Bunul român în viziunea PSD

Comunștii români și-au construit și consolidat supremația, vorba lui Adrian Cioroianu, „pe umerii lui Marx”, ale cărui scrieri, de fapt, nici măcar nu le citiseră.
Lui Marx, Engels, Lenin și, pentru o anumită perioadă de vreme lui Stalin, aceiași comuniști români le-au adăugat în chip de cârje și câte ceva din gândirea legionară, confirmând, mai mult și mai apăsat decât s-a întâmplat în celelalte țări din Estul Europei cât de apropiate sunt extrema dreaptă de extrema stângă. Așa s-a născut sau, mai degrabă, a revenit pe tapet și în discursurile lui Nicolae Ceaușescu conceptul de om nou. Care stătea acasă, nu se plângea că lucrurile merg prost în țară, nu voia să știe de birourile de pașapoarte, critica Europa Liberă și aplauda frenetic tot ceea ce îi ieșea pe gură Geniului Carpaților.
Omului nou, concept intrat în hibernare după decembrie 1989, îi ia loc în vremea din urmă un altul. Acela de bun român. Care este adeptul PSD-ului, iubește guvernarea PSD-ALDE, nutrește un veritabil cult pentru președintele social-democraților, dl. Liviu Nicolae Dragnea, este dușmanul străinătății, o străinătate demonizată, despre care spune că ar vrea să ne subjuge, vede negru în fața ochilor în momentele în care i se vorbește despre Europa, UE și valorile acestora și care, în ultimele zile, a ajuns, desigur, la comandă, la concluzia că ar fi mult mai bine dacă am pune în practică un RO-EXIT.
Bunul român a aplaudat în picioare, precum au făcut membrii guvernului României, discursul mustind de platitudini și orgolii infantile rostit de d-na Viorica Vasilica Dăncila de la tribuna Parlamentului European de la Strasbourg, discurs care nu a stârnit decât sufragiile a doi-trei europarlamentari de extremă dreaptă și dezacordul tuturor celor de bună credință. Bunul român se oripilează atunci când află că 47 de membri ai Parlamentului European i-au trimis o scrisoare dezaprobatoare, extrem de critică, premierului agramat al României la aflarea veștii că în țara noastră se aruncă pe fereastră 40 de milioane de euro pentru un referendum nu doar de o inutilitate evidentă, care nu numai că ne-ar întoarce acolo unde eram înainte de decembrie 1989, ci și ar pregăti terenul pentru alte ticăloșii pesediste, eventual pentru legea anti-avort ori pentru aceea a reintroducerii pedepsei cu moartea.
Bunul român merge cuminte la referendum, ascultând îndemnurile PSD, ale liberalilor iliberali, unii dintre ei impregnați de gândire de tip fascistoid, ale fruntașilor clerului ortodox și ale marilor pastori ai cultelor neo-protestante ori al necurățatei de păcate Academii Române. Bunul român o elogiază pe semidocta doamnă Dăncilă, o felicită pentru rușinoasa-i prestație de la Strasbourg, după modelul infractorului Dragnea, o declară și pe ea „bun român”, un bun român cu coroniță, așa cum a făcut vida Carmen Dan și declară, asemena d-lui Călin Popescu-Tăriceanu, că „doamna Dăncilă ne face cinste”. Ori chiar o ceartă pe aceeași doamnă, așa cum a făcut dl. Eugen Orlando Teodorovici, că nu a cerut demisia d-lui Frans Timmermans.
Bunul român repetă că buni români, că adevărații patrioți ar fi cei din PSD, partidul care pregătește, prin proasta-i guvernare, falimentul României și care își dorește să sosească cât mai repede momentul în care țara să devină locul de promenadă, Raiul Infractorilor. Un Rai în care rolul Sfântului Petru ar urma să fie jucat de dl. Darius Vâlcov, iar cel al lui Dumnezeu de dl. Liviu Nicolae Dragnea.