joi, aprilie 18, 2024

Câștigarea încrederii

Am citit în cursul anului 2018 aproape toate cărțile care au apărut la feluritele edituri românești și care într-un fel sau altul au vorbit și despre cât de puține lucruri am izbutit să facem noi, românii, în cei 100 de ani de Românie Mare.
Am scris și eu de-a lungul unui an întreg ba pe site-ul contributors.ro, ba pe adevărul.ro multe, poate prea multe articole și editoriale fie despre același lucru, fie despre cum am ratat sărbătorirea și consistentă, și decentă a Centenarului. Nu avem șosele, nu avem infrastructură, nu avem spitale, avem iun sistem de învățământ tot mai debil, nu avem un proiect de țară, singura construcție pe care am izbutit să o terminăm și nici pe aceea complet din decembrie 1989 încoace este Catedrala Mântuirii Neamului.
Însă cu toate acestea cred că cea mai cumplită ratare este reprezentată de faptul că, la 100 de ani de la Marea Adunare de la Alba Iulia și la vreo 94-95 de ani de la celebra conferință despre minorități și despre drepturile pe care românii, ca învingători ai istoriei, oricum așa păreau ei atunci, le garantau minoritarilor, conferință rostită în 1924 de Iuliu Maniu, multiplicată mai apoi în broșură, încă nu avem încredere unii în alții.
Românii nu cred ori nu cred încă îndeajuns în buna-credință a maghiarilor, maghiarii nu se simt atât de confortabil pe cât o credem ori vrem să o credem noi în România sau în zonele preponderent românești din țară. Sărim ca arși atunci când profesorul Lucian Boia scrie o carte în care arată felul în care s-a românizat România. Iar pe data de 1 decembrie 2018, dar și cu câteva zile înainte, am primit cu îngrijorare vestea că un grup de pretinși patrioți români din Sfântu Gheorghe se dau de ceasul morții să blocheze reprezentarea unui spectacol de teatru pus în scenă la Teatrul „Andrei Mureșanu”, spectacol intitulat Nu chiar 1918. Jucat acolo de actori de etnie română. E drept, muzica de spectacol e scrisă de un artist maghiar pe nume Konya Uto Bence. O fac pentru simplul motiv că textul îi aparține unui intelectual de mare calibru, universitar și dramaturg ungur din România pe nume Székely Csaba.
Am aflat pe urmă că patrioții gureși au recidivat, au mai pus de câteva demonstrații de protest, fără a ști nimic despre felul în care scrie literatură dramatică Székely Csaba, nici despre cât de ironic este el în primul rând cu co-naționalii lui (a se vedea trilogia Beznă de mină) și pentru asta este privit cu reticențe și de ai săi, acum și de ai noștri. Firește, patrioții cu pricina habar nu au despre cât de bine vorbește el limba română (naționaliștii anti-europeni care populează azi guvernul României ar putea să ia lecții de la el) și, desigur, fără a vedea măcar 15 minute din spectacol. Măcar ultima secvență.
Da, e vorba și în piesa lui Szekely Csaba, și în spectacolul lui Cristian Ban despre hoție, minciună, festivism, despre cum ne furăm nu doar căciula, ci ne furăm la propriu unul pe celălalt, e vorba despre corupție, despre metehne care ne aparțin. Vedem un primar care a obținut de la Ministerul Culturii și Identității Naționale 100.000 de euro pentru un spectacol în care să celebreze Centenarul. Acesta pune de o șușă și plănuiește să fugă după aceea cu amanta și cu banii peste hotare.
Auzim și vedem pe scenă oameni ai zilelor noastre, săteni care sunt puși să îi joace și să rostească vorbele rostite la Alba Iulia de marile personalități ale Ardealului care la Arad sau la Oradea au pregătit marele act istoric de la 1 decembrie. Mai vedem și niște bieți săteni pe care primarul cu pricina îi păcălește, cerându-le să joace personaje simbolice precum Ardealul, Moldova și Țara Românească. Însă după ce am râs cu gura până la urechi de impostură, de patrihoți, de mincinoși, după ce am aflat cum a eșuat primarul și știm și cine a fugit totuși cu banii suntem tulburați, suntem cuprinși de autentică emoție în clipa în care sătenii aceia spun simplu ce doresc ei țării. Și aceasta prin intermediul cuvintelor scrise de dramaturgul maghiar din România Székely Csaba (plecăciune, Csaba, pentru lecția ta de patriotism, de om care știe că destinul îi este legat de România!), cuvinte aduse pe scenă de regizorul Cristian Ban, de actorii Sebastian Marina, Ioana Costea, Costi Apostol, Elena Popa, Fatma Mohamed, Claudia Ardelean, Anca Pitaru, Ion Fiscuteanu jr. Daniel Rizea, Sergiu Aliuș, Mona Codreanu, Mirela Liliana Bucur,Camelia Paraschiv, în scenografia Andreei Simona Negrilă.
În fine, felicitări directoarei Ana-Maria Popa care nu a cedat presiunilor, și-a riscat postul doar spre a ne da prilejul să ne privim în oglindă. Să râdem și să plângem.
La sfârșit, la ieșirea din sală, am auzit laude la adresa spectacolului nu doar în românește, ci și în maghiară. Poate un semn că am putea deveni ceva mai încrezători unii în alții datorită teatrului.

Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Sunt de acord cu autorul articolului în ceea ce privește spectacolul de teatru, dar…

    Amintindu-mi de tinerețe și de Doctrina CiuCe, aș spune că „Una-i una, alta-i alta”.

    Admir strategia de marketing a editurii Humanitas pentru eficiența ei, dar ideea că-i putem terfeli opera lui M Eminescu, pentru că o astfel de „abordare inedită” este „curajoasă”, ori să spunem că poporul român s-a format alaltăieri, iar maghiarii s-au așezat în teritoriile intracarpatice în urmă cu 2000 de ani este la fel de absurd precum teoria că la nord de Dunăre a rămas pustiu după retragerea romană, în timp ce la sud locuiau prospere populații bulgare. De parcă le-ar fi fost teamă oamenilor din sud să treacă la nord din pricina pârșilor și nevăstuicilor…

    Este genul de literatură care prin iscarea de controverse puerile speră (și adesea reușește) să atragă atenția și banii cititorilor. Cam despre aceleași teme, pentru o categorie largă de public, dar într-un mod mai puțin spectaculos, a scris, spre exemplu, Neagu Djuvara. Doar că scrierile domniei-sale au și calitatea de a fi rațional structurate și argumentate. Altfel, Academia Română oferă, celor dornici să afle despre istoria noastră, vasta operă de sinteză „Istoria românilor”. Spațiului transilvănean i-a fost dedicată recent o lucrare a unui colectiv de cercetători coordonat de d-nii I A Pop și T Nagler, asupra căreia opiniile specialiștilor sunt până în prezent pozitive. Operele autorilor menționați lasă loc pentru discuții și interpretări, serioase, raționale și argumentate, pentru că așa se întâmplă înIstorie și în științele auxiliare istoriei. De ce i-am face oare reclamă d-lui L Boia?

    • Va recomand ca – daca mai sunt inregistrate pe undeva – sa vizionati sau sa re-vizionati emisiunile total netalentaului domn Gusa prin judetele Banatului si Transilvaniei.Dincolo de sughiturile moderatorului interesaza trendul invitatilor – notabilitati locale. Poate am eu un ochi excesiv de pesimist – dar asa am vazut … marketingul a functionat si suntem ca si mancati. Planul meu B e deja construit pe forta economica a Bucurestiului si pe mai nimic altceva Devine deja o chestie de maxim noroc sa nu devina Planul A.

  2. A. Cineva destept IT ist ar trebui sa nascoceasca o aplicație cu care sa putem accesa specatcole de teatru filmate.
    B. Apoi un birocrat luminat ar trebui sa inventeze o schema de stimulare a teatrelor pentru a-si filma fiecare montare – chestie buna si pentru blazonul si arhiva lor și pentru o comercializare prin aplicația de la punctul A.
    C. In fine un politiian suficient de abil ar trebui sa orienteze la inceput acest proiect pentru asigurarea cu prioritate a unor spectacole care sa fie prezenate trupelor romane dizlocate in lume ”în teatrele de opeațiuni” In felul acesta fondurile bugetare necesare pentru punctele A și B ar putea fi luate din capitolu ”2 la suta pentru Donald”.

    Altminteri un articol frumos (foarte frumos) aparut intr-o vreme urata. Cred ca toti cititorii isi vor dori acum sa vada spectacolul cu pricina.

  3. Este o problema delicata -in special, in Transilvania [Ardealul, Banatul, Crisana si Maramuresul]nerezolvata datorita modului diferit in care se intelege istoria….
    Cand vorbim de istoria Transilvaniei obligatoriu trebuie sa pornim de la Inochentie Micu-Klein..Scoala Ardeleana{Petru Maior, Gheorghe Sincai, Samuil Micu….] …………. sinteza facuta de Nicolae Iorga …… contemporanul Ion Aurel Pop…. Eseistul istoric Boia este interesant ca
    exprimare si fantezie literar-istorica, dar derutant privind concluziile istorice [asa zisa demistificare a istoriei] ……
    Plecand de la realitatea obiectiva: „Transilvania este a generatiilor,generatiilor noastre, care ne vor urma] cred ca -in timp- situatia se va rezolva iar acel „nem,nem suhan” aparut dupa tratatul de la Paris/Trianon [1922] va fi estompat.
    PS -respect etnia maghiara si -exceptand modul de a intelege istoria- nu am avut si nu am
    neintelegeri cu dansii. Sunt de parere ca extremistii nu caracterizeaza o natiune, iar natiunile
    trebuiesc respectate si intelese prin valorile lor……

    • Sunt de acord d-le Mircea Morariu, in articol ati afisat o imagine fidela, a realitatilor din tara. Citind si comentariile, vad ca la multi concetateni nu le place sa citeasca despre evenimente istorice demistificate, nu asa au invatat la scoala. D-voastra dati speranta , prin articole obiective despre evenimente din trecut sau prezent.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro