joi, decembrie 1, 2022

Călăreţul de aramă : Occidentul şi neliniştea rusă

Nici o altă întrebare nu este mai obsedantă în istoria intelectuală a Rusiei decât aceea ce priveşte propria ei identitate. De trei secole, din clipa în care  Petru cel Mare a acordat  Moscovei  hlamida imperială, Rusia se află prinsă în acest dialog frenetic cu Occidentul. În această oglindă pe care i-o întinde civilizaţia pe care o imită, dar şi pe care o  detestă, Rusia îşi poate contempla propriul chip.

Oscilând între elanul mesianic şi îndoiala de sine , Rusia  este troica gogoliană ce alunecă pe oceanul istoriei, în căutarea unui destin al măreţiei. Crimele şi teroarea, brutalitatea şi minciuna de stat sunt instrumentele de care  imperiul se serveşte. Între Europa şi Asia,  Rusia se priveşte pe sine ca pe un sfinx  ce nu îşi poate spune taina. Sentimentul unicităţii misiunii sale este  responsabil pentru energia feroce cu care a strivit şi a distrus popoare :   întoarsă  către ea însăşi, Rusia proiectează asupra lumii de dinafara ei   furia cuceritoare a unui stat ce nu cunoaşte odihna. 

Ce este Rusia?

Căci dezbaterea în jurul întrebării “ce înseamnă a fi rus” este inseparabilă de trauma modernizării autocratice pe care o provoacă revoluţia lui Petru cel Mare.  Ruptura istorică naşte  cadrul pentru interogaţiile pasionate. De acum înainte literatura şi mişcarea ideilor din Rusia sunt dominate de   febrilitate şi   nelinişte. De la Ceaadaev la Blok, de la Puşkin la Tolstoi şi Dostoievski,  condiţia rusă este în centrul unei dezbateri ce acordă vocilor intelectuale timbrul lor unic.

Şi poate că tensiunea  din poemul lui Puşkin rezumă, tragic, dilema unui destin: călăreţul de aramă, teribilul Petru, nu este doar demiurgul ce clădeşte o nouă lume, ci şi cel care striveşte,sub copitele   statuii sale, pe Evgheni:  contradicţia dintre grandoarea statului şi fragilitatea  individuală este parte din tragedia Rusiei înseşi.  Petru, ziditorul, îşi păstrează   în textul lui Puşkin întreaga sa ambiguitate. Admiraţia  pentru moştenirea sa este amestecată cu teama  ivită din vecinătatea unui colos ce nu  cultivă mila sau compasiunea.

Tensiunea dintre artificialitatea hipnotică a Petersburgului şi organicitatea Moscovei este parte din aceeeşi istorie a identităţii ruse. Dacă primul oraş este manifestul unei voinţe prometeice de desprindere de letargia orientală, al doilea este cel în care se adună energiile unui trecut al negurii şi al credinţei.  Oscilaţia între cele două efigii este  ezitarea  între seducţia Occidentului şi replierea spre sine a unui univers marcat  de sentimentul unicităţii sale.

Transformarea unui spaţiu  periferic în imperiul Ecaterinei  este acompaniată de naşterea elitei ce se interoghează asupra propriului său rol.  Critica este motivată, de cele mai multe  ori, de frustrarea tragică provocată de  încremenirea autocraţiei. Între elită şi stat, relaţiile sunt extrem de complicate. Din această elită se ivesc decembriştii,Herzen sau Bakunin.  Obsesia  condiţiei ruse ar fi imposibilă  în absenţa aculturaţiei occidentale.  Meditaţia în jurul destinului Rusiei se poartă în  cadrele pe care Occidentul le furnizează.

Între radicalismul progresist şi conservatorismul slavofil  romantic de extracţie germană  vocile Rusiei  aleg extremele ,cu  fervoarea care le este  caracteristică.  Dar, dincolo de polemici, occidentalizanţii şi slavofilii sunt uniţi de  credinţa comună în unicitatea destinului  rus.  Linia de demarcaţie este mai complicată decât pare.  Rusiei îi este dat să învingă acolo unde alţii au eşuat- fie prin  flacară revoluţionară, fie  prin puritatea credinţei sale creştine. Indiferent de sens, indiferent de direcţie, intelectualii ruşi  din acest moment descoperă drumul pe care Rusia trebuie să îl parcurgă : Rusia poate indica întregii omenirii calea de ieşire din labirint.

Populismul rus ilustrează el însuşi această ambiţie a  mesianismului. Socialismul  pe care Rusia îl va crea nu va avea nimic din imperfecţiunea erei   industriale. Obştea  ţărănească este rezervorul din care se va hrăni un alt viitor. Spre egalitatea socialistă, dar pe  o cărare ce  este trasată de istoria ei ireductibilă la cea a  Vestului, iată opţiunea populistă.  Radicalii  au în comun cu slavofilii admiraţia pentru acest  tezaur rural necorupt.

          Iar intelighenţia rusă, izolată de naţiune şi ostilă statului autocratic, va împinge până la ultimele consecinţe interogaţia în jurul destinului rus. În exil intern sau în emigraţie, ea este torturată de urgenţa schimbării istorice. Radicalismul ei este marcat de  ambiţie prometeică.  Stânga  păstrează în Rusia elanul  profetic ce pare dispărut în Occident.  Teroarea şi asasinatul devin armele de care revoluţionarii se servesc spre a elibera din cătuşele sale poporul însuşi. Creaţia lor va  dovedi Occidentului potenţialul geniului adamic al Rusiei.

          Obsesia condiţiei ruse dăruieşte literaturii aura ei mesianică şi pedagogică. Relaţia ambiguă  cu Occidentul se citeşte în aproape toate textele sale.  Contaminarea intelectuală este dublată de tentaţia căutării rădăcinilor.  Scriitorul devine, în viaţă fiind,  Profetul ce  aduce cuvintele salvării.  Dostoievski  şi Tolstoi sunt imaginea acestei vocaţii  ce depăşeşte  literatura, spre a intra în domeniul educaţiei morale. Din Rusia, cea care nu poate fi Occidentul,  ajunge  spre Vest un timbru al noii credinţe.

          Leninismul rămâne fidel acestei pasiuni reîntemeietoare. Curajul leninist izbândeşte acolo unde Occidentul a ratat.  Rusia sovietelor nu va fi Comuna din Paris. Prin revoluţie, Rusia întrece Occidentul, ca avangardă a viitorului în marş. Stalinismul este capătul de linie al mesianismului: ceea ce se zideşte în URSS ţine de miracolul voinţei partinice  şi de   geniul rus.  Protocronismul stalinist reafirmă emanciparea Rusiei  de sub vraja Occidentului.

           Între Vest şi Est, Rusia s-a aflat în umbra neliniştitoare a călăreţului de aramă.   Sfidarea  sângeroasă de acum  trimite la un  trecut de întrebări şi de complexe identitare.  Între decenţa  cehoviană şi delirul putinist, Rusia are de făcut o alegere cât se poate de clară. Căci de această opţiune depinde posibilitatea ei de a fi parte a unui spaţiu comun al  civilizaţiei, iar nu doar un  domeniu încremenit  al barbariei şi crimei.    

Distribuie acest articol

46 COMENTARII

  1. Nu, Rusia a fost și este Marele Leviathan al culturii și civilizației umane. Cred, sper, ca această monstruozitate să dispară cât mai repede.

    • NB. Să apreciem acest text, frumos scris, aproape literar.
      Pe de altă parte, Occidentul are o vină în ascensiunea Rusiei. În Evul Mediu Europa de Vest a sprijinit Rusia pentru a neutraliza Turcia( care asediase de vreo 4 ori Viena….), apoi comunismul a fost implementat de Lenin şi sprijinit financiar de Germania şi de marea finanţă americană, apoi SUA+UK au cedat Rusiei/URSS la Yalta toată Europa Centrală şi de Est, etc. Chiar şi acum, Europa de Vest plânge după afacerile cu Rusia şi fiindcă Marea Utopie a EurAsiei de la Atlantic la Pacific( contra, bineînţeles, SUA+UK….) nu se mai poate realiza. Dacă este să fac o constatare, atunci nu pot decât să zic că SUA şi China au câştigat a treia Revoluţie Industrială, iar Europa de Vest şi Rusia au pierdut-o. Orice alte considerente sunt doar speculaţii sau ficţiuni, mai mult sau mai puţin literare/ culturale….

      • „As mai adauga faptul ca astăzi”

        Astazi muscalii culeg roadele plantarii germenilor nebuniei, acum vreo 70 de ani.
        Occidentul inca resita, insa ii este scris sa piara; ce crezi ca va face muscovia odata pozitiile sale consolidate ? Nici mai mult nici mai utin decat rasturnarea ordinii. Cu ostile sale de poponauti si grijulii pentru gandacei si planeta, occidentul isi poate deja construi lagarele.

  2. Contradictia pare a fi adevarul ultimilor ani acolo unde „una spunem si alta facem ”devine realitatea unora in dauna adevarului absolut afirmat de altii .Rusia momentului nu are nimic din ceea ce incrincenarea trecutului ne- a oferit ca baza a istoriei sale .Lucrurile sunt cu mult mai simple . Comunismul practicat ,in Rusia si China, sub forma unui Iliberalim mascat , se doreste a fi revansard .Rusia actuala nu are nimic de a face cu Dostoievski , Tolstoi sau Puskin . China si Rusia doresc sau isi doresc ,de data aceasta, in comun ,as lua revansa in fata Occidentului presupus decadent .A ataca Ucraina si a ataca Taiwanul nu inseamna altceva decit a-ti ataca fratii cei neascultatori .Primul pas a fost o eroare ce a tinut de simpla intelegere a sufletului neamului ucrainean .Rusia s-a trezit in fata unui adversar ce i s-a impotrivit , ea necrezind nici un moment in aparitia vreunei forme de impotrivire cum tot asa exemplul din Crimeea le-a pacalit intelegerea .Acum nu mai pot da inapoi .Planul ruso – chinez a inceput cu stingul .Acum China trebuie sa aleaga . Merge China la un razboi in oglinda cu cel din Ucraina ? Daca nu o face China pierde tot ceea ce a faurit ,cu migala ,acesti ultimi 32 de ani .Sa nu uitam Taiwanul nu este asa de usor de cucerit . Plimbatul trupelor nu mai impresioneaza pe nimeni .Rusia a ratat sansa de as arata maretia .Citeva capacitati militare americane numite Himars le-a cam taiat rusilor pofta de a face razboi . Militari rusi nu au pregatirea psihologica adecvata momentului . Vor dori chinezii sa refaca parcursul perdant al rusilor in Ucraina in momentul atacului asupra Taiwanului ? Nu credem asta . Interesele economice sunt uriase si riscul este foarte mare .Nu uitati vorbele lui Biden si pe cele ale doamnei der Leyen : nici nu stie ce il asteapta si Federatia Rusa nu poate ramine in forma actuala de organizare .Sanctiunile abia acum incep as arata forta .

    • Ați punctat profund. Atacarea frățiorului neascultător, care a luat-o pe calea occidentală, aia cu bunăstare, cu libertate, care îți dovedește că e mai bine așa, este singura modalitate de a-l contrazice…. sau cum spune un proverb enunțat de Asimov în romanele sale, ”violența este ultimul refugiu al incompetenței”. Regimurile autoritare sunt în cele din urmă incompetente în a administra un stat, sfârșind în haos și băi de sânge – vezi Franța absolutistă, Rusia țaristă, China imperială.
      Iar în cazul Rusiei revanșismul este cronic. Începând cu Ivan cel Groaznic și războiul livonian (pierdut de Rusia), cu Alexandru I (trupele ruse ajung la Paris, motiv de tristețe pentru Stalin, care ajunsese doar la Berlin), dar mai ales pentru că odată cu destrămarea URSS se încheie la mod real destrămarea Imperiului Rus țarist:
      Primul Război Mondial – pierderea Poloniei, Moldovei, Finlandei și Țărilor Baltice.
      Al Doilea Război Mondial – Stalin recuperează pierderile.
      Destrămarea URSS – Ucraina, Moldova, republicile din Asia Centrală, devin independente
      Odată cu ieșirea de pe orbita Rusiei, în primă fază a țărilor fostului Tratat de la Varșovia, apoi chiar și a Țărilor Baltice (prin aderarea la NATO), influența europeană a Rusiei se diminuează drastic. Dar odată cu ieșirea Ucrainei din sfera geopolitică de influență a Rusie are loc ”ejectarea” Rusiei din Europa (Moldova, prin apropierea culturală de România și cea economică de UE, are și ea perspective de distanțare).
      Dar Ucraina occidentală nu este doar marcarea ”ejectării” Rusiei din geopolitica europeană; ea mai înseamnă și amenințarea vitală a orânduirii (structurii social-politice și economice) instaurate de Putin – autoritarismul arbitrar, în care voința autocratului nu are nici o normă sau limită.
      Apropierea de Occident a Ucrainei creează un model concurent dar contingent acestei structuri – adică un vecin apropiat ca limbă și cultură, și care demonstrează absurdul paradoxului rusesc: un imperiu cu bogății naturale absolut incomparabile cu ale unui alt stat, cu o populație relativ educată și inteligentă, și care are un Produs Intern Brut comparabil abia cu al Italiei sau Portugaliei.
      De ce? Pentru că în loc să urmărească dezvoltarea economică pe baza atuurilor deja menționate, conducerea autocratică a Rusiei este obsedată de fantasmele imperiului trecut.
      Păi în cazul ăsta de ce să nu viseze autocrații Rusiei la restaurarea imperiului luui Sviatoslav Igorevici I-ul? Care a cucerit Tracia și a ajuns sub zidurile Bizanțului (așa cum rușii au mai făcut-o după războiul din 1877-1878 – atunci când fără ajutorul românilor, turcii lui Osman Pașa i-ar fi zvârlit peste Dunăre; iar englezii i-au împiedicat să ajungă la Istanbul, spre oftica rușilor).
      Rușii – mântuitorii Europei? Rușii, ortodocși? Nu, în Rusia statul este Dumnezeu, o erezie care se numește filetistă, în care ereziarhul (că patriarh nu prea e, mai mult general FSB) Kiril binecuvântează armele cu care rușii vor omorâ pe frații ucraineeni.
      Putin a declarat încă din 2010 război Occidentului decadent, finanțând extrema dreaptă – ipocrizie dementă când pretinde că ”denazifică” Ucraina. ”Mândria pășește înaintea căderii”, spune Biblia. Și toate declarațiile lui Putin și ale personalităților ruse demonstrează asta.

      • D-le kloptare, am facut scoala si facultatea in occident. Era ceva obisnuit sa facem misto de gay pride in gura mare, sau sa sustinem sus si tare ca mama e femeie biologic si in capul ei, iar tatal barbat biologic si in capul lui, fara disocieri. Astazi nu mai ai voie sa spui din astea, faci inchisoare si esti expulsat din institutii, iar dpdv social devii paria. In manualele scolarilor scrie negru pe alb ca mama poate fi barbat biologic iar tatal poate fi mama biolgic vorbind. Asta e libertatea, poate. ”Mândria pășește înaintea căderii”.

        • Unde s-a făcut închisoare în Vest pentru spus „din astea“? Țara, timpul și cazul (preferabil, câteva cazuri, și cu aplicație la identitatea sexuală și de gen), însoțit de referințele de rigoare. Întâmplarea face ca și eu să am studii universitare la nivel de licență și masterat în Occident și să și citesc presa. Mulțumesc!

    • Foarte buna analiza si in general bine scris. Am si eu o mica observatie, pentru ca limba romana sa ramana asa cum este:
      De mai multe ori ati folosit aceeasi locutiune verbala spre exemplu « as arata », « as lua » care de fapt ar trebui scrise « a-si arata », « a-si lua » pentru ca includ pronumele posesiv « isi » si raspunde la intrebarea « cui sa arate? Sie-isi-si »

  3. ..din păcate, pentru Putin nu contează Dostoievski și Tolstoi ci gazul și petrolul.
    Evocare trecutului, a vocației imperiale a lui Petru Cel Mare, sunt fumigene pentru un electorat amorțit sub dictatură. Se complac într-o complicitate leneșă cu regimul.

    Pentru că FSB-ul (fostul KGB) este a doua casă a lui Putin, care, încă de la instalarea sa la putere, s-a servit de această unealtă pentru a-și consolida poziția și spre a reduce la tăcere opozanții.
    Și au făcut-o brutal, fără reticențe sau milă față de propriul popor.

    Sunt puțini cei care au curaj să protesteze. Navalnîi este la capătul unei liste lungi
    de victime, din rândul politicienilor, oamenilor de afaceri și ziariștilor, care i s-au opus.
    Miliardarii neprieteni și-au pierdut averile. Nu faci afaceri în Rusia dacă nu-l susții pe Putin.

    Glasnostul lui Gorbaciov, urmat de democrația lui Elțîn, s-au soldat cu destrămarea URSS și colapsul unei economii măcinate de corupție generalizată.
    Pe acest fundal, mâna forte a lui Putin a părut (inițial) colacul de salvare.
    Numai că, nu după multă vreme, unii aveau să observe că averile confiscate nu ajungeau în bugetul statului, ci în conturile dictatorului.
    Că acesta a pompat resurse fără limită pentru Olimpiada de la Soci, reședința sa de vacanță ..ș.a.m.d.

    Rușii știu prea bine că otrăvirea sau asasinarea opozanților sunt lucruri reale, nu invenția occidentului destabilizator. La fel cum și nemții știau de ororile comise de naziștii lui Hitler.
    E nevoie de o scânteie care să aprindă focul, așa cum a fost și la noi în ’89.

    • Nu, nici în Germania nu a fost nicio scânteie( doar mici comploturi ratate), nici în Rusia nu se va aprinde nicio „scânteie” fără „fitil” extern. Popoarelor, paradoxal, le place dictatura….

      • ..fitilul e mai puțin important..
        Asta cu plăcutul dictaturii nu stă în picioare.
        E mai degrabă frica combinată cu comoditatea unui trai deocamdată suportabil. Lucrurile se vor schimba când le va ajunge cuțitul la os.
        Până una-alta înghit, cum am făcut-o și noi sub Ceaușescu.

      • Cetățenii se revoltă din motive economice, nu sistemul politic îi deranjează pe ei. Iar dacă nu există divergențe interetnice, cetățenii nu se revoltă ca să-și dezmembreze țara, tot politicienii se ocupă și cu asta.

        Federația Rusă are probleme structurale și demografice majore, pe care Putin reușește să nu le lase să se manifeste. Conștient sau nu, rușii cumpără timp. Înlocuirea lui Putin va fi catastrofală pentru stat în sine, la fel cum a fost înlocuirea lui Brejnev.

        Spre norocul nostru, biologia nu iartă pe nimeni. Demografia rușilor este catastrofală, demografia musulmanilor din Federația Rusă este cu mult mai bună. Mai devreme sau mai târziu, pentru musulmani va fi evident că își pot permite un aranjament mai bun decât cel actual și îl vor impune. Indiferent de părerea rușilor.

  4. Cred ca Rusia este atât de variata [cultural] și surprinzătoare pentru observatorii din afara din cauza ca este foarte eterogena.

    Eu sunt surprins de aparenta ca nimeni nu se gândește la eliberarea popoarelor ținute cu de-a sila in federatie. S-ar putea astfel orienta mai lesne in spațiul cultural european cei influențați de Occident, iar cei care se considera parte a Asiei si-ar afla mai ușor identitatea orientala.

  5. „Rusia e in mod egal muma mândriei și a lipsei de măsură, a fanatismului și a despotismului” (Mihai Eminescu). Războiul Nebunului Putin a făcut și un bine: a silit atâtea tari și atâtea energii sa se unească și să reflecteze asupra vocației succesorale a „sufletului” rus pentru cruzime. Se spune că creștinismul este religia milei. Rușii nu au nici suflet, nici milă. N-ai decât să rostești cuvântul „rus”, pentru ca să pricepi ce este în definitiv „Maica” Rusia. O Bastilie a popoarelor, o ideologie prin șiretlicuri. Rușii sunt cei mai mincinosi și mai răi de pe planetă. Ei mint cu neprihănire. „Izbăvirea prin rus” – o stupiditate pura! Povestea „sufletului rus” – dovada unei urâcioase nimicnicii psihologice! In fine, rușii sunt un fel de semioameni paraziti care nu propășesc decât în cruzime.

    • ..aveți o viziune simplistă. Putin nu e Rusia, așa cum nici Ceaușescu nu era România.
      Demonizarea asta la grămadă nu servește nimănui.
      Probabil că n-ați avut suficiente contacte cu o cultură care a dat umanității numeroase nume de valoare.

      Poate că ați chiulit la chimie, altfel v-ați fi amintit de tabelul periodic al lui Mendeleev.
      Sau poate că v-a îngrozit Lacul lebedelor, ori Spărgătorul de nuci.
      Tolstoi, Cehov, Gogol sau Pușkin și-au pierdut timpul cu „poveste sufletului rus”..
      Tarkovski, Nikita Mihalkov, Maia Plisețkaia sau Mihail Barâșnikov, alți paraziți care ne-au îngrozit..

      • Și cu asta basta! Franța, Germania, Marea Britanie sunt lumi bogate și diverse. Cultura rusă este mai recentă și mai fără, scriitori mai puțin numeroși și valoroși, gânditori încă mai puțini numeroși. Chiar și așa, rușii nu s-au convertit câtuși de puțin la civilizație.Majpritatea trăiește și astăzi într-un păgânism practic, adică într-o religiozitate cu alura creștină, dar foarte îndepărtată de dogma, de lume, in general. De altminteri, Petru cel Mare a făcut o spărtură in zidul care despărțea întunecata Rusie de lumea civilizată, dar…nu a folosit-o cu chibzuință. Din pura vrăjmășie! Dostoievski, Tolstoi, ceilalți scriitori, cântăreți, actori, regizori sunt posedati de aceeași ura fata de Occident, fata de popoarele din „apropiata” vecinătate.

  6. Daca scoatem Rusia din istoria ultimilor 500 de ani observam ca civiliaztia umana nu pierde aproape nimic. Ma rog, o mana de opere literare si ceva muzica dar, chiar si cu acestea, nimic substantial. Pe de alta parte raul si suferintele provocate de rusi au echivalent doar in ororile nazismului si ale Chinei comuniste din vremea lui Mao, prin amploarea, instesitatea si durata lor. Nu stiu daca o istorie fara Rusia ar fi fost mai linistita dar cred ca merita incercat. Rusii trebuie marginalizati si trimisi la periferia societatii umane si a istoriei nu doar pentru raul facut cat pentru incapacitatea lor, ca oameni, de a se cai, de a recunoaste si asuma ce au facut si de a incerca sa repare greselile trecutului. Rusii continua sa creada ca au dreptul divin de a subjuga alte popoare, de a impune oricui doresc vointa Kremlinului. Ingrijorator este ca se discuta despre negociere, pace, grija de a nu umili Rusia, de a nu leza mandria lor. Asta si urmaresc rusii: ratacirea in discutii sterile a spiritelor slabe, discordia, indoiala, teama ca ne pierdem confortul. De zeci de ani se discuta despre ce isi doreste Rusia, despre temerile si ingrijorarile Rusiei, despre sufletul rus cel neinteles, despre cum sa nu-i jignim sau provocam pe rusi. Despre dreptul victimelor de a trai cum isi doresc, nimic, au ghinion ca sunt vecini cu Rusia si asta e. Sa stea cuminti sa nu ii doara mai tare. Rezultatul? Rusia continua nestingherita sa faca ce stie ea mai bine: sa ocupe teritorii ce nu ii apartin, sa omoare si sa distruga dupa bunul plac. Rusia trebuie infranta militar si demolata economic, lasata fara mijloacele de a face rau, in saracie si umilinta, pana cand rusii vor intelege respectul fata de ceilalti si ca raul facut trebuie platit. Si tinuti asa pana platesc pentru toate nenorocirile facute. Datorita armamentului nuclear ei au sentimentul impunitatii totale si al puterii absolute. Exista leac si pentru arsenalul nuclear. Vointa sa fie. Cum zicea Elvis: „A little less conversation, a little more action please! A little more bite and a little less bark!”

    • Ești într-o eroare uriașă. Comunismul lui Lenin și stalinismul au forțat statele capitaliste să țină cont de clasa muncitoare pentru a nu li se întâmpla și lor o revoluție. Fără imaginea în oglindă a comunismului, capitalismul ar fi arătat cu totul altfel. Partidele socialiste sau social democrate cereau in 1910 – 1920 câteva schimbări pe care azi le consideri de la sine înțeles: ziua de muncă de 8 ore, zi de odihnă săptămânală, concediu, pensie, asigurări de sănătate și de accident. Doar teama occidentului de contaminarea comunistă a permis, mai ales după WW2, ca toate aceste schimbări să se întâmple.

      • Ziua de muncă de 8 ore s-a aplicat încă din 1593 în Spania, era solicitată în 1866 la un Congres de la Geneva al Asociației Internaționale a Oamenilor Muncii și a fost adoptată la Convenția din 1919 a Organizației Internaționale a Muncii.

        Iar ziua de odihnă săptămânală provine din creștinism, indiferent ce susținea Uniunea Sovietică. Naționalizările din 1947 din Anglia tot din ”teama de comunism” au fost făcute, just? 😀

      • M-am gandit mult timp cum sa va raspund, fara sa gresesc prin atitudine. Zic doar atat: detineti informatii false intre care ati facut corelatii gresite si incurcati cauza cu efectul. Tot ce a-ti scris nu are nici o baza in realitate, este complet fantezist. Locul in care va puteti convinge de adevarul spuselor mele se numeste biblioteca. Evitati autorii rusi. Mint.
        Va sugerez sa incepeti cu Otto von Bismarck, 1881. Sau Filip al II-lea al Spaniei, 1593. Sau Robert Owen, 1817. Nu, nu era nici rusi, nici comunisti.

  7. Nu vad nicio interogatie si nicio tensiune deosebite. Au probleme de criminali, hoti, mincinosi, violatori de duzina. Incepand cu intelectualii, ii macina setea de putere si de sange, nu intentiile bune.
    Drama e ca asa sunt dintodeauna si ca vesticii in loc sa vada ca rusii sunt niste nemrenici cruzi, le atribuie tot felul de subtilitati si intelesuri fanteziste.
    Roadele sunt criteriul de evaluare, ce au facut bine vs ce au facut rau, nu in saloanele ţarilor sau pe la conferinţe de sclifosiţi, ci ce a rămas din toate astea pentru oamenii de rând. Pe ei i-au nenorocit, le-au distrus familiile, destinele, limba, judecata morală. Nimeni nu a făcut mai mult rău decât ruşii. Şi primele lor victime au fost ei înşişi.

    • Foarte corect.
      Bla bla bla urile astea cu sufletul rus si alte vrăjeli poetice ascund adevarul gol-goluț: criminali, violatori, aloolici, tâlhari. O molimă, așa îi definește orice izvor istoric incepând cu Petru cel Mare.
      Rușii și au construit o mitosferă care sa le justifice nelegiuirile.
      Ortodoxia lor este demonică, coruptă, răsturnată, o religie de asemenea construită pt a justifica cele mai odioase fapte.
      Rusia trebuie blocată peste tot. A otrăvit Europa, a otrăvit SUA. Nu poți discuta sau negocia cu ei. Sunt un virus periculos și letal.

  8. Nimeni nu poate si nici nu are dreptul sa urasca o tara si poporul ei, nu numai religia ci si legislatia internationala nu permit asta, indiferent ce ar face acestia. Recent si oficial, Germania a afirmat ca 9 mai 1945 reprezinta nu infrangerea Germaniei ci eliberarea ei de sub tiranie. Sa speram ca si popoarele slave se vor elibera de sub tiranie si va fi pace si buna intelegere in lume.

        • Domnu` Viorel//: nimeni nu a zis nimic de popoarele slave, doar de rusi! E o mare diferenta. Asta cu popoarele slave e chiar stupida daca te uiti ca in prima linie sunt ucraineni sprijiniti de Polonia, Slovacia, Cehia. Popoarele slave sunt bine, rusii sunt problema. In ciuda moralei, legislatiei si oamenilor de bine, putem sa uram pe cine vrem noi. Asa dupa cum si rusul nu tine cont de nimic si isi face mendrele cum are el chef. Nu a zis nimeni ca trebuie sa ii uram pe rusi. Noi ne ferim de ei ca de ciuma, insa rusii se tin scai de noi.

          • Aveti dreptate, dar cu mentiunea ca majoritatea populatiei slave (rusi, bielorusi, sarbi si diaspora de rusi, rusofoni si rusofili) sunt de partea agresorului. Asta trebuie schimbat, ca si in cazul germanilor.

    • Eliberarea ei de sub tiranie si caderea jumatatii estice sub alta tiranie, si mai grozava, dar sora cu prima, asa ar fi fost corect sa spuna oficialii germani, aceiasi care se gudura la picioarele „colosului rus”.

  9. Troica lui Gogol simbolizează Războiul, Moartea și, respectiv, Tiranica și iobagista Rusie care aduc Apocalipsa. Troica aleargă, gâfâie.Maica-codoasa Rusia are un delir de grandoare pe măsură gabaritului și o pofta clinica sa se dezlănțuie într-o isterie a la Dostoievski. Până la capătul lumii. Rusia-fantoma care se întinde pe un sfert de univers speră să înfricoșeze, însă „celelalte popoare” nu se dau…Rusia nu mai are loc printre popoarele civilizate. Dostoievski suferea de epilepsie. Putin suferă de schizofrenie. Poporul rus, situat la periferia extrema a centrelor civilizatoare, sălbăticit încă, este marcat de ignoranța și magie bolnăvicioasă. Dar el vrea să aibă legitimitatea împăratului ceresc pentru a biciui, spinteca…Sentimentul antilatin, încolțit în secolul al XVI-lea in Rusia barbara a suferit mutații, devenind Ura colectiva, Ura antioccidentala, Ura fără leac. Troica invoca Hoardeu de ucigași, tropotele cailor Hoardei de Aur. ” Eu spun, afirm, jur și voi dovedi că Rusia nu este” (Ceaadaev). Exista un tărâm funebru fara omenie, unde există oroare de adevăr, ura de Occident, sete de invazii odioase, crime din belșug, bai de sange. Și multă, multă ura! Nenorocirea este,.după spune Hugo, că „răutatea începe acolo, unde sfârșește omenia”.

    • Sunt filmulete pe youtube si aiurea in care rusi salveaza animale, rusi salveaza oameni, rusi asa rusi pe dincolo. Aceiasi rusi nu vad nici o problema in faptul ca statul lor le-a casapit familiile – n-a existat vreuna neatinsa, decat cele deja existente in cimitire, iar pana si mortii au fost anchetati, pentru a se inchipui vina urmasilor – si mai ales ca alte zeci de milioane au fost exterminate in numele unui aberant bine planetar. Vreme de decenii au insuflat in occident ura, astfel incat occidentalii au ajuns sa se urasca pe ei insisi, ca „distrugatori ai planetei”, „sclavagisti abjecti”, „care respira degeaba”. „Balena albastra” de la muscali vine, atata minte au. Sunt doar un rau care se opune altui rau, la a carui intretinere au contribuit din plin. Cum sa pretinzi sa vrei sa-i salvezi, atunci cand ei isi vad propria lor salvare in exterminarea ta ?

  10. Felicitari pentru articol!
    Un adevarat manifest literar.
    Din pacate, realitatea este mult mai prozaica.
    Rusia este un imperiu colonial de alt tip. Au cucerit teritoriile vecine pe rind si au rusificat fortat populatia. Administratia imperiala si serviciile secrete au format un tandem implacabil, pastrat si in comunism. Glasnostul (si perestroika) nu a reusit sa-l dizolve.
    Rusia a fost mare in zona, atita timp cat au preluat ideile Occidentului pe care-l injura non stop. Ei sunt Occidentul Asiei. Toate succesele lor s-au derulat prin alianta/imitarea Occidentului. Cand s-au opus, au fost infrinti (razboiul Crimeei, razboiul rece si vor mai veni).
    In ce priveste credinta lor, este o credinta primitiva, gentilico-tribala. Oamenii nu indraznesc sa ridice capul din tarina, in fata dumnezeirii. Dar nu vad ca cineva (mai ales elita lor) sa si respecte Decalogul…
    Tara este profund divizata: oamenii de rind au o mentalitate si un nivel de trai total diferit de elita, care se impune prin nesimtire, abuz, trafic de influenta, mita generalizata. Din pacate, reforma a esuat. Si elita s-a aruncat in bratele noului imperialism, ca o salvare a privilegiilor lor. In tara si in afara.
    Repet: reforma a esuat pentru ca elita a sabotat-o sistematic, trei decenii… sau viceversa? Esecul reformei a produs reasezarea elitei pe pozitii anacronice?
    Un lucru e cert: reforma nu a fost condusa bine. Si a fost si exportata. (Vezi Ro, unde avem probleme asemanatoare cu elita. Diferenta e ca nu suntem imperialisti si am aderat la NATO/UE. Dar in rest, avem identitate de comportament elitist. ) E de meditat la continuarea reformelor la noi.
    Rusia… este prea mare sa ne ocupam noi de ea. Trebuie sa-si poarte singura de grija. Altfel, va fi izolata si va aluneca in plin feuddalism nu doar cu relatiile interumane, ci si cu economia, tehnica, stiinta.
    (O parantreza: Ro a aderat la NATO/UE de capul ei? Ia vedeti ce zicea Eltin la Helsinki si ce pozitie avea Putin, cand a venit la putere… Ce era prin Cecenia si cum a fost cu turnurile alea doborite de teroristii aviatici… Putin ne-a vindut pentru mina libera in Cecenia, bazindu-se pe structurile secrete solide, rusesti din Ro. Poate ca ar trebui sa le mai reducem… Zic si eu, ca amator. Parerolog…)

    • „Glasnostul (si perestroika) nu a reusit sa-l dizolve.”

      Judecand dupa recentele evenimente petrecute la nivel mondial, glansostul si perestroika au avut drept rol, sa zicem, de-a permite adaptarea virusului la noile realitati. Iar in loc sa se multumeasca regimul cu contaminarea adversarului de moarte, sa faca in asa fel incat sa simuleze deschiderea pentru ca insasi organismul sanatos sa doreasca infectarea, venind la sursa. Era ceva obisnuit sa vezi firme care se mutau la rusi, si imediat luau teapa, erau lasati in dosul gol, unii mai si dispareau, si ei ramaneau cu banii si tehnica, iar naivii cu mersul in cowboy.
      fara glasnost si pere, cu un real containment, nu ar mai fi existat rusi astazi, cel putin nu ar mai fi trait decat in triburi. Dar serviciile lor s-au cuplat cu cele vestice si au permis infectarea pe multiple paliere, de-a ajuns astazi un cetatean x al unei tari occidentale sa fie vanat de servicii pentru faptul ca nu crede in mantra incalzirii globale si aluptei care trebuie dusa contra acestei incalziri.
      Glasnost si pere au facut infinit mai mult rau decat toate asalturile militare. Iata, in 2022, rachetele muscalilor taie blocuri in doua, soldatii lor fura ce pot si ce vor, si Amnesy International (am scos voit „t”-ul) are treaba cu soldatul ucrainean care se apara. Dar asta e infectare fara importanta, vedem la d-l Macron un stadiu foarte avansat si rafinat: „sa nu umilim rusia”. rusia l-a umilit in Mali si alte parti. rusia i-ar duce maine cetatenii in lagare, sau i-au zdrobi sub baraje de artilerie. Oare d-l Macron e francez sau rus ? dar noi ?

    • Pana acum a fost doar surogat, adevaratul satanism abia sta sa vina. Nimeni nu stie ce forma va lua domnia fiarei, dar poti fi sigur de faptul ca ceea a fost nu a fost prea grozav in comparatie. Fiara va ucide tot, inclusiv pe cei ce o ajuta din rasputeri. Cum va fi, ce va fi, cand va fi – nu stim noi, doar Creatorul stie. Noi nu putem decat sa intuim, bazandu-ne pe observatii, facand exercitii de imaginatie. Ne putem gandi la canibalism obligatoriu – foarte posibil, de vreme ce animalele vor avea un statut egal cu cel al omului sau superior, deja s-a inceput. Apoi, din momentul in care etalonul va fi creditele AI, se va declara, poate, ca corpul uman este nefolositor, prin urmare de ce nu o bucatica fripta… asa… de foame… ca oricum e bun pentru planeta, sa fim mai putini… Vom vedea, poate, oameni care isi vand halci din corp ca sa aiba ce manca – tot halci de la altii, de calitate mai slaba, poate clone. Doar aschiuta stie. Si Creatorul, care a prevenit omul de la bun inceput.

  11. Despre Rusie se poate scrie inca 1000 de ani, in acelasi mod mereu. Vor ramane barbari pe vecie, indiferent de cine va fi la conducerea lor, indiferent de cate reforme vor dori sa faca. Poporul rus uraste tot ce inseamna vest, uraste tot ce inseamna civilizatie.

  12. „Radicalismul ei este marcat de ambiţie prometeică. Stânga păstrează în Rusia elanul profetic ce pare dispărut în Occident. Teroarea şi asasinatul devin armele de care revoluţionarii se servesc spre a elibera din cătuşele sale poporul însuşi. Creaţia lor va dovedi Occidentului potenţialul geniului adamic al Rusiei.” – suna a jihad slavic, deosebit de cel ‘traditional’ (https://warontherocks.com/2016/12/the-coming-of-the-russian-jihad-part-ii), aferim!

  13. Dupa WW II tarile „hard powers”, Germania, Japonia,Italia, au fost infrante, ocupate, demilitarizate si li s-a impus democratia si statul de drept. Vedem cum se prezinta azi. Au devenit „soft powers”, politic mai putin importante, dar puternice economic. In cazut Rusiei (URSS) nu s-a intamplat nimic. A ramas aceeasi „hard power” ca dupa WW II. E suficient sa ne amintim de episoadele de invazii si interventii militare in tarile din jur. Aici cred ca e problema.

Dă-i un răspuns lui bunul samaritean Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carte recomandată

 

 

 

Carte recomandată

 
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro