Caietele lui Cioran: un notar si 4 experti invinsi de o anticara cotrobaitoare

Cu ocazia centenarului nasterii lui Emil Cioran si profitând de inaugurarea (astazi, vineri) a Salonului cartii de la Paris, Institutul cultural român din capitala Frantei organizeaza timp de doua zile (azi si mâine) în incinta salonului un colocviu european intitulat „Cioran: pesimismul jubilatoriu”. Ocazie cu care se va proiecta penru prima data publicului francez si singurul interviu filmat cu Cioran, un film realizat de Sorin Iliesu.

„Avantajul de a cotrobai în casa lui Cioran”. Sub acest titlu presa franceza relata zilele trecute decizia justitiei în favoarea lui Simone Baulez. „Anticara nu e hoata”, se mai poate rezuma aceasta hotarâre a Curtii de apel din Paris. Povestea este lunga, a început în 2005, ba chiar înainte, si merita reamintita cititorilor.

In 1995 când moare Emil Cioran, Simone Boué, iubita filosofului si legetara sa testamentara, afirma ca vrea sa doneze toate manuscrisele lui Cioran Cancelariei universitatii din Paris. Donatia cuprinde toate manuscrisele în franceza si în româna, editate sau inedite. Pâna ca lucrurile sa se concretizeze însa, doamna Boué moare în septembrie 1997 fara sa precizeze în vreun testament ce trebuie facut cu bunurile ei. Fratele Simonei Boué si legatarul ei universal reafirma dorinta sorei sale de a dona ansamblul manuscriselor lui Cioran bibliotecii Jacques-Doucet, cea care urma sa se ocupe de fondul filosofului. Pentru a stabili exact lista bunurilor care apartineau cuplului, un notar însotit de mai multi specialisti – în total 5 persoane – fac inventarul micutului apartament ocupat de Cioran si iubita sa pe rue de l’Odéon din Paris. Doua camere, nici 50 de metri patrati, lista este repede facuta: nu lipsesc din inventar aplicele, oglinzile, masutele, fotoliile, etc. In pivnita cuplului, grupul de experti noteaza în documentul oficial ca „nu s-a gasit nicio carte, lucrare sau manuscris al domnului Emil Cioran”. Un bibliotecar ce avea sa viziteze doua-trei zile mai târziu respectivul apartament, afirma ca a gasit totusi niste manuscrise, carti si documente „legate de imaginea literara a lui Cioran”. Totul însa la etajul 6, adica în apartamentul Cioranilor. Pivnita, bibliotecarul n-o va vizita, pe de o parte pentru ca n-are cheia si oricum, din declaratia expertililor si a notarului reiese ca nu continea „nimic semnificativ”.

Ori tocmai gratie acestui „nimic semnificativ”, Simone Baulez îsi va face un renume si poate chiar viitoarea avere. Chemata în februarie 1998,  câteva luni dupa moartea lui Simone Boué, sa goleasca complet apartamentul si pivnita lui Cioran, anticara va descoperi în pivnita 37 de caiete cu spirala, toate manuscrise de Cioran, inclusiv un jurnal inedit al scriitorului. Evaluate la 150 de mii  euro, textele sunt partial scoase la licitatie în 2005 de doamna Baulez. Avertizata, cancelaria universitatii din Paris reuseste sa opreasca licitatia in extremis intentând totodata o actiune în justitie.

O justitie care într-o prima instanta, în 2008, spune ca respectivele caiete revin „descoperitoarei”, adica lui Simone Baulez, cea care le-a gasit acolo unde 5 experti eminenti n-au gasit nimic. Cancelaria universitatii face apel dar iata ca justitia îi da din nou dreptate pe 11 martie curent anticarei. Avocatul Simonei Baulez afirma dealtfel ca fara „descoperirea” clientei sale, respectivele manuscrise ar fi fost pierdute pe veci. Printre ele, mai multe variante ale operei majore a lui Cioran, „Despre neajunsul de a te fi nascut”, schite, mai mult sau mai putin terminate, ale unor lucrari de la sfârsitul vietii precum „Sfârtecare” si „Marturisiri si anateme”. Pe scurt, o adevarata comoara care-i revine lui Simone Baulez în cazul în care Universitatea nu se va duce la curtea de casatie, ceeace pâna acum n-a facut-o si probabil ca nici n-o va face tinând cont de pozitia ferma si clara a curtii de apel. Faimoasele manuscrise ar putea asadar ajunge repede pe piata. Tribunalul apreciaza dealtfel în decizia sa din 11 martie declaratia doamnei Baulez. Aceasta promisese ca lotul de caiete manuscrise ar urma sa fie vândute ca un întreg – deci nu cu bucata – pentru a-i respecta valoarea literara. De la 150 de mii de euro în 2005, valoarea caietelor ar fi depasit astazi milionul de euro. O suma frumusica de care proprietara lor va putea profita pe 8 aprilie de exemplu când se serbeaza centenarul nasterii lui Emil Cioran. Un scriitor care cu siguranta ar fi apreciat ironia acestei incredibile povesti.

Ramâne o întrebare fara raspuns, un mister: cum de un notar si 4 experti n-au gasit caietele lui Cioran în momentul inventarului? Avocatul „descoperitoarei” are o explicatie: intelectualii prezenti la inventar n-au crezut de cuviinta sa-si murdareasca hainele si mâinile în pivnita lui Cioran pe care probabil ca nici n-au vizitat-o vreodata. „O lejeritate blamabila” avea sa spuna tribunalul din Paris în momentul verdictului.

Citeste mai multe articole si comentarii despre Cioran pe rfi.ro