joi, martie 28, 2024

Calea românească spre iliberalism

Nu e bine să fii supărat de sărbători, chiar dacă ai motive. Și, orice s-ar zice, nu e frumos să critici guvernul țării în care trăiești tocmai de Ziua Națională a acelei țări, chiar dacă ai și mai multe motive pentru a o face. Dar sărbările civile s-au încheiat, cele sacre încă nu au început, așa că nimic nu mă mai împiedică să-mi exprim nu doar furia comună, ci și îngrijorarea care nu știu cât este de împărtășită.  Căci să nu ne mai învârtim în jurul cozii: nu mai este vorba nici doar de „legile justiției”, nici de trecerea taxelor de la angajator la angajat, nu mai este vorba nici măcar de îmbătrânita în rele corupție; România își face și ea intrarea în epoca iliberalismului! Curajos, pe ușa din spate…

A intrat „românește”, ca să spun așa, adică s-a furișat „noaptea ca hoții” și ziua ca băieții de cartier, a semnalizat Constituție, Europa și vot democratic și a luat-o spre autocrație, a început prin a invoca poporul pentru a putea apoi să-l controleze mai bine. Cuțitului i-a preferat otrava, care s-a insinuat treptat, de- abia văzută, până când, acum, începem să-i simțim efectele. Vorba unui prieten: există un singur motiv pentru care îl admir pe Victor Orban: a avut curajul să spună exact ceea ce face: democrația a eșuat, este timpul să luăm în mâinile noastre calea iliberalismului. Victor Erdgolan al nostru, o combinație veleitară de Orban și Erdogan, nu a avut nici măcar acest curaj. Față de el, mineriadele lui Iliescu sau manevrele lui Năstase aproape că pălesc, nu pentru că ar fi devenit, brusc, inocente, ci pentru că barem au fost mai transparente și asumate „bărbătește”. Acum, Piața Victoriei nu mai este evacuată ca Piața Universității, ci sunt scoși caii la înaintare, ca mijloc de intimidare sau se face un frumos târg de iarnă, pe post de circ și pâine. Cu un zâmbet cinic, nu mai suntem considerați nici măcar „dușmani ai poporului” cu care autoritatea statului trebuie să se lupte coerent și consistent, nu mai suntem niște respectabili „golani” sau măcar niște amărâți de „ciumpalaci”, ci suntem luați pur și simplu de fraieri. Suntem câinii maidanezi ai străzii care latră în timp ce ursul trece imperturbabil.

A intrat „românește” și pentru că a mers pe calea lucrului prost făcut. Îmi repet aici convingerea că prostia doare mai mult decât hoția; la limită, și hoția este o „meserie”, trebuie să te pricepi ca să-ți iasă. Prostia, în schimb, nu cere nici o competență – și se potrivește astfel mai bine unei guvernări care chiar nu are nici o competență, care a fost alcătuită sub strigătul de luptă Incompetenți din toată țara, uniți-vă! Uniți-vă, căci a venit, în sfârșit, vremea noastră, a celor care am rămas tot timpul de partea cealaltă a ușilor închise, a celor care am cărat o viață întreagă serviete, sperând și ratând la mustață promovarea, a vedetelor fără public și a olimpicilor fără competiție! Și s-au unit, căci sprijinindu-se unul pe altul, fiecare dintre guvernanții noștri actuali poate fi cineva; singuri, de capul lor, sunt niște nimeni. Nu se vor trăda deci între ei, paralizați de frica de a fi iarăși scoși din joc. Să te ferească Dumnezeu de solidaritatea piticilor!

Golăneala aceasta iliberalistă are un avantaj: nu știe, nu poate, ezită să tranșeze problema, ceea ce ne acordă tuturor încă o perioadă de respiro, de posibile inițiative. Dar are și un dezavantaj suplimentar: imprevizibilitatea. Orban este de acum previzibil, astfel încât, în schiloditul spațiu de joc rămas, barem știi la ce să te aștepți. La noi, încă nu poți să știi ce se va întâmpla mâine, știi doar că poimâine s-ar putea să fie și mai rău. Iar pentru planurile de viață ale fiecăruia, dar și pentru mediul de afaceri, acest lucru este chiar mai rău decât răul.

Dar gata, s-a terminat cu joaca! Mișcările următoare încep să devină previzibile. #Rezist? Da, știm, ești identificat, ești listat și ne vom ocupa de tine. Mai întâi, îți vom lua vocea: îți bruiem sau închidem contul de facebook și îți limităm și controlăm spațiul de expresie. Dar acesta este doar începutul: cer negru deasupra Romaniei – cum ne-a avertizat deja Maestrul Șora.

Am un venerabil prieten, o persoană care a făcut pentru România mai mult decât tot neamul cel adormit al actualei guvernări, care m-a luat deoparte zilele trecute ca să mă avertizeze, amical, că pot să mă desolidarizez public de el, căci are impresia că un grup de „români patrioți” îi pregătesc o „debarcare” exemplară: Nu aș vrea să ai de suferit din cauza mea… – mi-a spus el, cu o voce surâzător tristă. Cine urmează?

Între timp, tot mai mulți „români patrioți” sunt antrenați pe un model deja cunoscut în culisele internetului. Un exemplu recent, aparent minor, îl reprezintă scandalul de la ICR Londra, legat de o imagine publicitară cu o „negresă” purtând o ie românească. Reacția patrioților români? Iat-o:

Să ne fie clar: IA ROMÂNEASCĂ TREBUIE PURTATĂ NUMAI ȘI NUMAI DE ROMÂNCE CU SÂNGE ROMÂNESC!!! / Ticalosilor, luati-va labele dupa poporyl roman / Ciori? Suntem satuli de ciori. Luati-le si traiti vou cu ele, sa va umple de jeg. Mama voastra de tradatori…aveti napalm? / o sa vina o vreme cand nationalismul si patriotismul o sa renasca in tara asta si voi, lichelelor si tradatorilor de neam si tara o sa fugiti ca sobolanii in flacari… Și, pentru ca lucrurile sa fie clare: Niggers, this subhuman creatures, don’t represent Romania! Traiasca Legiunea si Capitanul!

De fapt, mesajul expoziției era unul cu adevărat patriotic: ia românească, la blouse roumaine, cucerește lumea, putem să ne mândrim cu ea! Dar nu, ia românească trebuie să rămână acasă pentru ca să o poată agăța, cu adevărat patriotism, doamna Firea în luminițele de Crăciun de pe Magheru, pline de „motive românești”! Nu știu, poate spun o blasfemie, dar cum mai poți să fii patriot în condițiile astea?

De aici și până la răspunsurile date de guvern avertismentelor Departamentului de Stat al SUA și celor venite din Europa nu este decât o diferență de nivel: de la suveranitatea iei, la suveranitatea parlamentului. Iar lucrurile sunt corelate: vocea guvernului este vocea poporului din mesajele de mai sus: noi îi reprezentăm pe cei care ne-au votat! Cum altfel?…

Nu toți românii sunt atât de „patrioți”, desigur, dar bine exploatat, potențialul de frustrare și nesiguranță care domnește acum în țară poate naște oricând monștri. Și pe asta mizează și Puterea actuală, care ține încă să se înfățișeze ca fiind una „populară”, întemeiată în votul popular – drept care întărâtă „poporul” împotriva „asupritorilor”: Occidentul, corporațiile, Soroș și copilul său Cioloș, cozile de topor din interior, „lichele și trădători de neam” cu toții…

Încă o dată: pericolul nu mai este doar un abuz de putere sau altul (oricât de grele de consecințe ar fi acestea), nu mai este nici doar corupția (oricât de malignă ar fi aceasta), ci angajarea politică a țării pe calea iliberalismului, adică a unei autocrații populiste. Din nefericire, au mai pățit-o și alții, dar acesta nu este un motiv de acceptare fatalistă!

Răspunsul nu poate fi deci decât unul singur: revolta populară. Nu doar una „civică”, nu doar revendicări sindicale, nu doar greața sau enervarea unora sau altora. Ați reușit, ne-ați unit! – se strigă în piață. Dar această „unire” nu mai poate fi doar una electivă: noi ne revoltăm doar împreună cu ai noștri, toți ceilalți sunt fie vânduți, fie proști! Îmi pare rău, dar vocea intelectualilor nu a fost și nu va fi niciodată suficientă – și nici empatia individuală a unora sau altora cu această voce nu poate schimba semnificativ datele problemei. Astfel privite lucrurile, deocamdată Puterea este cea care, de fapt, a câștigat teren: a reușit, ne-a dezbinat. Suntem prea multe Românii pentru o revoltă populară

Erată

Lucifer are dreptate în această privință, îmi cer scuze, „revoltă populară” era scris cu ghilimele. Oricum, poate că nu este cea mai fericită exprimare – desi de aici la „Hai la lupta cea mare” e o cale lungă… Cred însă că ultima frază rămâne, din păcate, valabilă: o revoltă, opoziție, rezistență, spuneți-i cum doriți, ar fi fost, poate, o soluție de moment, dar suntem prea divizați (ca popor, societate, națiune, ziceți-i iarăși cum cum vreti) pentru o acțiune care să mai conteze. Dar să rămânem optimiști: când totul se năruie, nu-ți poți permite luxul de a mai fi și pesimist pe deasupra!…

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. Pai cred ca din punct de vedere politic descrierea cartii domnului Valentin Naumescu de aici de pe Contributors se poate constitui ca reper pentru orice evaluare de moment inainte de a izbucni sau reactiona pripit.

    Totusi impreuna cu ce spune domnul Stanomir cred ca se poate concluziona ca organizarea politica e perimata.

    Un guvern tehnocrat impreuna cu o decentralizare administrativa pare mai aproape de necesitatile administrative ale societatii actuale.

    Altfel riscam sa pendulam anarhic intre puseurile autocrate ale Puterii si resentimentele revolutionare intretinute abil de circul mediatic, politic si revolutionar.

    • Corect! Ce atâtea alegeri? Oricum poporul habar n-are să voteze!

      Lasă că pune șeful SRI un băiat bun de la el din sat pe post de prim-ministru tehnocrat, în felul ăsta e mai multă democrație și e un liberalism autentic, de la mama lui.

      • Teoretic, democratia trebuind aparata cu orice pret, alegerile sunt indispensabile pentru guvernarea tarii de catre majoritatea care rezulta, si care conduce Roamnia dupa voia poporului care s-a exprimat.
        Practic, in Romania din 2017, nu vreo minoritate obscura manipulata de puteri oculte, reprezinta problema, ci tocmai MAJORITATEA, sau ceea ce apare ca atare in urma votului exprimat.
        Daca, singura calitate a democratiei participative locale, este numarul oamenilor care decid in cor, mi se pare util sa facem o pauza de democratie, si sa punem specialisti sa ne gestioneze tara si, accesoriu, sa ne invete carte!

        • MAJORITATEA e de fapt absentă de la urne, așa se ajunge la rezultate ca în 2016. Când confruntarea electorală este între 3-4 partide socialiste, unele mai primitive, altele un pic mai ”spălate”, dar tot socialiste, oamenii decenți stau acasă. Simplu.

          • Mai penibil e cand sute de mii de oameni aparent decenti ies in strada sa „reziste” si injura in cor hotia/coruptia, in loc sa injure socialismul. Cam ca si cand ai avea cancer si te ar deranja febra…

            • Mie nu mi se pare penibila actiunea #rezist , ci pragmatica, iar exemplul dvs e foarte edificator in acest sens :
              Vorbiti despre un bolnav de cancer care s-ar plange de gripa…Concret, cu cancer se moare sigur, la un moment dat dar, pana in faza terminala, omul traieste, uneori chiar fara dureri…Cu gripa insa, cotidianul este complet modificat de simptomele si contagiozitatea bolii. Deci, ca sa traiesca normal, pana cand cancerul il va rapune, e indicat sa-si trateze gripa si evident, are dreptul (!!!) sa se declare deranjat ca-i curge nasul si are febra!

        • „Daca, singura calitate a democratiei participative locale, este numarul oamenilor care decid in cor, mi se pare util sa facem o pauza de democratie, si sa punem specialisti sa ne gestioneze tara…”

          Excelentă opinie!
          Decât o democrație bolnavă, mai bine să punem de-o dictatură militară sănătoasă, așa cum spera Tribunul și tovarășii săi, că tot au fost cei mai mulți dintre domniile-lor cooptați în PSD. Dl Rădulescu, vechi membru de nădejde CPUN-FDSN și-a pregătit deja mitraliera…

      • M-ati facut sa rad :)

        Decentralizarea cred ca ar putea sa apropie alocarea fondurilor acolo unde sunt problemele. Mi se pare firesc ca o comuna sau un sat sau o localitate bunaoara sa-si gestioneze fondurile proprii iar la nivel regional sa se coordoneze echipele de interventie in cazuri de calamitati naturale sau de interventie rapida in situatii de urgenta. Pana la urma si proiectele de infrastructura se pot gestiona in regie proprie daca exista preocupare in acest sens.

  2. „Somnul natiunii naste illiberalism mioritic”

    Sunteti antropolog deci stiti foarte bine cine “face politica” la tara in Romania in acest moment: toti smardeiasi, combinatorii, incultii, smecherii, interlopii sunt bagati pe liste pentru consilii sau primarii,
    De la sat la comuna, apoi la judet. Prefect sau consilier !

    Apoi in Parlament ! Acelasi smardeiasi, aceiasi smecheri.

    Care acum, dupa o lunga cautare, 28 de ani, s-au regasit in curtea Parlamentului in timp ce 60-70% din populatie era la ski.

    Puteti spune orice despre acesti smardeiasi dar nu ca nu au inteligenta emotionala, au folosit-o toata viata pentru a manipula si a face bani.

    « S-au intalnit hotii cu indolentii ».

    …si-au realizat ca pot face ce vor….si vor face ce vor, pentru ca sunt uniti in timp ce populatia doarme in mizerie si autosuficienta.

    Pentru ca indiferent de reactia populara ca numar, ei vor ramane uniti ca un dispozitiv al jandarmeriei care se acopera cu scuturi in timp ce spre ei zboara pietre, tocmai ca apoi sa deschida dispozitivul si sa dea cu spray.

    Romania ramane fara solutii spre sfarsit de 2017. Revolta violenta, asteptam interventia aliatilor sau…emigram !

    Dumneavoastra, domnule Vintila, ce veti face ?

  3. ce i tine laolalta pe americani, australieni, canadieni etc. atit de diferiti ca origini si obiceiuri ? justitia si legea facuta de oameni pentru toti oamenii ! si nu doar de gastile mafiote si castele profesionale pentru ele, pentru nasii, finii, cumetrii si odraslele lor analfabete. cind nu functioneaza meritocratia, cind adevarul si dreptatea sint selective, apare autocratia / cleptocratia.

    • ” ce i tine laolalta pe americani, australieni, canadieni etc. [?]”

      Instituții puternice, care conferă soliditate statului. România este un stat slab, pentru că are instituții slabe. Astfel a și putut fi capturat statul nostru de kleptocrați. De ce sunt slabe instituțiile? Este un alt subiect, se poate discuta îndelung, eu amintesc doar că în anul 2004 (nu demult, adică) Românai nu îndeplinea criteriile (insituționale) de aderare la UE. Pentru că aderarea s-a petrecut „cu dispensă”, a fost instituit MCV.

      • @Constantin
        de acord. cu o mica remarca. institutii puternice nu inseamna insa organizatii supradimensionate, populate cu prostovani. militiile de toate felurile, securistii si justitiarii nu si justifica atentia si increderea acordata de vreme ce romania a fost jefuita cu salbaticie. pot fi banuiti de prostie, dar asta nu i o circumstanta atenuanta, si atunci tragi concluzia ca au fost / sint partasi la furtul care a distrus romania. nu in jurul politrucilor, institutiilor si administratiei statului trebuie sa se nvirta romania, nu astia aduc plusvaloare reala, nu astia dicteaza progresul. trebuiesc reformati si minimizati, astia nu s elite / vizionari ci simpli slujbasi. sa ramina doar cei ce vor si pot sa si serveasca cu onestitate cetateanul care i a investit, pentru ca el (cetateanul) ii plateste. asta face diferenta intre romania cleptocratilor si falselor elite, si tarile prospere penru proprii i cetateni

  4. Revoltă populară?! Păi dacă dăm drumul la „revolte populare” intrăm în teoria leninismului a „revoluţiei permanente”. Şi apoi, nu ar fi mai bună o lovitură de stat, decât anarhia „revoltelor populare”?
    Încă nu am înţeles dacă guvernul PSD este ticălos sau prost. Personal, aş dori să fie un guvern ticălos, asta i-ar da o oarecare raţionalitate. Dar dacă sunt numai proşti, atunci asta este foarte periculos. Alianţa proştilor este cea mai tare alianţă politică, este practic indestructibilă.
    Dar cum au ajuns proştii sau ticăloşii la guvernare? Nu cumva au fost votat de popor? Şi atunci, poporul cum o fi?

    • „Şi atunci, poporul cum o fi?”

      „Poporul” votează conform interesului propriu și în funcție de informațiile de care dispune. În toate statele, indiferent de nivelul de educație al cetățenilor. Manipularea bine făcută funcționează în mod eficient oriunde în lume (Brexit este un exemplu – nu dezvolt, pentru că s-a discutat deja în spațiul acestei platferme). Cum putem contracara „fake news”, manipularea, consecințele „războiului infermațional”, sunt subiecte asupra cărora cred că ar trebui, într-adevăr, să privim cu mai multă atenție.

        • :)

          Admir simțul umorului.

          Ar fi o măsură la fel de revoluționară pe cât cea imaginată de d-na primar Firea, probabil la sugestia poliției române. Anume, dacă o arteră de circulație din oraș este aglomerată, soluția pentru a o descongestiona este interzicerea traficului. Mutatis mutandis, dacă doamne-ferește apare la cineva o afecțiune renală, tratamentul optim este eutanasia.

          În context, noi putem democratiza și securiza totodată viața socială în România prin interzicerea accesului cetățenilor la Internet, spre exemplu.

  5. Pai hai sa iesim in strada vreo 700000 si sa vedem reactiile. Iesim si noi aici in diaspora, insa asteptam sa termine protestele pentru independenta cei 45000 de catalani…
    Aici macar e cu bon de ordine, se iese pe rand la proteste fara buluceala, pe cand la Bucuresti sunteti liberi sa iesiti cand doriti.

  6. In chestiunea iei si ICR Londra cel mai mult mi-a placut raspunsul institutiei dat rapid pe facebook in care anuntau ca video-clipul e realizat de o fundatie privata si ca ei au facut un alt video cu o blonda.

  7. In primul rand ar trebui sa realizam ca, daca de maine ar disparea toata clasa politica, in scurt timp am fi in aceeasi situatie.

  8. Ce sa facem daca poporul nu a știut sa aprecieze Regimul Udrea-Basescu la justa sa valoare, asa cum numai intelighentia a fost in stare.

    • Asa, doamna! Combateti bine! Ardeti intelighentia asa cum merita ea, mama ei de intelighentie! Sa inteleg ca acum apreciati ce se intampla, doar pentru ca intelighentia ia atitudine?

  9. Stii ce-i nostim?
    A fost coleg cu unu Vadim Tudor, care si-a luat nume de rusnac cand el isi trasese unul de romanash ca sa va induca in eraoare.
    Stiti n-asa cine intra la SOCIOLOGIE, istorie, drept, JURNALISM pe vremea lor si cine erau cei trimisi sa faca scoala de partid!
    CU siguranta aceste specimene comuniste nu au nimic in comun cu unul ca gusti, monografii, cat cu modelarea prin forta violului a adunaturii din orasele getto conform idealului comunist.

    Dezastul pe care-l traiti azi li-l datorati – cum si pe cel economic….

    • Domnule, ma scuzati, sunteti prea subtil pentru mine. Cine a fost coleg cu Vadim Tudor? Si despre ce nume rusnac/romanas este vorba? Si al cui?

  10. Excelent manifest! Ii doresc sa fie la fel de mobilizator, pe cat este de bine constituit.
    Fiecare zi care trece, ne afunda in groapa cu nisip, devenit noroi, miscator, tocmai datorita agitarii noastre dezordonate…Este stiut ca, pentru a iesi din nisipurile miscatoare, trebuie sa te intinzi catre marginea gropii, calm dar determinat, ca sa faci din tine o punte salvatoare…

  11. Nu exista o cale romaneasca spre „iliberalism”.
    Exista numai variate forme de restrangere a drepturilor si libertatilor cetatenesti intr-o tara sau alta. Conceptul de „iliberalism” este la fel de imprecis ca si cel de „stat paralel”, fiindca nu indica nimic identificabil in mod concret in existenta reala, putand fi manevrat dupa bunul plac, exact ca si gaunosul concept de „stat paralel”.

  12. Colosală analiză, clarviziune românească pe fond închis.
    Deturnarea atenției cu „ia românească” și cu mesajul patriotic al tinerilor „legionari”
    e demnă de-un trecut extrem de-apropiat glorios și de un prezent post-comunism ideologic NEW triumfător!
    Doar că reversul mesajului întru Dictatura Amalgamului galopant Socializanto-Globalizant nu-i trece nimănui printre sinapse.
    Ca-n cîntecul ăla : „ia din viață tot ce-i mai frumos în ia(sic!)”!
    Și după „revolta populară” ce va urma domnule ?
    Pe cine puneți „în loc” ? Cu cine ?
    Supra și infra structurii politilizate-laminat i-funcționarizată Total
    a acestei societăți post-comunist comnusticizată „à mort”,
    cum, cu cine și în cît timp ( dacă Ei vă vor lăsa ! și nu o vor face !
    au infiltrat absolut Totul, casa regală, USR-ul : „l’esperance mignonne -l’illusion banale”,
    etc., etc., Toate „etîcîurile”, stilul scriiturilor dumneavoastră,
    pînă și crezul și sufletul oricărei „revolte populare”)
    veți reuși ?
    „hai la lupta cea mare, rob cu rob să ne unim ……..” și-așa mai departe, vă spune ceva ?
    „Pămîntul este-al celor harnici,
    Cei leneşi plece unde vor!
    Cînd vulturi lacomi, corbi de pradă,
    N-or mai pluti nori negri-n vînt,
    Pe cer luci-va-ntotdeauna
    Al înfrăţirii soare sfînt.”
    SUPERB !

  13. Calea românească spre iliberalism este una a ticăloșiei, a disprețului deplin pentru cetățeni din partea politicienilor. Spre deosebire de statele nordice, unde aleșii administrează cetatea în calitate de reprezentanți ai cetățenilor și în interesul lor, în România cetățenii își aleg liber stăpânii. Acesta este sensul dat libertății de concetățenii mei. Iar politicienii aleși în funcții de reprezentare în România se comportă ca Stăpâni.

    Disprețul față de cetătenii români și interesele lor este pus în evidență de criticile aduse de fostul aliat al PSD în USL, Partidul Național Liberal, micului USR. Reproșurile sunt că le strică aranjamentul cu PSD și împiedică adoptarea legilor justiției așa cum dorește acesta. PNL speră, în logica de partid și în dispreț față de cetățeni, că după pierderea alegerilor de către PSD va ajunge la guvernare singur, ori într-un nou USL și va beneficia din plin de schimbările aduse de „castrarea” Justiției înfăptuită de coaliția PSD-ALDE.

    Supărarea PNL pe USR pentru că se zbate să împiedice adoptarea legilor de subordonare politică a Justiției seamănă cu supărarea d-nei A Mungiu, care condamnă orice proteste care nu sunt organizate de către domnia-sa.

    Interesul public chiar nu contează. Nu contează pentru policienii de profesie oriunde s-ar afla, la putere, ori în opoziție. Interesle personale și de grup/partid primează! Aceasta este calea românească spre iliberalism. Una de tip autist. Una a disprețului față de alegători, cetățeni, plătitori de taxe. Este o cale a trădării interesului celor mulți și a ticăloșiei. Noțiuni precum „patrie”, „popor”, „națiune” sunt lipsite de sens pentru politicienii noștri, singurul lor obiectiv este binele propriu.

  14. Dle Mihailescu, “Ati reusit, ne-ati unit!” este o cursa copilareasca: nu unirea strazii este solutia, ci unirea partidelor din opozitia democratica. Pentru mine, lozinca de mai sus inseamna “ Ati reusit sa dezbinati strada de reprezentare politica!”. Si dvs. aplaudati…

      • Asa este! Numai ca, atunci cand partidele „intarzie” sa se uneasca, cauzele sunt foarte numeroase : de ex, nu sunt capabile sa o faca, nu dispun de un alt program concret, se complac in opozitie din comoditate, interese obscure sau incompetenta, etc., etc.
        In acest context, cred ca ultimul lucru de facut este sa asteptam ca ei sa faca…ceea ce n-au facut niciodata!
        Nu zic ca e imposibil, ci ca e mai sanatos sa impunem conduita si politica pe care le dorim, astfel, cine poate face, cine nu, pleaca! Simplu si civilizat.

  15. Nu cred că România a cotit-o spre autocrație pentru că unii „răi” au ales calea aceasta. Cred că atâta putem ca țară și mai ales ca clasă politică. Nici contextul european și internațional nu ne ajută: nu mai au timp s[ a;tepte ca democrația românească să se coacă și să devină funcțională (să înceapă să existe, pe scurt).
    O analiză mai detaliată ar descoperi cât de imbricate sunt răul cu binele, economicul cu politicul, pușcăriabilul cu justițiarul (când nu se confundă), liberalismul și social-democrația românești cu comunismul naționalist-stalinist etc.
    Vă dau un exemplu (no offense!): văd, din prezentarea dstră ca autor aici, că predați la SNSPA, postură din care ați cunoscut, fără îndoială, nenumărați „iliberali” aflați acum în funcții. Cum ați îndiguit, împreună cu colegii dstră, revărsarea asta de iliberalism?
    Nici nu cred că există vreo cale românească spre iliberalism, așa cum nu există (pentru domni și doamne, fără osebire și fără nici o intenție de discriminare) o cale complicată pentru a deveni curvă: trebuie doar acceptate ofertele.
    Concluzia articolului este cât se poate de realistă: nu mai există vreo șansă de producere a unei revolte populare. Dar tocmai asta-i provocarea: ce soluție politică găsește opoziția; pentru că dacă nu găsește sau nu există, atunci nu prea mai rămân multe căi, mai precis nici una democratică. Nici să cultivăm liberalismul (implicit individualismul) și să ne plângem că nu iese societate unită nu prea merge… Vedeți preabine că nu există nici o mână invizibilă care scoate oamenii din case la manifestații. Nu există nici o minte colectivă și invizibilă care să gândească interesele țării. Or, asta este o adevărată provocare pentru cei care vor să oprească declinul democrațiilor (tinere și consolidate deopotrivă). Există, în schimb, din belșug liberali (ultra-, neo-) care fac bani gârlă din crearea de mijloace de îndobitocire în masă și intelectuali liberali care lansează idei și vituperează împotriva iliberalilor. Pentru ambele tabere (fiecare cu intelectualii ei), esistă terenul de bătaie al ideologiei și realitatea, în care întâlnim atât liberali cât și populiști putrezi de bogați. La fiecare jumătate de an se lansează un nou model de iPhone și noi modele de automobile etc., pe când soluții la problemele cu care se confruntă democrațiile, mai rar… Vorba șmecherului de Churchill: e rea, dar alta mai bună nu e, mulțumiți-vă cu ea. Așa o fi, dar acum s-a stricat, nici nu ajunge pentru toți și tot ce s-a făcut până acum e asta: s-au identificat dușmanii, iliberalii și iliberalismul, ceea ce-i foarte challenging și fecund din punct de vedere intelectual, dar nu știm de ce realitatea nu se mulează pe sistemele noastre de idei …

    • Excelenta reactie! Subscriu intr’u totul! Totusi, o solutie trebuie sa fie scoasa la iveala: o cale de mijloc intre liberalismul desantat si psudo socialismul putred al PSD-uli;Cu respect !

  16. Stiti ce e autocratia? Exercitarea Puterii Executive a Statului de catre o singura persoana, in mod absolut si discretionar.
    Nu ce simtiti dvs ca e discretionar , fiindca sentimentele nu sunt fapte. Deci nu sentimente si impresii , ci „discretionar” inseamnand – cu incalcarea Constitutiei.
    Care este omul care conduce de unul singur si cu incalcarea Constitutiei Statul roman? Probe ,date, fapte-ceva concret ?
    In primul rand nu poate exista niciun autocrat si niciun dictator , care sa nu controleze fortele armate, altfel cum si-ar pastra pozitia autocratica?
    Va reamintesc ca Seful CSAT si Comandantul suprem al fortelor armate este Presedintele, daca exista vreun pericol pentru democratia constitutionala – pleaca de la institutia prezidentiala.
    Daca va confundati pe dumneavostra -cu poporul si Constitutia- cu „Rules for radicals” , atunci , da, are sens.

  17. @Magdalena Valentina Feru

    Doamnă Magdalena Valentina Feru, vă mărturisesc că am fost bucuros atunci când am citit comentariul. M-a făcut să mă simt iar tânăr. Vă mulțumesc.

    În urmă cu 10-15 ani zburdam pe diverse forumuri participând cu vervă la discuții despre tricotat, ori despre autoturisme. Îmi amintesc cu nostalgie de acele vremuri și de „flame”-urile hazlii întâlnite.

    Ah!.. Pentru cei care nu sunt tocmai familiarizați cu termenul „flame” cel mai simplu este să exemplific. De pildă, pe forumul proprietarilor și admiratorilor Mercedes se deschide o discuție despre modelul C-Class, să zicem. Participanții, unii obiectivi alții mai entuziaști, analizează caracteristicile mașinii. La un moment dat intervine unul nou în discuție și zice cam așa: „Fraților, tocmai mi-am cumparat cea mai bună mașină din lume, un BMW Seria 5, nu o troacă precum C-Class!”.

    O astfel de intervenție este o manipulare a discursului prin provocare. De obicei „flame”-ul se face din amuzament. Adică, pentru a-și bate joc cineva de cei care discută, concentrându-și prea mult [după opinia sa] atentia asupra unui anumit subiect, pentru că i se par ridicoli. Uneori, însă, se urmărește „omorârea” subiectului. Odată provocată o reacție adversă intensă, inflamată, discuția despre C-Class degenerează și este abandonată. Alteori, se urmărește pe lângă distrugerea dezbaterii obiective, compromiterea participanților la aceasta. Reactia puternică a participanților la discuție atrage intervenția moderatorului, care poate merge până la interzicerea accesului unor pasionați Mercedes de bună-credință pe forumul respectiv. Reprezentantul BMW și-a atins astfel obiectivul.

    Unii ar putea spune că sunt și ei pasionați de marca producătorului concurent. Dar, pentru ei există forum specializat BMW. Și apoi, firesc ar fi să aducă în discuție argumente pertinente, cu respectarea opiniilor celorlalți. Alții ar putea spune că sunt trolli. Doar că trollii sunt așa, un pic mai subtili. Spre exemplu, ar spune „cercetătorii britanici, în colaborare cu cei ai Institutului Lomonosov, au ajuns în urma cercetărilor care au durat peste 5 ani la concluzia că alternatorul Mecedesului C-Class este mai puțin fiabil decât cel al BMW Seria 5”.

    Un “flame” este doar un “flame”, dar moderatorii îl recunosc de obicei cu ușurință și nu permit publicarea lui tocmai pentru a evita alterarea dezbaterii. :) Eu mă amuz mereu de ele. Mai ales că, spre deosebire de forumurile cu profil automobilistic, pe platformele civice de opinie și analize cam toți cei care participă la discuții nu doar că știu să citească, dar mai și înțeleg ceea ce citesc.

    Oh, ce bine m-am distrat! Ce bine este să te simți din nou tânăr ! :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vintila Mihailescu
Vintila Mihailescu
Vintila Mihailescu este profesor universitar doctor, director al Departamentului de Sociologie din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative (SNSPA). A fost visiting professor la numeroase universitati si centre de studii avansate din Canada, Franta, Italia, Elvetia, Germania, Belgia, Austria si Bulgaria. Din 2005 pina in 2010 a fost directorul general al Muzeului Taranului Roman. In 1990 a initiat organizarea Societatii de Antropologie Culturala din Romania (SACR), al carei presedinte a fost intre 1994 si 2000. Din 1998 este colaborator permanent la revista Dilema (Veche), unde detine rubrica „Socio‑hai‑hui”. A mai publicat: Paysans de l’histoire (in colab., 1992), Fascinatia diferentei (1999), Socio‑hai‑hui. O alta sociologie a tranzitiei (2000), Svakodnevica nije vise ono sti je bila (Belgrad, 2002), Sfirsitul jocului. Romania celor 20 de ani (2010). De acelasi autor, la Editura Polirom au aparut Socio-hai-hui prin Arhipelagul Romania (2006), Antropologie. Cinci introduceri (ed. I, 2007, ed. a II‑a revazuta si adaugita, 2009), Etnografii urbane. Cotidianul vazut de aproape (coord., 2009) si Scutecele natiunii si hainele imparatului. Note de antropologie publica (ed. I, 2013).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro