După o ultimă lună extrem de intensă din punct de vedere electoral, marcăm depășirea perioadei de înscriere în cursa prezidențială și avem în sfîrșit cei 11 jucători de pe terenul electoral. Spuneam într-un text anterior că pînă pe 20 martie vom asista la un show în care putem să stăm relaxați pe canapea în timp ce politicienii negociază care cum pot, dar de-aici încolo presa preia conducerea ostilităților. Cei 11 candidați rămași în cursă vor fi analizați, investigați, intervievați și, desigur, invitați la dezbateri. Iar noi ca votanți vom fi sondați & va trebui să ne luăm în serios rolul de cetățeni informați, asta dacă nu vrem să ne trezim din nou în peisajul nefericit de la finalul anului trecut.
Despre ce vorbim
Este momentul în care mulți analiști sau chibiți politici se lansează în estimări și profeții referitoare la cine va ajunge în Turul 2, dar cred că este totuși prezumțios demersul. Nu pentru că flerul sau know how-ul cu privire la scena politică românească nu ar fi suficient de valoroase, ci pentru că alegerile din țara noastră nu mai funcționează după tipicul cu care eram obișnuiți – o dată cu (1) creșterea influenței platformelor de social media (în detrimentul presei old school), (2) influența încă necuantificabilă a actorilor statali străini (nu ne putem amăgi că a fost un atac unic și irepetabil asupra instituțiilor democratice românești) și (3) tot mai limitata capacitate a sondorilor de a cuprinde întreg fenomenul social & politic românesc.
Despre cine vorbim
Să ne uităm deci la candidați și, chiar dacă e prea devreme să facem predicții cu privire la cîștigător(i), îi putem pune măcar pe o hartă mentală ca să știm cu cine avem de-a face. I-aș proiecta pe trei nivele, în funcție de bazinele electorale cărora li se adresează/pe care le reprezintă, a aderenței lor în rîndul acelor electorate și a notorietății lor, generic vorbind.
La primul nivel, avem două „cuplete”, care reprezintă candidații cu șansele principale la obținerea celor două locuri din T2.
O dată cu ieșirea din scenă, în principal, a lui Călin Georgescu, dar și a Dianei Șoșoacă și a Anei Maria Gavrilă, vedem că pe zona suveranist-izolaționistă (pro-rusă, anti-UE etc) îi avem pe George Simion și Victor Ponta. Oricît s-ar fi degajat partea asta a scenei, nu e deloc un joc simplu. Sigur că Simion va păstra prima șansă (în dauna lui Ponta), dar împărțindu-și voturi din cadrul aceluiași bazin, rezultatul e departe de a fi lămurit.
Pe cealaltă parte (pro-UE, anti-Rusia), avem un cuplet similar, format din Nicușor Dan și Crin Antonescu. Unde, deși coaliția de guvernare PSD-PNL-UDMR ar trebui să îi ofere celui din urmă prima șansă, pare că lucrurile ar sta mai degrabă invers și anume independentul Nicușor Dan este favoritul.
Însă volatilitatea este suficient de mare încît să nu putem vorbi de favoriți cerți, ci doar de o poză de moment, așa cum reiese ea acum, la cald, după momentul închiderii înscrierilor în cursă. Vor urma sondaje și fapt este că toți patru au șanse să se califice mai departe, dar an educated guess ne zice că, fără să luăm în calcul diverse evenimente politice care pot surveni pînă pe 4 mai, mai degrabă fiecare cuplet își va trimite un candidat în T2 și este deci mai puțin probabil ca un singur cuplet să facă pasul mai departe cu ambii candidați, avînd în vedere dimensiunea comparabilă a bazinelor electorale pe care le reprezintă. Estimarea mea este că cei patru candidați se vor situa la finalului T1 între 10-20% din voturile total exprimate pe 4 mai.
***
Ar mai fi o discuție de făcut a propos de modul în care fluctuează aderența fiecărui candidat la bazinele electorale (așa cum au fost ele definite la alegerile anterioare din noiembrie-decembrie 2024), iar discuțiile în această privință au început deja. Dacă Simion pierde voturi la Ponta, acesta din urmă are capacitatea (și filiația bine cunoscută) de a lua voturi dinspre PSD, deci de la Antonescu. Care pierde voturi către Nicușor Dan (de la votanți PNL), către Ponta (de la votanți PSD) și către Simion (de la votanții PSD din rural și urban mic). Nicușor Dan la rîndul său pierde voturi către Elena Lasconi, apoi către Daniel Funeriu (într-un număr considerabil mai mic, dar cu potențial decisiv) și își dispută electoratul penelist din urbanul mare cu Crin Antonescu. Ponta mai degrabă nu are ce pierde, el fiind un contender al bazinului suveranist-populist, la fel cum, într-o altă desfășurare a comportamentului electoral, Elena Lasconi a pierdut deja cea mai mare parte a votanților ei din iarnă către Nicușor Dan și acum eforturile sale sînt în sens invers, de a recupera capital politic de la Primarul Bucureștiului.
***
Revenind, în eșalonul secund avem doar trei figuri, destul de dezechilibrate între ele, dar care nu au niciun fel de șansă să ajungă în T2. Singurul lor rol este cel de a „provoca” cele două cuplete și de a le încurca (deci nu concura) din punct de vedere electoral. Încurcătura funcționează nu doar în ordinea din cupletul aceluiași bazin electoral, ci poate fi în măsură să ajute și cupletul opus. Îi avem așadar pe Elena Lasconi și Daniel Funeriu pe de o parte și, poate surprinzător, Cristian Terheș în zona bisericos-trumpistă (o dată cu ieșirea din peisaj a lui Mesia, rolul candidatului credincios pentru care electoratul neoprotestant, de exemplu, are o sensibilitate, nu e acoperit nici de Simion, nici de Ponta, deci rămîne o nișă ne-acoperită). Sigur că distanța potențial electorală dintre Lasconi și Terheș-Funeriu este foarte mare, dar cei trei reprezintă plaja de voturi situată între 1-10%.
Și mai avem apoi zona pe care în general n-o cunoaște nimeni și care provoacă măcar preț de cîteva secunde întrebarea rezonabilă „De ce candidează acești oameni?”. Neavînd niciun răspuns serios, candidații din eșalonul al treilea sînt trecuți cu vederea dar, cum istoria recentă ne-a arătat, pot fi de-a dreptul surprinzători. Concret, vorbim despre iluștri necunoscuți precum Sebastian Popescu sau John-Ion Banu-Muscel, dar și despre figuri cu o oarecare notorietate, fie ea și de nișă, precum Lavinia Șandru (fosta soție a celebrului Darius Vâlcov, cel cu tablourile ascunse în pereți) sau Silviu Predoiu (fost șef SIE). Este totuși necesar să oferim un posibil răspuns la prezența acestor oameni în viețile noastre. Dacă unii pot juca rolul de conservă, așa cum a făcut-o și Călin Georgescu la scrutinul trecut, alții par mai degrabă aflați în treabă, răspunzîndu-și probabil unor nevoi narcisice de a se vedea pe buletinul de vot. Sau probabil că un scor pe care l-ar obține în T1 și care nu începe cu „0,” le-ar oferi un leverage electoral pe care să-l negocieze cu cine ar fi interesat să-l cumpere. Deci practic ei merg la piață nu în calitate de clienți și nici de vînzători, ci ca marfă, speculînd un posibil șperț.
Ce urmează
Revenim la cele trei puncte anunțate în preambul, adică la motivele pentru care alegerile de-acum n-ar mai fi la fel ca cele cu care eram obișnuiți.
Avînd în vedere ce am trăit cu toții ca societate în noiembrie, nu trebui să trăim in denial că vreunul dintre candidații aflați în eșalonul al treilea n-ar putea să mai repete figura. Sigur, o schemă la fel de nebună ca cea de-atunci nu se mai poate repeta 1:1, pentru că orice tîlhar fie el și electoral, intuiește că și-a pierdut efectul de surpriză și va inova, dacă va dori să mai dea o spargere similară. Dar măcar amploarea fenomenului de atunci nu ar putea fi repetată, fiind cu toții vigilenți acum, deci orice scenariu de lucru la care nici nu ne putem gîndi în acest moment ar trebui să fie diminuat ca importanță și efect, chiar dacă nu exclus complet.
Da, media clasică va pierde tot mai mult teren în fața mediilor sociale, însă conținutul valoros și relevant din punct de vedere electoral îl vom găsi tot în presa obișnuită, fie că sînt interviuri de promovare electorală sau interpretări ale peisajului electoral de către analiști consacrați. În schimb, medii precum tik tok sau instagram nu sînt decît vase de rezonanță/echo chambers, sau cel mult afișe electorale în format video. Fără a face apologia unui mediu aproape revolut de informare, prin comparație mediile sociale încă nu au dezvoltat instrumente suficient de serioase nici măcar să lupte împotriva unor fake news de un ridicol de-a dreptul funest (precum era acum două zile o „știre” care o dădea pe Elena Lasconi decedată în urma unui accident de mașină – deci vă puteți da seama cam care sînt standardele „sanitare” care funcționează în această zonă).
În ceea ce privește fiabilitatea sondajelor (subiect care ar merita o analiză separată), este foarte important să plecăm de la faptul că niciunul dintre cele patru tipuri de alegeri care funcționează în România nu sînt la fel. Da, sînt similare în funcție de cine și unde poate vota, de cine și la ce poate candida, dar în esență fiecare dintre cele patru au particularități care ne opresc din a opera cu aceleași unități de măsură în fiecare caz. Ca să dau doar un exemplu: 20% la alegerile prezidențiale te pot clasa pe primul loc și te pot trimite în T2 cu șanse de a obține chiar victoria finală, dar aceleași 20 procente translate în voturi la alegerile parlamentare o săptămînă mai tîrziu te pot situa pe locul doi și, în funcție de peisajul politic, te pot ține în opoziție patru ani, fără nicio șansă de a schimba în vreun fel ceva în această țară.
Ei bine, același tip de diferență o regăsim și în modul în care funcționează sondajele. Diferența față de alegerile locale (unde o casă de sondare precum AtlasIntel a estimat la virgulă rezultatele de la Primăria București) sau chiar parlamentare (unde un sondaj în ziua votului, de tip exit poll, efectuat de Inscop a avut același nivel de acuratețe) este că la alegerile prezidențiale ai un procent suficient de mare, de aproximativ 10% din cei prezenți la vot, care este reprezentat de electoratul din Diaspora – și care nu este sondat în niciun fel (din motive obiective, logistice etc). Apoi mai ai personificarea aproape completă a alegerilor prezidențiale care sînt despre candidați individuali (situație similară poate doar cu alegerile pentru primari), al căror comportament rezonează diferit dar direct cu electoratul. Capacitatea de a produce modificări în opțiunile electorale a unui votant este mult mai mare la un astfel de scrutin decît la voturile „politice” pentru partide, unde atît atașamentul ideologic, cît și coerciția comportamentului electoral pot fi mult mai solide și deci mai ușor de măsurat într-un sondaj. Pe cînd fie și o replică dintr-o dezbatere (și avem cel puțin două exemple epocale în acest sens) sau o investigație de presă pot afecta serios scorul unui candidat, ca să nu mai spunem de genul de campanii incognito desfășurate într-un timp suficient de scurt cît să nu poată fi efectiv măsurate (cum a fost cazul lui Georgescu care nu exista electoral cu o lună înainte deci nu avea de ce să apară în vreun sondaj, însă devine extrem de vizibil cu doar 2-3 zile înainte de vot, cînd nicio firmă de sondare nu îl poate vedea la dimensiunea sa reală).
Acestea fiind spuse, operăm deci în continuare cu (1) medii sociale, în creștere ca uzanță & importanță pentru rezultatul final, (2) media clasică, în scădere ca încredere, dar totuși producătoare principale de conținut electoral și (3) sondaje de opinie politică, cu limitările de care trebuie să fim conștienți și pe care le luăm ca atare -, dar avînd în minte eșecul societal pe care l-am trăit la finalul anului trecut. Asta ar trebui să ne determine să fim mult mai conștiincioși, în calitatea noastră de cetățeni, cu informațiile pe care le consumăm, cu concluziile pe care le tragem cu privire la candidați & ceea ce ne propun și în general va trebui să ne străduim să fim mai activi în comportamentul nostru electoral, căci nu mai e demult vorba despre „ei” și „afacerile lor”, ci despre viitorul nostru.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Pentru mine nu candidații sunt decisivi ci opțiunile populației. Ca părere, electoratul este împărțit astfel:
– sistem vs anti-sistem, și
– pro vs contra UE
– pro vs contra SUA/Trump
Adică electoratul românesc se află într-un fel de triunghi al Bermudelor, situație extrem de periculoasă.
Cum se vor decanta la vot aceste opțiuni vom vedea. Eu unul sunt sceptic. Dar o întrebare nu-mi dă pace: DE CE s-a ajuns aici? A spune că este din vina străinătății este prea mult spus, ceva esențial s-a întâmplat în sufletul românesc încât există tendințe de autodistrugere a statului.
Poate azi este o situație mai periculoasă decât în anii 1940. Pericolul este extrem.
PS. Așa că trebuie să alegem dintre „mândru că sunt român”( varianta nationalist-ortodoxista ) vs „mi-e rușine că sunt român”( varianta progresist-europenista).
De fapt, națiunea română are ocazia să arate (da)că înțelege, își dorește și merită democrația. Dăm un examen, de care depinde parcursul României în viitor.
Germania a dat o lecție de democrație, cu o prezență de peste 82%, la ultimele aleegeri. Măcar nemții știu că ceea ce a ieșit din urnă are legitimitate. Așa și la noi – dacă prezența la vot e mare, măcar știm ce-și dorește majoritatea.
Poporului român și elitelor lui NU le place democrația și nu o înțeleg. Noi suntem orientali, democrația au inventat-o occidentalii. Orientalilor le plac mai mult regimurile autoritare.
N-am văzut în „media clasică” vreo analiză a protocolului alianței.
Stimate Domn,
Am cautat in dictionare si peste tot am gasit cuplet cu sensul de poezie satirica, piesa muzicala satirica sau altele asemenea. Nu am gasit nicaieri ca ar insemna tandem sau pereche, dupa cum pare ca intentionati sa-l folositi Dvs. Aceasta interpretare a dat-o Claudiu Tarziu, dar cum dansul cred ca a folosit-o ironic, iar pe de alta parte, nu cred ca discursul sau poate reprezenta un precedent in reformarea limbii romane, sugerez sa mai studiati…
Presedentia in Ro a ajuns un fel de Casino unde fiecare candidat incearca sa castige cat mai mult la ruleta ipocriziei si a minciunii. Prea multi candidati, 5 erau destul. Oamenii ceva mai bine informati s – au saturat de un presedinte mobila si nu mai voe o clona a acestuia. Oamenii slab informati s – au saturat si ei de minciunile guvernantilor, saracie, legi proaste si vor altceva. Diaspora dupa 20-25 de migratie vor sa revina ca pensionari ori ceva mai tineri, dar au vazut ca la noi mare lucru in guvernare si administratie nu s – a schimbat, aceleasi naravuri si reforme canci.
Va intreb, cine dintre cei de sus vor lasa intrarea libera in parcul palatului?
Poate astea vor fi imagini unicat:
https://youtu.be/tS1HWvQ19EM?si=7UKcpEQDF3DNzjww
„… nu mai e demult vorba despre „ei” și „afacerile lor”, ci despre viitorul nostru.”
După cum am scris în numeroase comentarii, menipularea bine făcută este întotdeauna eficientă. Iar pentru a fi bine făcută, principalul argument este suma investită.
Astfel, mass-media, sub toate formele lor de manifestare, reprezintă instrumente eficiente de manipulare a alegătorilor. Iar finanțarea campaniilor, masive și foarte vizibile, pentru promovarea unor politicieni și împotriva altora, nu este analizată de nimeni.
Pentru adormirea alegătorilor ni se prezintă „autorii tentativei de lovitură de stat și răsturnare a ordinii constituționale” Peșchir și un moșulică de 101 ani, pe care nici nu mai știu cum îl cheamă.
Mult „rumeguș” de campanie la TV, dar ar fi interesante, spre exemplu, analize asupra implicării serviciilor secrete din România, prin membri activi, sau aparent retrași, în alegerile prezidențiale. Căci Rusia (care nici măcar nu este numită explicit, ci se spune „actori statali externi”) a profitat de fapt de acțiunile celor din România.
O analiză bună cu care sunt în general de acord. Cred că diferența între candidați o va face diaspora. Avantajați vor fi George Simion și Nicușor Dan, care vor depăși 20 la sută. Ponta și Antonescu vor lua sub 20 la sută. Deci eu cred că T2 va fi între Simion și Nicușor, cu șanse foarte apropiate, unde mobilizarea electoratului va face departajarea.
Prevăd că aceia care vor pierde se vor plânge fie lui Trump, fie lui Putin, fie amândurora. În orice caz, calitatea intelectuală a candidaților, cu excepția lui N. Dan, este foarte slabă. Deși nu mai votez, e regretabil că dama Valerica îngroapă USR-ul, în folosul „suveraniștilor” filoruși.
Întrebarea rezonabilă nu este „De ce candidează acești oameni?”, ci cum strîng ei 200 de mii de semnături. Și cum pot avansa în campanie cînd chiar și BEC are suspiciuni de fraudă și sesizează Parchetul.
Forma pe care o iau alegerile este bine expusa, dar mie mi se pare ca lipsește miezul discuției: care dintre candidați poate readuce funcția Prezidențială la prestigiul necesar îndeplinirii mandatului. Simion=demagogie, izolare si sărăcie, Antonescu=USL, romgleza manuala si lenevie, Lasconi vrea o pălărie evident prea mare, Ponta=Adrian Năstase, USL si plagiatttore,…Candidatul capabil sa identifice si sa repare mecanismele ruginite ale Ro îmi pare Nicușor Dan, pentru orientarea sa cert pro-occidentala, inteligența sa șlefuită aplicata poziționării politice independent-pragmatic-constructiv, antecedentele din tranșeele de lupta cu corupția endemică de la PMB, cu incomptenta si nepotismul din instituțiile statului.
P.S.
Pentru penelisti, #RoEducata in mai este ND. Cei pentru care telul asta fost doar prilej de lingușeala pe lângă Ficus vor vota #RoLenesa reprezentata prin Zamazarenzafazar.
De ce nu sunteți la fel de critic cu toți candidații? Funcția de președinte nu implica rezolvarea de probleme de matematică, ecuații sau conjecturi. E deranjant când vezi că lui N.D. nu i se cer să aibe aceleași calități si condiții pe care li se cer unora dintre ceilalți candidați.
Te întrebi, oare N.D. nu e rezerva usl3.0 pt. Căcărău?
…pentru ca intre ND si ceilalti mentionati este o diferenta uriasa. O competitie cu adevarat sanatoasa pentru Ro ar fi fost daca ND s-ar fi confruntat cu Funeriu. Restul candidatilor sunt de-a dreptul nedemni de functia asta, cu exceptia lui Lasconi care este doar vizibil depasita si dezorientata.
In contextul politic haotic si foarte instabil din Decembrie si pana acum, cred ca e binevenita candidatura lui Nicusor Dan. PNL merge pe mana PSD si si-au sacrificat singurul atu care poate i-ar fi ajutat sa intre in turul 2, si anume pe Bolojan. PSD si-a dat seama ca nu are un candidat serios pe care Ciolacu sa-l accepte (era la cutite cu POnta), si atunci de voie de nevoie merg pe mana unui candidat de conjunctura care sa fie acceptat si de PSD si de PNL, Antonescu. Problema e insa ca mare parte din votantii PSD nu vor vota cu un liberal care 10 ani a fost total absent din Romania si care nu a facut nimic. Votantii PSD vor vota in general fie cu Ponta, fie cu Simion, si doar o mica parte (probabil vreo 10-15%) cu Antonescu. Nici dintre votantii PNL nu vor vota majoritatea cu Antonescu.
Despre Simion e clar, va atrage voturile extremistilor si izolationistilor. Mi se pare insa ca nuca in perete si rupta de realitate candidatura lui Lasconi. Tipa chiar se crede mare „politiciana” si sefa, ce inseamna sa pui o gospodina fara pregatire adecvata in fruntea unui partid mare… i-a scris lui trump cica „noi liderii”… simpatizantii USR vor vota in majoritate cu Nicusor care a si fondat USR. Singurul efect al lui Lasconi e ca arata inca o data ca habar
n-are, va rupe niste voturi inutile, si pe viitor va duce USR la sub 7%…
Deasemenea nu stiu ce il mana in lupta pe Funeriu ca independent; el e un om pregatit si ar fi probabil un presedinte bun, dar sta prost la capitolul notorietate.
Daca nu ar fi candidat Nicusor, am fi avut turul 2 intre Simion si Antonescu. Asa, va fi probabil Simion – Nicusor.
ce ma distreaza echipa de ”11 jucatori” !
seamana leit cu o echipa de fotbal amatori (ospatari, someri, recent absolviti de supravegherea judiciară, portari, agenti de paza , etc)
care viseaza sa joace la campionatul mondial de fotbal, fara sa treaca prin calificari