vineri, martie 29, 2024

Lespezi insangerate: Calaii sunt printre noi, nepedepsiti si sfidatori

„Ochii albastri ai Revolutiei stralucesc cu o cruzime necesara”, scria candva poetul comunist, fost suprarealist, Louis Aragon.  Pentru leninisti, echitatea si compasiunea sunt vicii, nu virtuti. Dictatura comunista a organizat persecutii si procese politice impotriva adversarilor sai sortiti anihilarii in virtutea principiului distructiv al „ascutirii luptei de clasa”, dar si impotriva unor oameni care se identificasera initial cu cauza oficiala. Era vechea istorie a revolutiei ce-si devora copiii. Regimul a functionat, in anii stalinismului dezlantuit (1948-1964) prin practica terorii universalizate, directa sau indirecta, fizica si/sau psihologica.  Au fost terorizati intelectuali, studenti, tarani, muncitori, membrii familiilor celor arestati si inchisi ( a se vedea cazul Dumitru Nichita analizat de Doina Jela in rascolitoarea ei carte aparuta, in a doua editie, la editura Curtea Veche). Recomand aici importantele volume aparute in 2011 sub egida Fundatiei Academia Civica, „Tortura, pe intelesul tuturor”, de Florin Constantin Pavlovici, editia a II-a si Dorina Potarca, „Amintirile unui ‘element dubios'”. Voi scrie curand despre aceste volume cutremuratoare.

Epurarea permanenta facea parte din logica sistemului. Constructia „inamicului” era menita se raspunda unor comandamente ideologice precise (mobilizare, inregimentare, paralizare a oricarui reflex de rezistenta) si se intreprindea cu sprijinul entuziast al Securitatii, militiei si procuraturii (in special, dar nu numai, pe linia tribunalelor militare). Multe dintre aceste inscenari judiciare raman inca invaluite in ceata uitarii. Crimele impotriva umanitatii sunt universal recunoscute drept imprescriptibile. Asa ar trebui sa stea lucrurile si in Romania.

La inceputul anilor 60 a avut loc procesul unor inalti demnitari din Ministerul Comertului Exterior, cei mai multi evrei, soldat cu grele pedepse cu inchisoarea si chiar condamnari la moarte (cerute de procuror).  Acuzatiile erau halucinante. Din ratiuni care ar merita un studiu de sine statator (inventarea de tapi ispasitori pentru esecurile economice, fuga de responsabilitate, xenofobia viscerala, antisemitismul de partid si de stat), regimul Ceausescu nu i-a reabilitat, desi Alexandru Barladeanu, ministru al Comertului Exterior in momentul arestarii si condamnarii acestor apropiati subalterni ai sai,  a sustinut la cel mai inalt nivel un asemenea demers. Am cunoscut-o bine pe Emilia Vulih, era o prietena a sorei tatalui meu care a fost ea insasi anchetata in acel caz; voi povesti odata ce stiu despre destinul acelei femei, o intelectuala autentica, nemembra de partid, devenita, caz intr-adevar exceptional, director general in Ministerul Comertului Exterior datorita expertizei ei incontestabile (facuse Academia Comerciala la Viena).  La un moment dat, era cred ca prin 1980, Radio Europa Libera a transmis un interviu luat de Noel Bernard lui Adalbert Rosinger, unul dintre cei condamnati in ceea a intrat in istorie drept „lotul Comertului Exterior” (din care facea parte si Pavel Donath, amandoi fusesera detinuti politici, in anii razboiului, in lagarul de la Vapniarka, amandoi erau experti reali in probleme de comert exterior), o discutie in care s-au explorat unele ipoteze legate de scopurile inscenarii judiciare din 1961. Regretatul fost detinut politic si jurnalist din exil Aurel Sergiu Marinescu a scris in amintirile sale despre Emilia Vulih, condamnata la moarte in acel proces-inscenare (sentinta a fost comutata in ultimul moment) si despre alti membri ai grupului.

Ceea ce mi se pare imperativ este sa se lumineze aceste pagini tenebroase, sa se afle adevarul despre mecanismele dictaturii, inclusiv cele legate de utilizarea sovinismului antisemit (ca si in alte „democratii populare”).  Pentru cine ar putea crede ca as incerca in vreun fel exonerarea comunistilor pro-moscoviti, a posedatilor dogmei, a fondatorilor regimului, ca as nega originile sale exogene, faptul ca a fost impus din exterior, in pofida vointei majoritatii coplesitoare a poporului roman (alegerile masluite din 1946 au fost trucate tocmai pentru ca PCR le-a pierdut in chip umilitor si devastator), recomand cartea mea „Stalinism pentru eternitate” O istorie poltica a comunismului romanesc” (trad. rom. de Cristina Petrescu si Dragos Petrescu, postfata de Mircea Mihaieş, Polirom, 2005), volumul „Arheologia terorii” (postfata de Cristian Vasile, ed. a II-a, Curtea Veche, 2008) precum si acest articol aparut mai intai pe blogul meu si apoi in „Evenimentul Zilei”.

Ma opun categoric oricarei interpretari etniciste a istoriei comunismului romanesc, rus, maghiar, polonez, italian, spaniol, argentinian, chinez ori vietnamez. Ideea ca un grup de “minoritari ” au impus regimuri teroriste pentru a implini scopurile “iudeo-bolsevice” este o fantasma resentimentara nascuta din obsesia conspiratiilor malefice. Nu voi conteni sa sustin ca proiectul utopic comunist nu a fost unul etnic, ci internationalist, in care admiratia/adoratia pentru URSS si Stalin au jucat un rol decisiv. Copiii generalului de Securitate Nicolae Doicaru (etnic roman, fost sef al DIE, prim-adjunct al Ministrului de Interne, decedat in 1990 intr-un straniu „accident de vanatoare”) se numesc Vladimir si Tatiana. Calaii Plesita, Soltutiu, Bistran, Enoiu au “studiat” in URSS. Fiica lui Ceausescu s-a numit Zoia, dupa Zoia Kosmodemianskaia. Nicolae Ceausescu a murit cantand “Internationala”.

Vasile Luca a fost unul dintre acesti militanti fanatici. El a fost insa arestat, judecat si condamnat nu pentru crimele sale reale, ci pentru unele imaginare, ca ar fi fost agent de siguranta, sabotor, tradator al clasei muncitoare. La fel, in Cehoslovacia, in noiembrie 1952, Rudolf Slansky si ceilalalti acuzati din mega-procesul de la Praga fusesera militanti inversunati pentru intemeierea dictaturii staliniste. Au fost insa executati pentru „crime” nascocite, inclusiv aceea de „conjuratie sionista”. Subiectul a fost captat de Arthur Koestler in „Darkness at Noon” (1940), cunoscut si sub titlul francez „Le zéro et l’infini”, tradus de Sanda Aronescu si aparut la Humanitas sub titlul „Intuneric la amiaza”), marele thriller metafizico-politic al secolului al XX-lea, in schimbul de mesaje  prin batai in zid dintre fostul comisar bolsevic Nikolai Zalmanovici Rubaşov (un personaj fictiv creat prin sinteza originala a biografiilor lui Nikolai Buharin, Karl Radek si, probabil, Cristian Rakovsky, toti trei acuzati si condamnati in procesele de la Moscova) si un alt detinut, un monarhist anticomunist care ii reaminteste lui Rubaşov cum au acaparat bolsevicii puterea si ce crime abominabile au comis. Nu neg ca au existat idealisti intre comunistii primei generatii, la fel cum au existat si intre fascisti. Regimurile pe care le-au impus au fost criminale si ilegitime. Tocmai de aceea vorbesc, inspirat de Leszek Kolakowski, despre Diavol in Istorie:

http://tismaneanu.wordpress.com/2010/09/27/ana-pauker-si-religia-politica-stalinista/

Unul dintre anchetatorii cei mai cruzi, cei mai brutali, cei mai viciosi a fost Iosif Bistran. Acest personaj sadic traieste la Bucuresti, este colonel pensionar, are 78 de ani. A participat activ la numeroase alte faradelegi ale Securitatii. A fost direct implicat in anchetarea bestiala a lotului Vasile Luca. Intre cei cazuti in mainile de gangster-boxeur ale lui Bistran si ale colegului sau Soltutiu s-a aflat ilegalistul transilvanean Alexandru Iacob (Jakab),  un idealist cazut victima vanatorilor de vrajitoare ale anilor 50. Nu cunosc un argument mai puternic impotriva fantasmei toxice a „iudeo-bolsevismului” decat tragicul destin al lui Alexandru Iacob (detinut pana in 1964) si al sotiei sale care si-a pierdut mintile in urma acelor sinistre anchete. Recomand aici memoriile lui Egon Balas, actualmente profesor la Carnegie Mellon University din Pittsburgh, matematician de reputatie mondiala („Vointa de libertate”) si recent aparutele amintiri ale sotiei sale, profesoara de istoria artei de la aceeasi universitate, specialista de renume mondial in Brancusi, Edith Balas ( „Bird in Flight: Memoir of a Survivor and Scholar”). Voi scrie curand despre aceasta carte de o mare frumusete morala.

http://www.lumeacartii.ro/carti/vointa-de-libertate-o-calatorie-primejdioasa-prin-fascism-si-comunism/973-577-319-8.html

http://www.borders.com/online/store/TitleDetail?sku=0887485383

In Franta, un Maurice Papon, vinovat de participare la deportarea evreilor catre lagarele mortii, a fost judecat si condamnat la o varsta si mai inaintata. Mi se pare o actiune legala perfect justificata. Iata ca nimeni nu-l stinghereste pe tortionarul Bistran. Iata ca intarzie raspunsul Parchetului la sezizarea IICCMER de anul trecut, rezultatul acumularii unor probe de maxima importanta, referitoare la tortionarul Gheorghe Enoiu.

http://tismaneanu.wordpress.com/2010/08/25/noi-probe-despre-tortionarul-enoiu/

Impasibilitatea, inchiderea ochilor, ridicatul indiferent din umeri par sa fie regula generala. O regula care unora dintre noi ne repugna. O regula impotriva careia intelegem sa ne ridicam glasul. Fostul Ministru de Interne al lui Ceausescu, seful suprem al aparatelor de represiune, Tudor Postelnicu, este, daca nu ma insel, in viata, linistit, imperturbabil si voios. Unul dintre doctoranzii mei scrie o teza in care compara justitia politica post-dictatoriala in Chile si in Europa de Est. Cel putin in cazul Romaniei, intarzierile sunt socante. Iata mai jos biografiile lui Iosif Bistran (scrisa de cercetatorul Dumitru Lacatusu de la IICCMER), a lui Gh. Enoiu (idem, v. si poza de mai jos)) si a lui Tudor Postelnicu (reluata din „Raportul Final” al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Eu unul refuz sa cred ca ora aducerii in justitie a calailor ar fi trecut.

Niciodata nu este prea tarziu pentru infaptuirea dreptatii. Inteleg ca aparitia unor informatii despre delatori poate adeseori produce senzatie si genereaza justificate reactii de revolta morala, dar nu trebuie uitat ca informatorii erau instrumentele ofiterilor securisti.  Nu avem dreptul sa tacem in legatura cu aceste infamii petrecute cu decenii in urma, dar care nu pot fi si nu trebuie socotite drept „pagini inchise”. Tacerea este o forma de culpabil consimtamant. Aceste biografii ale unor functionari de varf ai Raului pot fi citite pe site-ul IICCMER:

http://www.crimelecomunismului.ro/ro/biografiile_nomenklaturii/

Iosif Bistran, colonel de Securitate, născut la 19 martie 1933 în Bucureşti, a fost ofiţer al Direcţiei de anchete/cercetări penale în perioada anilor ’50-’80. A lucrat în Securitate până la prăbuşirea regimului comunist. În îndelungata lui carieră, a fost implicat în cercetarea penală a Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, mama cunoscutei militante a exilului democratic anticomunist Monica Lovinescu, a foştilor angajaţi cu înalte funcţii din Ministerul Comerţului Exterior, arestaţi la începutul anilor ’60 sub pretextul că ar fi subminat economia naţională, şi a lui Paul Goma. Ca anchetator şef al Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu a ars unele obiecte personale, cărţi, manuscrise, autografe şi scrisori, care i-au aparţinut lui Eugen Lovinescu, considerându-le „nefolositoare pentru anchetă”. În cazul lui Paul Goma, a dispus începerea urmăririi penale, la 1 aprilie 1977, pentru „infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete”. Colonelul Iosif Bistran a fost şi unul dintre ofiţerii de securitate implicaţi în acţiunile de lichidare fizică a disidenţilor anticomunişti, organizate de regimul comunist în timpul conducerii lui Nicolae Ceauşescu, fiind trimis să-l asasineze pe Virgil Ierunca. (D.L.)

Gheorghe Enoiu (născut la 4 nov. 1927, în com. Băiculeşti, sat. Măniceşti, jud. Argeş). Tipograf zeţar, membru PCR din decembrie 1945. Gheorghe Enoiu, colonel de securitate şi şef al Direcţiei de anchete penale între anii 1963-1967, a intrat în Securitate în august 1949 la recomandarea organizaţiei PMR – CFR. În cadrul Securităţii a avut funcţiile de locţiitor al Direcţiei anchete penale, 1960-1963, şi şef al acestei direcţii, 1963-1967. Ca anchetator de securitate a participat la ancheta lotului Vasile Luca, a „elementelor contrarevoluţionare”, arestate după Revoluţia maghiară din octombrie 1956 şi a celor implicaţi în Jaful Băncii de Stat al RPR din iunie 1959, foşti membri ai PCR din ilegalitate. Enoiu a fost principalul anchetator al studenţilor arestaţi în perioada 1956-1957. Metoda lui favorită de anchetă era lovirea deţinuţilor cu pumnii şi picioarele, mai ales în cap, până când aceştia recunoşteau faptele ce le erau imputate. În timpul anchetelor, Enoiu obişnuia să se înfăşoare într-un cearceaf pentru a nu se murdări de sângele victimelor. Paul Goma menţionează că în perioada noiembrie – decembrie 1956, studenţii arestaţi în urma Revoluţiei maghiare din octombrie 1956 au fost torturaţi personal de către Gheorghe Enoiu, iar pe unul dintre colegii lui de facultate, Negrea Ştefan, „l-a bătut în cap, în cap, în cap, până a înnebunit şi s-a spânzurat, la Gherla”, ca o consecinţă directă a bătăilor suferite în timpul anchetelor. Ion Desideriu Sârbu, anchetat şi el de către Enoiu, îl descrie pe fostul său anchetator ca fiind un „caz kafkian, de beţie a puterii, un ins care aspira să stăpânească omenirea prin dosarele ei”. Anchetat în 1967 de către o comisie de partid, a fost îndepărtat din rândul cadrelor active pentru întrebuinţarea în „munca de anchetă” a unor mijloace nepermise ca „presiuni fizice şi morale”. Reîncadrat după aproximativ un an, Enoiu a rămas în Securitate până în decembrie 1989. După acest an, a funcţionat pentru o scurtă perioadă de timp ca jurist la o firmă din Baia Mare, iar ulterior ca jurist la Aeroportul Otopeni până în 1997, când s-a pensionat.

Tudor Postelnicu (n. 1931). Strungar, membru PCR din 1953, carieră în aparatul organizatoric, mai întâi în UTM, apoi în cel de partid. Într-o fişă de cadre din 1960 se notează despre el: „În activitatea sa manifestă uneori tendinţe de îngâmfare, se supraapreciază, din care cauză lucrează uneori rigid cu oamenii” (Florica Dobre coord., Securitatea. Structuri-cadre. Obiectiv şi metode, vol. 1, (1948-1967), Bucureşti, Editura Enciclopedică, p. 206. Prim secretar al Comitetului Judeţean Buzău, unde cultivă relaţii strânse cu Nicu Ceauşescu, care îşi efectua stagiul militar într-o unitate de aviaţie (1977). Ministru de interne (1978), ministru secretar de stat, şef al Departamentului Securităţii Statului din Ministerul de interne (1978-1987), ministru de Interne (1987-22 decembrie 1989). Arestat şi condamnat în lotul CPEx (1990). Imediat după prăbuşirea regimului a excalamat: „Am fost un dobitoc”.

Concluzie: Despre Postelnicu, semnalez acest articol aparut in 2009 in „Adevarul”. Nascut in 1931, daca mai este in viata, Postelnicu implineste anul acesta 80 de ani. Cu zece ani mai mic decat partidul pe care l-a servit si care a ordonat crimele impotriva umanitatii infapuite de Securitate.

http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:euU0D5dq9cYJ:www.adevarul.ro/Postelnicu-Tudor-democratiei-prizonier_0_65393490.html+postelnicu+tudor&cd=4&hl=en&ct=clnk&gl=us&source=www.google.com

Am mai spus-o si si nu voi osteni sa o repet. Trecutul, orice ar spune unii, nu este o alta tara. Nu avem dreptul sa uitam „lespezile insangerate” daca vrem ca vietile noastre sa nu fie doar insiruiri incoerente si mecanice de intamplari fara urma de sens. Nu avem dreptul, cum scria marele poet polonez Zbigniew Herbert, sa-i uitam pe cei tradati in zori.

Trecutul–spre el de mult inchisa-i calea. Si ce nevoie avem acum de el? Ce e-n trecut? Lespezi insangerate. Sau usi inchise. Sau ecoul ce nu se ostoieste. Desi ce mult il rog sa taca… Anna Ahmatova

Ce noroc ca memoria nu ne restituie trecutul pentru a-l modifica, ci doar pentru a-l interpreta, a-l deplange si a-l intelege. Noi suntem raspunzatori pentru tot: pentru fiecare fapta si pentru fiecare cuvant, iar memoria ne propune sa chibzuim si sa ne intrebam de ce am trait, ce am facut cu vietile noastre, daca am avut vreo menire, si daca ne-am indeplinit-o, daca viata noastra are un sens coerent sau ea nu este decat o acumulare de intamplari si de absurditati.–Nadejda Mandelstam

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. În general – ne spun acum cei ce n-au trăit toate astea pe pielea lor, cei ce îi executau pe alţii ori se spălau pe mîini, ori se făceau că plouă – de ce să ne amintim de toate astea ? De ce să zgîndărim vechile răni ? (Rănile LOR !!)

    La această întrebare i-a răspuns încă Lev Tolstoi lui Biriukov (Convorbiri cu Tolstoi): ”Cum adică, de ce să vorbim ? Dacă am avut o boală grea, de care m-am tratat, vindecîndu-mă definitiv, voi vorbi întotdeauna cu bucurie despre acest lucru. Într-un singur caz n-am să pomenesc de ea: dacă sunt la fel de bolnav, ba chiar mai rău, şi vreau să mă înşel pe mine însumi. Cînd ne amintim trecutul şi-l privim în faţă, violenţa săvîrşită astăzi se dezvăluie şi ea”.

    Soljeniţîn Arhipelagul GULAG vol.II pag.144

    In rest nimic de comentat.

    • EXCLUSIV. Pregătirea „loviturii de stat” din decembrie 1989 de grupul coordonat de Dan Iosif
      În zilele lunii decembrie 1989, Dan Iosif ar fi coordonat un grup de „şmenari” şi cascadori cu care ar fi pregătit evenimentele din decembrie 1989. Pregătirile ar fi început încă din septembrie 1989. Unii dintre ei ar fi avut arme încă din 21 decembrie, când Stoica a aflat că a doua zi era programată „lovitura de stat”.
      Potrivit propriilor declaraţii, Corneliu Stoica l-a cunoscut pe Dan Iosif încă din anul 1968, când au fost o scurtă perioadă colegi la un liceu sportiv din Capitală. „L-am cunoscut prin sora sa, cu care m-am împrietenit. El era mai mare cu aproape patru ani decât mine.” Potrivit lui Stoica, după terminarea liceului, Dan Iosif a făcut o şcoală de subofiţeri de Securitate, dar n-a apucat să profeseze pentru că ar fi fost arestat pentru şmen cu valută.
      S-au reîntâlnit în anul 1972, la Fabrica de Calculatoare, unde Dan Iosif era electronist. Au lucrat aproape 10 ani împreună. În 1981, drumurile lor s-au separat: Dan Iosif s-a angajat pescar (necalificat) la ICAB, iar Stoica a lucrat la diverse societăţi de stat.
      Se vizitau frecvent, aveau cunoştinţe comune, în special în lumea cascadorilor de la studiourile cinematografice din Buftea. Dan Iosif i-ar fi cunoscut pe cascadori în timp ce pescuia pe lacul Mogoşoaia (le mai dădea peşte, cum ne-a confirmat cascadorul Szoby Cseh), iar Stoica a fost o scurtă perioadă instructor de tir pentru unii cascadori. În declaraţiile sale, Stoica a susţinut că între bişniţarii bulevardelor Capitalei s-ar fi aflat şi Dan Iosif, alături de câţiva cascadori cu care apoi a acţionat în decembrie 1989.
      Echipa lui Dan Iosif urma să-l înlocuiască de la putere pe Ceauşescu
      Potrivit lui Stoica, „în septembrie 1989, într-una dintre vizitele mele obişnuite la familia lui Dan Iosif, acesta mi-a spus că «Revelionul o să-l facem liberi». A precizat apoi că îmi va explica mai multe cu altă ocazie. Ştiind de la el că a făcut o şcoală specială de subofiţeri de doi ani , m-am gândit că ar putea fi vorba despre căderea regimului comunist în România”. La o întâlnire din data de 15 decembrie 1989, „Dan Iosif a făcut iarăşi referire la faptul că urmează să înceapă nişte evenimente deosebite, dar fără a-mi da detalii”, susţine Stoica în declaraţiile date la Parchet.
      În dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, în jurul orei 10.00 (înainte cu două ore de spargerea mitingului organizat de Nicolae Ceauşescu), Stoica s-a întâlnit cu Dan Iosif lângă Hotelul Intercontinental. „Am fost uimit să-l văd de Dan cu un brad în mână şi cu o sacoşă de cumpărături în cealaltă, în condiţiile în care ştiam că niciodată nu face cumpărături.
      În sacoşă am remarcat două cutii de bere Tuborg, pe care nu le putea cumpăra decât de la shop. Precizez că ştiam că are valută deoarece se ocupa de înşelătorii tip «şmen» pe Bd. Magheru, dar am fost surprins să văd că a făcut personal cumpărături, deşi era în atenţia Miliţiei ca şmenar”, a declarat Stoica.
      „După ce ne-am aşezat pe scările Teatrului Naţional să bem berea, Dan a început să-mi explice ceea ce îmi spusese din septembrie, după ce a precizat că are nevoie de mine ca luptător (…). Am întrebat la ce vrea să mă folosească şi mi-a răspuns că voi sta lângă el. Datorită unei condamnări mai vechi pentru deţinere de armament (…), i-am atras atenţia că sunt vizat de Securitate. Mi-a spus că ştia şi că are nevoie de mine începând cu 22 decembrie 1989. După aceea mi-a explicat că echipa lor urmează să-l înlocuiască de la putere pe Nicolae Ceauşescu. Am înţeles că este vorba de o lovitură de stat şi i-am spus că totuşi Securitatea este foarte puternică. Dan Iosif mi-a spus că nu este nici o problemă deoarece totul este dinainte stabilit şi controlat, aspect de care mă voi convinge a doua zi.”
      Blondu\’ avea pistol încă din 21 decembrie
      „Între timp, am remarcat că la aproximativ 20 metri de noi se aflau doi cunoscuţi comuni, doi bişniţari, dintre care unul poreclit Sampunică din Floreasca, şi un cascador al cărui nume nu mi-l amintesc, fost coleg de serviciu (…). După aproximativ o oră, a mai apărut lângă noi un cunoscut, cascador şi bişniţar în zona Athenee Palace (…). Ştiu că era poreclit Blondu\’. (…) Îmi amintesc perfect că purta pistol. Spre deosebire de ceilalţi, Blondu\’ m-a salutat. (…) Am terminat discuţia cu Dan Iosif în jurul orei 12.00 şi am plecat acasă ştiind că, la nevoie, mă va contacta telefonic logodnica lui, Marina. Pe drumul spre casă am trecut pe la unchiul meu Mihai Stoica, fost secretar adjunct de Externe al CC-UTC (…), apropiat al lui Nicu Ceauşescu. Şi acesta mi-a zis că nu e bine să fiu pe stradă. (…) Pe seară, am fost sunat de Marina, care m-a rugat să merg în centru să văd ce se întâmplă cu Dan Iosif. Am plecat (…) şi l-am văzut în Piaţa Romană, aşezat pe construcţia din rond, în jurul lui fiind câţiva necunoscuţi, mulţi cascadori (cunoscuţi bişniţari) şi multe persoane din lumea interlopă bucureşteană (de ex.: fraţii Sanadic din Colentina). Am fost văzut de Dan, care mi-a făcut semn să plec, arătând spre scutierii aflaţi în jurul grupului.”
      În numărul de mâine, vom continua cu declaraţiile lui Corneliu Stoica despre pregătirile lui Dan Iosif pentru ziua de 21 decembrie, faţă în faţă cu declaraţiile revoluţionarului Dumitru Dincă despre acţiunile lui Dan Iosif din acea zi.

  2. Interesanta coincidenta ! Am avut ocazia sa fiu prezent in toate momentele importnate ale Revolutiei de la Timisoara, incepand din 16 decembrie si pana la isteria cu apararea „cu piepturile goale” ale Combinatului Solventul, despre care un iresponsabil de la TVR (L) ne spunea ca va fi aruncat in aer de teroristi si trebuie aparat …

    Coincidenta consta in faptul ca ieri (chiar ieri !) vorbeam cu fiu-meu de 18 ani despre cat de usor isi poate pierde un individ identitatea in mijlocul unei gloate isterice … Povestile pe care mi le-a spus mama despre evenimentele din 56, asa cum le-a trait ea ca studenta in Timisoara probabil mi-au salvat viata. In momentele cand eram cel mai exaltat si eram (pe bune !) gata sa mor „dar sa mor liber”, imi aduceam aminte si ma mai linisteam.

    In sfarsit, fiul meu mi-a spus practic exact acelasi lucru: „Cum este posibil ca cei care au ucis la Revolutie sa fie azi liberi ?!” si „De ce nu ii prinde pe toti si sa ii bage la inchisoare ?!”. Nu am stiut ce sa ii raspund … Stie cineva ?

    Sunt convins ca Iliescu le-a acordat amnistie tuturor teroristilor; banuiesc ca a impiedicat orice ancheta serioasa si undeva un calcul rece imi spune ca are sens … niste profesionisti cum erau cei in USLA sunt utili societatii. Ma rog, nu prea stiu ce alta scuza sa le gasesc.

    Totusi, sa zicem ca Iliescu i-a acoperit, sa zicem ca pe Basescu l-au avut la mana (sa nu-mi spuna cineva ca un capitan de nava nu povestea tot; in scris si cu poze !). Ceea ce nu inteleg este de ce nici Constantinescu (cat o fi fost el de comunist) si nici Diaconescu, care a fost pe vremea CDR-ului cel mai puternic om din tara, nu au facut nimic ca sa ii pedepseasca pe criminali.

    Nu stiu daca este legenda sau nu, dar cineva imi povestea ca in 56 ungurii au spanzurat mai multi activisti de partid, care nici nu stiau ce li se intempla; pur si simplu au fost luati din apartamente, in pijama si spanzurati in copacii de pe strada. O fi fost asa ? nu stiu … poate ca istoricii stiu mai bine, sau poate ca au cosmetizat putin faptele.

    Ceea ce nu stiu, este daca nu ar fi trebuit imediat arestati toti activistii de partid; astia erau cei mai spurcati mancatori de rahat ! Imi aduc aminte de unii cu cata patima vorbeau despre tezele din aprilie sau despre indicatiile to’arasului … Imi aduc aminte cum infierau cu manie proletara pe unul dintre colgii de facultate care a fost „prins” cu o sticla de vin in camera de camin. S-a votat sanctionarea „exemplara” si … s-a votat impotriva (!) Un profesor (ulterior academician) a spus ca tinerii trebuie judecati cu minte de oameni batrani, nu cu minte de copil … A avut necazuri. Secretarul de partid care a condus sedinta respectiva, insa a ajuns mare cititor de Catavencu si mare acuzator de comunisti …

    In sfarsit, daca s-ar putea vota o lege prin care nici un proces sa nu poata fi mai lung de 6 luni, cred ca multe s-ar rezolva, inclusiv condamnarea tortionarilor care s-au facut vinovati de incalcarea legilor de atunci.

    • Ai fost la Solventul eu am fost la Electromotor in aceeasi situatie. Pe un militian din cei care a ucis la catedrala l-am identificat dupa pozele aratate la asazisa comisie de ancheta. Cand am vrut sa identific mai multi juristul procuror militar m-a oprit spunandu-mi ca cel deconspirat va spune el mai multe. In schimb informatorii-turnatori au inceput sa ma urmareasca discret si au inceput sa circule zvonuri despre mine.Scarbit am plecat definitiv
      din Romania. O singura data am revenit dupa 17 ani cand culmea l-am vazut pe Basescu la Consiliul Judetean. Cei care il pazeau erau exact ca cei ce il pazeau pe Ceausescu ,ceva mai bine imbracati iar printre SRI-istii din Timisoara prezent la vizita prezidentiala l-am vazut pe seful lor, la comunisti activa la sediul de la fostul bulevard Salajan. Concluzia mea este ca nu se va face niciodata lumina pentru simplul motiv ca nu se poate face lumina intr-o lume opaca. Oricum nu mai calc prin Romania. Am fost primul roman TESA fara rude dincolo care a plecat de la Electromotor de unde mai mult de jumatate sunt dincolo.
      Numai bine

  3. Solutia e sa nu ne pese de sfidarea lor. Radacinile situatiei din Romania sunt in 1989. E vorba de personajele ce au dat directia revolutiei, Brucan si Iliescu. Si pina nu vom demola cotetul legislativ cladit pe o constitutie gaunoasa si nu il vom inlocui cu un edificiu normal, slaba speranta sa vorbim de justitie. Nu sunt absolvent de drept dar stiu ca justitie inseamna aflarea adevarului iar daca e de condamnat o persoana asta se face in functie de faptele savirsite si dovedite in instanta in raport cu legea. Iar scopul este ca societatea sa invete ceva din asta( daca e in stare).Daca faptasul a murit e datoria istoriei sa limpezeasca lucrurile, respectind criteriul adevarului.Trebuie sa fim atenti sa nu invinovatim un popor intreg pentru ca au facut anumiti indivizi. Antisemitismul se bazeaza si pe aceasta gresala. Justitia condamna fapta si persoana care a savirsit-o . O zi buna !

  4. Ma mir ca un om inteligent ca dvs. nu duce pana la capat o idee de altfel foarte adevarata :
    ‘nu trebuie uitat ca informatorii erau instrumentele ofiterilor securisti’.

    Trebuie sa vin eu, un nimeni, si sa completez ca ofiterii securisti erau instrumentele organelor de partid, care organe de partid au fost mult timp instrumentele Moscovei. Acei dezaxati au fost folositi de cei din partid (printre care si rudele dvs, si altii din mediul dvs), pentru a nu se murdari pe maini, ca un fel de ‘cearsaf’ . Cercetati lantul cauzal pana in varful piramidei, si de acolo sa incepeti taierile de capete.

    • Intr-adevar, nici una din anchetele majore ale Securitatii nua fost autonoma, auto-generata. Prin ceea ce s-a numit Sectia administrativ-politica, partidul a controlat si directionat actiunile Securitatii, ale „justitiei”, ale militiei etc Optiunile, prioritatile, tintele au fost intodeauna dictate de partid. Tocmai de aceea am scris in conluzia articolului meu: „Nascut in 1931, daca mai este in viata, Postelnicu implineste anul acesta 80 de ani. Cu zece ani mai mic decat partidul pe care l-a servit si care a ordonat crimele impotriva umanitatii infapuite de Securitate”. Inainte de a fi ministru de interne, Draghici a fost seful organizatiei Bucuresti a PCR/PMR. Diversii ministri de interne din perioada Ceausescu au fost activisti de partid, sefi de sectie la CC si/sau prim-secretari de judete (Onescu, Stanescu, Coman, Bobu, Homostean, Postelnicu). Practicile teroriste au fost importate de la Moscova unde multi dintre activisti si securisti au urmat cursuri de „instruire”. Pana prin 1962, consilierii sovietici au fost extrem de influenti in diverse institutii de partid si de stat, inclusiv (ori in special) in MAI. Aceste lucruri sunt documentate si accentuate fara echivoc in Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania (Humanitas, 2007).

  5. Ba ar mai fi ceva de spus celor tineri:

    Sǎ privim trecutul în faţǎ ? Ce-i aia TRECUT ? …o epocă anterioară naşterii voastre, care vă stîrneşte doar o vagă curiozitate… …prin însăşi faptul că voi încă nu existaţi, vremurile acelea par ciudate, aproape fantastice…. zac în acelaşi album cu epocile in
    care se mai credea in vrăjitorie, iar OALA DE NOAPTE ţinea loc de WC fiind folosită şi de
    ADULŢI ….

  6. Inca o problema pe care romanii nu sunt capabili s-o rezolve bine. Economia a fost sechestrata de securisti, adevarati cameleoni politici, orientati in stare pura.

  7. „Calaii sunt printre noi, nepedepsiti si sfidatori” – la fel si cei care au adus comunismul in Romania. Bineinteles ca un regim criminal, in care abuzurile, intrigile, delatiunea au fost mijloace de a promova, se intoarce si impotriva propriilor sustinatori si aderenti. De ce ne-ar fi mila de niste comunisti notorii, „ilegalisti”, cu nimic mai prejos decat acuzatorii lor? Adica comunismul a fost bun, au fost si comunisti buni, dar au venit unii si l-au deturnat?
    Ei au girat un regim criminal, si au cazut in lupta pentru putere, nu in lupta pentru eliberarea tarii noastre de comunism si de rusi. Cu ce sunt ei mai presus de acuzatorii si judecatorii lor? Si ei au facut aceleasi fapte, au tacut si au primit recompense pentru compromisurile, tradarile si crimele pe care le-au facut. Intr-o zi i-a ajuns si pe ei – pentru ca acesta este mecanismul tuturor regimurilor criminale, cladite pe abuzuri, in care nimic nu te scapa.
    Daca erau de buna credinta, de ce au ramas in structurile de putere ale statului comunist, criminal prin esenta, instaurat prin teroare? Nu stim ca ei sa fi protestat impotriva abuzurilor la care a fost supusa populatia. De ce nu au emigrat – doar aveau prieteni, rude cu ceva influenta? Dar ciolanul, cui sa ramana?
    Comunismul nu a fost o ideologie creata de romani si nici adusa in tara de acestia – a fost adusa pe tancurile rusesti. Stiti prea bine cati romani s-au impotrivit si au murit pentru asta – si nu vorbim de mosierime si burghezie, cum invatam la scoala pe vremuri. Cati tarani, cati invatatori, cati preoti, cati profesori, cati studenti, cati muncitori – noi nici nu ii stim pe toti, nici numele lor, dar au fost multi, mult mai multi decat se recunoaste oficial – au fost sute de mii, multe sute de mii, cei mai curajosi si mai buni din acest popor sunt sub pamant. De acestia nu mai vorbim, inca o data ii uitam pe martirii nostri.
    Cat de simplu este sa se spuna despre romani ca sunt un popor de lasi, cand eroii sai sunt ingropati in uitare! Scrieti un articol si despre ei, domnule Tismaneanu! Daca tot vrem sa condamnam crimele comunismului!

    • Am citit marturii ale unor romani care au iesit in anii 50 din puscariile comuniste si au umblat putin pe strazi, printre romani obisnuiti. Majoritatea au simtit ca au suferit degeaba. Criminalii au reusit sa distruga nu doar oameni, ci si suflete. A fost un rau care a pornit, sa zicem, de la rusi, dar care s-a extins in intreaga societate a.i. oamenii obisnuiti au devenit mai rai si mai urati.
      Comunismul a fost adus cu tancurile de rusi, dar divizia Tudor Vladimirescu a fost romaneasca, iar crimele facute de romanii din acea armata criminala dau dreptate dictonului „padurea asta n-ar fi putut fi taiata fara cozi de topor”. Pentru ca niciodata nu ne-am uitat cu adevarat in oglinda a fost imposibil sa vorbim despre imoralitatea criminalilor – asa au reusit acestia sa ne convinga ca si-au facut datoria, conform legilor in vigoare sau ca au fost patrioti. Minciunile sunt evidente: nu ai cum sa iti faci datoria torturand, ucigand, umilind. Patriotism nu inseamna sa-ti omori concetatenii, indiferent de context. In anii 50 n-a fost razboi civil, ci a fost un razboi dus de o minoritate prin intermediul armatei – impotriva majoritatii, prin mijloace josnice, inumane. Odata ce virusul crimei s-a intins, cei atinsi au devenit niste oameni bolnavi. Nu impuscandu-i facem dreptate, ci aratand care au fost crimele lor ne insanatosim.

  8. Stimate domn,

    Singurul mod in care securistii pot fi trasi la raspundere pentru incalcarea drepturilor omului este prin actionarea lor in judecata. Pentru asta, victimele trebuie sa-i actioneze in judecata in primul rand si nu sa astepte ca un stat cripto-comunist sa faca ceva.

    Puteti sa scrieti sute de articole, carti, memorii, fara o actiune directa, in justitie, nu se va indrepta nimic.

    Daca vreti sa incercati ceva mai serios, macar incercati sa constituiti un „class-action” si sa gasiti supravietuitori ai torturii care sa fie dispusi sa mearga pana la capat cu o actiune judecatoreasca. Fara ca cineva sa se constituie in parte vatamata, justitia nu poate actiona.

    A existat un caz la Timisoara in care un securist trebuie sa plateasca daune civile unui revolutionar, dar cred ca este un caz cvasi-singular. In rest, daunele sunt cerute de la stat. Pe cand o actiune judecatoreasca directa?

    Cand tortionarii se vor trezi atacati, cand verdictele ii vor declara fara urma de tagada drept violatori a drepturilor omului, toata memorialistica despre ororile comunismului va fi validata si de justitie. Este mai mult decat clar ca nu va exista niciodata un proces al comunismului in genul procesului de la Nurenberg. In plus, forta economica a Chinei si resurgescenta Rusiei vor impiedica actiuni globale de condamnare a comunismului, deci cu atat mai mult o actiune directa si viguroasa a victimelor, in sistemul de „class-action” e singura care poate avea succes. Sunteti un om cu multe relatii, de ce nu sugerati celor ce au aceleasi interese in condamnarea ferma a comunismului sa se uneasca in „class-action” in tarile care au cunoscut „binefacerile” acestui flagel si sa ii actioneze in justitie pe cei ce inca mai sunt in viata? Avocati buni se gasesc peste tot, iar daca actiunea ar fi concertata, in Romania, in Cehia, in Ungaria, Polonia, etc, s-ar putea stabili si juridic, pentru cine mai are nevoie de demonstratie, cat de penal a sistemul comunist.

    • Sunt de acord cu ideea unei „class action”. Am sustinut si sustin cererile AFDPR si ale Asociatiei 21 Decembrie in acest sens. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc a pornit inca din 2007, cand era inca IICCR, o actiune de sesizare a justitiei privind cazul Enoiu. Pe baza unor noi documente, actiunea afost reluata in 2010. Asteptam raspunsul organelor abilitate ale statului de drept. Articolul de fata este o incercare a de sensibiliza opinia publica in aceasta directie. Va multumesc pentru comentariu si sugestii.

      http://www.crimelecomunismului.ro/ro/presa/comunicate/noi_informatii_gheorghe_enoiu/

  9. Domnule Tismaneanu,

    toate aceste realitati aberante ale Romaniei postcomuniste au o singura sursa: inexistenta nui stat de drept sau ineficienta (e un eufemism evident) justitiei.

    Asta in primul rand. Fara justitie vorbim degeaba. Ce sa fac ? Sa ma enervez, sa iau o bata si sa ma duc sa le dau la mir ? Ce sunt eu ? Miner ? Nu!

    Astfel, o justitie aservita puterii politice (fara nici o exceptie de culoare politica), o constructie constitutionala demna de parintii celei de a doua republici, o jursprudenta de toata jalea, etc. Defapt insasi elementele constitutive ale unui stat de drept nu exista in tara asta. Dincolo de gargara reformei, de procesul comunismului, de declaratiile sforaitoare ale puterii, nimic nu merge si meritam sa traim intre criminalii care rad de noi cu pensii uriase. Meritam.

    Acum ceva vreme era vorba ca mare prost a fost Ceausescu ca nu a bagat la greu telenovele si ceva mai mult salam ca era si acum la putere. Eu as spune ca mare fraier a fost Iliescu ca nu a bagat si el putin proces al comunismului. Ar fi fost votat pe viata probabil si oricum tot nimic nu s’ar fi schimbat.

    Cand zic schimbat… ma refer la procese, la dosarele securistilor facute publice, la despagubiri.
    Stiti… ce lectie invata oamnii in tara asta? daca nu muncesti si esti lichea ai de castigat. Daca esti onest si refuzi sa fii lichea ajungi ultimul om. O viata intreaga esti urmarit, esti silit sa iti schimbi slujba pt ca vin epurarile politice, orice turnatorie te trimite in celula pentru investigatii minutioase, eventual bataie… 40 de ani ! si dupa ce viata iti este distrusa, casa luata, prietenii pierduti pentru ca nu poti sa ii pui in primejdie, familia ravasita, si multe alte multe… vine un moţoflengher si iţi spune ca despagubirile nu pot depasi 10.000 de euro. Halal justitie. Cine sa ii auda pe oamenii astia ? Desocializati, pauperizati, marginalizati… cine ? Ei nu merita se pare respectul societatii acestea de parveniti care se uita la ei ca la niste ciudatenii. Cum sa nu colaborezi cu Securitatea? Cu baietii aia asa destepti !… E dincolo de mintea lor asa ceva !
    Nu, nu. Degeaba vorbim despre criminali. Regimul a fost criminal si majoritatea romanilor au fost partasi la crima! S’au bucurat! Poate parea prea dur ce spun dar ma vedeti inca o data ranjetul acelor oameni ce ii aclamau pe mineri ca sa incetelegti cum au fost partasi !

    Vae victis !

    PS Dumneavoastra stiti cine sta pe str. Rahmaninov (pe langa Verdi). Stiu ca ii mai stiti pe fostii azi ajunsi ….

  10. Domnule Tismaneanu, daca credeti ca linistea si confortul de care se bucura securistii tortionari sunt sfidatoare, atunci cum se cheama situatia in care, pe langa pensia de securisti, mai iau si si salariu din taxele si impozitele noastre, ca angajati ai statului?

    Concret, fostul maior de securitate Nicolae Paraschiv, care a torturat fizic si psihic brasoveni (http://ziarero.antena3.ro/1227224146-Brasovul_la_mana_unui_fost_tortionar) este secretar al Primariei Brasov, a doua pozitie ca importanta, dupa primar, in institutie, dar cu un salariu de doua ori mai mare ca al primarului (http://www.adevarul.ro/locale/brasov/Fost_ofiter_de_securitate-secretarul_municipiului_Brasov_are_9250-5_lei_venit_lunar_0_262173798.html)

    Puteti vedea si declaratia de avere a functionarului public si maior de securitate Nicolae Paraschiv cu veniturile (salariu, pensie de la sri, indemnizatii) consistente de pe urma impozitelor pe care le platesc cei pe care i-a torturat.
    http://www.brasovcity.ro/file-zone/declaratii/pdf2010/SECR/cur/Paraschiv%20Nicolae.pdf

    Securistul Paraschiv continua sa ocupe aceasta pozitie cu toate ca are certificat de politie politica din partea CNSAS. Desigur, ca orice securist care se respecta, are si certificat de revolutionar.

  11. Nu avem dreptul sa uitam niciodata! Corect spune Dl Tismaneanu. Dar nici nu vom trai linistiti vreodata. Vanatoarea de vrajitoare a macinat tara in ultimii 100 de ani si ce s-a obtinut? O permanenta dezbinare si suspiciune intre membrii aceleiasi societati. Tara este inapoiata din punct de vedere economic pentru ca nimeni nu accepta solutii de la fosti sau actuali rivali. Istoria se repeta : Pe vremea regelui Siguranta statului vana socialisti au venit socialistii la putere si au vanat timp de 45 de ani pe regalisti, legionari chiaburi mosieri industriasi oameni politici deavalma. Rezultatul? O tara in colaps in 1989. Au venit noile autoritati (pe care nu le pot defini politic) si au inceput o alta vanatoare , e drept mai timida, rezultatul? O tara in colaps in anul 2011. Aratati-mi o familie care prospera in care dihonia si ura dintre soti e la ea acasa! Puteti? Nu cred! Eu zic, desi parerea mea nu conteaza ca a cam venit timpul sa terminam cu aceasta dezbinare a sociattii si sa ne apucam de treaba. Desfiintati CNSAS ca si asa dupa 21 de ani nu prea isi mai are rostul, dati foc depozitelor cu dosare luand astfel din mana santajistilor obiectul muncii lor de a avea la mana pe unul si pe altul. Haideti sa o luam de la inceput si sa ridicam aceasta tara in locul pe care il merita.

  12. Intrebare : cum putem acuza un sistem dictatorial , niste oameni care au facut parte din aparatul represiv atata timp cit ei , fostii , traiesc mai bine ca pe timpul ,, taticului ” lor ? Pensii de mii de euro , si nici vorba de procesul comunismului.
    Cum putem acuza comunismul prin vocea Presedintelui Romaniei , atata timp cit o lege care despagubea pe fostii detinuti politici a fost ,, scuipata ” de catre Curtea Constitutionala a Romaniei ? Ceea ce practicati dvs. timp de 20 ani , se numeste genocid national. Pacat de tara asta si de tineretul care inca mai locuieste in ea !

  13. Prescriptia existenta in justitie nu ar trebui sa ii includa pe acei calai de odinioara, chiar daca actiunea lor inumana, terorista, distrugatoare, animalica a fost hotarata, dictata, sprijinita de catre cadrele de partid.
    Romania este unicul stat din blocul est european al tarilor foste sateliti sovietici care nu a reusit la 22 de ani dupa revolutie sa implementeze o procedura completa, sau macar in parte completa a justitiei de tranzitie, incercand prin aceasta sa creeze un spatiu de comunicare intre victime si calai, intre cei care au suferit pana la distrugere si cei care detinand puterea au fost initiatorii si executantii acestui proces distrugator.
    Iosif Bistran, pentru cei care nu il cunosc, are si astazi o obraznicie shmecheroasa in felul in care a raspuns de curand la telefon, atunci cand l-am contactat pentru a afla din gura „anchetatorului penal de securitate” cel care a pornit cateva dintre procesele CE, cum si din ce cauza au fost pornite aceste procese. Desigur ca in discuti nu am adus cu nimic aminte de elemente care ar fi putut fi “periculoase sau compromitoare”, ci am abordat o linie deosebit de nevinovata ca sa pot sa il conving sa stam de vorba. Si totusi nu am reusit, dansul sustinand ca nu isi mai aminteste nici ceea ce ii spune sotia sa cumpere de la piata. M-am simtit tentata sa il intreb atunci de face piata…dar m-am retinut de a continua cu intrebarile. L-am intrebat daca imi permite sa il itnreb ce varsta are si mi-a confirmat ca are varsta pe care o indica si recordul sau biografic.
    M-ar fi interesat sa aud de la sursa Bistran cum s-a ajuns la acuzarea multora dintre aceia care in anii de inceput ai dezvoltarii economice a Romaniei comuniste au fost cei care au contribuit la organizarea si desfasurarea unei linii de comert exterior, care sa nu fie orientata in exclusivitate catre statele „pretine” ci sa isi indrepte privirea prospectiva si catre restul lumii. Interesul acesta al meu nu este deloc teoretic ci este absolut necesar pentru documentarea in cadrul lucrarii mele de doctorat pe care o dezvolt referitor la acest subiect.
    Deci, pe de-o parte persoanele de tip securisti activi de odinioara, si aflate inca in viata refuza sa isi intoarca macar printr-o discutie linistita capul catre trecut. Pe de alta parte, Statul roman, aborda o comportare de un dualism revoltator, promulgand o lege cu scopul de a „repara” unele dintre crimele savarsite in cei 50 de ani de comunism, pentru ca la cca 1 an dupa promulgarea sa, sa anuleze sub motivatii destul de indoielnice orice shansa de a aplica unele masuri reparatorii, vis a vis de supravietuitorii sau urmasii acelor napastuiti. Este vorba desigur de Legea 221/2009, o lege care ridica ridicolul prezentei politice romanesti la nivelul unui spectacol de carnaval venetian, cu masti, trompete si mai ales clauni, sub a caror prelata stau, oh, tempora fucntionarii publici.
    Si asta ca sa folosesc un eufemism, pentru ca, confruntarea avuta de mine personal cu lumea juridica a statului roman, in contextul actiunilor diferite deschise in ultimi ani in legatura cu condamnarea criminala, nedreapta, pentru fapte inexistente a tatalui meu, facuta cu aproape 50 de ani in urma, a aratat cum la inceputurile aplicarii legii mai sus mentionate, judecatori diversi aflati la Bucuresti nu aveau inca habar de lucrui elementare pe care jduecatori ai unor astfel de situatii trebuiau sa le studieze inainte de a purcede la orice deschidere a unui dosar de judecata. Unii dintre ei, de ex, nu aveau habar nici macar de existenta si menirea unor institutii precum CNSAS-ul. Aceste persoane au fost desemnate ca judecatori fara nici o pregatire anterioara, astfel ca sa aiba dreptul de a judeca in probleme asupra carora nu au avut – multi dintre ei – nici un fel de pregatire nu numai despre evenimentele trecute, dar nici macar despre cele prezente(de ex faptul ca arhiva SRI-ului fusese de mult transferata CNSAS-ului).
    Jocul fostilor calai vis a vis de actualii „reprezentanti oficiali ai dreptatii” este unul dintre jocurile care s-ar potrivi poate intr-o lume virtuala de care beneficiaza astazi multi dintre noi, dar este un joc diabolic, complet neavenit si condamnabil in lumea reala a Romaniei in secolul XXI, care, dupa modesta-mi parere nu avea dreptul de a fi cooptata in Uniunea Europeana atat timp ca nu fusese in stare la nivel politic, statal, uman si juridic sa se confrunte cu crimele anti-umane infaptuite ca stat totalitar comunist, si al carui caracter distrugator, memoria sau istoria nu il pot ascunde in background, asa fel incat sa se presupuna ca doar istoriografia recenta va fii unica mesagera a realitatii sale criminale, exerimentate de milioane de oameni timp de jumatate de secol.

  14. Si eu m-am intrebat acelasi lucru, de ce nu se trece la actiune. Personal, nu as vrea sa ii vad inchisi pe responsabili, oricum nu au inteles si nu au nicio sansa sa inteleaga ce au facut. Dar le-as limita actiunile.

    Raspunsul l-am aflat mai tarziu. Actiunea nu a inceput in ’89, pentru ca la conducere au fost si inca sunt tot ai lor. Sa zicem ca e luat de guler un individ dintre cei care sunt enumerati mai sus. Toate bune si frumoase, dar sa zicem, ipotetic, ca la sectiunea de declaratii respectivul spune si ce s-a cam petrecut in ’89. Si tot ca presupunere, sa zicem ca iese la iveala cam cum a fost „emanat” cel ce va contesta vehement actiunile impotriva comunismului. Sau apare ceva despre alta personalitate politica. Ceva in genul declaratiilor aparute dupa arestarile recente in vamile romanesti. Se pare ca ideea inca persista in Romania, daca eu ma duc in jos, ii trag si pe restul dupa mine. Nici actualul presedinte al tarii nu ar fi exclus de la suprize in dezvaluiri.

    Bunicii si parintii mei au fost deportati, tot ce stiu am aflat din povestirile bunica-mei. Eram mic, m-am speriat putin, n-am inteles atunci mai nimic. Dar filmul a tot rulat in mintea mea si azi realizez prin ce au trecut. In situatia lor, cei mai nerealizati si nebagati in seama din sat au fost propulsati in posturi inalte, de decizie (se pare ca Marx a intuit bine). Au invatat o teorie si au inceput sa aplice. Au reusit sa isi descarce toata invidia si ura pe cei din sat. Cred ca povestea asta a fost si la nivel national. I-am cunoscut pe cativa dintre ei. Am fost curios sa verific de ce au facut tot ce au facut. Din pacate nu mai exista subiecti, sunt oameni pierduti in idealurile comuniste, in mintea lor exista doar intelegere pentru comunism si regreta enorm ca nu si-au vazut „idealurile” indeplinite. Regreta enorm si ii auzi cum ii preaslavesc pe cei ce le-au spalat creierele: „Dom’le, rusii si chinejii … ”

    Revenind la subiect, nu cred ca o sa se miste nimic in tara in urmatorii ani. E un pact tacit, nimeni nu da declaratii si trecem si de asta data. Si nu cred ca cei tineri mai sunt interesati de asta. E trist, dar ne continuam viata.

  15. si vi se pare ca puteti isca o dezbatere cinstita de pe pozitii ascunse? – nu cred.

    daca vorbim despre etnii – si poate, sau nu, sa fie relevant, dar cu siguranta este un subiect sensibil – atunci trebuie sa vorbim despre toate situatiile posibile.

    da, evrei arestati pentru ca regimul simtea nevoia sa-si infunde proprii sustinatori dupa modelul stalinist… dar si evrei, mult mai multi, in securitate, mai ales in Ardeal, si evrei tortionari, majoritatea importati din Uniunea Sovietica (sinistrul Nicolschi, de pilda). poate ca etnia nu era atat de relevanta nici in cazul lor (comunismul a prins atat de bine la romani si pentru ca multi dintre ai nostri au fost si sunt desavarsite cozi de topor), dar sa precizezi etnia (ceea ce duce, atat in cazuri negative, de rasism, cat si in cazuri pozitive, de „exemple bune”, la generalizare; iar generalizarea in sine este extrem de periculoasa) pentru niste cazuri exceptionale, in timp ce regula o treci sub tacere (regula fiind data de cei cei ce colaborau cu sistemul) mi se pare totusi o lipsa de onestitate.

    a existat o intreaga literatura a inchisorilor si ororilor comuniste imediat dupa 1990. o literatura aruncata in mod convenabil la cos. ne lipseste o sistematizare a realitatilor acelor ani, dar marturii sunt cu duiumul. adriana georgescu, nistor chioreanu, ion gavrila ogoranu, paul goma – sunt doar cateva nume din zecile de lucrari ce mi-au picat in mana in perioada aceea, intr-o familie in care mama mea se chinuia sa gaseasca urme ale tatalui ei inghitit timp de 17 ani de cele mai sinistre inchisori comuniste. tot ce a gasit a fost o scrisoare seaca a fostilor securisti deveniti dupa revolutie cnsas sau cum le-o mai fi zicand, si o foita de la penitenciarul gherla cu amprenta detinutului. si un mosneag care ar fi putut sa-i povesteasca ceva mai mult, dar i-a fost prea frica…

    nu cred ca o istoriografie serioasa a crimelor comunistilor trebuie sa inceapa cu povesti de capa si spada. si, la fel, nu cred in discursuri moralizatoare sustinute de pe pozitii duplicitare.
    iar pana la aparitia unor documentaristi ne-corupti si ne-influentabili probabil ca trebuie sa mai treaca inca vreo cateva decenii.

    • btw, calaii ACEIA nu mai prea sunt printre noi. e o pretentie cam absurda dupa douazeci de ani de colaborare fructuoasa intre noii si vechii ciocoi. majoritatea au murit de moarte buna. victimele lor cu atat mai mult – in principiu de cei cu adevarat incoruptibili aveau grija sa nu iasa din inchisoare decat cu adresa pe frunte, sau direct in groapa.
      despre calaii ACEIA si despre profitorii babani ai fostului regim nu prea mai avem cum sa gasim nimic incriminator la cnsas – in douazeci de ani orice personaj important a avut timp sa-si curete dosarul, iar ce au ramas sunt firimituri pentru prostimea flamanda.

      dar sistemul a reusit sa se replice pe sine, iar multi dintre ACEIA ar fi mandri sa observe ca au lasat o urma atat de nepieritoare – scuzati-mi cinismul :D bunele practici comuniste, ale delatiunii, intrigilor, coruptiei, santajului, totalitarismului cultural si sapatului pe la spate functioneaza astazi ca unse. si fara sa mai contrarieze pe nimeni. nu trebuie decat sa joci cartea ipocriziei maxime: societatea este atat de perfecta incat a striga astazi „hotul” te disculpa automat…

    • Cunoasteti publicatiile IICCMER, dictionarele fostilor functionari ai Securitatii si ai pentienciarelor comuniste? Cunoasteti „Lexiconul Negru” al Doinei Jela? Cunoasteti actiunea IICCMER de sesizare a justitiei in cazul tortionarului Gh. Enoiu? Cunoasteti cele doua volume ale istoricului Mircea Stanescu despre re-educare? Cunoasteti scrierile lui Dorin Dobrincu despre rezistenta din munti? Cunoasteti filmul despre experimentul Pitesti? Ati citit Raportul Final? Cred ca daca citeati textul meu fara partinire ati fi constatat ca nimeni nu ascunde nimic. Daca intrati pe stite-ul IICCMER si cititi biografiile Nomenklaturii veti vedea ca se spune cine au fost ofiteriii de varf. Citit biografiile unor Nikolski, Sepeanu, Czeller, sotii Gavrila si Eva Birtas, Dulgheru, Pintilie (Pantiusa), Draghici etc. Crimele au fost crime, iar victimele lor trebuie cunoscute si recunoscute. Nu pot accepta viziunea propusa de fostii securisti gen Plesita si Neagu Cosma care impart istoria represiunii in doua etape: cea criminala (cominternista) si cea „patriotica” (de dupa 1964). Securitatea a fost o institutie criminala pe tot parcursul existentei sale. Nu accept aceasta viziune din ratiuni stiintifice si morale. Va asigur ca lucrurile pot fi probate dincolo de orice dubiu rational.

      http://www.crimelecomunismului.ro

  16. Un interviu de milioane astazi in EvZ:

    http://www.evz.ro/detalii/stiri/ion-caramitru-revolutia-mea-nu-a-reusit-927214.html

    Explica anumite chestii si confirma cele spuse de dl. Tismaneanu mai sus.
    Personal ma deranjeaza faptul ca multi in Romania spun „comunismul n-a fost asa rau”, „dracu’ n-a fost asa de negru” iar noua Stinga incearca sa vopseasca in alb gardul. Intre timp spun: „da’ ce? capitalismul de acum e mai bun?” ascunzind de fapt ca ce-i acum in Romania e un socialism fanariot. Ultra-imbogatiti cu legaturi puternice cu fosta (actuala?) securitate, sistem juridic care nu face fata, mirlanie si manelism in mass-media care distruge orice initiativa onesta etc.

    • comunismul a fost al naibii de negru pentru cei ce n-au stiut sa se-nvarta. tocmai de asta a creat un popor de „titireze”… un regim care inchidea oamenii pe baza unor delatiuni nefondate, care isi incuraja oamenii sa dobandeasca inclusiv mancare prin pile pentru ca oficial magazinele erau goale, care incuraja discursurile duble – normal ca a adus demagogia la randamentul maxim.
      tocmai din acest motiv presupun ca discutia, in Romania, despre stanga, dreapta si stanga-mprejur este absurda. ce-i dreapta la noi? o atitudine corect politic indignata a profitorilor fostei „rezistente prin cultura” (sublime, dar, vai, inexistente) impotriva fostului regim comunist. al caror produs reusit sunt de fapt. ce-i „dreapta” la noi? paradoxal, un anti-comunism elitist, cand victimele comunismului au fost de fapt masele…
      ce-i stanga la noi? rebuturile psd-iste? fostii securisti de dreapta, stanga si, mai ales, („oameni”) de afaceri? sau sunt cei ce au auzit ceva despre ideile de stanga din lumea normala si oarecum mai libera in gandire? sau e ce se formeaza prin opozitie cu dreapta aia confuza?
      erau dreapta derapajele legionare? si-atunci ce le corespunde astazi prin alte tari – rasism-nationalismele sunt tot de dreapta?

      dar, de fapt, mai conteaza? avem, iata, niste cameleoni carora le sta de minune in orice culoare politica si in orice tip de economie, dar parca si mai frumosi sunt cand sunt baltati. pentru Romania valorile si ideile suna un pic altfel – a fi uns cu toate alifiile cred ca rezuma mult mai bine conditia de existenta a sistemului (inchis, dar destul de permisiv) romanesc.

      iata aici un link spre „Gherla” a lui Paul Goma:
      http://www.paulgoma.com/gherla-latesti-monolog-dialogat/

      • Multumesc pentru link! Vrei sa spui „cel fara de pacat sa arunce primul cu piatra”? Adica nu exista un om 100% curat? Probabil, numai Isus a fost si iaca, acusi o sa ne aducem aminte cum a fost judecat…
        Nu e nevoie sa cautam asa ceva. E nevoie doar de citeva masuri numai si societatea s-ar mai asana putin. De exemplu: punctul 8 de la Timisoara – fostii activisti de partid n-au ce cauta in viata publica. Apoi fosta Securitate: este strigator la cer ca fostii securisti sa aibe pensii nesimtite. Iliescu sa fie condamnat (OK, cu suspendarea pedepsei) pentru Mineriadele din ’90. samd.
        Problema e ca in Romania nu exista Dreapta. Sunt doar diferite arome de Stinga (inclusiv PNL!) dar nimic coerent de Dreapta. De aceea toti sunt politicieni-teflon: aluneca usor dintr-un partid in altul, cocheteaza cu „independenti” etc.
        Cica „Alianta de Centru-Dreapta” :) Curtea Constitutionala nici n-ar fi trebuit sa le aprobe denumirea asta. Pai numai de dreapta nu-s, e o insulta la inteligenta omului de rind.

  17. Pt un creştin practicant,ceea ce sperie este faptul că aceste fiare (observaţi expresia de bestialitate de pe faţa criminalului în serie enoiu) nu au fost pedepsite în timpul vieţii. Să mă explic-creştinismul crede în mântuirea omului,înţeleasă ca redescoperire şi valorificare a chipului divin din fiecare om. Penitenţa este calea pe care o apucă criminalii şi păcătosii mai mărunţi când realizează că şi ei sunt fii lui dumnezeu. Penitenţa înseamnă asumarea liberă şi conştientă a suferinţei purificatoare. Uneori,pentru a trezi în om conştiinţa păcatului pentru care trebuie să se căiască,dumnezeu trimite asupra păcătoşilor necazuri de tot felul. Sunt convins că lucreţiu pătrăşcanu a putut medita în anii de puşcărie şi în chinul anchetelor la mizeria sistemului la a cărui instalare a contribuit,şi cu siguranţă s-a căit profund. E posibil chiar să-L fi descoperit pe dumnezeu. Cu certitudine faptul că a rezistat presiunilor fizice şi morale puse de sistem asupra lui arată o mare forţă interioară. Revenind la aceşti nefericiţi care mor în patul lor,nepocăiti,cu siguranţă trebuie să ne facem griji,ca buni creştini: cu siguranţă ce îi aşteaptă DINCOLO întrece chiar şi infernul imaginat de dante. Ca om şi creştin nu pot să rânjesc satisfăcut: se dovedeşte din nou cât de atroce este condiţia umană. Când mă gândesc că asemenea oameni (?)se vor întâlni cu Cel a cărui ochi erau ca văpaia de foc,picioarele asemenea cu alamă încinsă în cuptor iar glasul lui ca un vuiet de talazuri (apocalips 1,14) nu pot să nu am o tresărire de spaimă. Acum,o întrebare pt Dvs,distinse Domnule Profesor. Va sunt profund recunoscător pt muncă Dvs de restituire a adevărului despre comunism,dovediţi un mare caracter şi ne faceţi un mare bine ajutându-ne să înţelegem mai bine pe ce lume trăim,atrocitatea condiţiei umane. Studiul istoriei recente poate fi pentru oamenii lucizi un serios avertisment cu privire la viitorul care ne aşteaptă. Deoarece posibilităţile Dvs de informare sunt enorme,vă rog să-mi luminaţi neştiinţa în ceea ce priveşte prigoană pe care comunismul ateu şi criminal a adus-o asupra cultului mozaic din rusia. Despre crimele cumplite împotriva bisericii ortodoxe am auzit multe,am văzut şi documentare inclusiv demolări de biserici nu numai crucificari de preoţi (la propriu,nu doar metaforic) Am auzit câte ceva despre prigonirea musulmanilor şi buddhistilor în uniunea sovietică,china şi mongolia. Cred că este bine să restituiti memoriei colective date esenţiale pentru prigoană împotriva cultului mozaic. Eu personal nu am ştiinţă despre acestea,dar presupun că un regim declarat ateu nu putea prigoni doar pe unii şi să-i treacă cu vederea pe alţii,deci doresc să aflu mai multe pe această temă. Cu respectuoase mulţumiri,maximus.

    • Ateismul bolsevic nu facea distinctii intre religii, le prigonea cu egala furie si intensitate. In fruntea Asociatiei oficiale de combatere a religiei a fost numit vechiul miltant bolsevic (de origine evreu) Emelian Iaroslavski. Acesta a scris un atac penibil la adresa Bibliei, o compilatie aiuritoare care a fost tradus si in romaneste in anii 50. Mai ales dupa 1946, regimul sovietic a devenit tot mai antisemit. Iar dupa infiintarea statului Israel (initial sustinua de URSS), acest antisemitism larvar a capatat expresie oficiala in ideologia anti-sionista.

      Liderii de origine evreiasca (Zinoviev, Sverdlov, Kamenev, Troki, mai tarziu Kaganovici si Mehlis) nu se considerau evrei, erau ceea ce se numeste „non-Jewish Jews”. O vorba celebra atribuita marelui rabin al Moscovei in perioada Razboiului Civil suna: „Oameni ca Trotki fac revolutiile si Bronsteinii (numele originar al lui Troki) platesc politele”. Relatia dintre comunismul rus si variile grupuri din populatia evreiasca a fost examinata de istoricul Yuri Slezkine in cartea sa „The Jewish Century”.

      • În primul rând primiţi va rog mulţumirile mele pentru faptul că aţi luat în consideraţie întrebarea mea. Într-adevăr,aţi subliniat incompatibilitatea dintre ideologia aşa zis materialist-ştiinţifică a criminalilor comunişti şi textul revelat al bibliei. Evident,când un evreu declară că moise minte şi că dumnezeu nu există,nu mai poate fi numit evreu decât de către un nazist dement care trimitea evrei botezaţi în ritul romano-catolic pt că oricum părinţii lor erau evrei-adică criteriul religios era înlocuit de un criteriu rasial. Însă mă întrebam dacă sunt disponibile CIFRE cum am găsit în cazul bisericii ortodoxe ruse-atâţia episcopi,atâţia preoţi atâţia călugări executaţi,atâtea biserici demolate. Adică-au existat demolări de sinagogi?au fost rabini împuşcaţi sau deportaţi na sibir?din păcate,nu citesc decât cu greutate în limba engleză şi cred că ar fi o idee bună să traduceţi în limba noastră acea carte de care amintiţi. În privinţa persecuţiei fizice nu la modul doctrinar a comunităţii evreieşti din imperiul sovietic,am nelămuriri legate de modul în care a fost primită armata roşie în basarabia în iunie 1940. Ştim din memoriile martorilor oculari cum populaţia de etnie evreiască a tratat armata română în retragere şi trupele invadatoare (eliberatoare după propaganda sovietică şi rusă) oare acei evrei (cărora li se promisese din câte am citit apariţia în basarabia a unei republici sovietice evreieşti)nu ştiau nimic despre faptul că balaurul comunist distrugea ORICE religie?mi-e greu să cred că nu erau informaţi,deşi propaganda oficială a statului român funcţiona. Poate nu era credibilă. Poate uniunea sovietică avea graniţe ermetice şi chiar nu se ştia nimic. Întreb şi eu. . .

  18. interesant cum domnul Tismaneanu incearca sa isi reabiliteze alogenii!toti cei insirati ,poate buni profesionisti ,tradau pentru un pix BIC,pentru o cina intrun restaurant parizian sau in cazul politicilor de tip Luca (Luka László pe numele real ) -de origine secui -avea mainile pline de sange !!oricum trebuiau sa inteleaga mersul istoriei si sa se fi dat jos din tramway la timp !eu as fi mai atent in locul d-lui Tismaneanu(nume de imprumut) in a califica tortionari ofiteri care jurasera si trebuiau sa execute ordine si nu amatori de experiente sado-mazochiste!

    • Aveti informatii despre procesul Comertului Exterior? Stiti pentru ce-ar fi tradat acei oameni? Sunteti sigur(a) ca „au tradat”?
      Sunteti convins(a) ca Securitatea se ocupa cu aflarea adevarului, ca nu ticluia acuzatii elucubrante? Pana si Ceausescu a admis acest lucru cand i-a reabilitat pe Patrascanu, Koffler etc Va asigur ca nu ma ocup cu intocmitul de liste „etnice”. Imi repugna orice falsificare partizana, orice exclusivism. Victimele au fost victime, indiferent de originea etnica ori sociala. In ce ma priveste, m-am nascut cu numele Tismaneanu, deci nu inteleg la ce va referiti cand spuneti ca port un nume de imprumut. Depasirea scindarii memoriei post-totalitare presupune tocmai aceasta obligatie a empatiei pentru victime.

      Vasile Luca a fost unul dintre sovietizatorii Romaniei, a contribuit cu pasiune la distrugerea statului de drept, a pluralismului politic si a economiei de piata, dar nu a fost judecat si condamnat pentru aceste fapte. Ceea ce i s-a imputat era naucitor, aberant, tinea de domeniul romanului gotic. Reabilitarea juridica a lui Luca s-a petrecut in toamna anului 1968, deci sub Ceausescu.

      Cat priveste argumentul ca securistii nu erau tortionari, ci ofiteri ce-si indeplineau „datoria”, „juramantul”, el a fost auzit si in cazul criminalilor SS. Chiar si in cadrul sistemului pseudo-legal al epocii Dej tortura nu era admisa oficial. Cititi documentele legate de Plenara din aprilie 1968 cand tocmai utilizarea acestor metode barbare a fost invocata impotriva lui Draghici si a (ne)oamenilor sai. Teohari Georgescu, Draghici, Nikolski, Mazuru, Soltutiu, Sepeanu, Bistran, Dulgheru, Butyka, Enoiu, Birtas, Mihai Patriciu, Plesita si ceilalti au fost criminali, s-au facut vinovati de crime impotriva umanitatii, deci de actiuni non-prescriptibile sub legislatia internationala. Niciunul dintre ei nu si-a exprimat vreodata cainta. Toti s-au ascuns si se ascund cu lasitate indaratul „ordinului primit”. Unii nu mai sunt in viata. Cei care traiesc trebuie adusi in fata justitiei.

    • Eneas spune:
      „interesant cum domnul Tismaneanu incearca sa isi reabiliteze alogenii!toti cei insirati ,poate buni profesionisti ,tradau pentru un pix BIC,pentru o cina intrun restaurant parizian sau in cazul politicilor de tip Luca (Luka László pe numele real ) -de origine secui -avea mainile pline de sange !!oricum trebuiau sa inteleaga mersul istoriei si sa se fi dat jos din tramway la timp !eu as fi mai atent in locul d-lui Tismaneanu(nume de imprumut) in a califica tortionari ofiteri care jurasera si trebuiau sa execute ordine si nu amatori de experiente sado-mazochiste”

      Incercarea d-lui Tismaneanu este departe de „a-si reabilita” alogenii. Caci daca acesta ar fi scopul nu ar mai fi existat aceasta rubrica destinata in mode general, as zice impotriva tortionarilor comunisti care au actionat in masura la fel de cruda si inumana, lipsita de cele ai elementare consideratii umane, in schimb sub auspicii pe care dvs le credeti capabile de a fi justitifacte (oare moral, ideologic, faptica, sau simplu oficial) prin aceea ca au fost „executorii” unor ordine. Incercarea fiintei umane in raport cu constiinta proprie, pentru ca pe vremea aceea planul divinitatii era oricum minimalizat, este valabila atunci cand omul isi pune intrebarea pana unde este dispus sa duca raul, minciuna si cinismul. Fara indoiala ca si in comunism existau modalitati de a indeplini o functie si o meserie fara a fi implicat direct in Securitate si fara a capata menirea de a fi tortionar. Alegerea acestei pozitii care nu stiu cat a fost de analizata dpdv psihologic presupune niste caracteristici psihologice care ar putea cu usurinta identificate. Cei care au acceptat sa duca la bun sfarsit anchetele comuniste, ca sa nu mai vorbim de cele ala functionarilor superiori din Comertul Exterior, erau o categorie de tortionari pe care descrierea dlui Tismaneanu ar putea fi doar o felie din coctailul personalitatii lor criminale.
      Acum in ceea ce privesc PIXURILE, poate dumneata nu cunosti procedurile prin care se lcureaza in cadrul comertului – cu atat mai mult al comertului liber – dar si in general.
      Acordarea unor mici atenteii este o forma curenta de a arata o realtie pozitiva intre pateneri si este deobicei o relatie reciproca atunci cand prin stabilirea relatiilor bilaterale se paote ajunge la tranzactii de milioane.
      Nicaieri in lumea libera, invinuiri ca cele ale persoanelor mentionate nu au de-a face cu justitia penala, iar ceea ce s-a facut in Romania comunista a fost aplicarea sau mai bine zis chiar inventarea unor forme legislative a caror domeniu de aplicare a fost intr-un fel unic.

      Din pacate in Romania de dupa 1989 nu a existat practic nici o raspundere serioasa fata de aducerea in fata justitiei a fostilor criminali ai securitatii. Ei ca si victimele lor apartin unor etnii diverse caci apartenta religioasa nu a dat nimanui si niciodata un act de cinste sau omenie.

  19. Eneas, am vrut sa mai adaug un detaliu legat de observatia d-tale ca Tismaneanu este un nume de imprumut:
    1. In contexte istorice felurite nenumarati si-au luat nume de imprumut. Dar realitatea a scos adesea de sub straturile imprumutate originea pe deasupra careia s-a facut imprumutul. Asa ca in ultima instanta, pentru cei care au dorit sa ajunga cu orice pret la origine, nimic nu i-a impiedicat.
    2. In lumea de astazi in care virtualul se impleteste nestingherit cu realul, Eneas este si el un nume de imprumut. Oare de ce acum ar fi mai moral, corect, potrivit, you name it sa foloseasca unele persoane nume de imprumut? Cred ca motivele sunt foarte asemanatoare :-)

  20. As indrazni sa exprim urmatoarea opinie: crimele la care au recurs liderii comunisti intre ei nu ar trebui sa ne preocupe, ci ar trebui privite ca solutionari de conflicte de tip mafiot. M-ar fi bucurat daca s-ar fi casapit cat mai mult intre ei, astfel incat sa fi ramas cat mai putini in viata. Transpunand in zilele noastre, intreb si eu asa: ne-am bucura, sau nu, sa aflam ca mafiotii care au pus mana pe bogatiile tarii, pe care ii stim cu totii, ar incepe sa se casapeasca intre ei?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro