duminică, aprilie 18, 2021

Câștigarea încrederii

Am citit în cursul anului 2018 aproape toate cărțile care au apărut la feluritele edituri românești și care într-un fel sau altul au vorbit și despre cât de puține lucruri am izbutit să facem noi, românii, în cei 100 de ani de Românie Mare.
Am scris și eu de-a lungul unui an întreg ba pe site-ul contributors.ro, ba pe adevărul.ro multe, poate prea multe articole și editoriale fie despre același lucru, fie despre cum am ratat sărbătorirea și consistentă, și decentă a Centenarului. Nu avem șosele, nu avem infrastructură, nu avem spitale, avem iun sistem de învățământ tot mai debil, nu avem un proiect de țară, singura construcție pe care am izbutit să o terminăm și nici pe aceea complet din decembrie 1989 încoace este Catedrala Mântuirii Neamului.
Însă cu toate acestea cred că cea mai cumplită ratare este reprezentată de faptul că, la 100 de ani de la Marea Adunare de la Alba Iulia și la vreo 94-95 de ani de la celebra conferință despre minorități și despre drepturile pe care românii, ca învingători ai istoriei, oricum așa păreau ei atunci, le garantau minoritarilor, conferință rostită în 1924 de Iuliu Maniu, multiplicată mai apoi în broșură, încă nu avem încredere unii în alții.
Românii nu cred ori nu cred încă îndeajuns în buna-credință a maghiarilor, maghiarii nu se simt atât de confortabil pe cât o credem ori vrem să o credem noi în România sau în zonele preponderent românești din țară. Sărim ca arși atunci când profesorul Lucian Boia scrie o carte în care arată felul în care s-a românizat România. Iar pe data de 1 decembrie 2018, dar și cu câteva zile înainte, am primit cu îngrijorare vestea că un grup de pretinși patrioți români din Sfântu Gheorghe se dau de ceasul morții să blocheze reprezentarea unui spectacol de teatru pus în scenă la Teatrul „Andrei Mureșanu”, spectacol intitulat Nu chiar 1918. Jucat acolo de actori de etnie română. E drept, muzica de spectacol e scrisă de un artist maghiar pe nume Konya Uto Bence. O fac pentru simplul motiv că textul îi aparține unui intelectual de mare calibru, universitar și dramaturg ungur din România pe nume Székely Csaba.
Am aflat pe urmă că patrioții gureși au recidivat, au mai pus de câteva demonstrații de protest, fără a ști nimic despre felul în care scrie literatură dramatică Székely Csaba, nici despre cât de ironic este el în primul rând cu co-naționalii lui (a se vedea trilogia Beznă de mină) și pentru asta este privit cu reticențe și de ai săi, acum și de ai noștri. Firește, patrioții cu pricina habar nu au despre cât de bine vorbește el limba română (naționaliștii anti-europeni care populează azi guvernul României ar putea să ia lecții de la el) și, desigur, fără a vedea măcar 15 minute din spectacol. Măcar ultima secvență.
Da, e vorba și în piesa lui Szekely Csaba, și în spectacolul lui Cristian Ban despre hoție, minciună, festivism, despre cum ne furăm nu doar căciula, ci ne furăm la propriu unul pe celălalt, e vorba despre corupție, despre metehne care ne aparțin. Vedem un primar care a obținut de la Ministerul Culturii și Identității Naționale 100.000 de euro pentru un spectacol în care să celebreze Centenarul. Acesta pune de o șușă și plănuiește să fugă după aceea cu amanta și cu banii peste hotare.
Auzim și vedem pe scenă oameni ai zilelor noastre, săteni care sunt puși să îi joace și să rostească vorbele rostite la Alba Iulia de marile personalități ale Ardealului care la Arad sau la Oradea au pregătit marele act istoric de la 1 decembrie. Mai vedem și niște bieți săteni pe care primarul cu pricina îi păcălește, cerându-le să joace personaje simbolice precum Ardealul, Moldova și Țara Românească. Însă după ce am râs cu gura până la urechi de impostură, de patrihoți, de mincinoși, după ce am aflat cum a eșuat primarul și știm și cine a fugit totuși cu banii suntem tulburați, suntem cuprinși de autentică emoție în clipa în care sătenii aceia spun simplu ce doresc ei țării. Și aceasta prin intermediul cuvintelor scrise de dramaturgul maghiar din România Székely Csaba (plecăciune, Csaba, pentru lecția ta de patriotism, de om care știe că destinul îi este legat de România!), cuvinte aduse pe scenă de regizorul Cristian Ban, de actorii Sebastian Marina, Ioana Costea, Costi Apostol, Elena Popa, Fatma Mohamed, Claudia Ardelean, Anca Pitaru, Ion Fiscuteanu jr. Daniel Rizea, Sergiu Aliuș, Mona Codreanu, Mirela Liliana Bucur,Camelia Paraschiv, în scenografia Andreei Simona Negrilă.
În fine, felicitări directoarei Ana-Maria Popa care nu a cedat presiunilor, și-a riscat postul doar spre a ne da prilejul să ne privim în oglindă. Să râdem și să plângem.
La sfârșit, la ieșirea din sală, am auzit laude la adresa spectacolului nu doar în românește, ci și în maghiară. Poate un semn că am putea deveni ceva mai încrezători unii în alții datorită teatrului.

Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Sunt de acord cu autorul articolului în ceea ce privește spectacolul de teatru, dar…

    Amintindu-mi de tinerețe și de Doctrina CiuCe, aș spune că „Una-i una, alta-i alta”.

    Admir strategia de marketing a editurii Humanitas pentru eficiența ei, dar ideea că-i putem terfeli opera lui M Eminescu, pentru că o astfel de „abordare inedită” este „curajoasă”, ori să spunem că poporul român s-a format alaltăieri, iar maghiarii s-au așezat în teritoriile intracarpatice în urmă cu 2000 de ani este la fel de absurd precum teoria că la nord de Dunăre a rămas pustiu după retragerea romană, în timp ce la sud locuiau prospere populații bulgare. De parcă le-ar fi fost teamă oamenilor din sud să treacă la nord din pricina pârșilor și nevăstuicilor…

    Este genul de literatură care prin iscarea de controverse puerile speră (și adesea reușește) să atragă atenția și banii cititorilor. Cam despre aceleași teme, pentru o categorie largă de public, dar într-un mod mai puțin spectaculos, a scris, spre exemplu, Neagu Djuvara. Doar că scrierile domniei-sale au și calitatea de a fi rațional structurate și argumentate. Altfel, Academia Română oferă, celor dornici să afle despre istoria noastră, vasta operă de sinteză „Istoria românilor”. Spațiului transilvănean i-a fost dedicată recent o lucrare a unui colectiv de cercetători coordonat de d-nii I A Pop și T Nagler, asupra căreia opiniile specialiștilor sunt până în prezent pozitive. Operele autorilor menționați lasă loc pentru discuții și interpretări, serioase, raționale și argumentate, pentru că așa se întâmplă înIstorie și în științele auxiliare istoriei. De ce i-am face oare reclamă d-lui L Boia?

    • Va recomand ca – daca mai sunt inregistrate pe undeva – sa vizionati sau sa re-vizionati emisiunile total netalentaului domn Gusa prin judetele Banatului si Transilvaniei.Dincolo de sughiturile moderatorului interesaza trendul invitatilor – notabilitati locale. Poate am eu un ochi excesiv de pesimist – dar asa am vazut … marketingul a functionat si suntem ca si mancati. Planul meu B e deja construit pe forta economica a Bucurestiului si pe mai nimic altceva Devine deja o chestie de maxim noroc sa nu devina Planul A.

  2. A. Cineva destept IT ist ar trebui sa nascoceasca o aplicație cu care sa putem accesa specatcole de teatru filmate.
    B. Apoi un birocrat luminat ar trebui sa inventeze o schema de stimulare a teatrelor pentru a-si filma fiecare montare – chestie buna si pentru blazonul si arhiva lor și pentru o comercializare prin aplicația de la punctul A.
    C. In fine un politiian suficient de abil ar trebui sa orienteze la inceput acest proiect pentru asigurarea cu prioritate a unor spectacole care sa fie prezenate trupelor romane dizlocate in lume ”în teatrele de opeațiuni” In felul acesta fondurile bugetare necesare pentru punctele A și B ar putea fi luate din capitolu ”2 la suta pentru Donald”.

    Altminteri un articol frumos (foarte frumos) aparut intr-o vreme urata. Cred ca toti cititorii isi vor dori acum sa vada spectacolul cu pricina.

  3. Este o problema delicata -in special, in Transilvania [Ardealul, Banatul, Crisana si Maramuresul]nerezolvata datorita modului diferit in care se intelege istoria….
    Cand vorbim de istoria Transilvaniei obligatoriu trebuie sa pornim de la Inochentie Micu-Klein..Scoala Ardeleana{Petru Maior, Gheorghe Sincai, Samuil Micu….] …………. sinteza facuta de Nicolae Iorga …… contemporanul Ion Aurel Pop…. Eseistul istoric Boia este interesant ca
    exprimare si fantezie literar-istorica, dar derutant privind concluziile istorice [asa zisa demistificare a istoriei] ……
    Plecand de la realitatea obiectiva: „Transilvania este a generatiilor,generatiilor noastre, care ne vor urma] cred ca -in timp- situatia se va rezolva iar acel „nem,nem suhan” aparut dupa tratatul de la Paris/Trianon [1922] va fi estompat.
    PS -respect etnia maghiara si -exceptand modul de a intelege istoria- nu am avut si nu am
    neintelegeri cu dansii. Sunt de parere ca extremistii nu caracterizeaza o natiune, iar natiunile
    trebuiesc respectate si intelese prin valorile lor……

    • Sunt de acord d-le Mircea Morariu, in articol ati afisat o imagine fidela, a realitatilor din tara. Citind si comentariile, vad ca la multi concetateni nu le place sa citeasca despre evenimente istorice demistificate, nu asa au invatat la scoala. D-voastra dati speranta , prin articole obiective despre evenimente din trecut sau prezent.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Fostul deţinut politic Petre Pandrea îi scrie premierului Ion Gheorghe Maurer (august 1965)

Primul gând care ne-a trecut prin minte, după ce am descoperit şi citit scrisoarea inedită de mai jos, a fost despre „sindromul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro