joi, martie 28, 2024

Bugetul Educației, din nou mic și fără investiții

Articol de Eugen Prună și Raluca Feher

Avem cel mai mare buget la educație începând cu 1989 încoace, se grăbește mașinăria de PR a Guvernului să anunțe triumfător, bazându-se, probabil, pe numărul imens de analfabeți funcționali creat de sistemul de învățământ românesc care nu sunt în stare să caute pe google de pildă cât  a fost bugetul educației pe 2020.
Ca să nu vă punem la muncă, cel de anul trecut a fost de 30,5 miliarde, adică 2,7% din PIB, iar în 2021 sunt prevăzute 28,507 miliarde lei, adică 2,55% din PIB.  Legea prevede că trebuie să fie de 6% din PIB.

Oricum am analiza sumele, în valoare absolută din PIB ori ca procent din acesta, rezultatul este ca la Radio Erevan. Educației nu i s-a dat mai mult, ba, dimpotrivă, i s-a luat, atât de mult încât socoteala arată că va avea bugetul cel mai mic din 1995 încoace, adică pe vremea lui Nicolae Văcăroiu.
Parcă ar fi lucrat cineva în ciuda ministrului educației, care a amenințat cu demisia dacă nu primește un buget mai mare decât în 2020.
E drept că ne-am învățat ca toți cei care folosesc demisia doar ca pe un vehicul populist de tip “Mircea, fă-te că lucrezi” să uite să pună în aplicare amenințarea și să își acopere eșecurile cu scuze de tipul: greaua moștenire.

Cu ce nu ne putem obișnui sunt știrile despre copii înecați în latrinele din curtea școlilor de țară care nu au mai fost renovate din 1970.
În iunie anul trecut, Newsweek scria că numărul unităților de învățământ cu grupuri sanitare în exterior, fără apă și canalizare este de 2.219, din care doar o treime au finanțare. Județele cu cele mai multe școli care au toalete în exteriorul clădirii sunt: Bacău (153), Botoșani (218), Buzău (68), Dolj (112), Gorj (57), Iași (174), Neamț (59), Olt (79), Suceava (162), Vaslui (266), Vrancea (105), adică fix fiefurile baronilor locali Arsene, Oprișan, Buzatu sau Paul Stănescu.
Oare de ce se autosabotează PSD-ul?, ne întrebăm dar răspunsul este că toate guvernele ultimilor 15 ani, social-democrate, democrate, liberale, sau tehnocrate și-au arătat dezinteresul complet pentru investiții în reabilitarea, modernizarea și dotarea școlilor românești. O statistică sumară arată că, în mediul urban, numai una din cinci școli are sală de sport, iar în cel rural, una din 20. Asta în județe dezvoltate cum sunt Ilfov, Timiș, Iași, Brașov, Prahova.
Ultimele investiții în infrastructura școlară au fost făcute în 2002-2004, perioadă în care s-au construit aproximativ 500 de săli de sport școlare mari, cu tribune, și ultimele dotări la nivel național au fost făcute în 2005, când nu toate școlile au primit câte 10 calculatoare și o tabletă inteligentă. 
Adevărul este că niciunul din guvernele post-decembriste nu a propus și nu a adus niciodată în dezbatere publică un program național de investiții în învățământ.
Avem, în continuare, școli și grădinițe care funcționează în clădiri din interbelic, neconsolidate sau nici măcar renovate, iar majoritatea comunelor din România nu au capacitatea financiară susținerii investițiilor, căci dacă bugetul lor anual este mai mic decât jumatate din cel necesar construirii unei săli de sport școlare, ce să mai vorbim de lucrări de construcție sau reabilitare a unor clădiri!?
Dar ce treabă au comunele cu investițiile în școli?

Pe înțelesul tuturor, finanțarea educației, a învățământului preuniversitar, are două surse, guvernul și administrația publică locală/județeană și două componente, funcționare si dezvoltare.
Guvernul bugetează educația școlară prin costul standard per elev, adică o sumă pentru fiecare elev. Înmulțim alocarea (pentru 2020 este de 6111 lei pe elev), cu numărul elevilor și avem bugetul școlii (cheltuieli cu salarii, bunuri și servicii etc.), adică bugetul pentru funcționare. Mulți elevi într-o clasă (28-36), rezultă un buget mai mare. Puțini elevi (12-18 în clasă), bani nici de salarii. După cum se vede, școlile mari, din zone centrale urbane, sunt clar avantajate.
A doua sursă de finanțare este cea din partea administrațiilor locale și județene, care sunt proprietarele școlilor. Consiliile județene se implică arareori în bugetarea educației, cu excepția celei speciale, iar localitățile finanțează după posibilități. Adică peticesc, dacă pot, bugetul pentru funcționare, alocat de Ministerul Educației. O comună bogată, cu un primar gospodar și bine conectat politic, are o școala modernă, vezi Ciugud-Alba, Brazi-Prahova, Peștera-Constanța, Florești-Cluj etc. O comună necăjită cu un primar fără preteni =școală săracă, aici exemplele sunt nenumărate.
Investițiile mari, cele făcute din banii Ministerului Educației, trec prin mâna Companiei Naționale de Investiții (CNI), structură aflată în subordinea Ministerului Dezvoltării, care se ocupă de-a valma de construcții de stadioane, cămine culturale, spitale, sisteme de canalizare, blocuri în zone defavorizate. Și săli de sport. Și școli.
Problema nu e doar că CNI e o instituție care aprobă o sală mică de sport în 2-3 ani și o construiește în alți 2-3, ceea ce face ca drumul parcurs de un proiect, de la propunere la inaugurare, să fie de cel puțin 6-7 ani.
NU.
Adevărata problemă este că CNI este doar un instrument de fraudare a banilor publici și de alimentare cu bani pentru partid, o instituție în care nu există interes să se preia și execute lucrări de mici dimensiuni, împrăștiate în satele și comunele României, de unde nu poate să scoată atât de mulți bani cum o face cu proiecte gigant de tip cazinoul din Constanța sau stadionul Steaua.
E drept că tot Compania a fost cea care a construit faimoasele săli de sport de care vorbeam mai sus, la prețuri exorbitante, în afara orașelor sau în locuri în care nu existau suficienți copii, pe vremea când la conducerea Ministerului Dezvoltării era Elena Udrea. Dar aceea a fost o afacere extrem de bănoasă, nu muncă patriotică, așa cum ar trebui să fie acum.
Iar Manuela Pătrășcoiu, directoarea CNI pusă în post de Liviu Dragnea pe vremea când era Ministrul Dezvoltării, a arătat în ultimii ani că știe să-și păstreze postul tocmai pentru că înțelege nevoile celor aflați la putere, oameni care își școlesc copiii în Marea Britanie, Franța sau SUA.
Deci nu o să vedem prea curând modernizări, canalizări, consolidări, construcții de săli de sport, laboratoare și alte dotări la școlile din zonele mai puțin posh ale României. În niciun caz finanțate de guvern.
Cu cel mai mic buget din 1995 încoace care abia acoperă salariile profesorilor, cu mii de școli cu încălzire pe lemne, fără avize de funcționare, cu veceuri în curte, fără un plan de investiții și fără un organism onest care să implementeze acest plan, România Educată rămâne un oximoron.

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. Pacat!
    Inceputul era promitator. Se aloca 28,5 mld. din buget vs 30,5 mld. alocati in 2020. Subdezvoltare.
    Ce a urmat insa e un discurs politicianist clasic, bazat pe ideea ca educatia are nevoie de betoane noi, cu WC interior, cu sali de sport etc.

    Ca pandemia ar fi trebuit sa schimbe radical modul de face educatie, ca digitalizarea proceselor educative este esentiala pentru generatia actuala si cele ce vor urma, ca se impune urgent o recalificare a cadrelor didactice in acord cu formele actuale de nevoi educative, ca programele scolare trebuie reformate profund, etc. – NIMIC! ABSOLUT NIMIC!.

    In 2021, chiar credeti ca achizitia de scaune si banci noi in scoli va reusi sa transforme analfabetismul functional, specific educatiei romanesti din ultimii 80 de ani, intr-un sistem educativ competitiv?!

    Foarte slab! Foarte foarte slab!

    • Ministerul Educatiei nu vrea sa schimbe nimic. Nu vrea, nu ca nu ar putea.

      Si nu vrea pentru ca in realitate actualul sistem este o vaca buna de muls pentru nenumarate „cadre didactice”, in diverse moduri: de la salarii mari pana la oportunitatile imense pentru meditatii.

      Acesti cateva sute de mii de oameni (cadrele didactice ) sunt pe de o parte o masa de votanti usor de cumparat si pe de alta parte o pepniniera de nenumarate smenuri, mici si mari din care se infrupta toti.

      Situatia este favorizata de o imbecilizare in masa, de la varfurile din minister pana la ultimul palmas din sistem avem acelasi analfabestism functiojnal ca si in masa populatiei

      • Total de acord.
        Pana profesorii nu vor fi testati inclusiv psihologic nu are niciun sens sa se pompeze bani in toata turma.
        Ei vad job-ul doar ca o modalitate de a se tine ocupati pana la pensie si de a cersi pe whatsapp tot felul de avantaje de la parinti.
        Si tot timpul se vor gasi niste parinti care vor sa isi atraga favoruri de la profesori sau altii care le este frica de sistemul canceros si nu vor iesi sa se faca dreptate pentru abuzurile financiare si emotionale la care sunt supusi copiii.

        • O testare ar fi greu -daca nu imposibil -de realizat. Am spus si mai jos – reglarea in directia calitatii trebuie sa o faca piata. Adica, de fapt – concurenta.

          Unitatile scolare nu sunt in concurenta unele cu altele. E o discutie lunga, si „cam” off-topic.

          Se aplica insa si sub aspectul dotarii si constructiei. Credeti ca ar mai dura 3 ani o reabilitare la un liceu, daca parintii ar putea sa isi mute cu usurinta copiii la alte licee, fie de stat, fie private?
          ===
          Da, pregatirea pshio-pedagogica a multor cadre didactice lasa de dorit. Din pacate, pana la sfarsitul liceului tinerii sunt vulnerabili emotional. Dar unde si de la cine sa invete cadrele didactice asa ceva? Sa nu uitam ca foarte multi sunt produsele aceluiasi sistem de educatie.

          Nu poti sa tre salvezi de la innec tragandu-te singur cu mana de par :-) .

  2. Bucurestiul este plin de sali de sport uriase, construite in ultimii doi ani.

    Nu se face sport in ele, dupa cum nu se facea nici in curtea scolii sau in alte sali. Din multiple motive. Sau, cand se face, educatia fizica se reduce la 5 elevi care bat mingea si 20 care stau pe banca. Iarasi din multiple motive.

    Rezultatul insa, este interesant:
    a) curtea scolii, un spatiu cvasieducativ, s-a dus pe apa Sambetei
    b) in mod ciudat, salile de sport sunt inchiriate diverselor companii private, pentru diverse activitati evident, contra cost; care cost include, dupa cum spun gurile rele, capitolul „diverse si nespuse”.

  3. Eu as propune trecerea scolilor in administrarea Ministerului Educatiei ]n totalitate.

    Al doilea lucru – absolut esential insa- ar fi liberalizarea educatiei. Acest lucru ar reduce imens presiunea asupra bugetului public, in paralel cu imbunatatirea invatamantului.

  4. O fi Elena prima vinovata? o fi!
    Dar cele 400 de sali de sport s-au construit in vremea guvernarii lui Nastase, existind un pariu intre el si Tiriac.

  5. In primul rand aveam nevoie de un altfel de ministru, dar nu a fost sa fie. Romania educata un mare fas. Schimbat sistemul de titularizare scoaterea gradelor 1 si 2. Performanta sa determine contractul de munca. Dupa doi ani daca nu ai rezultate cu elevii, esti pus pe liber, daca meriti cu adevarat inca doi ani de contract. La gradi doar 10 copii in o grupa, la primara 15, iar gimnaziu si liceu doar 20. Astfel se poate cunoaste bine elevii si verifica ce au reusit sa invete. Curatarea manualelor de balast, munca in echipa ale elevilor pe mici proiecte. Invatarea empatiei, a responsabilitatii si corectitudinii.

    • Asemenea lucruri pot fi realizate numai daca se accepta liberalizarea invatamantului.
      Numai concurenta poate regla
      Administrativ rezultatele sunt limitate, daca nu ai o reforma reala,

  6. De ce este nevoie de CNI?
    Ce s-ar intampla daca ar fi desfiintata?

    ===

    Ce pazesc asociatiile sportive? Nu ar fi logic sa colaboreze si ele?
    Avem destule stadioane nefolosite.

    Ce se intampla in Arena Nationala? O adunare politica la 3 ani si 1 meci pe luna? Restul timpului de ce nu e folosita pentru sport cu elevii? In jurul ei sunt spatii imense. Evident, nefolosite.

    De ce tot construim cand numarul de elevi tot scade?

    Asa cum am mai spus, in afara de capturarea educatiei de o armata de profitori de toate categoriile, Romania mai sufera si de indiferenta si lipsa de spirit practic.

    Iar indiferenta si lipsa spiritului practic vin din imbuibare, din rasplata pe care statul o acorda lenei cronice. Veniturile din invatamant si cercetatre sunt uriase daca le compari cu efortrul si cu rezultatele.

    UE aloca bani pe care Romania, in deplin consens si cu alte tari membre, ii arunca pe tot felul de aberatii.

    Renovam scoli pe banii Romaniei si ai UE pentru a produce cu succes mai multi analfabeti.

    Daca prin absurd s-ar taia de tot bugetul Educatiei, elevii ar invata mult mai bine.

  7. Eu as fi de acord ca lucurile sa se petreaca astfel ;
    – cladirile institutiilor de invatamint public sa fie in patrimoniul UAT-urilor
    – cheltuielile de intretinere si functionare a acestora sa fie suportate tot din bugetul UAT-urilor
    – inspectoratele scolare sa fie desfiintate
    – recrutarea personalului didactic sa fie facuta de UAT-uri
    – ministerul sa asigure din bugetul national salariul minim pe economie pentru cadrele didactice ; restul de la bugetul UAT-urilor pe creiterii stabilite local .
    Si inca ceva ; invatamint gratuit pina la clasa a 8-a si accesul liber pe piata a institutiilor de invatamint privat .
    Poporul asta trebuie responsabilizat la orice nivel . Pomana din bugetul national trebuie sa inceteze .

    • Desfiintarea inspectoratelor scolare ar arunca educatia pe taramul bunului plac, cu efecte catastrofale. Inspectoratele sunt o bizarerie, recunosc, dar ele ar trebui inlocuite cu un sistem de certificare a studiilor de nivelul liceului, astfel incat sa existe o minima garantie a calitatii.

      ===

      Sunt perfect de acord cu accesul pe piata al unitatilor de invatamant private (la nivel de gimnaziu si liceu), numai ca legal acest lucru exista. Doar ca li se impun atat de multe conditii unitatilor private incat de fapt infiintarea lor este impiedicata iar functionarea lor ajuge sa fie identica cu a celor de stat.

      ===
      Cadrele didactice sunt superbine platite.

      Este insa foarte dificil, daca nu imposibil, sa imaginezi criterii de evaluare. Evaluarea este o marota nationala, toata lumea se gandeste la asta. Doar ca practic este imposibil.

      ===

      Recrutarea personalului este prin natura sa o sarcina a colectivului educational, nu poate fi lasata la mana UAT-urilor.

      ===

      Cum am mai spus si in alte dati, este imposibil sa faci o reforma reala a invtamantului prin micro-management, adica prin liste uriase de drepturi si obligatii care sa coboare pana la cel mai de jos nivel de decizie.

      Asa ceva a fost posibil in regimul comunist, acum nu se mai poate.

      Daca va luati mai mult timp sa analizati masurile propuse, veti vedea ca fiecare necesita ale masuri pentru a fi puse in practica, iar acele altele – alte masuri. Si tot asa, pana cand ajungeti la o lista de sute de drepturi si obligatii, devenind imposibil de gestionat.

      Problema majora a educatiei romanesti este ca elimina concurenta si exacerbeaza rolul statului. O asemenea abordare conduce la distorisiuni majore, ce nu pot fi corectate prin alte masuri interventioniste.

      Nu puteam avea o educatie capitalista folosind un management comunist.

      • Sa avem pardon, dar evaluarea cadrelor didactice se face si in capitalism! Poate in era primitiva cand se pictau pesterile nu era necesara evaluarea!

        • Evaluarea salariatilor din primarie stiu ca o face seful de birou .
          Intr-un liceu cine face evaluarea profesorilor ? Probabil tot cei din interior . Sau inspectoratul .
          Evaluarea o face piata libera . Citi din absolventii unei promotii isi gasesc loc de munca pe specialitatea absolvita ( cu diploma de bacalaureat sau licenta ) ? Invatamintul public produce analfabeti si inutili pentru o piata a muncii care cere altceva . Sint mentinute specializari si catedre numai si numai pentru ca niste constipati mintal sa poata iesi la pensie . In mediul privat o sa gasiti oameni care au schimbat multe locuri de munca si fise de post in 20-30 de ani . Pentru ca piata este in miscare . In mediul bugetar o sa gasiti ,,insurubati” pe post de 20-30 de ani . Pentru ca ling clante politice sau sint membri in clanuri si cumetrii de orice fel .
          Si inca ceva ; cetateanul care plateste tot in economie este cel care trebuie intrebat daca este multumit de functionarul public si bugetar .

  8. Bun, dle Pooescu, lucruri corect gandite! Dar il vedeti pe actualul ministru sa faca asa ceva?!! Nici poveste, iar Romania educata un basm cu merele de aur!

  9. E suficient, tinerii invata mai mult de pe Youtube decat de la profesori pt ca asa se doreste iar facebook si alte medii precum mesageria vocala inlocuiesc atat scrisul cat si cititul iar Wikipedia oricum le stie pe toate.
    Digitalizarea isi devora proprii copiii.

    • Educatia online, cu diverse forme si metode de indrumare si orientare devine incet-incet regula.

      Scoala ca institutie rigida, cu ani de studii, programe fixe si evaluari pe baza de probleme apune.

      Ea este tinuta in viata numai si numai pentru a mentine locuri de munca in invatamant, locuri de munca din ce in ce mai putin utile. Dar cine risca sa arunge in somaj atatia oamen?!

      Nu e vorba doar despre digitalizare aici, ci despre o forma cu totul si cu totul noua de educatie, foarte dificil de inteles de cei peste 30 ani.

      In acest context, investitia in cladiri scolare este una hazardata. Scolile nu vor disparea, ci se vor transforma puternic :-). Din aceasta perspectiva investitiile in infrastructura scolara sunt risipa curata. Cine s-a gandit macar o secunda ca de fapt ele ar trebui sa gazduiasca spatii de transmitere, baze de date si alte asemenea?

      Principala problema in acest moment este dupa parerea mea infrastructura de transmitere de date depasita si prost organizata, vulenrabila la cele mai mici dezastre si dificil de dezvoltat.

      Consider ca ar trebui investit in viitor, nu in trecut. Punem potcoave la cai morti.
      ===

      Evolutia educatiei va avea loc foarte repede, probabil intre 10 si 20 de ani. Cine pricepe din timp chestia asta, are sanse, cine nu, nu.

      Cea mai pretioasa resursa a unei tari este tineretul, in special tineretul cu spirit intreprinzator. Pe acesta nu o sa-l tina in tara scolile cu fatade minunate si nici salile de sport unde nu se face sport.

  10. Și totuși, sunt proiecte la faza de studii fezabilitate pentru dezvoltarea infrastructurii școlare. Proiecte frumoase în comune care așteaptă finanțare sau avize de la diferite Instituții publice pentru reabilitări, terenuri de sport, grădinițe și afterschool. Sunt oameni implicați care se străduiesc și nu renunță.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Eugen Pruna
Eugen Pruna
Eugen Pruna, profesor Colegiul Național A.I. Cuza Ploiesti. Fost ofiter SRI

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro