Pe scena politică, socială, morală și mediatică a României din ultimii ani se joacă non-stop spectacolul ”D-ale carnavalului”: o comedie cu măști, qui-pro-quo-uri, cadril și vitriol din care rămâne confuzia, păcăleala și zâmbetul amar. Nicio șansă pentru cetățeanul inocent să priceapă ceva. Și nu e vorba de ideologie, în care nici partidele nu mai cred, ci de o minimă coerență, de câteva repere, de un principiu-două respectate consecvent. Pe B1 TV Monica Tatoiu lăcrimează pe bune fiindcă poporul român n-a fost capabil să înțeleagă cât bine i-a făcut Ion Iliescu, în vreme ce, la aceeași masă de ”dezbatere” Miron Cosma, liderul mineriadei în marș cu tov. Iliescu, îl dă acum de toți pereții numindu-l criminal. Pentru a spori nelămuririle, Cristoiu s-a supărat pe sat și a părăsit postul B1 TV dezavuat ca biserica ”Martorii lui Băsescu”. Roluri inversate, frustrări și oportunisme de moment, revanșe tardive?
Pe postul turnătorului ”Felix”, Antena 3, să vezi și să nu crezi: imagini de arhivă cu Corneliu Coposu ridicat în slăvi ca mare patriot, ca model, ca erou. Să ne amintim că patriotul făcea 14 ani de pușcărie în izolare, în vreme ce Voiculescu făcea avere cu firmele Securității și își turna verișoara. La finalul emisiunii vine apoteotic anunțul pesedistei Gabriela Vrînceanu-Firea că, în sfârșit, Comisia de Cultură a Senatului, din care onor face parte, a aprobat ziua de 10 Mai a Regalității ca sărbătoare națională. Fiindcă, nu-i așa, PSD-ul a luptat pentru a atinge acest nobil țel, fugărindu-l pe Rege la prima sa tentativă de a veni în țară. În aceeași emisiune (parcă ”Panarama”se cheamă), Mircea Diaconu vorbea despre ”țopenie”, ”tupeu” și ”lipsă de bun-simț” care întunecă orizontul patriotismului românesc. Parcă mai ieri actorul se ținea cu tupeu de scaunul senatorial în ciuda sentinței de incompatibilitate, primită fiindcă își privilegiase soția ca director al teatrului Nottara, cu maxim bun-simț. Pe Realitatea TV curge în șuvoaie discursul anti-USL, adică invers decât acum un an, când curgea propaganda pro-USL. Repliere sau trezire la jurnalismul critic și deontologic? Vedem după ce postul trece înapoi Vântu, conform unei sentințe recente.
Alte consternări produce lumea liberă a online-ului, bloggerilor și facebook-ului. Trecută invariabil la colțul penitenților băsiști de actuala putere, jurnalista Sabina Fati e luată în răspăr de lamura politicienilor intelectuali de dreapta, băsiși asumați, fiindcă a cutezat să îl critice într-un editorial pe președinte. Adrian Papahagi îi zvârle câteva epitete sexiste care îi dau în vileag prejudecățile, la pachet cu Alina Mungiu-Pippidi. Nici dl.Baconschi, distins diplomat, nu se abține să le ardă celor două analiste două metaforice palme peste fund. Mai sunt însă și inconsecvențe de analiză. Alina Mungiu-Pippidi îi dădea nu de mult note maxime plagiatorului Ponta considerând că acesta ”devine dintr-un talent, o forță”. Azi nu mai crede. Dar analiștii au dreptul să se răsucească, după cum se răzgândesc și politicienii. Ei, politicienii, din cinci în cinci minute…
Nu mai intrăm cu exemplele în carnavalul politic, unde Antonescu tocmai i-a arătat pisica frățânelui Ponta fiindcă ”noi l-am pus prim-ministru”, unde Ponta servește neamului confuz minciuna de toate zilele, iar purtătorul de cuvânt al guvernului se poartă ca la birt, unde liberalii din inexpugnabila coaliție uselistă atrag atenția că Ponta tropăie spre dictatura de clan (aici ar trebui ciulite urechile!), unde traseismul e virtute, șmecherismele lui Dan Diaconescu sau parvenitismul trufaș al lui Becali sunt modele, impostura e regulă iar incompatibilitatea eroism, unde pedeliștii se au ca frații cu puterea, iar opoziție mai face câte un autist din presă care crede în democrație. Și Monica Macovei.
Reușim să aruncăm în confuzie și Europa, de la modul original în care tratăm democrația, regulile, legile și instituțiile justiției, până la exportul răfuielilor interne pe scena europeană. Ce să înțeleagă francezii, irlandezii, grecii sau austriecii colegi cu noi în Asociația Jurnaliștilor Europeni, organizație care apără libertatea și drepturile jurnaliștilor, când iese la rampă o româncă pentru a-l susține pătimaș în abuzurile sale pe președintele-director general al Radioului public din România, agent cu nume de cod al fostei Securități? Episodul penibil s-a întâmplat la finele lunii noiembrie la Bruxelles, la Congresul AEJ.
O veselie isterică înlocuiește obligația de a fi onest, corect, sincer, consecvent, loial, decent, integru, echilibrat, competent, respectuos, aruncând scena publică și mediatică într-un vârtej etic greu de înțeles și condamnând oamenii/publicul/electoratul să joace la infinit rolul ”cetățeanului turmentat”. Dar asta e altă piesă, alt spectacol, pentru anul viitor.
Articol apărut și în revista 22
Cine are din ce trai se distreaza de minune. De-ale Carvavalului nonstop. Are si restul simtul umorului ?
Dan Cristea Contributors 6 Decembrie 2012
Românii nu au structură. La noi lucrurile nu au început, cuprins și sfârșit. Discursurile publice sunt alunecări continue de teren, din care, în final, rămâne doar un vast și nedefinit moloz. În el, pe undeva, zac (probabil) îngropate idei…. Când colo, discursurile lor sunt o eternă transhumanță de la un gând neterminat la altul, dublată de magia râzgândirii și de cea revenirii ciclice la lucruri deja spuse.
Dar România în sine, însăși țara nu are structură. Dezvoltarea urbanistică a orașelor românești este definiția haosului. E aproape amuzant când cineva mai pretinde acum că o anume construcție “nu se încadrează în peisajul urbanistic al zonei”. Care peisaj? Amalgamul de case aruncate peste blocuri aruncate peste buticuri a devenit, dintr-o dată, un “peisaj”?
Marile noastre proiecte par gândite la o beție de week-end.
Ca să nu mai vorbim de legislație. … O suită neverosimilă de inovații ciudate și răzgândiri amețitoare, dezarmante chiar pentru un jurist, darămite pentru un justițiabil.
dr. Vlad Stroescu hotnews 06.10.2012
Informația pe care o încasăm zilnic are un grad foarte mic de profunzime logică. De la știrile TV la informațiile medicale „de pe forumuri”, culorile peisajului urban care ni se impun conștiinței în fiecare minut, toate acestea sunt, cel puțin astfel prezentate, mult mai aproape de aleator decât de structura logică. Nu există nici timpul necesar înțelegerii profunde a tot ceea ce procesăm.
RĂSPUNSUL NATURAL AL MINȚII ȘI AL CORPULUI LA HAZARD ESTE ANXIETATEA, ADICĂ PREGĂTIREA PENTRU CELE MAI PROASTE SCENARII.
În completare poate nu ar strica citită scrisoarea lui Caragiale despre vizita „maestrului-academician” Delavrancea la Berlin în 1905 (http://www.contributors.ro/global-europa/mai-lasa-ma-domne-cu-europa/) ca să vedem mai limpede „de unde ni se trage”.