”Grecia trebuie să-și clarifice exact ce vrea”, spune ministrul german de Finanțe Wolfgang Schauble, de la catedra de profesor către elevul recalcitrant care va intra duminică în examenul de maturitate. Dar de ce nu ne-am întreba și noi, ca niște elevi care vrem să-nțelegem dincolo de ce ni se spune, dacă și Europa (a se citi UE) știe exact ce vrea!
Luni, 29 iunie, după ce a auzit de surprinzătorul (și nu chiar) referendum pus la cale de grecii Tsipras și Varoufakis, președintele Comisiei Europene, luxemburghezul Jean-Claude Juncker ține un discurs, din care aș vrea să redau un scurt paragraf.
”Mă adresez grecilor pe care îi iubesc foarte mult – nu trebuie să vă sinucideți pentru că vă e frică de moarte. Votați da, orice întrebare vi s-ar pune” (vezi aici, min 32,30). A trecut o săptămână și nici președintele sau măcar vreun asistent de-al lui n-au putut să explice acest răspuns ”à la Pythia”. Mulți au remarcat că nici măcar nu e galant, pentru o țară unde chiar un studiu recent (american) a stabilit o legătură statistică între numărul de sinucideri și perioadele de austeritate. Cum ar fi perioada de la primul împrumut de salvare acordat grecilor de Troikă în 2010, însoțit evident de măsuri de austeritate și … dincolo de acestea.
Toată lumea s-a grăbit să-i muștruluiască pe Tsipras și Varoufakis că, tocmai în leagănul democrației, nu se respectă spriritul unui plebiscit, care presupune în primul rând să pui o întrebare clară, concisă, să înțeleagă tot cetățeanul despre ce e vorba, să știe și el, turmentat sau nu, pentru cine/ce votează.
Când colo, duminică, în cabina de vot, grecul va primi o întrebare care e și greu de citit/înțeles – „Ar trebui acceptat acordul, care a fost prezentat de Comisia Europeană, de Banca Centrală Europeană şi de Fondul Monetar Internaţional în Eurogrup pe 25 iunie, care cuprinde două părţi și constituie întreaga lor propunere? Primul document are titlul <<Reforme pentru completarea programului curent şi dincolo de aceasta (and beyond, în engleză)>>, iar al doilea <<Analiză preliminară a sustenabilităţii datoriei>>” (sublinierea mea – A.L.).
Intrepretarea pe care o dă UE acestei întrebări este că guvernul de la Atena se joacă cu focul, supune la vot rămânerea în Euro. (Mai ales că un plebiscit pe această temă fusese sugerat chiar de … Germania, în mai – vezi aici). Și, sub imperiul momentului, în jurul acestei interpretări se joacă votul de duminică. Dar, dacă am putea face un salt în viitorul apropiat, am vedea că, de fapt, votul de duminică, 5 iulie 2015, s-a dat pe acest dincolo (beyond) gândit de strategii UE.
Declarativ (și nu văd de ce nu ar fi așa și în realitate), Tsipras și Varoufakis spun că nu vor ieșirea din Euro și chiar invocă faptul că Bruxelles-ul nu are cum să-i excludă din club, pentru că nu există instrumente juridice și, oricum, pagubele ar fi foarte mari pentru toate părțile. În schimb, referendumul e foarte consistent cu poziția lor – votați OXI (”NU”, adică) pentru că tot ce a venit până acum de la Troika (că le zice reforme, analize, programe etc.) aduc și mai multe tăieri de bugete și adăugiri de taxe, deci înseamnă sărăcie și … beyond.
Atena n-are nevoie să explice ce e cu toate documentele care circulă pe internet cu zeci de ștersături, tăieri și adăugiri de text (cu track changes, e simplu). În schimb, UE, Bruxelles-ul, DA, are nevoie să-și explice documentele/poziția/viziunea, dacă vrea să-și convingă, să-și atragă democratic cetățenii greci să spună NAI (adică ”DA”) și, în plus să transmită un mesaj coerent și celorlalți europeni.
Or ce ”argument” li se livrează? Spuneți DA la orice vine de la noi. Și, mai ales, nu vă sinucideți (în primul rând pentru că ne sunteți datori).
”Nu e un pachet de austeritate prostesc (this is not a stupid austerity package). Niciodată, dar niciodată (never ever) nu a fost vorba de tăieri de salarii ori de pensii. Dar, desigur, unele măsuri unele măsuri vor produce suferință pe termen scurt” – aflăm de la președintele Juncker. Și continuă dl Juncker ”dar pachetul merge mult dincolo (well beyond) de măsurile fiscale și propune un drum clar de urmat”. Ei bine … din nou e vorba de dincolo.
Mai zice președintele Comisiei Europene – ”de ce colectarea taxelor e atât de slabă? Grecia are nevoie de un sistem de taxe stabil pentru a promova investițiile. Iată de ce am susținut propunerea de creștere a impozitului pe profit, dar nu și propunerea unui rate speciale pentru profiturile din 2014”.
Să spunem că nefiind grec și neiubindu-i așa, la grămadă, pe greci, nu mă interesează de ce Bruxelles-ul se opune menținerii discount-ului de 30% la TVA-ul aplicat în insule. Treaba lor, să se descurce, poate Bruxelles-ul a analizat că toți sunt evazioniști, de s-au dus pe insule, preferă să stea în creierii munților și să privească pierdut la mare …
Dar, ca un coleg întru UE al grecilor, măcar din solidaritate și te-ntrebi: chiar așa, de unde o să plătească republica toata datoria? Dacă vrei mai mulți bani, crești taxele, investitorii o să iubească asta, că e stabilitate, guvernul o să-ncaseze mai mult și o să-ți plătești la timp ratele! Nu știu de ce nu face și restul lumii chestia asta și, din contră, state mari și mici se chinuie cu programe prostești să reducă taxele, să dea stimulente, ca să atragă investitori care, pentru că sunt încurajați să producă, au de unde să plătească impozite ! (culmea e că partea greacă a plusat, pentru plăcerea creditorilor, la creșterea ratei de la 26% la 29%, dar probabil că Troika a analizat și a ajuns la concluzia că 28% e suficient de … atractiv).
I s-a părut aberantă Troicii propunerea grecilor să impoziteze o singură dată cu 12% profiturile din 2014. Atât de aberantă că până și președintele SUA a propus, în februarie, o rată asemănătoare – o singură dată, pentru profiturile pe care corporațiile americane le țin în afara granițelor. Pe ideea tot e bine mai puțin, decât nimic. De ce n-ar merge principiul ăsta și la greci?
De ce nu recunoaștem că adevărata întrebare e cum repornim motorul, nu ce mai tăiem din el (ajustăm, rectificăm, aliniem cum îi place FMI-ului să spună, încă de pe vremea lui Poul Thomsen, ”premierul” nostru de la sfârșitul anilor 90. Pe care, apropo, îl găsim acum ca omul-forte peste Grecia din partea aceluiași FMI). Sigur, asta nu e o-ntrebare de plebiscit, pentru că ar fi prea evident răspunsul.
Dar, orice-am zice noi, de la distanță, grecii, mai de voie, mai de nevoie, au ajustat/aliniat și până acum, doar că nu prea se vede mare lucru: motorul n-a pornit! Să nu fie bună metoda?! mai ales că, după cum recunosc chiar creditorii, nici în viitor nu se așteaptă la minuni chiar în cazul scenariului A (”implementarea integrală a programului de reforme, care să ducă la efectele de creștere corespunzătoare”), îndatorarea Greciei va fi de 137% din PIB în 2020, adică mai mult decât 2010, când a venit primul pachet de salvare (bailout) a Greciei. Se va coborî la un plafon mai sigur, de 85%, de-abia prin 2030! Pentru cine va mai fi – pentru că deja înseamnă foarte mult pentru o generație, pentru acei tineri calificați care au ales să-și facă un rost în alt colț al UE sau aiurea și nu mai au vreme să se-întoarcă acasă (parcă nu ne e străin scenariul).
Prin urmare și-așa deci, cum îi pedepsim pe greci?
Am păstrat un număr din Economist din aprilie 2012: pe copertă, titlu mare – ”trei ani pentru salvarea euro”, iar imaginea – un bust în clasicul stil elenistic, cu explicația – ”vă rugăm să susțineți acest exponat, plus Spania, Italia, Portugalia și băncile europene”. Și, notau editorialiștii, nici pe atunci liderii europeni nu știau dacă ”să pedepsească sau să ajute Grecia”. Până la urmă, au ajutat … Grecia și, în realitate, întregul sistem european. Să nu uităm că, la momentul acela, părea un mizilic salvarea micii Grecii, cu un PIB de nici 200 de miliarde de euro, față de piese grele și la fel de îndatorate ca Italia, Spania. Să nu uităm nici că din banii de salvare a Greciei s-au dus, mare parte, direct la băncile creditoare private, germane, franceze etc. O știre recentă din presa internațională nota că mai puțin de 10% din bailout-ul din 2012 a mers cu adevărat în economia grecilor, pentru atât de necvesare repornire.
Am putea zice că la momentul acela, Grecia a primit un dar chiar ”a la greque”?. De care, desigur, nu putea să se ferească, pentru că, în definitiv, singură s-a îndatorat în ultimii 35 de ani!
Dar acum ne-am trezit să le scoatem ochii grecilor, văzând că sunt bolnavi cronic de supra îndatorare? Văd o statistică care spune că din 1980 încoace media anuală de îndatorare a grecilor a fost de fost de 92% din PIB, cu vârful de 175% în 2014, iar minimul în 1980, de …23%. 1980 era ultimul an înainte de intrarea în Uniunea Europeană (pe atunci doar Comunitate)! Intrare dorită de greci și asumată de restul colegilor europeni. Evident că grecii s-au bucurat să adune la greu fonduri europene (au avut câțiva ani înaintea spaniolilor, a portughezilor, ca să nu mai vorbim de deceniile înaintea esticilor) că doar și de asta au intrat în ”Europa”! Sigur că s-au bucurat să se-mprumute și mai mult, cu dobânzi mici, că doar și de asta au intrat în Euro! Dar de ce n-au sărit cu adevărat ceilalți colegi să le-nchidă robinetul dacă vedeau că se-neacă ca niște semizei iresponsabili?
Până la urmă a fost vorba de pur pragmatism, de-o parte și de alta și niciun coleg european nu s-a supărat că Grecia, o țară altă dată doar a ”crescătorilor de capre”, devenise în nici 20 de ani o piață de consum prosperă și-și găsise un drum. Si n-am mai luat în calcul rațiunile strategice de acceptare a Greciei în UE, rațiuni pe care noi, ca români, le știm încă din vremea lui Churcill – știți, povestea cu șervețelul de la Ialta.
Dar a venit 2008 și o criză mare, de tip nou, care a adus Europa în fața adevăratei provocări. Prosperitatea individuală a membrilor e și prosperitatea tuturor, o internalizăm în UE, dar problemele individuale sunt doar … probleme individuale, le externalizăm? Este o întrebare mai de actualitate decât oricând. Scriam de curând de planul Bruxelles-ului, strecurat subtil tocmai în acestă perioadă, de unificare a bazei de impozitare în toată UE. Sau, mă rog, de ceea ce ar trebui să fie un plan, pentru că e vorba de o măsură-șoc pentru toate economiile naționale, mai ales pentru cele mai mici/ vulnerabile care trebuie să lupte tot mai direct cu cele mari/independente/puternice.
Or pentru acest tip de integrare 2.0 pe care îl propune, Bruxelles-ul chiar trebuie să vină cu o altă abordare, nu mai e suficient să dea indicații, trebuie să vină și cu soluții concrete, viabile, de armonizare, în beneficiul tuturor membrilor (chiar dacă sună utopic!), pentru că toți venim cu ceva la masa comună!
Deci, dacă există un plan, el trebuie explicat. Europa să coboare în aceste zile/ore de la catedră și să-i explice grecului de rând, dar și românului, și cehului, ba chiar și neamțului ce urmează după ce voteaza „NAI” (”DA”).
Revolta grecilor de azi (și rețineți nu e vorba de lupte de stradă ca acum 3 ani! – cred că asta spune multe despre noua stare de spirit) nu e îndreptată împotriva colegilor de clasă ci împotriva acestei metode de predare a pedagogului, cu care noi suntem atât de obișnuiți. Chiar n-ar trebui să mai fim micul Ftiriadi (al lui I.L. Caragiale) care zice ”da, domnule” doar pentru că ”pământul se-nvârke în jurul soarelui trei ani câke 365 ghe zile etc. ”. Câteodată e bine să știi și de ce se-nvârte.
Am pus mai jos câteva cifre pe care le-am adunat din bilanțul primelor 300 de companii din economia Greciei, grupate după cifra de afaceri din 2013 (ultimul an disponibil). Am ales 300, cu gândul nu doar la faimoasa bătălie de Termopile, dar și pentru că 300 a avut o conotație specială pentru greci de la începutul anului, care să le amintească de starea în care se află – gospodăriile cu venituri reduse vor beneficia gratuit de 300 kw/h până la sfrâșitul anului, în jur de 300.000 de persoane vor primi bonuri de masă etc.
Primii 300 de greci ( companii după cifra de afaceri din 2013)
| Indicator | 2013 | 2010 | 2008 |
| Cifră de afaceri (mld. euro) | 110,6 | 119,1 | 124,3 |
| Profit net (mld. euro) | -1,5 | -3,4 | 2,3 |
| Profit operațional | 2,3 | 3,1 | 5,7 |
| Datorii pe termen lung (mld. euro) | 41,3 | 52,2 | 51,8 |
| Datorii pe termen scurt (mld. euro) | 52,7 | 56 | 45,5 |
| Nr. angajați (mii pers.)* | 272,9 | 383,1 | Info n.a. |
sursa – baze de date internaționale
*pentru o mai bună încadrare a datelor în peisaj, de luat în calcul că numărul de angajați la nivelul întregii economii a Greciei a fost de 4,4 milioane în 2010, iar din 2013 s-a stabilizat în jurul a 3,5 milioane de pesoane. Rata șomajului este, în prezent de 25,6%.
Acesta e economia care trebuie să se mobilizeze să plătească măcar o parte din cele peste 300 de miliarde de euro datoria externă a Greciei, din care 240 către către Troikă. Fără stimulente, fără piață de consum, vor plăti, dar la … calende.
Ultima oră: Plata la calendele grececești (un termen care nu a fost inventat de greci, nota bene) e confirmată de altfel, mai cu jumătate de gură, și de FMI, printr-un document tehnic dat publicității ieri: e absolută nevoie (”it is imperative”) de concesii suplimentare din partea statelor din zonei euro – dublarea perioadei de grație a împrumuturilor la 20 de ani și a perioadei de maturitate la 40 de ani, plus deblocarea unor fonduri suplimentare de minimum 36 de miliarde de euro în termeni foarte favorabili până în 2018 – pentru a putea vorbi, cu șanse ridicate, de sustenabilitatea datoriei grecești.
Interesant e că acest document al FMI e datat …26 iunie 2015. Adică înainte de anunțarea de către greci a referendumului. Deci, dacă FMI decidea să vină mai devreme cu știrea că ”fără noi concesii nu se poate”, cine știe? – grecii nu mai trebuia să-și dea cu părerea despre ce e cu acest … dincolo. Dar așa se scrie istoria!
PS. Cred că suntem mai catolici decât Papa și e cel puțin necolegială împăunarea pe care văd că începem să o avem și noi, românii, față de greci: că și la noi s-a tăiat, ajustat, aliniat și uite că … n-am murit și, evident, nici nu ne-a fost frică de moarte!
N-aș spune decât atât – nu știu cu ce ne-ar fi ”încălzit” pensiile mai mici dacă n-am fi avut colacul exporturilor, ajutat și prin supapa devalorizării (a se vedea saltul 2008-2009) ori dacă n-am fi putut oferi în continuare stimulente pentru investiții. Și să nu uităm că și noi am sărit binișor la capitolul datorie externă, având în continuare o datorie publică de 30 miliarde de euro, chiar și după rambursarea împrumutului de 20 de miliarde luat în 2009 de la FMI (in 2008, datoria publică era de doar 9 miliarde). În total, datoria externă bate catre 93 de miliarde (date aprilie 2015). Sigur, nu am sărit calul ca grecii, dar, cum spuneam, problema e ce facem dincolo de cifre.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Cine poate fi obligat sa pompeze alte zeci de milioane de Euro intr-o economie pe care grecii refuza s-o reformeze? Care nu poate decola fara reforme (privatizari, desfiintarea monopolurilor, flexibilizarea pietei muncii)? Cat e pensia medie in Slovacia, tara care sustine financiar pensiile nesimtite ale grecilor?!
Abureala asta stangista ar tine doar daca n-ar exista contraexemple: Irlanda, Spania, Portugalia, care au depasit criza tocmai prin aplicarea consecventa a masurilor de austeritate.
Iar FMI, unde influenta americana e decisiva, e foarte darnic cu sfaturile pe banii europenilor. (Niste destepti de la Washington au ajuns la concluzia ca Europa trebuie sa plateasca oricat pentru ca Grecia sa nu intre in sfera de influenta a Rusiei. Adica sa cedeze santajului unor aventurieri politici.)
Miliarde de Euro, desigur. Nervozitatea.
Subscriu. Văd ca unii ar vorbi despre orice altceva, dar nu despre cine trebuie să suporte cheltuielile supradimensionate și traiul bun al bugetarilor si al tinerilor pensionari greci de acum încolo, ca până acum e clar cine a plătit. Și pomana aia electorală prin salarii, ajutoate de stat si pensii, devenită între timp „drept sfânt”, e tot datorie publică si trebuie plătită și aia lunar de cineva. Singură șansă reală a grecilor de a avea pensii decente candva era să le taie pe astea de acum, dar ei preferă să mărească impozitele, după care tot ei dau vina pe ue pentru ca austeritatea nu merge. Au de ales. Ori le taie pe alea în euro, ori le primesc întregi, dar în drahma.
Iar agitatia moralista a romanului tipic. Raspunsul cel mai potrivit este ca, daca creditorii acestui datornic insolvabil cred ca-si pot permite sa-l bage in faliment, s-o faca! Problema ar fi sa fie absolut siguri ca isi pot permite.
Irlanda este o poveste cu totul diferita de Spania si Portugalia, nu vad de ce sint amestecate. Despre succesul „reformelor” din Spania si Portugalia vom mai vorbi dupa falimentul atit de dorit al Greciei.
Cine poate fi obligat sa plateasca pentru greci? Ala care stie ca o sa aiba mult mai mult de pierdut daca n-o face. Este discutabila calificarea grecilor drept santajisti, dar si daca ar fi asa ceva, ramine o realitate ca este intelept sa cedezi santajului daca alternativa ar fi mult mai proasta. Si, dupa cum o sa se vada in curind, chiar o sa fie mult mai proasta, iar zona euro isi va fringe singura gitul pentru datoria de 200 de miliarde a grecilor. Dar va fi si o parte buna in toata povestea asta – moralistii de pe la noi si de aiurea se vor simti satisfacuti. A, da, si pina la sfirsit vor repeta ca numai grecii sint de vina pentru tot. Asta le va tine de foame.
Aici morala merge mana in mana cu pragmatismul.
Nu plata datoriilor e problema, ci faptul ca grecii refuza sa-si reformeze economia si sa-si echilibreze bugetul. De-aia nu pot decola si vor avea in permanenta nevoie de banii altora. In 2011 datoria Greciei a fost redusa cu 100 miliarde euro. Degeaba.
Daca Grecia primeste bani si reducerea datoriilor fara sa faca reforme, semnalul e catastrofal. Alti iresponsabili (Podemos de ex.) vor spune: „iata, am avut dreptate, se putea si fara austeritate. Votati-ne pe noi si vom refuza sa platim datoriile, vom mari pensiile si salariile bugetarilor, pentru ca si poporul spaniol are demnitatea lui.”
Abia atunci zona Euro va avea probleme grave.
Cat despre santajul practicat de greci, acesta e de genul: „Daca nu faceti cum vrem noi, atunci ne tragem un glont in cap”. Dupa cum se vede zona Euro rezista foarte bine chiar daca Grecia a intrat practic in incapacitate de plata. Falimentul Greciei este o lectie in directia responsabilizarii popoarelor europene: cine face ca grecii, ca ei va pati.
Cum am spus, e si morala si pragmatism.
La 9:19 am scris un raspuns absolut decent, dar, desigur, in dezacord cu articolul. Vad ca acest raspuns este inca in stand-by. Foarte urat.
Planul pare a fi următorul: acum Grecia nu mai datorează bani băncilor care ar da faliment în caz de neplată, ci datorează bani FMI-ului, care nu poate da faliment. La momentul de față plățile către FMI sunt oricum suspendate pe perioadă nedeterminată, deci este timp destul pentru negocieri. Așa că datoria Greciei va fi din nou redusă cu vreo 100 de miliarde de dolari și plățile vor fi reluate peste câteva săptămâni sau peste câteva luni.
In fine o analiza obiectiva si echilibrata, care va atrage o avalansa de comentarii negative. Ar trebui subliniat ca dupa intrarea in UE imprumuturile au venit de la banci private in special din Germania si Franta. Incep sa cred, dupa ce am vazut reactiile din presa internationala, ca pur si simplu nimeni nu stie ce sa faca si care sint scenariile posibile. Toate autoritatile canta dupa ureche o melodie pe care nu o cunosc si incearca sa improvizeze. Cam ca o orhestra simfonica fara dirijor pusa sa improvizeze muzica de jazz la un jam-session. In cele din urma solistii de top isi vor lua jucariile si vor pleca lasindu-i pe cei din orchestra sa se descurce singuri. Problema este ca RO, desi a fost primita cu chiu cu vai in orchestra, este un muzician de duzina si se va vedea lasata pe dinafara.
1. Este UE doar o birocratie? este BCE doar o banca impilatoare [sau FMI]?
UE sunt si cetatenii germani, ale lor fonduri de pensie, fonduri ce -prin banci germane SOLIDE- au imprumutat Grecia. Sa-si piarda nemtii/francezii/spaniolii pensiile???? DE CE? Ba sa le mai dea bani suplimentari cu riscul ca un alt Tzeparis sa repete FURTUL peste 10 ani? Daca un individ oarecare ar avea un astfel de comportament, familia l-ar pune sub interdictie pt. insuficienta mentala. Asta sustione autorul articolului?
2. cifrele sunt cifre, interpretarea e CE VREM. Primele 300 companii daca faceau covarsitor afaceri cu statul e normal ca cifrele sa scada
3. Capitalurile BCE, BM, FMI, BERD sunt contributii ale statelor. Daca statul roman alege sa PIARDA cota de capital nu ar trebui referendati cetatenii romani? Personal zic ca daca autorul articolului alege pierderea as dori sqa plateasca si partea mea, eu neintelegand motivele SALE pentru care trebuie sa pierd bani EU [nu cred ca am dat cuiva vreun mandat in aceasta directie
4. Acceptand declaratiile sforaitoare ale lui Tzeparis nu ne gasim in povestea cu Ptrica si LUpul? Pe ce baze acordam credibilitate lui Syriza in conditiile in care nici grecii nu au facut-o? [27% voturi]
@ cinic – situația creditorului nu e așa cum v-o imaginați dvs., iar comentariul dvs. este derivat din ce v-au spus politicienii, nu din modul real cum se desfășoară lucrurile în caz de default. Este lipsit de sens un referendum în RO, punctul dvs.de vedere este ceva la modul ”nu mă interesează, eu îmi vreau banii” în condițiile în care banii nu există.
Nici dvs.și nici alt cetățean român nu sunteți contributor la FMI deci n-aveți de ce să vă dați cu părerea printr-un referendum. Când discuțiile ajung la nivelul ăsta, ele se încadrează de-acum la ”vorbe de clacă”.
un comentariu aditional. Sa presupunem ca pensiile grecilor sunt numai cu 80 E mai mari decat ale nemtilor. In zece ani trei milioane de pensionari [mai tineri decat nemtii] au INGHITIT peste 30 miliarde euro.
SIgur ca e mai mult decat a ajuns in economie, dar cine zice ca un stat asistential de talia Greciei dirijeaza bani spre economie si nu spre pomanageli sociale?
Reamintesc ca au 1,2 mil bugetari, ca au contracte de munca PE VIATA la stat.
5% din PIB adica 10 mld anual sunt cheltuieli militare [inclusiv SOLDE MARI SI SECRETE]. In zece ani fac 100 mld adica O TREIME din toate fondurile imprumutate.
Si o ultima nedumerire: avand un deficit anual peren cine le da imprumuturi in FIECARE an ca sa acopere gaurile?
Cum cine? FED-ul si BCE si alte banci centrale, inventatoare a acestui perpetuum mobile, numit TIPARNITA de bani !
Cred ca trebuie sa ne focalizam pe ideea urmatoare care are legatura cu realitatea imediata : daca Grecia iese din zona euro si din UE nu e nici un bai pentru UE. Bai este pentru Grecia. A se vedea reculul lui Cameron de a face un referendum prin care englezii sa se exprime daca Anglia ramane in UE sau nu. Pai „afaceristii” englezi traiesc pe bani europeni intr-o veselie ca si cei francezi de altfel, pe proiecte europene „extraordinare” care se fasaie la sfarsit. In definitiv trebuie sa traiasca toata lumea. Asa ca hai sa o lasam moale cu datoria pe care am avea-o fata de greci. Problema se pune cu totul invers, Grecia are o datorie catre Europa si trebuie sa returneze aceasta datorie. Daca nu reuseste sa plateasca aceasta datorie si vrea totusi sa ramana in relatie cu Europa atunci trebuie sa vina cu caciulitza in mana in fata Europei, sa-i zica scuza-ma frate (ca doar sintem in familia europeana, nu?) ca altadata nu mai fac, nu ma da afara din casa, o sa fiu cinstit, muncitor, atent cu bugetul meu,etc. Si este indispensabil ca lucrurile sa se intample asa (si gasesc ca Schauble al nemtilor vrea ca lucrurile sa se petreaca asa, omul are bun simt cred eu) pentru ca altfel chiar nu mai exista nici o ordine de nici un fel si nici bun simt. Daca Grecia vrea sa suporte o revolutie, atunci va vota NU la referendum si se va descurca singura, daca în schimb vrea sa nu iasa din casa Europei unde-i cald si bine pana una alta, va vota DA la referendum (implicit va recunoaste ca a gresit) îsi va lua caietelul de contabilitate in manutze, si va incerca sa corecteze prostiile contabile pe care le-a facut si va incerca sa le repare cu ajutorul fratelui mai mare.
Ce sa mai vorbim, daca ai iesit din Europa atunci ai îmbulinat-o si asta ne-o spune nimeni altul decat perfidul Albion.
1 . Inainte de a ne intreba cum repornim motorul , nu ar fi oare folositor sa avem in vedere cateva detalii elementare :
– sa ne asumam , fiecare , responsabilitatea pentru modul in care ne evolueaza viata ?
– sa cheltuim cat producem ( sa nu ne mai imprumutam pentru traiul zilnic ) ?
– sa incepem sa tinem seama ( cat de cat ) de Realitate : nimeni nu ne-a obligat sa facem datorii / nimeni nu are obligatia sa munceasca pentru ca noi sa traim mai confortabil / nimeni nu are obligatia sa ne plateasca ( stearga ) datoriile ?
Altfel , e lucru stiut : e nasol tare sa muncesti , al mai misto e sa primesti mokka – totul , daca se poate .
Exista o singura problema , la care constat ca nimeni nu se grabeste sa raspunda : de unde ?
2. Io zic ca exista oarece diferenta – sub aspectul oportunitatii / eficientei – intre o restructurare acordata unui datornic care incearca / mimeaza asumarea responsabilitatii si cea acordata unui datornic care nu este capabil ( macar ) sa depaseasca faza acuta de negare a Realitatii .
E amuzant cum puturosii se simt , intotdeauna , indreptatiti sa pretinda ” solidaritate ” din partea fraierilor care asuda pentru ei .
Totusi , io zic ca e cam exagerata pretentia ” oamenilor de bine ” ca cei tepuiti sa ii compatimeasca pe tepari si sa se declare fericiti ca sunt obligati sa munceasca pentru niste neispraviti .
subsemanta, posesoare de credit ipotecar si de card de credit, declar ca bancile la care am datorii sunt niste iresponsabili, care m-au fortat sa iau banii, si prin urmare sa-i cheltuiesc (ca doar nu aveam bani sa ma uit sa ei !). ma declar independenta de respectivele banci si manipulatorii financiari internationali care vor sa-mi popreasca juma’ din salariu si deci demisionez (ca sa nu aiba de unde sa-mi opreasca banii)
acum sunt fericita, imi voi emite moneda proprie si voi face schimburi cu alti independenti de pe strada mea :)
ue: „grecia, daca vrei mai multi bani, trebuie sa reduci deficitul bugetar. daca nu vrei sau nu poti sa faci asta, vrem sa iei o lista de masuri concreta si publica, menita sa duca la o scadere a deficitului pe termen mediu, cum nu se poate pe termen scurt.”
autor articol: ue nu stie ce ii cere greciei…
pentru ca logica…