marți, ianuarie 19, 2021

Camera ascunsă, mafia și jurnaliștii

În noiembrie trecut, jurnaliștii de la RISE Moldova, în colaborare cu RISE România, au difuzat pe Internet un documentar realizat în mare parte cu camera ascunsă. Filmul intitulat Asasini în Lege dezvăluie rețele mafiote, asasinate politico-financiare și lideri politici finanțați de la Moscova, puși pe destabilizat alegerile parlamentare din fragila Republica Moldova. Riscându-și pielea, jurnaliștii l-au înregistrat clandestin pe Renato Usatîi, liderul partidului Patria, divulgând legăturile dintre asasinate din Londra și București, precum și manevre oculte ale Kremlinului cu efecte la Chișinău și în Transnistria. După mai bine de doi ani de investigație, jurnaliștii au reușit să determine eliminarea partidului extremist Patria din competiția electorală, dar nu vor dormi liniștiți, fiindcă amenințările nu contenesc. De ce și-ar risca viața jurnaliștii infiltrându-se printre mafioți, cum au făcut cei de la RISE, în loc să recicleze, comod, subiecte de pe Internet, sau să pescuiască mondenități? Fiindcă, dincolo de bolile veacului, jurnalistul are mari responsabilități față de societate și democrație. Iar jurnaliștii de investigație, câți mai sunt, servesc în cel mai înalt grad interesul public.

Puteți vedea filmul pe YouTube:

Discuțiile dintre juriști și jurnaliști despre utilizarea filmărilor clandestine și a înregistrărilor secrete sunt interminabile. Oamenii legii spun că se încalcă viața privată, iar Codul Civil românesc le dă dreptate, la art. 74, lit.b care spune că ”interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvârșită prin orice mjloace tehnice, sau utilizarea, în cunoștință de cauză, a unei asemenea interceptări”, precum și lit.c. d. e. f. care adaugă difuzarea imaginilor și vocilor, a știrilor, anchetelor și dezbaterilor privind viața personală, fără acordul persoanei, la fapta de atingere adusă vieții private. Codul Audiovizualului utilizat de CNA vine cu art.33, rupt din Constituție, arătând că ”Orice persoană are dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondenței”.

Jurnaliștii spun că folosirea camerei ascunse este legitimă în cazuri când informații importante, vitale, nu pot fi altfel obținute. Codul etic al Convenției Organizațiilor de Media prevede situația la art. 2.4.1: ”Jurnalistul va obţine informaţii în mod deschis şi transparent. Folosirea tehnicilor speciale de investigaţie este justificată atunci când există un interes public şi când informaţiile nu pot fi obţinute prin alte mijloace. Se recomandă ca utilizarea tehnicilor speciale de investigaţie să fie menţionată explicit în momentul publicării informaţiilor”. O decizie din februarie 2015 a CEDO susține această poziție. Cazul Haldimann contra Elveția a avut de partea sa și organizația Media Legal Defence. Un grup de reporteri și cameramani de la televiziunea de limbă germană SF DRS dintr-un canton elvețian a făcut o înregistrare cu două camere miniaturizate (Lipstick camera) pentru a dezvălui escrocheriile unui agent de asigurări. Filmările au fost date pe post în emisiunea Kassensturz, după ce agentul a fost înștiințat că a fost înregistrat  și i s-a dat posibilitatea la comentariu și replică. Instanțele cantonale au sancționat echipa cu amendă penală pentru violarea domeniului privat. CEDO a infirmat sentința națională arătând că jurnaliștilor le-a fost încălcat dreptul la liberă exprimare. Mai mult, tehnicile speciale de investigație – cameră ascunsă, microfon etc.-  sunt considerate de Curte legitime atât timp cât ele sunt folosite de jurnalist în calitatea sa de ”câine de pază al democrației”. Hotărârea CEDO aduce garanții suplimentare ale libertății presei, dar și o clarificare importantă, așteptată de mass-media, pretutindeni confruntate cu suspiciuni de nerespectare a vieții private sau a dreptului la imagine. Decizia nu compromite recomandările anterioare privind responsabilitatea jurnalistului de investigație al cărui anchetă și mijloace, conform Rezoluției 1003/1993, sunt legitime dacă servesc adevărul și respectă principiile corectitudinii informației, al imparțialității, fiind incompatibile cu campaniile în interes particular.

În practică, jurnaliștii abuzează uneori de privilegiile lor. Televiziunile de mondenități invadează zilnic intimitatea ”vedetelor”. Goana după notorietate a vedetelor se întâlnește adesea cu goana după senzațional a presei, interesul public fiind scos de ecuație. Cine are stomac să vadă trei secvențe din Un show păcătos se lămurșete imediat. Camera ascunsă poate deveni o armă în bătălia politică sau între competitori de business, dusă pe frontul complice al presei. Kanal D a încasat o amendă de 10.000 lei pentru un reportaj cu camera ascunsă realizat  într-un cabinet psihologic care dădea adeverințe pentru permis de port-armă. Interesul public s-a dovedit a fi un demers părtinitor într-un conflict între medici, așadar ”un subiect fabricat, cusut cu ață albă”, cum declara un membru CNA. Au mai fost cazuri când camera ascunsă s-a folosit pentru a insinua fapte nedemonstrate: la B1 TV s-a filmat casa de vacanță a unui comandant de penitenciar și s-au captat bârfe cu camera ascunsă, fără să existe nici semnale de acte ilicite, nici interes public. Canalul a primit 10.000 lei amendă pentru încălcarea art. 33 și art. 64 din Codul Audiovizual. Adaug, până se aude, că fapte de aceeași gravitate sau mult mai grave de la Antena 3 sunt în continuare trecute cu vederea de CNA.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. CNA? O gluma! O gluma la fel de buna ca Avocatul Poporului.

    Tare sunt curios daca vreun post de televiziune important ar avea curajul sa preia (sau macar sa prezinte) subiectul!…

    Ce trist, ca jurnalistii adevarati sunt atat de putini si ca cei inregimentati sau neaveniti au ajuns majoritari, in breasla asta!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.