Ca specialist pe bugetul Uniunii Europene și fost negociator din Parlamentul European implicat în negocierile tehnice ale bugetului anual al UE, îmi permit să fac câteva comentarii despre bugetul UE, cu ocazia audierii de joi, 7 noiembrie, a comisarului desemnat Piotr Serafin pentru unul dintre cele mai importante portofolii ale acestui mandat – Buget, anti-fraudă și administrație.
Eu spun mereu citatul acesta din Martin Luther King: „Uitați-vă la bugetul unei țări, acolo veți vedea unde este inima politicienilor.” Eu cred că este valabil și pentru bugetul Uniunii Europene. Ascultați discursurile, însă dacă nu vedeți buget, degeaba. Auzim președinți de stat că vor o Europă foarte puternică, însă nu vor să plătească mai mulți bani. Haide să vedem câteva date importante despre bugetul UE.
1. Bugetul Uniunii Europene: Este alcătuit din 1% din PIB-ul fiecărui stat membru, contribuțiile statelor membre reprezentând în jur de 80% din bugetul UE. În comparație, bugetul federal al Statelor Unite reprezintă 23% din PIB-ul SUA.
2. Bugetul total al UE: În prezent, bugetul total al UE, inclusiv Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), este de 1,8 trilioane de euro pentru o perioadă de șapte ani, în timp ce bugetul anual al SUA depășește 7 trilioane de dolari.
3. Raportul McDougall din 1977: Vorbind despre ce trebuie făcut pentru a face UE competitivă, raportul menționează că bugetul anual al UE ar trebui să reprezinte cel puțin 5% din PIB-ul fiecărui stat membru. Însă statele membre nu doresc să dea atâția bani UE.
4. Puterea bugetară: Un buget mare ar însemna mai multă putere pentru tehnocrații UE și mai puțină pentru politicienii la nivel național.
5. Împrumuturi și rambursări: Începând din 2028, UE va trebui să ramburseze anual între 15 și 20 de miliarde de euro din împrumuturile contractate pentru PNRR. Aceasta va reprezenta o parte semnificativă din bugetul anual de aproximativ 200 de miliarde de euro al Uniunii, având un impact asupra fondurilor disponibile pentru alte programe, cum ar fi Erasmus+, care dispune de circa 5 miliarde de euro pe an. În mandatul trecut, UE a realizat un lucru fără precedent – s-a împrumutat colectiv, oferind statelor membre o parte din fonduri sub formă de granturi și o parte sub formă de împrumuturi la dobânzi extrem de favorabile. Însă aceste sume, distribuite prin Planul Național de Redresare și Reziliență, trebuie plătite înapoi și au un cost.
6. Republica Moldova: Deși Republica Moldova este o țară candidată pentru aderarea la UE, aceasta nu beneficiază de fondurile IPA (Instrumentul de Asistență pentru Pre-aderare), deși ar trebui. Această chestiune nu a fost abordată în cadrul audierilor pentru desemnarea comisarului pentru buget, antifraudă și administrație – unul dintre cele mai importante portofolii ale acestui mandat. Sper că la următoarele negocieri de CFM, Moldova va primi bani prin IPA, pentru că are nevoie.
7. Fondurile de coeziune: Există idei care propun ca fondurile de coeziune să fie transformate într-un fond permanent, similar RRF-ului, ceea ce ar condiționa alocarea fondurilor europene de implementarea reformelor necesare. Totuși, această propunere întâmpină rezistență din partea statelor membre, care preferă să păstreze un anumit grad de independență în privința reformelor naționale.
8. Resursele proprii ale UE: Liderii europeni care strigă că doresc o Europă mai puternică nu doresc să crească bugetul UE. Însă, și atunci când vin cu alternativa resurselor proprii, statele membre nu reușesc să avanseze într-un fel care să conteze pentru UE, cum ar fi taxele pe tranzacțiile financiare. Propunerile în acest sens includ taxe pe emisii de carbon, taxe pe tranzacții financiare și alte mecanisme de ajustare la frontieră, acestea ar trebui sa ajute la plata datoriei RRF.
9. Regulamentul privind statul de drept și Parchetul European: Desigur, în mandatul trecut s-a votat regulamentul care condiționează bugetul UE de respectarea statului de drept. Altfel zis, dacă se constată corupție, fraudă, audituri prost făcute, Comisia poate să blocheze fondurile europene. Este important ca banii europeni să fie protejați și cetățenii să aibă încredere. Tot în mandatul trecut, în 2021, Parchetul European a devenit operațional. Aceasta este o cooperare consolidată, care sperăm să se extindă la toate statele UE și să fie un instrument de recuperare a banilor europeni la bugetul național.
10. Deși nimeni nu îndrăznește să vorbească acum, eu sunt ferm convins că, dincolo de noile resurse, de schemele intra-europene pentru ajutoare de stat și de un buget gândit diferit pentru următorii 7 ani, UE se va mai împrumuta de bani pentru că UE este în urmă economic. La ultima întâlnire a FMI din octombrie, pronosticul a fost unul crunt, de stagnare economică. În ultimii ani, Uniunea Europeană, de la criza economică începând, a acumulat un decalaj în creșterea economică față de Statele Unite de mai bine de 12 puncte diferență. Motorul economic trebuie aprins. Și eu cred că vom avea nevoie de un PNRR nou pentru industrie și autonomia strategică.
Concluzie: Banii europeni sunt puțini, sunt foarte cântăriți, vin greu, cu multă birocrație, însă pentru România au fost mană din cer și au transformat economia noastră. Așadar am face bine să ne uităm cu atenție la problemele astea. Știți un aspect interesant? Cine negociază bugetul UE pentru 7 ani? Sumele mari nu se negociază în Parlament, ci în Consiliul European. Consiliul European este acel summit important cu șefi de stat și de guvern, iar acolo ne reprezintă președintele țării. De la cearta între Băsescu și Ponta știm că președintele trebuie să fie prezent. Bugetul pe 7 ani, sau zis mai simandicos, Cadrul Financiar Multianual (CFM) este negociat de președinți și premieri și este nevoie de unanimitate pentru a trece. Aduceți-vă aminte că data trecută a durat foarte mult timp până când țările Frugal Four au ajuns la un acord, printre care, capul răutății, actualul secretar general NATO, domnul Rutte. Ce doresc să spun este că atunci se negociază viziuni pentru viitor cu bani europeni, se negociază și alte dosare. Întrebarea este, cine ar putea să fie cel mai potrivit candidat pentru un rol de negociator în favoarea românilor?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
/
1. Se sugereaza ca 1% din PIB ar fi nimica toata. As aminti scandalul cu cei 2% pt aparare impus de Trump.
2. Se sugereaza ca multi bani la budgetul EU ar insemna un EU puternic!?
3. Se lanseaza axioma ca PNRR ar fi un mare succes si ca ar duce la progresul economic al Europei.
4. Se fac comparatii cu SUA, sugerindu-se, din nou, ca multi bani ar insemna progres economic.
5. China e criticata aspru ca isi sustine economia cu bani de la budget. Oare EU nu intentioneaza acelasi lucru?
6. Se ignora faptul ca nimeni nu are bani. Guvernul german a cazut de curind tocmai din lipsa banilor.
Si in ultima instanta nu ni se spune ce ar face EU cu banii? Nu cumva se sugereza, din nou, o economie planificata in detrimentul unei piete libere? Apropos, care a fost eficienta multor miliarde pompati in EU in ultimii ani? A facut cineva o analiza serioasa?
1. Cei 2% au fost impuși de Obama în 2014 pentru 2024. Prima dată a fost vehiculată ideea în 2002 când România voia în NATO.
5. UE urmărește susținerea unor proiecte cu uzufruct unional, nicidecum politici de dumping pentru anumite produse. E o diferență enormă.
6. Nu este cazul. Dar o anumită predictibilitate și prospecție sunt imperioase.
Important e cand a fost pusa pe tapet ideea:
„The 2% defence investment guideline
In 2006, NATO Defence Ministers agreed to commit a minimum of 2% of their Gross Domestic Product (GDP) to defence spending to continue to ensure the Alliance’s military readiness. This guideline also serves as an indicator of a country’s political will to contribute to NATO’s common defence efforts, since the defence capacity of each member has an impact on the overall perception of the Alliance’s credibility as a politico-military organisation.” https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_67655.htm#indirect
dupa aceea s-au capacitat mai serios la summit-ul din tara galilor, dupa anexarea crimeei, corect. Si totusi ai nostri vajnici teutoni nu se prinsera.
Despre bani, toata lumea vrea bani, si nefasta-mea si ea. Iata ca s-au intilnit in Baku cei de la Paris sa reduca temperatura. Cica e nevoie de bani, de multi bani, Um den CO₂-Ausstoß zu senken und sich an den Klimawandel anzupassen, wären bis 2030 jährlich 2,4 Billionen Dollar nötig, davon eine Billion, also 1000 Milliarden Dollar pro Jahr, als direkte externe Hilfe.
O nimica toata, 2,4 mii de miliarde. Musk a zis ca nici chiar el nu are atitia bani, de abia ajunge la vreo 200 de miliarde. Mi-e sila de saracii astia!
Vorbiti dv la nivel de cifre si teorie. Dar realitatea la teren este cu totul alta. Statele UE nu isi doresc mai multa coeziune decar declarativ. In fond f.tara isi are interesele ei economice si comerciale. Dupa aderarea din 2007, in Ro au existat zeci de programe cu zeci de axe de finantare. Dar putine au dus la o dezvoltare si modernizare reala. Astfel au fost construite sute de pensiuni turistice care dupa 5 ani au devenit vile private ori vandute, apoi zeci de sali de sport in comune cu populatie varstnica, la fel piste de biciclete, partii de si la sub 800m altit. fara zapada, parcuri in comune unde nu vine nineni, terenuri de sport in panta, scoli noi unde nu mai sunt elevi, bursa de peste unde nu se vinde nici un guvid, apoi dispensare noi fara medici, etc. Ce s – a reusit a fost realizarea de retele canal – apa potabila, drumuri judetene si comunale, iluminat local, camere de luat vederi, noi poduri si podete, camine culturale, reabilitari monumente istorice, semnalizari rutiere. Si acestea in comune unde primarii s- au implicat serios. Dar sunt sute de comune, orase mici unde nu s- a facut mai nimic. Dar lipsesc inca f.multe si UE nu verifica de fel cum sunt folositi banii din toate programele.
De fapt, bugetul UE nu este nici 10% din bugetele însumate ale celor 27 state componente. Pe de altă parte, este o mare discuție și luptă pentru acești bani, marile țări contributoare ca Germania și Franța vor o felie cât mai mare. Și, oare, cât or fi cheltuielile bugetare cu super birocrația de la Bruxelles?….
Mai este un aspect ipocrit al acestui Buget european. Și anume, el este un instrument de coerciție împotriva statelor recalcitrante ca Hungaria, Polonia, etc. Tot cu banii bugetari puțini se vrea a se cumpăra suveranitățile naționale ale statelor mici și nedezvoltate( foste comuniste…), adică ale „cățeilor” morți de foame și săraci, pentru a se constitui, prin coerciție bugetară, mult dorita Federație Europeană condusă de Germania și Franța….
Eu aș zice că dacă se vrea musai Federația Europeană atunci taman Germania și Franța să dea un exemplu și să renunțe ele, primele, la suveranitate, să-și desființeze guvernele și alte instituții naționale, și să fie conduse de la Bruxelles. Apoi ” cățeii” cei săraci poate vor face la fel. Poate….
Ar merita o discuție despre modul de elaborare si de aprobare a bugetului EU. Cine sunt oamenii care elaborează proiectul de buget si de cine este aprobat el? Ce se întâmpla daca Parlamentul nu aproba bugetul? Își depun cei implicați mandatul?
Daca tot se incearca o comparatie a UE – o uniune de state suverane cu US – o federatie de state cu un anumit grad de autonomie, ar fi bine, inainte de a sugera un buget mai mare, sa se faca o comparatie intre prerogativele si obligatiile guvernului federal al US cu cele ale celor 3 institutii UE. Nu sunt aceleasi, prin urmare nici bugetul nu are cum sa fie similar.
Sincer, dupa 30 de ani de tranzitie a Ro spre un stat democratic si o economie de piata, sunt arhisatul. Nici n-am apucat bine, noi romanii, sa simtim stabilitatea unui sistem economic si social cat de cat coerent, ca vin unii sa ne ceara din nou sa „tranzitam” inspre nu e clar ce! Daca inainte de aderarea noastra la UE stiam spre ce ne indreptam, nu de alta dar UE exista bine merci, functiona de ceva anisori, nivelul economic etc. era vizibile si palapabile!
Dar acum, in afara de vise umede si dorinta de centralizare a puterii, chiar nu vad limanul spre care incearca sa ne convinga Bru sa ne indreptam. Si asta cam de vreo 15 ani incoace – ca nu s-a intamplat mai nimic din targeturile de atunci. Pe ce baza, in afara de cea ideologica, ai tupeul sa ceri mai mult cand tu subperformezi de 15 ani!?
Iar cu fondurile, da sunt bune, nimic de zis, dar contrapartida este o economie expusa complet actorilor exteriori (din cadrul aceleasi uniuni). Chiar doamna Clothilde avusese un articol acum multisori ani in care echivala castigurile companiilor europene in romania (profit) cu 4-8% din pib-ul de atunci al tarii. Si dvs. sugerati oarecum o crestere a contributiei!?
In contrapartida fondurile europene cat reprezinta? mai putin! Nu consider ca e rau aranjamentul dar haideti sa nu mai mergem dupa fenta cu UE ne da si fara de ea nu mai avem nimic.
2021-2027 – Fonduri de coeziune – 31mld + PAC -20mld + PNRR -30 = 80 mdl.
PIB Ro 2023 – 330mld Euro x = 2310 mld . nu mai ponderez cu cresterea pe 7 ani.
80 mld/2310 = 3.4%
Contributie RO EU = 1% pib anual
NET la 100% absortie = 2.4% PIB/an bani intrati in RO de la EU
Iesiri profit companii externe = 4-8% (poate se va mai reduce daca iese si capitalul nostru autohton macar in regiune). Sa ne gandim doar cine sunt constructorii de infrastructura – cu mici exceptii companii straine care trag profitul din alocarile catre noi. Noi ramanem cu infrastructura, e foarte bine dar si profitul respectiv merge in afara, logic la urma urmei . E doar un exemplu.
Piata de capital, de retail, de asigurari, telecom, etc. – de cine este dominata?
Asa-i ca nu e totul chiar gratuit? Castigam totusi o anume normalizare a tarii derivata din conditionalitatile acestor fonduri dar NU primim nimic pe gratis!
@Nman…cam asa e… dar, …e si mai rau, insa ma abțin
Pai e mai rau ca o buna parte din pnrr sunt împrumuturi, nu granturi. Da ma simteam marinimos😉.
Sigur, daca are cineva rabdare sa purice la sange date macro pe CA, preturi de transfer, contracte de grup, privatizari esuate taman la momentul când trebuia sa se mai si investeasca(distributie energie etc), certificari, asigurari…. Poate ajunge la valori mai ridicate. Dar adevărul e undeva la mijloc – pana la urma nu totul a fost doar inlocuit, s-au mai creat si nise noi in economie pe care foarte posibil ca singuri nu le-am fi realizat.
Io zic ca e bine sa nu ne mai abtinem atât de la a spune lucrurilor pe nume. Si stiti de ce? Pt. Ca ne cresc generatii intregi de tipul crede si nu cerceta, care ajung la putere (economica, media, politica) si se apuca, in totala lor lipsa de cunoastere a lumii reale, sa ne persifleze ca UE ne da pe gratis iar daca nu ne convine „adevarul” lor suntem retrograzi, sosoci, putinisti etc. Si mai bine plecam la rusi… Si generatiile astea distrug iremediabil si societate si economia.
Sunt foarte de acord cu fundamentele UE dar nu si cu centralismul si suprareglementarea spre care ne indreptam. Sa fim sinceri, daca in 2000 de ani nu s-a putut crea o entitate stabila care sa inglobeze întregul continent (precum in china si india – sprafete similare) înseamnă ca faliile actuale, mult estompate fata de trecut, sunt inerente la scara geopolitica si istorica iar orice fortare accelerata a lor va sfarsi la fel ca si pana acum.
Eu am mai calculat pe aici cât pierde România ANUAL în relația cu UE. În principal, deficitul balanței comerciale de aprox 25 miliarde euro anual merge in Vest. Forța de muncă de vreo 3 milioane de români produce în vest un pib de aprox. 50 mld euro anual, care se adaugă bunăstării occidentale. Adăugați profiturile firmelor străine din România (bănci, petrol, etc) și aveți concluzia: România pierde cu mult mai mult decât primește.
Deficit comercial are și US, a avut și Romania socialista. Nu l-as lua în calcul. Plus ca în el întra și serviciile.
Cât despre diaspora, important este cât ar produce în tara, nu în afara. Vis a vis de diaspora si transfontalieri exista discuții destul de aplicate inclusiv între tarile vestice (fr -de, fr-ch, etc) cu referire la cheltuielile de formare profesionala ale statului sursa care nu mai are parte de returnarea acestora în societate din partea celor care lucrează în afara.
În contrapartida Ro are totuși acces la piață EU și dacă vom reuși în viitor sa ne mișcăm precum cehii sau polonezii mai recuperam din ecart.
Păi socotiți și Dvs: dacă 19 milioane de români rezidenți în România produc un pib de 320 miliarde de euro (2023), atunci 3 milioane cât ar produce?
Vreau să spun că România este (încă…) piață de desfacere și rezervor de forță de muncă ieftină.
haideti sa ne uitam la noi insine si din alt unghi (ca tot vorbea dl. Orgoan – in foarte buna interventie de mai sus- de ”cele mai importante portofolii ale acestui mandat – Buget, anti-fraudă și administrație….”):
https://zf.ro/opinii/catalin-dragostin-expert-in-energie-cit-ne-costa-coruptia-cea-mai-22527866
(e vorba de coruptie/frauda la nivel UE dar si RO)…”PRINTRE CELE MAI MARI ”SURSE DE FINANTARE”
Parcurg acum cartea „Drumul Matasii” de Peter Frankopan, adevarate lectii de istorie. Toate statele puternice au cucerit teritorii oentru resurse, teritorii, bogatii si sclavi, secole de a randul. In secolul 20 paradigma s – a schimbat sub ideea de democratie, libertate, drepturile omului. Dar scopul initial a ramas acelasi. Dorinta de extindere a UE dupa 1995 a fost dictata strict de interese economice si comerciale, mascate sub ideea unor programe de finantare cu zeci de axe. Dar in spatele lor cei care au avut de profitat au fost tot tarile dezvoltate ale Europei de Vest. Tarile foste socialiste care au avut intelepciunea si viteza de a folosi acesti bani europeni au reusit sa faca ceva- Polonia, Croatia, Slovenia. Altele nu au fost capabile sa atraga nici 50 % din acesti bani. Acum cand UE a cazut sub magia decarbonizarii, acesti bani se vor duce catre constrangeri si nu catre dezvoltare. Discrepanta dintre tarile dezvoltate UE si cele sarace va creste tot mai mult.
Autorul amesteca mere cu pere comparand 1% EU vs 23% SUA. De fapt ar trebui comparat bugetul national plus cel al EU (pt RO in jur de 28% +1%, pt alte tari mai hraparete chiar 45% + 1%) vs cel al Statelor Unite. Si atunci vedem 29-46% vs 23%. Biruri grele in toata Europa vs biruri mici in SUA. Ce fac guvernele de banii astia … e o alta discutie. Cert e ca impozitele raporate la PIB in Europa sunt mai mari sau mult mai mari ca in SUA.
Snow, nu e corecta nici asa comparatia. Si in US avem bugetele statelor precum si cele descentralizate, locale.
Nu am o sursa pt a identifica clar bugetele fiecărui stat ca % din pib-ul lui dar statele finanteaza serviciile sociale si de sănătate, invatamantul, intretinere infrastructura precum si construire, functionarea administratiei. De asemenea participa cu cote parti la proiecte si investitii federale. Deci, daca ar fi sa avem mere cu mere comparatia apare sub forma :% Buget fed +%buget individual stat vs % buget EU + %buget national stat.
Cum mi-a fost cam dificil de găsit % exact per stat, am preferat mai sus sa abordez problema strict dpdv al prerogativelor si obligatiilor federale vs institutii EU.
Din moment ce EU nu finanteaza niciun progam unional de sănătate (gen medicare, care intra in schema daca nu esti acoperit la nivel statal), aparare!, institutii si agentii deconcentrate, reprezentare diplomatica si nici nu este ordonator principal pt. echilibrari bugetare, etc…chiar nu o putem compara cu Fed Gov! Deci nici mai multi bani nu sunt necesari!
Nici măcar la nivel de programe de investii EU nu rămâne contributor important decât pana la un anumit nivel de convergenta, ca altfel n-am avea acea vesnica (si falsa pe global) discutie cu contributori si beneficiari net. De la un nivel de dezvoltare încolo % participatiei UE scade sensibil sau tinde spre 0, de aceea nu prea mai vezi panouri care sa indice finantare UE pe autostrăzi sau infrastructura in vest. Acele state au deja suficiente fonduri prin programele nationale de finantare.
EU are oricum 75% din taxele vamale la intrarea in comunitate, statul de intrare retinand 25%. O solutie marsava ar fi cresterea deficitului comercial 😎.
Altfel sunt de acord ca nivelul taxarii in EU este o adevărată piatra de moara economic vorbim. Si realitatea este ca asa era si pe vremea când Franklin & Co s-au decis sa se rupa de vechiul continent.