joi, mai 19, 2022

Cand acelasi deficit bugetar poate fi bun, sau rau

Sa fie in 2012 deficitul bugetar sub nivelul de 3% din PIB? Argumente pro sunt, intre altele, viteza rapida de crestere a datoriei publice, care poate depasi 37% din PIB in acest an; nevoile de refinantare ale datoriei intr-un mediu pe pietele de credit foarte ostil. Nevoile de refinantare in 2012 sunt mari intrucat maturitatile datoriei publice nu au fost gandite cum se cuvine; intervin varfuri de plata care ar fi trebuit sa fie evitate. Altfel spus, exista la noi o problema de administrare a datoriei publice. Refinantarea devine o obsesie a bugetului public in 2012 avand in vedere pietele de credit, ilustrate si de cotatii ale politelor de asigurare (CDS) la obligatiuni romanesti.

Evolutii potrivnice pe aceste piete pot cauza un soc bugetului public, chiar daca consolidarea fiscala ar continua (adica s-ar mentine tendinta de diminuare a deficitului primar, care in 2011 ar trebui sa ajunga la cca 2% din PIB considerand un serviciu al datoriei de peste 2,2% din PIB). Daca in 2008/2009 a fost evitat un soc pe latura costului finantarii el a avut loc totusi prin cresterea fulguranta a datoriei publice, care a internalizat impactul declinului sectorului privat, carentele unui model de crestere economica.

  • Dar cat sa fie deficitul bugetar in 2012?

Raspunsul trebuie sa aiba in vedere cativa parametrii de baza. Astfel, deficitul depinde de conditiile de finantare pe piete; nu te poti intinde mai mult decat este plapuma. Un alt parametru este ca ce isi permit alte tari, care beneficiza de moneda proprie (ex: Marea Britanie), Romania nu isi permite, din varii motive (din cauza veniturilor bugetare foarte scazute, a gradului de euroizare inalt –peste 60% din tranzactii, etc). Aceasta face ca un grad de indatorare publica de peste 40% din PIB sa devina foarte periculos pentru Romania. Intra in discutie adancimea si structura intermedierii financiare interne, de care depinde capacitatea de a finanta deficitul bugetar de pe piata interna. Alt parametru priveste pasul de consolidare fiscala care ar trebui sa fie realizat in 2012: de la 4,5% din PIB deficit estimat in 2011 (care, prin adaugarea fluxului de arierate ar ajunge la 5%) la 3% cifrele fiind masurate pe baza unei cresteri a PIB-ului de 3,5%.

Cum aceasta din urma a devenit fantezista pasul de consolidare fiscala trebuie sa tina cont de o diminuare a incasarilor fiscale (fata de cele estimate) prin revizuirea in jos a dinamicii PIB-ului in anul urmator,, ceea ce ar conduce la o corectie fiscala programata de cca. 2,5% din PIB; este o  corectie mare. Ea ne obliga sa examinam impactul pe care un deficit bugetar il are asupra activitatii economice interne. De notat ca vorbim de o corectie in raport cu un deficit de 3% din PIB. Cu cat se merge mai mult sub acesta, cu atat mai puternic este impactul asupra economiei.

  • Un deficit bugetar de 2% (ESA) reclama o corectie fiscala de 3% din PIB, care ar insemna cca.10% din cheltuielile publice ale bugetului

De pilda, un deficit bugetar de 2% (ESA) reclama o corectie fiscala de 3% din PIB, care ar insemna cca.10% din cheltuielile publice ale bugetului. Aceste calcule sunt insa statice, ele neglijand cercuri vicioase de genul: cheltuieli publice sever amputate incetinesc acitivitatea economica, care ar implica incasari bugetare mai mici si, in consecinta, un deficit bugetat mai mare decat cel estimat in prima faza. Un deficit bugetar programat de 1%, ceteris paribus, ar impinge aproape sigur economia romaneasca intr-o noua recesiune, fara a lua in calcul posibile socuri externe adverse. Vedem deci ca, desi este imperativ sa fim prudenti cu deficitele bugetare, a exagera intr-o directie a prezumatei prudente poate deveni un mar otravit.

Trebuie sa introducem in ecuatie un alt element esential: nivelul cheltuielilor bugetare. Un nivel mai mic al deficitului bugetar nu implica necesarmente o scadere a cheltuielilor publice. Aceasta observatie este cheie pentru intelegerea cadrului de construtie a bugetului in 2012 si anii urmatori. Pentru activitatea economica interna nivelul, structura si eficienta cheltuieilor bugetare conteaza enorm (cresterea eficientei utilizarii banului public echivaleaza cu resurse publice mai multe!! Aceasta crestere inseamna sa elimini din risipa si deturnarea de fonduri, sa stabilesti prioritati in functie de utilitatel investitiilor, care se judeca prin efecte de antrenare).

Daca deficitul bugetar este diminuat in timp ce cheltuielile bugetare nu scad in ansamblu (ca efect, de exemplu, al absorbtiei mult crescute de fonduri europene, la care putem adauga o colectare mai buna a veniturilor fiscale), consolidarea fiscala nu are influenta recesionista. Problema insa este ca pasul de consolidare programat pentru 2012 (de peste 2% din PIB in raport cu deficitul estimat in 2011) este major. Pentru a nu fi afectat nivelul cheltuieilor publice in 2012 ar trebui ca volumul de absorbtie de fonduri europene sa creasca cu peste 2% din PIB (excluzand contributia la bugetul UE). Este posibil? Daca am reusi sa colectam venituri fiscale mai bine iar ar fi grozav, intrucat Romania are cel mai redus nivel dintre tarile UE (in jur de 28% din PIB, adica 4% sub media NMSs si cca 10% sub media UE-27). Vedem ca in Bulgaria o reforma a sistemului de colectare a condus la cresterea veniturilor cu peste 3% din PIB. Deci se poate. Drept este ca un astfel de rezultat nu se poate obtine peste noapte.

  • un deficit bugetar cat mai mic in 2012 (considerabil sub 3% din PIB) risca sa impinga economia in recesiune

O concluzie : un deficit bugetar cat mai mic in 2012 (considerabil sub 3% din PIB) risca sa impinga economia in recesiune daca nu este sustinut de eforturi de mentinere a cheltuieilor publice cat mai aproape de nivelul din anul precedent –prin absorbtie de fonduri europene, colectare de venituri fiscale mai buna, etc. Mihai Tanasescu crede ca in anul ce vine dinamica pozitiva ar fi sustinuta de investitii private si consum. Este posibil, dar numai daca va exista incredere din partea mediului de afaceri ca perspectiva economica europeana nu se strica. Absorbtia de fonduri europene este “batalia pentru apa grea”, pentru a realiza consolidare fiscala (a ajunge la surplusuri primare) fara a invita a noua recesiune economica. Deci, acelasi deficit bugetar, sa zicem 2,5% din PIB, poate fi bun sau rau, in functie de nivelul, structura si eficienta cheltuielilor publice.

Privind structura cheltuielilor este bine ca se au in vedere cateva zeci de mari proiecte, care sa fie finantate din resurse europene (includ aici si autostrada Transilvania). Sugerez doua proiecte de importanta strategica, in opinia mea, si care pot fi promovate de ministrul Leonard Orban la Bruxelles. Unul priveste alocarea de resurse europene pentru sprijinirea sectorului bancar autohton in cazul in care statul roman ar fi nevoit sa intervina. Temeiul este nevoia de stabilitate financiara in conditiile in care criza zonei euro este o teribila externalitate negativa. Avem nevoie de instrumente si, mai ales, de resurse, in cazul in care autoritatile publice vor fi obligate sa intervina pentru a proteja sectorul bancar autohton inclusiv prin prelurea (fie si temporara) a unor subsidiare ale unor banci straine. Al doilea proiect priveste agricultura.

Statul, prin politica publica, trebuie sa finanteze infrastructura de colectare, depozitare si desfacere a recoltei. Taranii romani sunt prea saraci, terenurile sunt mici si bancile nu au apetit de a se implica. In acest domeniu avem nevoie de un mare proiect national, care sa fie finantat prin fonduri europene. Pamantul agricol de buna calitate este un activ (asset) de importanta strategica. Criza alimentara globala ne ajuta sa promovam un asemenea proiect la Bruxelles.

PS. Nu trebuie sa fie privatizate companii de stat profitabile (Electrica, Romgaz, etc), care aduc bani buni bugetului public. FMI si Banca Mondiala sa asiste statul roman in privatizarea unor companii neprofitabile, in ameliorarea management-ului, sa dea sfaturi privind combaterea abuzurilor de pozitie dominanta pe piete, preturilor de transfer (al profitului) asa cum practica multinationalele, diminuarea gradului de euroizare, etc

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Am si eu o intrebare daca ma poate lamurii cineva. Se refera la nivelul datoriei externe. FMI a imprumuta Romania, in speta BNR cu circa 10 mld euro [parca o transa din cele 13 nu s-a mai platit si una sau doua au mers direct la guvern]. Nu are importanta strict suma, importanta este idea. BNR, ca nu putea sa dea ea banii la guvern a redus RMO [sa nu uitam ca RMO nu erau banii Romaniei sau ai BNR, erau doar niste depozite constituite obligatoriu la BNR]. Si a eliberat bani in piata pe care guvernul i-a luat prin imprumuturi. Deci 1 euro dat de de FMI la BNR a ajuns de fapt sa insemne 2 euro datorie. Caci si banii luati de de BNR si bani luati de guvern intra in aceiasi socoteala a datoriei externe. Cum insa banii de la BNR efectiv exista si nu cred ca se va recurge la rostogolirea imprumuturilor intrebarea mea este: Este corect sa consideram ca avem o datorie de 40% din PIB cand de fapt cam 7-8% sunt la BNR si banii efectiv exista, nu sunt cheltuiti? ca toata lumea bate toba pe ritmul cresterii datoriei externe dar nu tine cont ca de fapt noi am numarat de 2 ori oarecum aceiasi bani? Adica daca FMI ar fi dat bani direct la guvern aveam datorie acum de doar 30..32% din PIB, poate si alta perceptie pe piata. Asa, la ritmul asta de crestere de la 20% la 40% in catva ani sigur ca nu primim note bune pe piata. Are tim domnul Daianu sa isi exprime punctul de vedere pe marginea acestui subiect?
    Si ca sa raspund si eu intrebarii puse de dumnealui eu consider ca functionarea statului cu un deficit mai mare de 60% din cresterea economica va conduce in final la depasirea limitei de 60% din PIB. Sigur ca asta trebuie sa fie o valoare medie multianuala, exista si crize, cum este aceasta, si o ajustare a deficitului este dificila si trebuie facuta in pasi marunti ca sa nu destabilizam sistemul. Iar micsorarea deficitului nu trebuie facuta prin scaderea cheltuielilor ci printr-o colectare mai buna. trecerea de la un nivel de colectare de 31% la 34% e suficienta si sub media UE.

    • ce este la BNR sunt resurse imprumutate de la FMI, adica fac parte din datoria publica externa (din rezervele BNR fac parte si active foarte lichide imprumutate pe o anumita perioada). Daca BNR va inapoia aceste resurse datoria publica se va reduce cu suma respectiva. Dar apare nevoia de refacere a rezervelor BNR. In iarna lui 2008/2009 BNR ar fi putut elibera RMO fara a se imprumuta extern. Dar ar fi riscat sa isi vada mult diminuate rezervele in conditiile inghetului pe pietele financiare internationale

      • Multumesc de raspuns domnule Daianu. Eu am vrut doar sa subliniez ca in principiu ne-am imprumuta de doi euro si am cheltuit unul singur. Schema de imprumut a fost proasta desi a asigurat un spate bun [sau centura de salvare – parca asta era expresia] pentru BNR ca sa faca fata unor atacuri speculative. Degeaba a fost buna dobanda de la FMI de 3% daca guvernul s-a imprumutat de fapt de pe piata interna, la dobanzi de 6-7% [e drept la RON, dar atata timp cat BNR a tinut cursul constant nu e nici o diferenta pentru banci – doar un profit mai mare]

  2. „Taranii romani sunt prea saraci, terenurile sunt mici”. Mare adevar!
    Si sunt deasemenea prea multi; spre 50% din citi om mai fi cetateni ai Romaniei inseamna mult.
    N-au canalizare, depind de putul din curte, fac in spatele casei, se incalzesc cu te miri ce intro vesela euforie quasi-bahica…
    Cumva insa, cind vine primavara, mai stiu inca sa puna saminta in brazda, sa se opinteasca in sape si sa spere ca bunul Dumnezeu ii va ajuta cu recolta; mai stiu sa moseasca o vaca- oaie-capra-scroafa si sa duca ‘tineretul’ spre selectia din toamna iarna; mai stiu sa aduca roiul la urdinis si sa-l indulceasca pe te miri unde; mai stiu pe linga casa cum e cu gradinaria, croitoria, dulgheria si cite mai stie gospodarul…
    In termeni de autonomie taranii din Romania traiesc in cicluri anuale cu tendinte conservatoare poate medievale. Tacuti, sunt prea saraci pentru ca bancile sa aiba apetit pentru ei.
    Cealalta jumatate, urbanizata, castrata in instinctele vitale, ‘alienata’ de o aiuritoare diviziune a muncii, dependenta luna de luna de alimentari de cont, traieste toate angoasele prezentului, sa-i zicem postmodernist, cu ochii pe magistralele analize macroeconomice.
    Cu constatarile astea in cap, mai mult sau mai putin exacte, mareata criza macro pare sa se divida proteic in cine stie cite microcrize ale caror mize difera semnificativ de la caz la caz.
    Indecenta cu care este impusa prezenta crizei macro, ne creeaza impresia eronata ca putem neglija nenumaratele crize micro.
    Oi fi pierdut poate sirul.
    Voiam de fapt sa spun ca taranul roman care mai e nu merita tratat asa cum e tratat in Romania de doua decenii.

  3. Dle. profesor,

    Legat de P.S. dvs., am o intrebare simpla, poate chiar stupida: daca compania de stat varsa un profit de 1 RON in budgetul de stat intra automat in categoria „don’t touch”? Vi se pare normal?

    Alta intrebare: cu ce capabilitati si ce expertiza poate asista o institutie care face proiecte macro-economoce, gen BM sau alta, FMI care face lucreaza in domeniul finantelor publice in privatizarea unor companii de stat?

    Multumesc mult!

    • Electrica, Romgaz (si nu numai ele) au profituri mari (de sute de milioane de euro), care pot fi si mai mari. Presiunea FMI si BM ca ele sa fie privatizate este un non-sens din mai multe ratiuni: a/ veniturile pe care le-ar aduce bugetului public sunt de tipul „o singura data” si nici nu pot fi mari in conditiile date. Este o prostie sa convertesc fluxuri anuale de sute de milioane de euro (care vor finanta alte executii bugetare) intr-o valoare actualizata care nu va depasi, probabil 2-3 sute de milioane euro (vezi ce s-a intamplat cu alte privatizari in energie); b/ sectorul energetic este unul strategic si exista experiente notabile in Europa centrala si de rasarit in acest sens (cazul CEZ in Cehia). De ce Romania ar fi inapta de o strategie in domeniu? c/ nu tot ce spun FMI si BM sunt sfaturi potrivite d/ BM are expertiza de management (va rog sa vedeti diferentele intre BM si FMI) in domeniul public si privat. Mai sunt si altele
      PS. Cei care voorbesc despre liberalizarea preturilor la energie trebuie sa fie atenti si la abuzurile de pozitie dominanta pe piata. Piate energiei are nevoie de reglementari pentru a nu repeta nenorocirea de pe pietele financiare. Si avem nevoie de capital autohton in sectorul energetic, asa cum descoperim acum ca lipsa capitalului autohton in sectorul bancar a creat o mare vulnerabilitate

      • Va multumesc, dle. profesor si va inteleg punctul de vedere.

        1) Totusi, dupa cum ati mentionat mai sus, profitul firmelor putea fi si mai mare. Managementul actual al firmelor conduce la faptul ca ele traiesc intr-o lume paralela de cea a economiei mondiale, pierzand in fiecare an din competitivitatea lor ca si firme si ca instrumente ale initiativelor strategice ale statului (noi nu vedem pe Electrica investind in Cehia, de exemplu). Totodata, ca si organizatie devin putrede, nereusind sa atraga tinerii ambitiosi si conduse dupa un stil arhaic de management, iar eu ca si un cetatean privesc cu suspiciune de orice data cand le aud prin presa. Oare rolul acestor companii e sa fie mulse de stat?

        2) BM are niste resurse foarte bune prin prisma unor economisti (am avut placerea sa am un fost profesor de economie care a lucrat in BM o perioada), specialisti in finante publice sau coordonatori de programe si proiecte. Probabil ca BM are oameni capabil care pot inspira manageri de rand inalt din companiile de stat. Dar nu cred in capabilitatile de a crea o cultura manageriala competitiva si politici de resurse umane, in construirea unei activitati comerciale bune sau sa transeze coloana vertebrala – sistem informatic performant care sa raspunda provocarilor de maine si nu problemelor de ieri. Economia romaneasca, si companiile de stat in aprticular, are o problema in primul rand de management si nesolutionand-o le distrugem viitorul si vom continua sa le subventionam.

  4. Cred ca pana la urma ceea ce pune in discutie domnul Daianu pare ca este nevoia unei abordari strategice a dezvoltarii pe un anume orizont de timp.

    Era bine sa mai gandeasca cineva si din Ministerul de Finante, dar…

    Bine ca in sfarsit lucrurile incep sa se vada si altfel, adica din perspectiva intereselor romanesti.

    In ceea ce priveste proiectele finantate din surse europene consider ca sunt prost gandite, nu respecta realitatea din Ro, nu sunt flexibile si nu contribuie cu adevarat la dezvoltare in RO.

    Chiar daca se modifica ici si colo parametrii finantarilor nu cred ca posibilele modificari vor conduce la rezultate semnificative mai bune. Sper sa fie reganditite sau daca nu RO sa renunte cu totul la acest tip de finantare si sa foloseasca resursele alocate pentru proiectele europene pentru dezvoltarea de proiecte cu finantare guvernamentala RO, si daca vrea onoratul Bruxelles sa le verifice pe acestea. Am reduce mult din birocratia de la Bruxelles, le-am face mai flexibile, mai aplicabile Ro si poate cu rezultate mai bune. Cu atat mai mult creste responsabilizarea RO si poate isi bat mai mult capul onorabili ganditori din guvernul RO.

    Astept cu mult interes bugetul pentru anul 2012 – sper sa il vad aprobat totusi in 2011.Nu pot sa inteleg de ce extra- expertii romani din MF asteapta FMI-ul sa definitiveze bugetul. Cu FMI-ul pe post de dadaca sef nu se ajunge niciodata la responsabilizarea adevarata a guvernului in abordarea bugetului. Precizez ca apreciez expertiza FMI-ului, dar vreau sa vad ca se fac progrese in RO. Practica asta repetata cu FMI-ul la nesfarsit arata ca la MF sunt oameni prea putini pregatiti si capabili sa inteleaga functionarea unui buget de tara.

    Si totusi exista specialisti buni romani, de ce nu ii contracteaza statul roman pentru elaborarea unor lucrari ample cu beneficii pentru ambele parti? Chiar si construirea unui buget se paote face de catre specialisti aflati in afara guvernului sau a MF-ului. Adica numai IMF poate oferi consultanta MF???Numai autostrazi stim ca contractam? Creiere nu stim sa platim pentru a pregati/dezvolta economia sustenabila?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Daniel Daianu
Ministru al finanţelor între 1997-1998, profesor universitar la Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană din cadrul SNSPA, membru corespondent al Academiei Române, din 2001, preşedinte al Societăţii Române de Economie (SOREC), membru al American Economic Association, membru în Societatea Academică Română.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro