joi, martie 28, 2024

Campionatul national de chutzpah! Competitie stransă intre Tariceanu si Ponta

In Romania acestor saptamani de dinaintea alegerilor prezidentiale, se desfasoară campionatul national de chutzpah. Este un cuvant din limba engleza, il gasim in toate dictionarele importante ale acestei limbi, isi are originea in idiș si provine din ebraica tarzie. Se pronunta huțpa. Inseamnă tupeu, nerusinare, aroganta maxima, dispret pentru tot ce tine de pudoare, de bun simt, de decentă, de ratiune. Inseamna obrăznicie fara margini, adica neobrăzare maximă. Se aplica acelora care te lasa cu gura cascata prin impertinenta lor. Este cuvantul care defineste atitudinea unui individ care, după ce-si lichidează parintii, cere tribunalului sa aibă milă de un biet orfan. Este si cuvantul care defineste atitudinea lui Calin Popescu-Tariceanu care, crezandu-ne pe toti amnezici si/sau spalati pe creier, afirma ca el ar fi contracandidatul plagiatorului Ponta si ca, tot el, ar fi singurul in stare sa-l invinga pe acesta. Nevoind sa se lase mai prejos intru chutzpah, palmuind cu insolență datele factuale, liderul cleptocratiei pesediste, Victor Ponta, pozează in cruciat al luptei anti-coruptie. Maine se va proclama si conducător de doctorate ori, de ce nu, cosmonaut! Pe scurt, cum imi scrie un bun prieten, Ponta ar fi putut spune, si n-ar fi mintit: „Reprezint generaţia de politicieni care nu suportă corupţia la celelalte generaţii.”

Gaunos, insipid, insolent si bombastic, Tariceanu este omul care a aservit complet PNL-ul mafiei pesediste, principalul sabotor al unificarii dreptei, proiectul propus de Valeriu Stoica si Traian Basescu. Este ciocoiul pseudo-galant, manechinul politic din vitrina cu exemplare cu grija vopsite a unei tranzitii care geme de amoralitate. Este, cum am scris la inceputul acestui an, surogatul pretins liberal al fesenismului etern. Obraznicia face parte din codul genetic al acestui gen de personaj.

La randul sau, megaplagiatorul nu se da batut, lupta cu patima pentru titlul de campion national al lipsei de rusine. Intr-un interviu dat unui mare ziar italian, omul care isi inventase chiar si un titlu academic de la o universitate din acea tara, anunta ritos ca face parte dintr-o generatie de politicieni “care nu accepta coruptia”. E vorba probabil de mentorul sau, penalul Adrian Nastase, de camarazii sai Sova si Banicioiu, de mirifica doamna Andronescu si de alte personaje la fel de pure, onorabile si imaculate. Cand te cheama Victor Ponta, a vorbi despre incoruptibilitate este culmea tupeului. Ponta a maculat insasi ideea integritatii academice, a facut din Romania o tara suspecta la capitolul diplome doctorale, a batjocorit si batjocoreste munca atator mii si mii de tineri care iau in serioas exigentele academice recunoscute pe plan global. Victor Ponta este, cum am mai scris, mitomanul galactic. O confirma mereu, cu al sau ranjet jubilator pe buze, indiferent la orice tine de morala si alergic la tot ce inseamna adevar.

http://www.evz.ro/chutzpah-obraznicia-nemarginita-a-lui-calin-tariceanu.html

http://adevarul.ro/news/politica/premierul-victorponta-corriere-della-sera-reprezint-generatia-politicieni-nuaccepta-coruptia-1_542fbe840d133766a8a88678/index.html

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/calin-tariceanu-e-un-domn-surogatul-pretins-liberal-al-fesenismului-etern/

http://www.evz.ro/cp-tariceanu-fata-cu-democratia.html

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/pa%c8%9bachiniada-lui-ponta-va-place-aceasta-grotesca-paranghelie-domnule-ion-iliescu/

http://www.merriam-webster.com/dictionary/chutzpah

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. Este absolut necesar, in special in aceste zile cruciale pt. Romania, ca astfel de caractere sa fie puse in permanenta in lumina reflectorelor. Cred ca este de asemenea esential sa tratam aceasta problema complet si ma refer la motivele pt. care acesti indivizi se comporta in acest fel. Nu cred ca e vreun dubiu ca exista o asemanare izbitoare intre atitudinea aroganta din discursurile publice ale lui Iliescu, generalului Stanculescu, sau Virgil Magureanu, Gelu Voican Voiculescu, Nastase, Hrebenciuc, Ponta si lista poate continua. Care este cauza acestui comportament fata de public? De unde acest tupeu comun care-l gasim tocmai la „emanatii” revolutiei si la urmasii lor? De ce nu am sesizat acelasi lucru in discursurile lui Coposu, Diaconescu, Doina Cornea, Ion Ratiu, sau chiar Emil Constantinescu?
    Parerea mea e ca ceea ce numim nomenclatura comunista s-a autodefinit si si-a creat si dezvoltat un sentiment de superioritate fata de toti cei ce nu apartineau acestei caste, acestui grup genocidar. Si-au crescut si copiii in acelasi „spirit,” de dispret fata de „pulime”. Nu fac exercitii de imaginatie si nici macar de logica ci o spun din proprie experienta. Toti cei pe care i-am cunoscut in copilarie si adolescenta ce faceau parte din acest grup erau pur si simplu a-sociali fata de noi, astia, din afara sferei privilegiatilor de partid si de stat. Nu era numai aroganta dar si dezgust, acesta din urma venea cred dintr-o credinta solida ca eram inferiori uman. Stiu ca in ideologia marxista se vorbeste de inferioritatea constiintei insa nu cred ca a existat cineva din casta regimului comunist din Romania care sa fi inteles cu adevarat ce este constiinta. De aceea cred ca la nivel de opinie s-a mers pe interpretarea inferioritatii umane. Victor Ponta este produsul unei asemenea „educatii”. As spune chiar unei asemenea „culturi” intrucat cred ca regimul comunist a creat o astfel de cultura, genocidara in esenta. Lucrurile nu stau deloc diferit in cazul Tariceanu.

  2. pina nu demult scena era dominata de geniul carpatilor si consoarta de renume mondial. cel putin exista o singura televiziune care emitea doua ore. acum bietul roman este bombardat 24/24, 7/7 de puzderia de tabloide si canale din care jegul se revarsa neingradit. imberbi, dame de pension cu papion, jagardele cu proptele prin spectacole grandioase si minciuni sfruntate tin sa reaminteasca publicului ca ei sint jupinii, elitele natiei. da, competitia e strinsa cum a mai fost de atitea ori. fie ca ciumpalacul / chutzpahul cel mai bun sa cistige

  3. Cum curata doctorul mizeria pentru a ajunge sa vada tenia ,asa si in acest articol inlaturand „calitatile„individului cu pricina autorul sa ni-l poata dezvalui pe acest biet Ponta de care nu poti fi sigur de nimic :daca o fi om sau intruchiparea nenorocirii iesita din strafundurile pamantului sau din vreo blestemata de galaxie..

  4. Din pacate chiar si aceste evidente sunt mult prea subtile pentru multi de pe aici. Nu mai departe am auzit argumentul „ii votam pe astia, ca de la ei avem pensii”. Persoana respectiva habar nu avea ca nu votam partide de data asta sau ca pensiile nu le aduce vreun candidat de acasa.
    Ca sa explici ceva in cazuri din acestea iti trebuie foarte mult timp la dispozitie, iar ca sa poti produce o schimbare semnificativa in masa asta de votanti e nevoie de un efort herculean.

      • Daca intrati la linkul dictionarului Webster, ori in orice dictionar al englezei contemporane, veti vedea ca este un cuvant folosit in limba engleza vie. Originea este idis, utilizarea este engleza, deci apartine limbii engleze. Dar poate deveni si cuvant romanesc, daca il utilizam. Evident, cu alta transcriere (cum scrie un cititor, huțpa). Exista destule cuvinte de origine similara, ori turca, albaneza, neo-elena etc, in limba romana. Utilizarea este legata de capacitatea cuviantului in cauza de a desemna o situtatie reala ori chiar una imaginata. In cazul de fata, este una reala :)

        Un exemplu:

        http://www.dexx.ro/index.php?a=term&d=Dictionar+explicativ+roman&t=haloimas

        Ori, de ce nu:

        http://www.tnb.ro/ro/teatrul/purimspil-o-comedie-tes

        • Cuvantul romanesc apropiat este ut(z)upan, din ebraicul hutzpan,obraznic, impertinent, insolent.
          Dar de ce sa recurgem la ebraica!
          Cea mai potrivita sursa romaneasca este Nicolae Filimon, Ciocoii vechi si noi.
          Nu cunosc de aproape situatia in Romania, dar sursa ebraica cea mai potrivita este Ecleziastul: Nu-i nimic nou sub soare.

  5. Se poate, domnul meu, se poate. Pentru o singura persoana, da, erfort herculean. Pentru un grup de oameni informati si hotarati, devine mai usor :
    http://lloopp.wordpress.com/2014/09/08/campania-electorala-a-cetateanului-de-rand-sau-cum-poti-face-si-tu-diferenta/
    Imprastie aceste idei si concepte de societate normala printre cei care nu au acces la internet sau nu citesc bloguri ca si contributors sau presa independentasi neaservita. Acest articol al domnului Tismaneanu are deja 1000 de vizualizari. Din acesti 1000 de cititori, daca 500 vorbesc cu alti oameni, sa zicem cate 10 de fiecare, si din acestia 10 conving 5, dintre care unul devine alt purtator de mesaj la alti zece, putem ajunge departe. Si prin acest mesaj nu ma refer numai la oamenii politici, ci si la societatea normala pe care ne-o dorim. Suntem educati si informati, este de datoria noastra sa informam si sa educam si pe altii mai putin norocosi in loc sa ne plangem. Ce sa le spui, este un rezumat mai jos. Pentru a fi convingator e nevoie sa crezi aceste lucruri, sa spui numai adevarul, si sa te reprezinte ceea ce spui.
    Despre a fi cetatean :
    http://lacoltulstrazii.ro/2012/01/27/ghid-despre-ceea-ce-inseamna-un-bun-cetatean-al-unei-tari/

    Despre cum sa evalueze un candidat :
    http://lloopp.wordpress.com/2014/09/26/criteriile-mele-de-evaluare-a-candidatilor-la-postul-de-presedinte/

    Despre cum arata candidatii acum :
    http://lloopp.wordpress.com/2014/10/02/clasamentul-candidatilor-de-la-prezidentiale/

    Sau ce ne dorim de la candidatii actuali :
    http://lloopp.wordpress.com/2014/10/05/sugestii-pentru-candidatii-la-functia-de-presedinte-al-romaniei/

  6. Încă o dată: aş fi vrut să judeci toate aceste lucruri şi pe toţi aceşti oameni, de la Băse la Ponta şi Tăricenu, mult mai detaşat, ca un adevărat savant sau înţelpt, total imparţial şi drept, iar nu cu acelaşi mult prea pătimaş şi vădit portokakiu aiept. Nu este dracu’ atât de negru, nici îngeru’ atât de alb, my friend.

    Una e să crezi, la tinerețe, că lumea și cu atât mai abitir țărișoara ta dodoloață, n-așa?, se poate schimba preste noapte sau cât ai bate din palme, fiind suficient să vrei tu și cu încă vreo doi-trei tinerei cu avânturi de zmei sau de lei paralei chestiutza asta, și alta e să crezi în această nălucă la maturitate sau la bătrânețe, după ce ai avut ocazia să te convingi de zeci sau de sute de ori că e enorm de greu să fii până și dirigintele unei clase de obrăznicături ori de putori, al unei echipe de fotbalitori, al unui bulău de infractori sau al unei uniuni de creatori, darmite să fii schimbătorul de viteze al unei națiuni fără pic de respect pentru valorile mai breze, pentru eroi civilizatori sau pentru superiori și care nici Domnului nu i se-nchină, decât la mari strâmtori sau doar de ochii lumii, la pomeni sau la sfintele sărbători, caz în care te numeşti (deci dacă stăruieşti să crezi şi la senectute în faptele şi-n personajele din basmele rumânești) cuc de Plătăreşti, nu gânditor sau „revoluţionar” iepocal, cum își închipuie unii că sunt, suiți pe valul cică popular, halal.

    Căci – vezi bine – nici gând să poată fi schimbat radical, în real, într-un cincinal sau într-un secol, măcar, un bobor care până acum un veac încă trăia în bordeie subt pământ şi care şi azi îşi dobândeşte ştiinţa de carte practic după acelaşi model de învăţământ şi după o curriculă şcolară dublu seculară, în care ora de religie se regăsește în primul rând, fără să mai punem la socoteală metoadele de predare identice cu cele de pe vremea pedagogului de școală nouă din Caragiale. Cât despre „lanțul slăbiciunilor”, de asemenea caragialian, acesta nu doar că n-a ruginit la zale, ci s-a transformat într-un lanț de pile naționale producătoare pe bandă rulantă de diplome doctorale, într-un carusel de universități și institute academice locale în care copilul de bani gata, băiatul secretizat sau baronul din bani de furat, ajuns miliardar înainte de a fi fost alfabetizat, intră la facultate vițel curat și iese bou titrat, gata să parvină în orice loc călduț asigurat de statul hipergonflat și hipercentralizat. Și câte astfel de domenii de activitate nu sunt de restructurat, de regândit și de reformat din temelii, lucru ce nu se poate face cât ai clipi decât în desenele animate cu „Tom și Jerry”, iar în realitatea de vorbe goale doar în campaniile electorale pline de penibile isterii sau de manipulatorii jmecherii, pe care n-ar mai trebui să le crediteze nici cetățenii turmentați spre demenți, darmite niște oameni maturi și, cel puțin teoretic, intelighenți.

    După ce a fost aburcată în căruța UE printr-o fericită întâmplare, determinată nu de faptul că națiunea română e mai norocoasă ori mai iubită de Domnul Vieții decât alte națiuni viețuitoare, ci de faptul că tendința globalizatoare a impus lărgirea granițelor Europei și Hiperboreeii nord-atlantice mai spre Soare-răsare, România, aflată cu secole de civilizație cel puțin în urma unor națiuni europene din jur, și-n caz că nu va avea soarta s-ajungă Românica pour toujours, n-are altceva de făcut decât s-aștepte ca Vestul să vină încet-încet preste ea, cu viteza a III, a IV-a sau a V-a, asta e situația, odată cu urmașii românilor individuali ce-și vor fi părăsit vatra strămoșească îndată ce se va fi putut, sătui de shitul național în care s-au născut ori alungați de haiticul de fiare năvălit preste ei din ale infernului colectivist furnale. Iar până atunci, deci până când Estul se va confunda cu Vestul european, singura condiție pe care o vor avea de îndeplinit frățiile statale locale, an de an, va fi imitația Europei, tale quale, fără idei sociale ori juridice originale, care n-ar face decât să complice și să întârzie procesul de integrare europeană, la capătul căruia România nu va mai fi România din iepoca lu’ muma ori tica sau din vremea lu’ străbunica-balcanica, însă nu va fi, doamne ferește, nici Românica, ci va fi doar o altă regiune a Europei Domnului Zeu, suitoare împreună cu zonele continentale înconjurătoare spre next stage al Planetei-Ou, în care, dacă populația europeană locuitoare va mai avea interes sau drag, firește, încă se va mai vorbi mumoasa limbă ce i se zice aici și acum românește.

    • Este minunat ca participi, draga Viorel, la aceasta discutie. Nu mi-am propus aici un studiu analitic despre personalitatile implicate in tranztia romaneasca ajunsa, vai, la ceasul pontocratic. Este doar o reactie rapida (asa este si numita) la doua explozii de chutzpah, de neobrazare. Nu e nimic portocaliu in a le vesteji si a le desemna drept ceea ce sunt. Nu e nevoie sa invocam istoria si geografia pentru a sti ca ne aflam acum la alt ceas istoric decat acela in care, de unul singur si in pofida tradarii de catre apropiati, ai spus adevarul. Nu mai exista Tratatul de la Varsovia, nu mai exista CAER etc etc. Dar exista valori vesnice ale spiritului pe care, in acel „Apel catre Europa”, le-ai aparat cu admirabila demnitate. Cand altii taceau complice ori scriau ode si alte panegirice. Cum si acum, desi timpurile sunt diferite, nu lipsesc cei dispusi sa-si vanda constiinta pentru un post de ministru, de stab la TVR ori pentru un scaun de senator…

  7. Felicitari pt. acest articol, excelent scris. Asa gindeste tot romanul cinstit, inteligent si moral.
    Din pacate sunt inca multi conationali (cu drept de vot ) neinformati coerct dar si profund dezinteresati de viata politica ( din lene sau IQ sca zut ), usor manipulabili, si chiar daca onesti si harnici in viata lor de zi cu zi, prin obtiunile lor gresite de vot, in mod inconstient ( dar nu scuzabil ) vor contribui la perpetuarea mizeriei in care traim de atita amar de vreme.

    • „Romanul cinstit, inteligent si moral” de ce nu merge la vot? Este el cu adevarat „romanul cinstit, inteligent si moral”?

  8. Vorbesc-scriu fără autoritate (nu cunosc nici elina, nici idiș), din încântarea apărută la întâlnirea cu acest cuvânt-concept: huțpa (la care aș sugera, dintr-o pornire eufonică, să fie transliterat huțpah pentru a-i crește duritatea în rostire).

    „Definiția” dată și în articol („[huțpah e] cuvântul care definește atitudinea unui individ care, după ce-și lichidează părinții, cere tribunalului să aibă milă de un biet orfan”) provine din cartea lui Leo Rosten, The Joys of Yiddish, 1968. Rosten completează „definiția” cu o „tipologie” a huțpahnicului: „a chutzpanik may be defined as the man who shouts ”Help!, Help” while beating you up.”. Pun ghilimele la definiție și la tipologie fiindcă Rosten nu e interesat de o problematizare/conceptualizare a cuvintelor ce apar în lexiconul său, ci mai degrabă de a oferi o colecție de anecdote în legătură cu diferite cuvinte idiș ce-au devenit cunoscute americanilor datorită influenței evreilor așkenazi (http://en.wikipedia.org/wiki/The_Joys_of_Yiddish).

    Cuvântul chutzpah pare să se fi format în 1890-95 (http://dictionary.reference.com/browse/chutzpah), însă are o legătură mai adâncă în timp prin aramaicul ḥūṣpā.

    Foarte schematic:

    Huțpah pare a fi o formă foarte interesantă de hybris. Deși pe un plan existențial/relațional-cu-sacrul vorbește despre efectuarea unei crime similare cu cea produsă de un act hybric, în același timp are și un caracter de pharmakon prin faptul că poate semnifica o îndrăzneală „în fața tronului”, o „luptă cu îngerul” (ceea ce-am putut înțelege de pe http://www.yeshiva.org.il/midrash/5096 folosind google translate).

    Acum, transpurea lui huțpah în alte planuri produce vertij. În cel social inter-relațional pare a fi mai mult o ipostaziere a unei inițiative de generare de identitate: subiectul lui huțpah e „încrezător în sine”: împingerea limitelor devine din insolență tenacitate (http://www.merriam-webster.com/dictionary/chutzpah – a se vedea comentariile care vin să susțină prin huțpah o cultură a individului învingător peste capital, antreprenor al sensului etc.; de asemenea, în legătură cu punctul religios, a se vedea și comentariul lui Susan R. Anderson: „Studied the concept in seminary in regard to prayer. God commands us to boldly approach His throne – with a boldness that resembles chutzpah – that will not give up asking until one is heard and received what has been promised.”)

    În plan estetic, huțpah este un element motor (dacă nu chiar elementul-motor) al culturii șocului (http://chutzpahfestival.com/). Prin huțpah estetic se creează interesantul, ceea ce e demn de a primi atenție tocmai fiindcă marchează, semnifică. O structură estetică a huțpahului aduce o oarecare clarificare asupra artei (artelor) prezente.

    În plan politic, dar doar în cadrul democratic, huțpahul pare să primească forma descrisă de articol: tupeu, nerușinare, aroganță maximă. De ce doar în cadrul democratic? Fiindcă acolo unde suveranul e stabilit prin identificare-directă (o propoziție ca „Putin este suveranul Rusiei” se auto-susține), și nu prin stabilirea unui suveran-reprezentant (președinte, parlament etc.), huțpah alunecă spre celălalt pol: (unii dintre) ucrainienii, rușii sunt „mândri de Putin, care le arată el occidentalilor ce e puterea”; cei din ISIS găsesc și ei la rândul lor, în același perimetru al relativității, că huțpahul celui care taie capetele e legitimant pentru activitățile lor.

    Nu am abilitățile pentru a fi riguros-științific, dar ar fi interesant de făcut un studiu amplu (pentru cine are cunoașterea necesară) asupra huțpahului ca formă de hybris (dacă nu ca paralel în totalitate hybris-ului elen) cu posibilitate oscilare între poli, asemeni pharmakonului.

    • în popor se folosește „oțoman”…„om care folosește orice înșelătorie pentru a obține ce își dorește”. Nu e „oț”, pentru că nu fură, ci primește ceea ce vrea…convingându-i pe ceilalți să-i satisfacă poftele…

    • Cuvântul chutzpah pare să se fi format în 1890-95 (http://dictionary.reference.com/browse/chutzpah), însă are o legătură mai adâncă în timp prin aramaicul ḥūṣpā.

      Bine punctat… asta spune și dicționarul pe care l-am consultat… cuvântul chutzpah a fost importat în limba engleză din idiș, dar la rădăcină este de origine aramaică… Yay!!! Limba Domnului Nostru, Iisus Hristos! :-)

  9. Publicul românesc e în general ignorant cu privire la conceptul de huțpah, care provine din înțelepciunea ebraică.
    Pentru exemplificare: Să zicem că te cheamă Robert Turcescu și ești locotenent-colonel. La un moment dat apare informația despre gradul militar pe care îl ai. Ca reacție dezminți categoric că ai avea grad militar, ameninți M.Ap.N. că vei da în judecată instituția că te-a avansat fără știrea ta, te declari ponegrit, deplîngi manipularea mîrșavă și faci îndemnul „glonțul, nemernicilor!” celor care au dezvăluit gradul tău militar.
    http://www.turcescu.ro/2012/07/glontul-nemernicilor-mapn-confirma-ca-a-fost-vorba-de-o-eroare-in-cazul-turcescu-colonel/
    Asta este ceea ce eu numesc un huțpah adevărat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro