, cu un sistem decent de transport in comun – miros, pret, legaturi, acoperire) o sa-mi las si eu masina la intrare in Bucuresti.
        Multa bafta in implementarea ideilor, dar sincer ii dau dreptate luieuNuke

        • Evident ca asta fac. Compar. Si pentru asta pledeaza articolul. Pentru o schimbare. Absolut, euNuke are dreptate ASTAZI. Insa depinde de noi ce va fi MAINE. La fel si la Cluj, aduceti-va aminte cum era inainte de a face zona semipietonala din centru si cum au inflorit micile magazine acum. Va doresc vizite mai usoare in Bucurestiul de maine, cu tramvai modern intre Gara de Nord si Piata Romana (doar aprox. 700 de metri daca nu ma insel). Cine stie … :)

  10. 1. Niciodată aceste măsuri nu vor fi populare, la început. Însă e imposibil să faci transportul în comun să fie eficient fără ca mai întâi cei din mașini să sufere. Dar asta e soluția.
    2. Vreau ca următorul dvs. post să fie despre cum v-ați folosit expertiza și v-ați implicat cu propuneri către autorități.

    Mulțumesc!

    P.S. Benzi speciale pentru autobuze, și autorități care să forțeze respectarea acestei reguli. Altfel transportul în comun nu are nici o șansă să iasă din Drumul Taberei. În Lausanne (Elveția), oamenii stau la km întregi de cozi la intrarea în oraș (da, sunt și acolo traffic jams în fiecare seară), însă NIMENI nu intră pe banda de autobuz. Amenzile sunt usturătoare, și camerele sunt la tot pasul. O amendă e echivalentă cu jumătate din chiria pe o lună. O să cer poze și o să le postez.

    • Multumesc pentru comentariu. Cred ca nu e nevoie de un articol intreg pentru a preciza propunerile facute. Aici deja am spus ca pe 26 mai am prezentat un pachet de posibile masuri/ solutii catre decidenti, alaturi de arhitecti, urbanisti si alti specialisti din Romania si strainatate. Am participat cu expertiza mea si la Bucurestiul Alternativ si solutiile echipelor formate acolo vor deveni vizibile in curand la Street Delivery – si probabil si in media. Atat pot face, si stiti cum este: cine are urechi de auzit sa auda :)

    • @ euNuke:
      comentariul e in totala conformitate cu conditia ta de ” afacerist imbuibat”. Si nu asta ar fi adevarata problema ci mai grav este faptul ca esti un „afacerist imbuibat” care habar nu are de vreun principiu urbanistic / durabil (simt nevoia sa-ti detaliez aici ca nu e vorba de sensul durabil / beton/ care tine mult). Faci parte dintr-o categorie pe care o intalnesc zilnic pe strada, genul care daca printr-o exceptie a mai vizitat si alte capitale nu a vazut si nu a inteles nimic. Ma indoiesc ca vei pricepe vreodata ce inseamna oras/urbanism/ arhitectura. Deocamdata sunteti multi din categoria asta dar, dintr-un otimism incurabil sper ca veti fi o trista amintire intr-un viitor. Si inca ceva „parcurile pe care ni le dai tu”.. afla ca nu „tu” le-ai dat, au existat cu mult inaintea „ta”.

  11. Cine a fost prin alte capitale, a constatat diferenta. Bucurestiul e capitala europeana cu cea mai mare desitate de populatie pe km patrat. In unele cartiere sunt paduri de blocuri de 10 etaje, bagate unele in altele, evident fara nici un loc de parcare.

    Asa incat solutia nu e usoara. Bucurestiul a fost proiectat prost inca de la inceput.

    In plus, sunt alte probleme care au fost evidentiate in alt articol de aici:
    – exista un monopol al statului pe transportul in comun (RATB). Evident, ca orice monopol, nu este in folosul cetatenilor, ci in folosul sindicalistilor de la RATB
    – de asemenea exista niste limite pentru licentele de taximetristi – tot pentru propasirea autoritatilor care emit aceste licente
    – e mult mai usor de cheltuit banii pe gazon, panselute si statui, decat pentru parcari pentru riverani

    Astea ar fi niste solutii simple, rapide si care presupun doar cheltuirea cu cap a banilor existenti. Din pacate, nu se vrea.

    • 1. statul nu are monopol pe transportul în comun. uită-te mai atent și vei vedea curse particulare pe cele mai importante rute din bucurești. de la microbuze au trecut la mini-autobuze, iar acum au trecut la autobuze.

      2. limitele pentru licențe există peste tot, tocmai pentru a nu aglomera inutil șoselele.

      3. pentru parcări e nevoie de spațiu, supra- sau subteran. suprateran stăm prost, iar în subteran e o nebunie de conducte întinse fără noimă din perioada comunistă. iar de panseluțe și gazon e nevoie, nu poți construit clădire lângă clădire lângă clădire, că nu mai ai nici aer, nici lumină și are și pământul o limită de suportabilitate.

  12. Am mai spus-o si altă dată. Cred că trebuie să ne hotărâm ce fel de oraș vrem. Vrem o bomboană cum sunt orașele italiene? Sau vrem un oraș greu care respiră putere economică și politică?

    În ambele cazuri e nevoie de măsuri serioase pentru rezolvarea transporturlui public și reducerea accesului la transportul individual cu mașina. Diferența este că în varianta a doua e nevoie totuși de infrastructură solidă, chiar dacă utilizarea acesteia este dezechilibrată în favoarea firmelor și instituțiilor mai degrabă decât în facoarea cetățeanului posesor de automobil.

    Bucureștiul are nevoie de o zonă centrală unde taxele să fie aplicate fără milă: taxă de congestie, taxă de parcare, amendă pentru parcarea ilegală, amenzi pentru cei care stau în centru în imobile pe care nu își permit să le întrețină. Dar astea trebuie făcute în paralel cu dezvoltarea infrastructurii în zona modernă a orașului în așa fel încât omul să-și poată lăsa mașina în parcare la capătul liniei de metrou de unde va continua spre centru cu transportul în comun. Centura rămâne esențială pentru traficul greu. Mutatul traficului de marfă pe calea ferată rămîne o fantezie atâta timp cât calea ferată are stații fixe și nu poate transporta door to door.

    Suburbiile ar trebui dezvoltate cu densitate mai mică și infrastructură mai multă. Bineînțeles că nu trebuie să ajungem la situația americană, unde trebuie să te urci în mașină și pentru a ajunge la vecinul care stă trei case mai la vale, dar densitatea din centrul Bucureștiului e aberantă și nesustenabilă.

    Oricum, ideea e că trebuie aplicate soluții de oraș mare. Bucureștiul nu poate fi ținut în mână cu funde ca în Amsterdam sau Florența. E prea mare. Din punctul meu de vedere, reperul e Londra: infrastructura există și se construiește dar gadul de utilizare e controlat din preț.

  13. Sunt de acord cu majoritatea afirmatiilor si visurilor din articol, si va felicit pt curaj. Din pacate, nu prea ai cu cine. In sondajul invocat bucurestenii au pus problemele de trafic, locurile de parcare si infrastructura pe pirmele locuri in preocuparile lor, iar existenta spatiilor verzi pe ultimul. Oamenii incep sa uite cum e sa circule normal prin oras, asa cum vor uita gustul rosiilor adevarate. Li se pare normal sa astepte cu orele, inchisi zilnic in masina personala si claxonandu-se reciproc. Se bucura teribil cand „sunt identificate” noi locuri de parcare, chiar daca asta inseamna distrugerea habitatului si aerului lor. Imi amintesc cum Pta Universitatii a fost blocata o luna in anii 90 si n-a murit nimeni din cauza traficului. Eu merg zilnic cu bicicleta (traversand doua parcuri, Tineretului si Carol), fac 25 min pana la serviciu. Deci se poate.

  14. Am fost o „victima” a Bucurestiului, dar am scapat si acum ma bucur de orasul cu cea mai buna infrastructura din Europa: Barcelona. Dureaza prea mult sa fac un elogiu acestui oras, insa vreau sa iti spun ca unele idei din ceea ce ai prezentat nu sunt neaparat cele mai bune.

    1. Tramvaiele vor fi intotdeuna o idee proasta. Incarca traficul, distruge strada si au o simgura implementare buna: metroul usor gen 41, dar nu poate fi aplicat peste tot.

    2. Bicicletele par o idee minunata. Dar distantele din Bucuresti sunt prea mari pentru aceasta solutie. De asemenea, clima nu permite. Iarna e luna si friguroasa, vara e muuult prea calduroasa. Ideea de piste de biciclete care sa acoepere orasul nu e rea pentru ca in multe locuri sunt trotuare foarte largi, dar cum spuneam, nu e o solutie pentru transportul in Bucuresti.

    3. Schema prezentata mai sus cu benzile de circulatie, tramvaiul, parcarea etc. imi pare exact situatia actuala din Bucuresti. Bine, exceptand dimensiunile poate. Cert e ca parcarile pe carosabil sunt o idee foarte proasta, mai ales daca mai exista doar o banda de circulatie si tramvaie.
    Sensuri unice, o banda exclusiv pentru autobuze, fara parcari pe strada si amenzi foarte mari.
    Nu exista bun simt nicaieri in lume in lipsa amenzilor usturatoare.

    • Buna Ilenia, Barcelona este intr-adevar un oras foarte frumos. Fara tramvaie. Pe rand:

      1. Toti specialistii spun altfel. Iar tramvaie se instaleaza din ce in ce mai mult in orase importante din Europa. Solul Bucurestiului e mai putin adaptat metroului. Oricum, e vorba de solutii complementare, nu exclusive.

      2. Vezi comentariul semnat Mazeta. In cei 4 ani petrecuti la Bucuresti am folosit bicicleta si se poate, din nou in complement cu alte mijloace de transport. Timp de un an si jumatate am lucrat la Renault Technologies (apropo, industria masinilor e foarte interesata de evolutia post-masina, de aceea am si fost angajat acolo). Locul de munca era la Metroul Preciziei, eu stateam la Parcul Carol. Bicicleta imi folosea pana la parcul Izvor si apoi metro. 35 de minute total calatorie. Colegii mei care foloseau masina dublau timpul pe distante mai mici.

      3. Cred ca aici nu ai inteles schema. E vorba de o singura banda pe sens + o banda de parcare. In Bucuresti avem 2-3 benzi pe sens, cu parcare pe trotuare si biciclete „yok”. Iar tramvaiul este departe de a fi prezent atat cat ar putea fi (vezi poza cu Stirbei Voda).

      In concluzie, bucura-te de Barcelona :) Sper ca la intoarcere sau in vizita la Bucuresti sa gasesti un alt chip al orasului. Si sa vezi ca se poate.

      • Poate vad altfel lucrurile si imi pare si de aici greu sa vad Bucurestiul altfel. Eu acolo mergeam doar cu masina, dar invatasem drumuri ocolitoare si mereu scapam de trafic. Metroul aglomerat, bicicleta in continuare nu imi pare o idee buna pt oras, cu toate ca ma bucur sa aud ca se poate, iar cu autobuzul chiar nu am reusit sa am suficienta rabdare.
        Sa imi sustin macar un pic cauza, macar unul din puncte, aici nu se poate lua bicicleta in metrou in timpul saptamanii in orele de lucru :)
        Si situatia cu o banda + una de parcare, nu imi pare viabila, mai bine un sens unic si parcari subterane sau supraetajate, imi pare ciudat sa se piarda 50% din strada pentru parcare.
        Dar tin pumnii si merci de urare, momentan abia astept urmatorul drum in Bucuresti sa vad Podul Basarab, mai ales ca ultimii 4 ani i-am petrecut in jurul Leului, asa ca deja e o problema personala :)

        • Da Ilenia, nici in Bucuresti nu se poate cu bicicleta in metro (sunt niste autocolante simpatice care anunta asta). Insa eu vorbesc, asa cum spuneam de solutii, nu de stadiul actual al lucrurilor. :)

          Pe de alta parte, ce spun eu nu exclude ce spui tu, din nou, e vorba de solutii complementare. Ceea ce spui tu despre sens unic este perfect adevarat si necesar in Bucuresti pe strazi inguste :) Ce faci insa cu marile bulevarde de care nu ducem lipsa? vezi desen :)

          O paranteza importanta: Una din caracteristicile interesante observate de mine in cultura dialogului in Romania este ca oamenii, desi sunt de acord, incearca neaparat sa contrazica (cam ce ai facut tu in prima postare, no offence intended, I hope none taken). In felul asta am ajuns la o discutie contradictorie care de fapt nu este contradictorie. Deci, una din cauzele profund culturale a impasului in care ne gasim este ca oamenii nu accepta, in Romania, sa construiasca in jurul argumentelor celuilalt, si incearca neaparat sa spuna de ce nu se poate, sau sa demonteze pentru ca apoi sa remonteze (cateodata spunand acelasi lucru sau unul complementar si nu exclusiv asa cum se pretinde). :) Vezi stereotipul verbal de la noi: „Nu, da’…”. E socant daca te gandesti bine. Sper ca, expusa fiind unei alte culturi, vei reflecta asupra celei proprii si vei schimba la nivel individual acele posibile frane :) Invitatie deschisa tuturor de altfel :)

  15. My 2 cents:

    1. Ingroparea traficului (tunele est-vest / nord-sud). Centura nu este o solutie.
    2. Concentrarea pe solutia metroului (subteran, nu usor). Mm statii, mai dese, mai multe linii secundare.
    3. Spalarea populatiei care foloseste mijloacele de transport in comun (altfel eu nu mai merg cu asa ceva nici batut). Eliminarea gastilor de tigani care dau cu jula prin autobuze.

    • 1) E imposibil. Fii realist. Tot ce se poate face sunt solutii punctuale (de exemplu unele intersectii mari sa fie facute cu pasaje subterane, iar in alte zone sa se faca pasaje pentru pietoni cu tot ce trebuie pentru a fi accesibile si persoanelor in carucioare)

      2) De acord, insa ar trebui valorificate si vechile linii de tren industriale, pentru a avea si trasee de suprafata cu legaturi spre comunele din jur. E mult mai ieftin decat metrou pana-n Ilfov.

      3) Pana atunci, as prefera linii de tren sau metrou pe traseul Gara de Nord – Aeroporturi pentru a scapa de taximetristii dubiosi.

      • Uită-te la spanioli şi francezi, două popoare aflate la capetele opuse ale spectrului: nepoţii lui conu’ Nicolas sunt furioşi anti-automobilişti şi au fost aşa prin toate generaţiile din 1945 încoace, iar ai Regelui Juan Carlos sunt probabil cel mai automobilist popor din Europa (la ei „viteza maximă” e pur orientativă, iar o stradă medievală „prea îngustă pentru autoturism” înseamnă „mă provoci să încerc?” :) )

        Şi unii şi ceilalţi au realizat că nu se poate „capitală fără maşină”. E un nonsens, ca şi cum ai spune „bancă fără dobândă”. Şi au procedat ciudat de asemănător: când au un obiectiv pentru care traficul auto e periculos sau incomod, ÎL OCOLESC. Aşa cum au făcut tunelurile de pe malul Senei şi cel pe sub Tuileries, în centru, aşa cum vecinii lor de la Sud au un tunel practic pe sub Palacio Real şi un pod în prelungirea lui Calle de Bailen. N-are niciun rost să arzi carburant stând la un semafor interminabil, costurile cu construcţia se compensează din economia de petrol. Cât va mai fi petrol, bineînţeles.

        Noi avem 2-3 poduri de făcut, la Basarab, Otopeni, Pipera şi o mare brânză de bulevard la Buzeşti, şi bunul vostru prieten Oprescu trage de ele cum se trage de guma de mestecat.

        ~Nautilus

  16. Salut, felicitari ptr articol si mult success campaniei ‘street delivery’. Dupa 7 ani petrecuti in Bucuresti aproape ca am pierdut orice speranta ca acest oras poate reusi vre-o transformare benefica. Am incercat sa folosesc si eu bicicleta in oras, dar traficul si vitezele din traffic m-au convins ca mai bine raman sa utilizez ratb-care oricum nu costa niciun leu, pentru ca era posibil sa nu compostez bilet.

    Acum locuiesc in Amsterda iar aici o calatorie costa 2,5 euro. Folosirea bicicletei e fav si de costurile semnificative ale mij de transport in comun, de faptul ca orasul este org pentru biciclete – in 20 de minute esti oriunde in oras. Imi aduc aminte cum in Bucuresti le-am aratat unor politisti cum 3 masini erau parcate pe ‘pista ptr biciclisti’ in fata Fac de drept, si ei n-au facut decat sa ridice din umeri. Daca orasul e hotarat sa se schimbe va tb sa o arate prin actiuni, compromisuri – fen pista biciclisti printre copacii de langa Dambovita :) – nu au niciun rost, inafara de a transfera niste fonduri in maini private.

    Un arg ptr dezv orasului este pur economic – orasele, concentrarile urbane sunt centre de creatie, de dezv economica si culturala. Orasele ne-au facut destepti. Idea de a arunca univ si batranii la periferii sau pe altundeva mi se pare impotriva ideii de centru cultural, de loc ptr comunitate. universitatile sunt inima oraselor, ele alimenteaza teatre cinema baruri, strazi.

    • Ai uitat să precizezi şi motivul pentru care Amsterdam e un oraş anti-automobilistic, deşi ziarele serioase vorbesc de el de ani buni: solul e foarte moale şi mlăştinos şi nu rezistă la un trafic intens, care ar putea duce la ondularea/”scufundarea” pavajului, fisurarea clădirilor, podurilor etc, astfel încât autorităţile încearcă pe cât posibil să descurajeze utilizarea automobilelor (restricţii de circulaţie, sensuri unice, străzi închise traficului auto, locuri de parcare mai scumpe ca apartamentele, imposibilitatea de a parca în afara locurilor amenajate, pe străduţe, umflarea costului carburantului – cam cu 30% mai scump ca la noi etc) şi ocolirea oraşului propriu-zis prin centură (A10, în regim de autostradă).

      După cum se vede în poza de mai jos, clădirile construite pe teren moale nu o duc prea bine:

      http://www.flickr.com/photos/18101207@N00/3237144500/

      (După cum se vede în aceeaşi poză, ideea de a nu exista deloc autoturisme nu prea e luată în considerare. Mai curios ar fi, din partea unui martor ocular: cum se descurcă ei cu aprovizionarea magazinelor, cu camionul sau microbuzul, pentru care e şi mai puţin spaţiu?)

      ~Nautilus

  17. Cum este putin probabil sa se poata implementa politici si strategii de dezvoltare urbana care sa elimine autoturismul personal, si dat fiind complexitatea geo structurala a orasului, eu consider ca o solutie viabila ar trebui sa ia in calcul abordarea aleasa de orasul Boston din Massachusetts. Anume, dupa ani buni de distrugere a peisajului urban cu autostrazi suspendate (care la o scara redusa incep sa apara si in Bucuresti), edilii au decis sa faca o investitie majora, sa dezasambleze autostrazile si spatiul eliberat sa fie transformat in parcuri iar traficul rutier care traverseaza orasul sa fie rutat printr-un tunel sapat sub oras (de-a dreptul).

    Cu o sosea de centura de calitate (in sensul ca permite deplasarea raapida in jurul orasului) ar mai fi necesare doua axe subterane nord-sud si est-vest care sa faca jonctiunea cu soseaua de centura si sa aiba exit-uri catre strazile majore ale orasului.

    Aceasta abordare, cuplata cu taxarea traficului in centrul orasului (zona 0) sau chiar interzicerea accesului rutier in anumite zone, orasul n-ar mai fi supra aglomerat cu trafic rutier, ar fi loc pentru trafic generat de biciclete si transport public si calitatea vietii ar fi mult imbunatatita.

    Ar mai ramane problema parcarilor, dar si asta s-ar putea rezolva prin amenajarea acestora in subteran, cum este cea de la Bucur Obor si prin amendarea reala a planului urbanistic cu reglementarea ca toate cladirile nou construite, indiferent de destinatia acestora trebuie sa aiba parcare subterana. Asa cum este in Viena, de exemplu. Solutii exista si pentru zonele stramte sau loturile de teren mici cu utilizare maxima si care nu permit drum de acces in parcarea subterana : lifturi pentru masini. Chiar existas o cladire langa Piata DOmenii care are lift pentru accesul in parcarea subterana. Deci se poate.

    • Algorab: „Deci se poate.”

      Nu se vrea.

      O calitate mai ridicată a vieţii (transport auto fără ambuteiaje, autobuze cu aer condiţionat, tramvaie cu cale de rulare separată şi plantată cu iarbă ca 41 sau 35, parcare subterană la tot pasul, mai puţine cuiburi de aurolaci, mai multe parcuri moderne) scoate imediat la iveală diferenţele sociale.

      Dacă în autobuz respiră acelaşi aer stătut şi funcţionarul şi aurolacul, la terasa din colţul blocului ascultă manele şi pensionarul cu pulover şi micul om de afaceri cu cravată, iar pe şosea stau în trafic cu orele şi milionarul cu Ferrari şi Dorel cu Dacia ruginită, diferenţele se atenuează. (Din motive asemănătoare, deşi ultimii 4-5 ani ai comunismului au fost cei mai răi, anumite categorii sociale tind să îi prefere chiar şi în faţa „perioadei de glorie” a răposatului Ceaşcă. Era epoca în care banul nu mai avea valoare fiindcă nu aveai ce cumpăra cu el, şi cât timp banul e o hârtie fără valoare, e cam greu să spui, ca un anume personaj politic: „Ciocu’ mic, aici portofelu’ vorbeşte!” şi să sugerezi ce fel de ouă ar trebui să se numere :) )

      De parcarea subterană profită cel care poate plăti pentru ea, de autostrada suspendată şi tunel cel care are o maşină mai bună, de parcul modern cel care nu stă 12-14 ore pe zi la un serviciu la fast-food şi are bani de o Kona sau un Cube, iar de terasa fără manele cel care are un grad de cultură suficient pentru a înţelege ce rahat cu pretenţii sunt manelele.

      Cât timp autorităţile depind de „votul micului şi al găleţii” au tot interesul ca bâlciul din trafic şi de pe trotuare să continue.

      ~Nautilus

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Balasescu
Alexandru Balasescu
Alexandru Balasescu este antropolog. A obtinut doctoratul la Universitatea din California, Irvine si un masterat in etnologie la Universitatea din Lyon. A predat in California, la Paris, Bucuresti si in Bahrain. Este autorul cartilor "Paris elegant, Teheran incitant" si "Voioasa expunere a ordinii mondiale", editura Curtea Veche. A fost director adjunct al Institutului Cultural Roman, Istanbul.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro