marți, martie 19, 2024

Când îți întunecă Dumnezeu mințile

Unora le întunecă mințile chiar Dumnezeu, altora conceptul de Dumnezeu și există chiar și o categorie specială cărora li se stinge lumina doar la auzul cuvântului Dumnezeu. Toți aceștia se împart de obicei în două tabere, pro și contra Dumnezeu, iar fiecare dintre ele consideră că a lor este dreapta întunecare. Internetul și spațiul public par a arde din nou de zile bune și o pâclă groasă de încăpățânare îneacă parcă orice șansă de discuție calmă, rațională și constructivă în jurul unei probleme. La fel s-a întâmplat în toamna anului trecut. Atunci a fost pe fondul unor alegeri prezidențiale, iar acum tensiunea este asigurată de opționalitatea sau obligativitatea orei de religie. Ce să-i faci, politica și religia fac încă bine ceea ce fac de când lumea și pământul, adică să învrăjbească oamenii. Dar să revenim la tema prezentului.

Atât adevărații creștini cât și adevărații laici (credincioși sau atei) ar trebui să fie de acord că lucrurile se pot rezolva cel mai bine dacă există un dialog autentic, calm, civilizat, fără încercări de a destabiliza discuția, fără talibanism, fără fundamentalism, fără rea credință, fără sofisme și multe alte lucruri pe care le vedem cu ocazia unor certuri de acest gen. Bineînțeles, fiecare tabără este de acord cu acestea, dar în același timp se plânge că ei, deși participă cu cea mai autentică și dezinteresată dedicație la discuție, aceasta nu merge cum trebuie fiindcă ceilalți sunt răi. Fiecare tabără va spune același lucru. Cine sunt vinovații? Întotdeauna ceilalți. Unde sunt, de fapt, vinovații pentru imposibilitatea unei discuții care ar putea să repare sciziunea socială care pare a avea loc? În ambele tabere.

De ce se întâmplă aceasta? Pentru că fiecare parte se angajează în discuție cu o asemenea patimă caracteristică încât își subminează capacitatea de a se raporta cu un minim de raționalitate la situație. Și aceasta se întâmplă inclusiv la cei care se apucă să predice despre adevăr, fals, argumente și altele asemenea. Or, toți ar trebui să știe că există o limită a bunului simț care ne recomandă să nu folosim cuvinte precum „logică”, „rigoare”, „argument”, „argument fals” ca ornamente retorice. Faptul că un individ este educat la cele mai înalte școli nu-l îndreptățește să sară coarda discursivă cu acea limită, dacă o cunoaște, și cu atât mai puțin îl scuză dacă nu o cunoaște. Dar să trecem.

Nu am prea văzut până acum oameni (indiferent de tabără) care să intre în discuție cu calm, răbdare, să fie deschiși la posibilitatea schimbării propriei păreri dacă argumentele celuilalt sunt veridice, să ignore elemente care nu sunt esențiale în argumentare ș.a.m.d. În schimb am putut observa o semi-demență care s-a manifestat generalizat: pentru orice faptă reprobabilă rezultată din intenție sau ignoranță se găsea cauză în credință sau în necredința agentului. X a omorât pe cineva? Sigur a făcut-o din cauză că nu a prea fost pe la ora de religie. Nu, va striga ateul, a omorât fiindcă a fost îndoctrinat religios. X a furat? A făcut-o din cauză că e ateu și nu are nici un Dumnezeu. Nu, din contră, va striga ateul, X este credincios și s-a luat după preot, care fură, fiindcă toți preoții fură. Exemplele pot continua, dar e suficient să spunem aici în treacăt că propozițiile „Toți ateii sunt criminali” și „Toți preoții fură.” au aceeași valoare de adevăr. Să o descopere fiecare după propriile standarde raționale.

Fiecare dintre cele două tabere ar trebui să încerce un mic exercițiu de empatie și să vadă în ce măsură se aseamănă cu ceilalți. De pildă, drepții credincioși ar trebui să se întrebe puțin: oare nu Dumnezeu creatorul și-a înzestrat creatura cu rațiune, cu o facultate care să-l facă să discearnă în această viață pe pământ, să-l facă mai mare între celelalte animale? Și poate chiar să se poată ridica până aproape de El, Creatorul, prin acest dar divin (cealaltă cale fiind prin revelație). Nu ar trebui să se folosească de acest dar? În mod asemănător, ateii ar trebui să se întrebe: ar trebui sau nu să se bucure de darul pe care milioane de ani de evoluție l-au pus la dispoziția speciei, adică creierul și mintea umană și să-l utilizeze cum trebuie?

Dacă răspunsurile la aceste chestionări sunt pozitive, mai poate urma una: Dacă da, credinciosule zelos/ateule militant, atunci poate ar trebui să te întrebi: de ce acel ceva numit Rațiune (pe care se presupune că o respecți) și însoțitoare de-ale sale cum sunt Buna cuviință, Răbdarea și altele asemenea sunt siluite în grup de cei care se simt ca tine, îndreptățiți în opinia lor și îndreptățiți în același timp în a hotărî care este opinia corectă a celuilalt? Și de ce se întâmplă toate acestea la o simplă asmuțire din partea prea-înalților voștri prelați, din partea politicienilor voștri sau din partea vocalilor avocați ai ateismului? Și pentru ce, nu v-ați întrebat? Da, răspunsul este acela care a fost dintotdeauna: pentru faimă, putere și arginți!

Ambele tabere vorbesc sus și tare despre „libertatea alegerii”. Legat de credința (sau necredința) personală nu pare să existe o libertate de alegere în felul în care am fi tentați să credem. Creștinii strigă foarte hotărâți: ateii, la fel ca homosexualii, au ales să fie atei, să nu creadă în Dumnezeu și pentru aceasta trebuie și sunt (con)damnați. Ateii strigă înapoi: credința într-o divinitate este o alegere și avem voie să ne batem joc și să o ridiculizăm. Dar nimeni nu pare a se gândi cum e credința, respectiv necredința. Fiecare tabără crede în ceva: creștinii cred că „Dumnezeu există.” Ateii cred că „Dumnezeu nu există”. În lipsa unui credințo-metru, putem să presupunem că la fel de puternic. Credința nu ține de libertatea alegerii în nici un caz. Nu există buton de pornire sau oprire a credinței în ceva. Nu aleg să cred sau să nu cred la fel cum aleg un tricou într-un magazin sau îmi aleg o carte din bibliotecă. Atunci când cred ceva pot să rostesc o minciună spunând că nu e așa, dar în mintea mea/sufletul meu nu pot să și gândesc altfel. Pentru a trece dintr-o tabără în alta, adică să te transformi din ateu în credincios sau invers, de la o anumită vârstă, trebuie să existe un complex de factori, pe care nimeni nu-i cunoaște prea bine. Convertiri de genul acesta sunt de suficiente ori rezultate din experiențe traumatizante. Dar când vine vorba de copii, aceștia sunt un „material” cu care se poate lucra mult mai ușor. Copilul poate să absoarbă credința de un fel sau altul la fel cum absoarbe calculele elementare de matematică. Din acest motiv lupta se duce pe acest teren: copiii.

Toate acestea ne fac să asistăm acum la situații în care între copii de vârstă fragedă se iscă rupturi datorită faptului că părinții nu se înțeleg între ei. Din partea ateului aflăm că: copiii lui cutare sunt niște spălați pe creier deoarece au fost înscriși la ora de religie; credinciosul nu se lasă: copiii lui anti-cutare sunt dracu’ gol fiindcă nu au fost înscriși. Și conflictul între părinții din cele două familii, întreținut atât de militanți atei, cât și de militanți bisericești, se poate transforma într-un conflict între cei doi copii. E bine așa?

Dar ce se poate face? E evident că un copil e la fel de îndoctrinabil în oricare dintre cele două direcții. Cum ziceam, libertatea alegerii nu prea există în acest caz. Dar unde există libertatea alegerii? Acolo unde alegi să-ți răspândești sistemul de opinii în care crezi și în alegerea mijloacelor prin care o faci. Ești liber când alegi să înveți pe cineva ceva sau să-l convingi de ceva. Ești liber când alegi să o faci cu calm și răbdare sau cu tunete și fulgere. Acolo e libertate de alegere, iar ceea ce faci poate fi criticabil. Răspunsul la o întrebare precum „Există Dumnezeu sau nu?” ar trebui căutat de fiecare în parte. Și nu trebuie să fie forțat și impus prin îndoctrinare (religioasă sau atee) în mintea nimănui. Tot ceea ce trebuie făcut aici este să-l înzestrezi pe fiecare cu instrumente care-i vor fi de folos în propria sa căutare. Și acest lucru poate fi făcut în cei 12 ani de școală în care un elev trebuie învățat să înțeleagă că înainte să accepte ceva ca adevărat acel ceva trebuie să îndeplinească niște criterii raționale și/sau empirice. Cine nu reușește să părăsească băncile școlii înzestrat cu asemenea capacități este victimă sigură pentru politicienii escroci, clericii avizi după bani, ateii doritori de faimă și mai știu eu ce alte categorii, corcituri între cele menționate sau nu.

Dar toate acestea nu pot fi învățate de la cineva care-și apără credința sau necredința cu dinții, de parcă toate depind de ea. Ceea ce numim noi poporul român nu duce în acest moment lipsă nici de spiritualitate și nici de paraziți, iar cei care se folosesc de pseudo-spiritualitate pentru a-și atinge scopurile pot fi considerați paraziți autentici. Ei lucrează prin întunecare, în special a minții, prin tehnici vechi de când civilizația europeană. Dar toată lumea pare să uite că atunci când toate aceste otrăvuri au fost inventate în vechea Grecie s-a inventat și antidotul: logica și gândirea critică.

Dacă am dori să existe o dezbatere normală, civilizată, fără rupturi iremediabile între noi și din care toți să avem de câștigat, în școală ar trebui să se predea în primul rând discipline precum gândire critică, argumentare sau logică. Dar nimeni nu pare a se plânge că acestea se predau doar un an, în clasa a IX-a de obicei. Ar trebui oare ca un părinte să fie mai îngrijorat de faptul că odrasla sa crede (sau nu) în divinitate decât de faptul că gândește sucit și că drept consecință va putea fi manipulat foarte ușor în viitor?

Poate va veni o vreme când copiii vor avea un contact prelungit cu aceste discipline și atunci poate drept credinciosul nu-l va vedea în fiecare ateu pe Satana care aduce pericolul anihilării sale spirituale, fiindcă așa i s-a spus în biserică, iar ateul nu va vedea în credincioși niște drone spălate pe creier și principalii dușmani al progresului omenirii, pentru că așa i s-a transmis într-un documentar. Și se vor vedea amândoi, cum de altfel ar trebui să fie și sunt, oameni înzestrați cu rațiune care pot să realizeze lucruri mărețe împreună.

Distribuie acest articol

42 COMENTARII

  1. E cam simplist să împarți totul în două tabere. De aici și extremismele.
    În fapt, există multe nuanțe, unde-i băgați pe cei care cred în existența lui Dumnezeu, dar nu sunt religioși? De fapt, cred că această categorie reprezintă , majoritatea.
    Sau pe cei care nu cred în Dumnezeu, dar consideră necesar studiul religiei (într-o formă educațională sau istorică) tocmai pentru ca omul să își poată forma o părere rațională și echilibrată despre acest fenomen?

    • Introducerea in curicula invatamantului public de stat a 13 ani de „educatie religioasa” confesionala, facultativ-obligatorie, este in discutie, nu existenta lui Dumnezeu nici credinta nici bisericile.

  2. La un moment dat folositi sintagmele: „credinciosule zelos” si „ateule militant”. Puteti sa ne explicati de ce nu invers? De ce nu „credinciosule militant” si „ateule zelos”?

    Aceasta intrebare este una justificata, daca ne raportam la realitatile romanesti, si nu facem teorie de dragul teoriei. De 25 de ani, exista „credinciosi militanti” (nu „atei militanti”) si „rezultatele” se vad:

    – In Romania sunt 18.300 de biserici si doar 425 de spitale.
    – Dupa Revolutie, s-au construit cinci biserici pentru fiecare scoala noua.
    – In medie, anual, in Romania apar 90 de biserici noi, si acestea sunt doar cele ale ortodocsilor.
    – Tendinta din Romania, de a construi aproape 100 de biserici pe an, este justificata de cererea credinciosilor, sustine parintele Stoica.

    http://tinyurl.com/kgxvcy4

    http://tinyurl.com/l4luod3

    Asta in timp ce calitatea si finantarea sistemului de sanatate este una dezastruoasa!

    Romania ocupa penultimul loc, al 35-lea, in Indexul european al sistemelor medicale (EHCI) 2014, clasandu-se doar deasupra Bosniei si Hertegovinei si fiind depasita de Bulgaria si Serbia, potrivit materialului dat publicitatii marti la Bruxelles”.

    „Autorul studiului, dr. Arne Bjornberg, atrage atentia asupra faptului ca ROMANIA si Serbia sunt singurele tari din index care au «ROSU PE LINIE» LA OPT INDICATORI: reducerea deceselor cardiovasculare, reducerea deceselor prin accident vascular cerebral, mortalitatea infantila, rata de supravietuire a bolnavilor de cancer, anii de viata pierduti prin deces ce putea fi prevenit, infectiile cu MRSA (stafilococ auriu meticilino-rezistent), rata avorturilor si depresia”.

    http://tinyurl.com/n45kyyx

    Conform SONDAJULUI „Eurobarometer Poll 2010”, la afirmatia „Cred ca exista un Dumnezeu”, au raspuns pozitiv (procent din populatia tarii):

    Romania – 92%
    Danemarca – 28%
    Norvegia – 22%
    Suedia – 18%

    (n.m. vezi coloana a 2-a, NU coloanele 3 si 4, in care apar notiunile de „spirit sau forta vitala”)

    Conform Gallup poll 2007–2008, procentul celor care raspund cu NU la intrebarea: „Ocupa religia un loc important in viata ta?”, este urmatorul:

    Suedia – 83%
    Danemarca – 80%
    Norvegia – 78%
    Romania – 18%

    http://tinyurl.com/kga7o8v

    Deficitul cognitiv-stiintific al publicului romanesc este unul dintre cele mai mari din Europa si nu pare sa se imbunatateasca.

    „Citatul provine dintr-un studiu finantat de Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica din Romania si ale carui rezultate au fost publicate in 2010: Proiectul STISOC – Stiinta si societate. Interese si perceptii ale publicului privind cercetarea stiintifica si rezultatele cercetarii”.

    „In comparatie cu alti europeni, romanii detin un stoc de cunoastere stiintifica mai scazut, fiind deci mai putin «alfabetizati» din punct de vedere stiintific, spune acelasi document”.

    „Una peste alta, concluziile autorilor raportului nu sunt incurajatoare: Publicul romanesc prezinta unul dintre cele mai mari deficite de cunoastere stiintifica a publicului in context european : doar 1 din 7 romani dispune de o cultura stiintifica consolidata si activa”.

    „Dar, dincolo de aspectul fascinant, din punct de vedere antropologic, al modului in care romanii de azi vad si inteleg lumea, dintre multele informatii cuprinse in raport una pare cu deosebire tulburatoare si ne loveste drept intr-un punct nevralgic. Tarile mai bogate au o cunoastere stiintifica mai buna„.

    „Conform datelor Eurobarometrului din 2005, cel mai ridicat nivel de cunoastere stiintifica a publicului larg in randul tarilor europene se afla in Suedia, Cehia si Finlanda – in timp ce Romania are unul dintre cele mai scazute niveluri, alaturi de Bulgaria, Cipru si Turcia”.

    „«Chiar daca sunt majoritari cei care raspund ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui (52%), este remarcabil faptul ca pentru 42% dintre romani Soarele se invarte in jurul Pamantului», comenteaza autorii raportului”.

    http://www.descopera.ro/cultura/10884957-romanii-si-stiinta-suntem-codasii-europei

    Atunci cand 42% dintre romani mai cred si astazi ca Soarele se invarte in jurul Pamantului, nu credeti ca ar trebui „SA MILITAM” pentru o schimbare de paradigma in Romania?

    Sa vedem care este raspunsul autoritatilor din Romania la aceasta situatie:

    „PROGRAMELE SCOLARE pentru clasele a III-a si a IV-a au fost aprobate de Ministerul Educatiei”.

    http://tinyurl.com/khbswm4

    In timp ce in programa de „Religie” apar teme precum:

    – „Iubirea lui Dumnezeu si raspunsul omului”
    – „Dumnezeu se face cunoscut omului”
    – „Dumnezeu este Viata (la clasa a III-a)”
    – „Dumnezeu este Calea (la clasa a IV-a)”

    http://tinyurl.com/perk484

    http://tinyurl.com/nvsae4o

    in programa de „Stiinte ale Naturii” nu apare NICI UN CUVANT despre varianta stiintifica a evolutiei omului. Acest dezechilibru in prezentarea „adevarului” poarta numele de indoctrinare.

    • 1. Sunt de acord să se stopeze construcţia bisericilor şi pe lângă fiecare biserică să se construiască câte o şcoală (primara, gimnaziala, liceu) și un spital. Eu îmi doresc ca fiecare cartier, comună, sat, cătun sa aibă cel puțin un spital și cate o școală pentru fiecare nivel….. cu tot personalul aferent.

      2. In privința faptului că 42% dintre români cred că soarele se roteşte în jurul pământului vă pot spune că nu suntem cu mult prea departe de americani. La ei cred asta în jur de 25%….

      http://www.evz.ro/de-ce-cred-americanii-ca-soarele-se-roteste-in-jurul-pamantului-1082866.html

      …… încă n-au reuşit nici americanii ăștia să se civilizeze de ajuns şi să scape de îndoctrinare …. Cred că de la studiul religiei li se trage…. Ar trebui anunţaţi…….

      • @Dan

        Intr-adevar, spre deosebire de tarile nordice, „n-au reusit nici americanii astia sa se civilizeze de ajuns si sa scape de indoctrinare” (nu ma refer la elite):

        Un studiu condus de cercetatori de la Umiversitatea din Minnesota (2006 survey by the University of Minnesota) arata ca pentru crestini, ateii reprezinta minoritatea in care se poate avea cea mai putina incredere:

        – Acceptarea crescanda a diversitatii religioase de catre americani nu se aplica si cand este vorba de acceptarea ateilor.
        – Majoritatea americanii ii plaseaza pe atei sub musulmani, imigrantii recenti, homosexuali si alte grupuri minoritare in ceea ce priveste impartasirea viziunii lor asupra societatii americane.
        – Ateii reprezinta grupul minoritar cel mai putin acceptat de catre majoritatea americanilor atunci cand este vorba de casatoria copiilor lor.
        – Cu toate ca ateii sunt putini, nu sunt organizati si sunt putin vizibili social, ei sunt vazuti de catre o mare parte a populatiei ca o amenintare la modelul de viata american.
        – Majoritatea americanilor accepta diversitatea atata timp cat minoritarii impartasesc un “miez” comun de valori cu majoritatea (care sa ii faca “de incredere” pentru majoritate), iar in America, acest “miez” comun este Religia (oricare ar fi ea, insa nu negarea divinitatii).
        – Ateii reprezinta minoritatea in care se poate avea cea mai putina incredere.

        • E si normal sa nu ai incredere in cineva care crede ca inteligenta lui a aparut la intamplare, ca nu exista principii morale absolute si ca cel mai tare si mai adaptat supravietuieste.

          E numai normal sa nu ai incredere in cineva care cu nesimtire imbacseste fiecare articol care are legatura cu religia cu copy&paste la exact aceleasi tampenii.

          • @Mens Sana

            Spui ca: „E si normal sa nu ai incredere in cineva care crede ca inteligenta lui a aparut la intamplare …”

            Conform „argumentului” tau, ar trebui sa invatam stiinta de la BOR, sa nu mai credem toate „prostiile” pe care ni le spun oamenii de stiinta ;) :

            Un sondaj facut in anul 1998 printre membrii „Academiei Nationale de Stiinta” din SUA (Elitele stiintifice din SUA), publicat in revista „Nature”, arata ca marea lor majoritate nu crede in Dumnezeu. Ce este si mai important este evolutia credintei in Dumnezeu in randul oamenilor de stiinta, in secolul XX. Sondajul arata urmatoarea situatie:

            In anul 1914:

            – Necredinciosi – 52,7%
            – Agnostici – 20,9%
            – Credinciosi – 27,7%

            In anul 1933:

            – Necredinciosi – 68%
            – Agnostici – 17%
            – Credinciosi – 15%

            In anul 1998:

            – Necredinciosi – 72,2%
            – Agnostici – 20,8%
            – Credinciosi – 7%

            http://tinyurl.com/okn72su

            http://tinyurl.com/kjoswpz

            http://tinyurl.com/3vflsn

          • @Mens Sana

            Tu spui: „E numai normal sa nu ai incredere in cineva care cu nesimtire imbacseste fiecare articol care are legatura cu religia cu copy&paste la exact aceleasi tampenii.”

            Eu spun: „E numai normal sa raspunzi cu copy&paste cuiva care cu nesimtire imbacseste fiecare articol care are legatura cu religia cu exact aceleasi tampenii”.

            P.S. Promit sa renunt la repetarea argumentelor in momentul in care nu mai apar „exact aceleasi tampenii la fiecare articol care are legatura cu religia”, sau daca aceste argumente sunt invalidate (cu contraargumente logice, nu cu predici).

          • Imi permit doar sa remarc felul in care dumneavoastra, credinciosul, ati introdus plin de pietate si iubire de aproape cuvantul nesimtire in discutie. In rest totul e desertaciune, cum spunea Ecleziastul.

        • @Cetatean

          Oare de ce alte națiuni sunt apreciate pentru ca îşi apără valorile şi tradiţiile (vezi americanii şi englezii) iar la noi cei care ţin la acestea sunt defăimaţi? Cum de membrii ai aceluiaşi popor (român) iubesc mai mult valorile străine lor şi tratează cu dispreţ ceea cei adânc românesc? Oare de ce? Oare de ce unii dintre noi nu reuşesc să depăşească forma pentru a vedea fondul şi de ce, dacă sunt şi intelectuali, nu scot la suprafaţa ceea cei viu şi autentic autohton? Oare nu ne comportăm ca papagalii, imitând în permanenţă ?

          • @Dan

            Te intrebi retoric: „Oare de ce alte natiuni sunt apreciate pentru ca isi apara valorile si traditiile (vezi americanii si englezii) iar la noi cei care tin la acestea sunt defaimati?”

            Aceasta replica cu „valorile si traditiile” este de fapt un stereotip folosit pentru a justifica „incremenirea in proiect”, indiferent cat de pagubos este acesta pentru societate (vezi primul meu comentariu). Am intalnit acest „argument” si la fabricantii de arme de foc din Statele Unite, impotriva actorului Liam Neeson, care a criticat cultura americana a armelor de foc, spunand: „e o rusine! Aproape in fiecare saptamana vedem in ziare cate un titlu de genul «alti cativa copii au fost ucisi la scoala»”. Replica fabricantii de arme de foc a fost: „Atitudinea lui Liam Neeson reflecta ignoranta culturala si factuala …” :D

            http://tinyurl.com/p48kua5

  3. Autorul spune asa :
    ”Atât ADEVARATII CRESTINI cât și ADEVARATII LAICI (…CREDINCIOSI sau ATEI) ar trebui să fie de acord că lucrurile se pot rezolva cel mai bine dacă există un dialog autentic.” . Pe aici pe undeva este o fractura deschisa deorece in categoria ”credinciosi” intra si ”crestinii”, iar antonimul lui ”laici” nu este ”crestini” ci ”clerici”. In ceea ce priveste utilizarea cuvantului ”adevaratii” in dreptul fiecaria dintre tabere – banuiesc ca are o semnificatie adanca – dar mie imi cam scapa. Probabil ca autorul ii exclude de la dialog pe ”falsi”. Ma gandesc insa ca un ”fals crestin” poate participa la dialog in calitate de ”adevarat ateu” sau de ”adevarat musulman sub acoperire”….mai ales fetele.
    In fine nu se spune ”drepti credinciosi” ci ”drept credinciosi”.

  4. Discutia despre ora de religie nu poate avea succes apeland la baze rationale. Premiza falsa a oamenilor care doresc sa angajeze o discutie rationala este ca ei cunosc ceea ce vorbesc. Si anume daca ar fi sa o luam in termeni spirituali oamenii care se angajeaza in discutii bazate pe argumente ar trebui sa cunoasca cum functioneaza aparatul decizional al omului si casa ratiunii. Ar trebui deci sa stie ca mecanismele de baza ale acestui aparat decizional sunt comparatia si alegerea. Ori cum alegerea e libera pentru fiecare si cum mijloacele de a alege exista, dupa cum de altfel s-a si vazut, rezulta in mod clar ca nu e nevoie sa se angajeze in discutii in care sa convinga. Ca oricate argumente ar prezenta, decizia ramane pana la urma la fiecare om in parte. Ori asta inseamna respect. De asemenea aparatul rational nu este singurul aparat in baza caruia oamenii iau deciziile. Se iau decizii si in functie de raporturile afective intre oameni sau as zice mai ales in functie de raporturile afective, in functie de valorile pe care le traim. Iubirea de aproape nu se reduce la un discurs argumentat pe un forum, ea implica fapte in viata de zi cu zi. Implica un comportament frumos in raport cu oamenii pe care ii intalnism, in care aratam afectivitate intr-un mod sincer si dezinteresat, implica rostirea si trairea adevarului, adica sa facem ceea ce spunem si sa spunem ceea ce facem, implica grija si implicare activa pentru cei in nevoie, fie ca nevoile lor sunt materiale, afective, intelectuale, spirituale. Omul care iubeste il intelege pe cel de langa el, are capacitate sa-i inteleaga abordarile, sa le accepte si in acelasi timp sa lucreze la binele celuialt chiar daca celalalt lucreaza impotriva lui. Ridicarea gradului de constiinta planetara e un proces in care e implicata toata umanitatea si nu suntem separati unii de altii.

    • Si eu as recomanda cu caldura Jurnalul fericirii, cartea de care cu greu te mai poti dezlipi odata ce-ai descoperit-o. Sunt convins ca autorul acestui articol ar aprecia-o foarte mult, ca si cei care ii impartasesc punctul de vedere exprimat aici.Nu stiu daca a fost sau nu nominalizata pentru Nobel – asa cum i-am auzit pe unii sustinand – dar stiu ca numerosi intelectuali de la noi o apreciaza enorm, ba chiar marturisesc ca citesc zilnic cateva fragmente din ea. Gabriel Liiceanu spunea recent ca aceasta capodopera a lui N.Steinhardt este, in opinia lui, cea mai valoroasa carte aparuta la noi de la finele celui de-al doilea razboi mondial si pana azi. Nu stiu daca Jurnalul fericirii are neaparat puterea de a-l transforma pe un ateu intr-un credincios, dar sunt absolut convins ca ea i-ar ajuta pe foarte multi dintre ”ateii militanti” (cum ii numea dl.Iovan Drehe pe unii dintre ”combatantii” de pe acest site) sa-si reconsidere punctul de vedere pe care-l au vizavi de crestinism. Iar pe crestini sa fie mult mai toleranti cu cei care nu le impartasesc opiniile cu privire la credinta lor.

  5. Domnule Drehe,

    Eu personal am fost una dintre vocile raționale în toată discuția privind predarea religiei în școlile românești.

    Inițial am vrut să fie scoasă cu totul din școală, după model american.

    După aceea am început a mă documenta asupra felul în care este predată religia în alte țări vestice și am ajuns la fondul problemei.

    Problema nu este faptul că este predată, ci anume ce anume este predat, și mai ales cine o predă.

    Catehismul e cel care deranjează, precum și predarea religiei de către cineva controlat de un cult.

    Dacă predarea se face despre religie și nu întru religie și de către cineva care este special educat să predea copiilor și independent de controlul unui cult religios, eu nu mai am o obiecție.

    • Exact. Asta am spus si eu si am venit si cu Solutia predarii educatiei morale cu doua optiuni: religioasa si atee.

      Si am mai propus si ca inspectorii scolari sa inspecteze aceste ore, avand competenta necesara, deoarece ce se este discutabil nu este continutul dogmatic al acelor ore, ci respectarea principiior pedagogice – fapt pentru care ORICE inspector scolar este competent, nu e nevoie sa fie de „specialitate” .

      Am mai spus si ca nu exista in acest mileniu doar „atei” si „personae religioase”, ca paleta convignerilor morale este mult mai diversa si, prin urmare, ora de educatie morala (religioasa sau atee) ar trebui sa dispuna de o programa mult mai diversa, chiar si in perspectiva dogmatic-religioasa.

      Dar, am vorbit degeaba, pentru ca vorba neamtului: „Omul trebui mai intai sa inteleaga si apoi de abia poate asculta!”.

      Sau, altfel spus, isi face simtita prezenta in spatial public gradul foarte ridicat de analfabetism functional si, din pacate, faptul ca educatia nationala a functioant din rau in mai rau timp de decenii intregi a produs o generatie (astazi la putere, sub diverse forme) incapabile pe scara larga sa priceapa ceva.

  6. OK, in orice dezbatere larga exista pozitii extremiste/rigide/stupide/interesate etc,etc. Si ati scris un artiocol despre asta?

  7. Din punct de vedere logic nu poti sa pui pe acelasi plan afirmatiile „Dumnezeu exista” si „Dumnezeu nu exista”.
    Nu poti cere cuiva sa demonstreze ca un anumit lucru NU EXISTA. De ex. nu poti demonstra ca Yeti NU EXISTA (cum sa faci asta? Sa controlezi la milimetru toti muntii si toate padurile?). Poti insa AFIRMA ca nu exista, deoarece existenta lui nu a fost dovedita.
    Dar cel care sustine ca Yeti exista trebuie sa o dovedeasca.
    Asa functioneaza gandirea critica.

    • Well, atât timp cât niște persoane cred sincer că Yeti există, pentru ele chiar există. Dacă respectivele persoane nu umblă noaptea prin păduri de munte, tocmai pentru a nu se întâlni cu Yeti, iar în decursul timpului se dovedește că respectivele persoane chiar sunt mai rar rănite sau omorâte în accidente în pădure, astfel încât acele persoane chiar trăiesc mai mult decât altele din satul lor care nu cred în existența Yeti, atunci realitatea palpabilă pare să le dea dreptate. Au o viață mai lungă și mai liniștită, din cauza convingerii lor că Yeti există.

      Și nu, acele persoane nu trebuie să demonstreze nimănui că Yeti există, e alegerea fiecăruia să admită sau să respingă existența lui Yeti. Sună familiar? :P

    • Ceea ce spune Harald (si autorul de asemenea) este ca cele doua afirmatii sunt axiome. Nu sunt demonstrabile. Logica este importanta in discutii (aici sunt dezacord cu autorul :-), ca dovada…)

      • Realitatea e că nu știm dacă Dumnezeu există sau nu. S-ar putea să existe și s-ar putea să fi făcut multe din lucrurile pe care se spune că le-ar fi făcut. Dar din experiența noastră de până acum, pe măsura ce știința a evoluat, a rezultat că o mulțime dintre lucrurile respective se puteau întâmpla și fără intervenția lui Dumnezeu.

        E ca și cum ne-am uita la un stejar vechi de sute de ani și am încerca să dezbatem dacă a crescut singur dintr-o ghindă căzută din alt stejar mult mai vechi sau dacă l-o fi plantat cineva. Pur și simplu nu știm cum au stat lucrurile la vremea când a răsărit acel stejar, așa că nu putem demonstra nici una, nici alta.

    • Daca nu stii daca Yeti exista sau nu, spui „nu stiu daca exista” sau „nu cred ca exista”, nu „nu exista”. Orice afirmatie categorica trebuie dovedita. Ca „n-ai cum sa faci asta” nu e argument.

      • „Nu stiu daca exista Yeti, zane, spiridusi, fantome, zombi, vampiri, OZN-uri si Monstrul din Loch Ness”:) Cum suna asta? In opinia ta s-ar putea sa existe, deoarece nu se poate dovedi ca nu exista.

        • @ DanT – prin ce se justifică includerea lui Yeti în respectiva enumerare? Asta nu e tot logical fallacy?

          În decursul istoriei, Aristarh din Samos sau Nicolaus din Cusa au venit cu niște idei absolut șocante despre Univers și nu au fost capabili să demonstreze nimic, în cursul vieții lor. Au fost necesari sute de ani (în cazul lui Nicolaus) sau chiar mai mult de 1.500 (în cazul lui Aristarh) până când omenirea să se poată lămuri că ei aveau dreptate.

          Nu rezultă de nicăieri că existența unor divinități ar fi simple povești de adormit copiii, s-ar putea ca la momentul de față să nu știm noi suficient de multe pentru a înțelege întregul peisaj. De exemplu, tradițiile orale din Hawaii menționează ordinea corectă în care au apărut insulele, în urmă cu zeci de milioane de ani, deși e clar că nu aveau de unde să știe (și cu-atât mai puțin să demonstreze) așa ceva.

          • Fiecare cu goanga lui. Altcineva ar putea sa ma intrebe „ce ai domnule cu spiridusii? De ce i-ai trecut pe lista neagra?”
            Calculul probabilitatilor arata ca din multitudinea de teorii vehiculate in Grecia Antica unele aveau sa corespunda din intamplare adevarului stiintific. E ca la vise: cateodata se intampla sa se adevereasca a doua zi. Asta nu inseamna ca trebuie sa crezi in premonitii. Doar in statistica.
            „Traditiile orale” din Hawaii ar putea sa fie de fapt foarte recente. De ex. o expeditie in Papua le-a cerut bastinasilor sa interpreteze niste cantece traditionale. Spre surprinderea cercetatorilor bastinasii au cantat o melodie ruseasca, „ocii ciornaie”. Cu cativa ani mai inainte trecusera pe acolo rusii si bastinasii integrasera melodia cantata de rusi in folclorul propriu.
            Pe la 1900 o expeditie franceza a aflat ca dogonii (populatie din Mali) stiu ca steaua Sirius – foarte importanta in mitologia lor – are un companion, Sirius B. Sirius B nu putea fi observata de dogoni. Abia fusese identificata de occidentali. Daca te pripesti tragi concluzia ca dogonii aveau cunostinte foarte avansate de astronomie – nu se stie de unde. Dar e mai rezonabil sa presupui ca aveau informatia respectiva de la o expeditie europeana anterioara si o integrasera in propria mitologie.

            • Nu eu l-am adus în discuție pe Yeti, tu l-ai adus. Asta a propos de ”fiecare cu goanga lui” :)

              Teorii despre Univers de genul celor emise de Aristarh din Samos sau de Nicolaus din Cusa nu pot fi puse pe seama probabilităților, o asemenea teorie se construiește pe o bază prealabilă de cunoștințe reale. Care era șansa să apară autostrăzi în Grecia antică, de exemplu? O autostradă se construiește având în minte un scop foarte bine definit pentru ea. La fel și o teorie de genul celor menționate.

              Cât despre vise, ele reprezintă adesea un mod în care subconștientul comunică unele temeri sau intuiții. Senzația că ai uitat ceva, senzația că cineva te privește etc. nu fac parte din lumea strict materială, însă asta nu le împiedică să fie justificate. Pentru adepții Analizei Tranzacționale, intuiția rezidă în Copilul Liber, iar dacă el a fost sever reprimat, ajunge să se manifeste doar în subconștient. O persoană la care Copilul Liber nu a fost reprimat nu are nevoie de vise, ea are respectivele intuiții și senzații chiar și atunci când e perfect trează.

      • @Mens Sana,

        Nu credeti ca aceeasi rezerva ar trebui manifestata si de catre cei care sustin ca Dumnezeu exista (asta, ca sa-l lasam pe Yeti in padurile lui)?
        De ce vreti sa predati o in scoala materie care care presupune existenta lui Dumnezeu – si inca a unui anumit Dumnezeu, cel al religiei crestin-ortodoxe – dar nu acceptati predarea teoriei evolutioniste? In fond, asa cum sublinia si @Harald, nici ideile dumneavoastra si nici ale ateilor nu pot fi demonstrate.

        N.B. Faptul ca una dintre aceste pozitii este imbratisata de catre majoritate nu o face mai adevarata ca cealalta, mai ales intr-o tara in care majoritatea are un nivel de cultura care lasa de dorit.

    • @ DanT – iată un exemplu excelent privind modul în care se ajunge la a-l invoca pe Dumnezeu: recentul accident dintre cele două elicoptere, în Argentina.

      Faptele ar arăta cam la modul următor: niște oameni, civilizați de altfel (francezi de felul lor, deci nu prea religioși) s-au săturat de-atât civilizație și au plecat să-și caute moartea în partea cealaltă a planetei, în pustietățile din Argentina.

      Nu le-a mai ajuns asfaltul, nu le-au mai ajuns supermarket-urile, autostrăzile, automobilele, avioanele, trenurile de mare viteză și toate celelalte lucruri care fac din Franța și din Europa o lume civilizată, lor le trebuiau reality-show-uri bazate pe supraviețuirea în condiții ostile, iar asta nu undeva prin Alpi sau Pirinei, ci tocmai în partea cealaltă a planetei.

      Deci nu se ocupau de misiuni umanitare în Africa, nu săpau fântâni în deșert și nu construiau vreo șosea in the middle of nowhere. Ei făceau un show de televiziune la care să se uite zeci de milioane de oameni și care să le aducă o mulțime de bani, ca urmare a audienței realizate. Show pentru care n-au găsit altă denumire mai inteligentă decât ”Dropped”, deși originalul suedez se numea Det största äventyret (The Greatest Adventure). Păi, nu înseamnă asta a-l mânia pe Dumnezeu? :P

      Desigur, ar fi ridicol să ne imaginăm că o entitate care a creat Universul (cerurile și părmântul, whatever) n-ar avea altceva mai bun de făcut decât pedepsească asemenea insolențe mărunte. Dar s-ar putea să existe un mod în care diversele evenimente se corelează, ducând aproape automat la asemenea deznodăminte. Mod de corelare despre care nu știm nimic deocamdată, așa cum în urmă cu 300 de ani nu aveam psihologia și nu știam nimic despre corelația dintre ”buna educație” bazată pe bătaie și crearea psihopaților pe bandă rulantă.

      Oamenii simpli pot pune asemenea corelații pe seama lui Dumnezeu, la fel cum în Războiul Stelelor personajele ar fi pus asta pe seama Forței. Sau putem să ne stabilim chiar noi o divinitate, pe care să o numim, de exemplu, Energie. Care divinitate se poate ocupa exact cu asemenea corelații ale evenimentelor, cu crearea Universului ș.a.m.d. Lucruri pe care poate urmașii noștri le vor înțelege peste câteva sute de ani, dar noi suntem astăzi abia la nivelul lui Aristarh din Samos.

  8. Cate carti trebuie sa citesti in van fara sa realizezi ca bor e doar o alta organizatie care vrea bani si putere. De ce nu ar face catehismul ala moca, din dragoste nemarginita fata de creatia domnului ?

    • Bine spus, mai putin acuza cam prea generala. Sunt si preoti care sunt cu adevarat aproape de enoriasii lor si sigur ca trebuie cumva sa traiasca si ei.

      Compromisul ar fi scoaterea de sub tutela BOR a celor care predau religia in scoli – in definitiv cum anume s-ar putea asigura BOR ca se preda ce trebuie la peste 1 million de copiii- adica vorbim de un numar de -probabil cam 10,000 – 20,000 de personae care predau religia

      Cifra exacta ne-ar putea-o da ministerul, dar nu ar persista in atitudinea dispretuitaore fata de cetateni – vezi afiramtia aia ca – „problema religiei e imaginata”.

      Mai mult- de unde pana unde are BOR competenta pedagogica si didactica, cat timp nici un preot nu preda de fapt nimic nimanui, cu exceptia celor care predau in seminarii – si acelea de nivel liceal de fapt?

      In fapt, inspectorii scolari derobeaaza de la verificare – spunand (nejustificat) ca nu e treaba lor, iar BOR se ocupa exclusive de aspectul dogmatic (cand se ocupa…).

      Romania are invatamantul nimanui, adica nimeni nu verifica ce se intimpla in scoli, iar noi dicutam (la propriu!!) despre „nemurirea sufletului”.

      Hai sa dicutam si despre contemplarea buricului atunci.

      Raman la ideea ca in realitate nu ne preocupa viitorul copiilor nostri, in mod real.

  9. Pe mine, ateul, ma deranjeaza un singur lucru la credinciosi.Eu nu incerc sa-i conving de nimic. Ei permanent incearca sa ma convinga, cu argumente religioase, de existenta unui dumnezeu…

    • Pe mine, credinciosul ortodox, ma deranjeaza un singur lucru la credinciosii atei (da si ei cred in ceva, in mult mai multe lucruri incredibile decat mine): ei permanent incearca sa ma convinga, cu argumente neverosimile, de inexistenta lui Dumnezeu.

      • Domnule,

        Aceeași întrebare vi se poate pune și Dv.

        Cum puteți demonstra logic ca Dumnezeu exista?

        Și nu veniți cu citate din Biblie, ca nu se pun. Trebuie sa dovediți fără putință de tăgadă.

        • A nu putea dovedi ceva nu înseamnă că acel ceva nu există. Pytheas din Massalia a ocolit Marea Britanie pe la nord și a văzut ceea ce numim astăzi Midnight Sun. Relatările lui nu s-au păstrat, dar s-au păstrat comentariile lui Strabon despre ele. Iar Strabon nu credea că există așa ceva. Și cum nu Pytheas, ci Strabon era considerat o autoritate, atât la vremea lui, cât și multe secole după, lumea a mers pe mâna lui Strabon.

          Astăzi știm că Midnight Sun există în realitate, știm că Pytheas n-avea unde să-l vadă, dacă n-ar fi ajuns la nord de Marea Britanie, deci Pytheas avea dreptate, nu Strabon.

          E foarte posibil ca dvs.să fiți astăzi în situația lui Strabon. Puteți demonstra că nu e așa? :P

  10. De la mineriade incoace (sau mai de dinainte) cam asta este stilul de abordare al dialogului la nivel de societate (cu exceptiile de rigoare), dupa dictonul ”nu esti cu mine, esti impotriva mea”. Cel putin asa bag eu de seama. Probabil spune ceva despre societatea noastra. Poate imaturitate, poate altceva. Poate este si subiectul de asa natura incat sa produca astfel de tensiuni. Pana la urma este vorba despre cum percepe fiecare lumea in care traieste. In atare stare, probabil ca destui, cand le este invalidata perceptia despre lume, simt ca si cum le-ar fi invalidata insasi existenta lor. Si asta este o treaba complicata, cand instinctul de conservare intervine si influenteaza comportamental individul. Poate !

    • Lipsă de educație. Se împart în tabere, ca galeriile echipelor de fotbal. Și fiecare își susține favoriții, fără să-l intereseze care e adevărul sau cine are de fapt dreptate. Tribalism.

  11. „(…) în școală ar trebui să se predea în primul rând discipline precum gândire critică, argumentare sau logică. Dar nimeni nu pare a se plânge că acestea se predau doar un an, în clasa a IX-a de obicei.”

    Dacă nu s-ar preda religie 13 ani, de la clasa pregătitoare pâna în clasa a XII-a, poate s-ar găsi mai mult timp pentru logică sau filosofie.

  12. Nu ma intereseaza in ce crede x sau y, e strict problema lui/ei. Dar ma intereseaza in cel mai inalt grad atunci cind intr-un fel sau altul religia se insinueaza catre mintea copilului meu. Ma iertati, aici fac urit. Doresc copilului meu sa se dezvolte si sa inteleaga lumea, sa-si formeze un sistem de valori care sa-i raspunda intrebarilor pe care si le va pune in viata. Acum:
    – daca ii explic de ce trebuie sa-si puna centura de siguranta intelege usor, sint legi simple accesibile (sper) oricui.
    – daca ii explic cum a venit pe lume (mai tirziu ii voi explica cit de norocos este ca dintr-un spermatozoid al meu – voi fi produs 25 de milioane, jumatate dintre ei fiind neviabili) ovulul maica-si l-a acceptat tocmai pe cel care l-a dat si ca insasi existenta lui e rezultatul unui hazard de neimaginat – oricare alt spermatozoid viabil al meu ar fi dat un alt copil cu acelasi nume dar cu un dat genetic diferit!) va intelege doar cu argumente de ordin stiintific. Corolar: refuz sa admit vreo competenta oricarui calugar mult prea vocal indiferent ce functie ocupa intr-o biserica, si care pur si simplu bate cimpii cu o argumentatie vaga si deseori sofistica.
    Ei, daca e sa-i explic ce e cu credintele apare un set de complicatii bizare de care copilul nu are nevoie. Chiar nu.
    Bun, lasind stiinta/cunosterea la o parte:
    – vad o chestie numita biserica, alcatuita din niste baieti obraznici imbracati fistichiu a caror preocupare de capatii e sa acumuleze imobiliare, de cele mai multe ori prin coruptie, evaziune fiscala (deseori legalizata!) si argumentatie fundamentata pe niste texte ale unor ciobani palestinieni. Ca e Europa bazata pe asa ceva. Ca Andrei, cica apostol. Ca traditie. Vad pe unul, Stoica, cam prea vocal in media, destul de calp el in vorba. Daca ricii putin vad doar o afacere care isi protejeaza piata. Ok, atunci as vrea sa vad niste devize, as vrea sa stiu de ce contribui eu la salariul preotilor (lasati cu Cuza, da?), as vrea sa vad Bugetul de venituri si cheltuieli al bisericilor. Toate. Nu pot. Ma intreb daca Fiscul sau DNA pot!
    – e cite-un tip, Papacioc, Boca, citi or mai fi care umplu rafturi de biblioteca cu timpenii: „Invataturile lui X despre familie”. Baiatu’, esti calugar? Atunci nu ai vreo treaba cu familia, alta decit textele alea si viziunile tale perfect neinteresante.
    – oameni normali la cap isi pun probleme legate de rostul religiilor in societatea de azi. Apoi sint nevoiti sa se retraga din dezbateri sub acuzatii cre(s)tinoide, sub caracterizari imbecile: „ateu nefericit” scrie o oarecare, comparatii cu Stalin, Hitler etc, emisii abrupte si neprobate, uneori in completa necunostinta de cauza, sub o gramatica ce deseori lasa de dorit.
    – oameni perfect convinsi ca Iahveh, Iisus si gasca au facut ei toate alea. Bon, care-ar fi diferenta intre Iisus si Apollonius? Mister…

    Bon, inapoi la copil, ca el conteaza nu ricielile de-aici: sa-l invat ca nu are voie sa se joace cu un copil reformat sau cu un copil catolic sau cu un copil evreu? Sau ca un copil de tigan ii e rob? Sau ca un negru ii e inferior? Ai? Biserica, parca asta ziceai pina acum putin timp. Te-ai razgindit? De ce? Parca erai detinatoarea adevarului absolut, si zelosii tai sustinatori scriau astea cu majuscule. Ca si azi.
    Cu certitudine nu-l voi invata sa pupe mina unui barbat, fie el imbracat ca popa!!! Nu, il voi duce la manastiri sa ii arat si sa vorbim pe tema frescelor, a icoanelor, a arhitecturii, a istoriei si a ideilor de-acolo, asta da. La fel il voi duce la temple, moschei, sinagogi, piramide. Si nu ma poate opri alde Daniel Trafalet! Care, Daniel Trafalet nu-mi provoaca decit stupoare manageriala pentru eficienta cu care-si face treaba.

  13. DESPRE UN TENOR MINUNAT SI DOI BEZMETICI

    Da, Io, in mare ai dreptate. Si cred ca asa cum s-a hotarat, adica sa aleaga parintii, e binisor. Copilul musulman / catolic / evreu din familie practicanta, etc., nu vor opta. Vor fi liberi in acea ora. Asigura scoala un program optim pt cei 2-3 „venetici”, in acea ora SCOLARA?!
    Caci vedeti dvs., eu asta cred ca e problema: daca aceasta materie de educatie religioasa era conceputa…ecumenic, adica sa afle vlastarele patriei chestiuni bazale despre religie si MULTELE ei variante, ar fi avut vreo noima. Dar asa, e doar o…impingere spre ortodoxie, pen’ ca suntem mai multi!…E jalnic. Ar fi existat sansa sa se cultive de la varste fragede toleranta catre alteritate, sa se pretuiasca diversitatea, sa inceapa exersarea solidaritatii. N-o sa fie.

    Nu mai am de mult copil in scoala. Acum f multi ani, „am prins” insa 3variante de profesori de religie, ai fiicei mele. Un vis frumos si doua cosmaruri (deh, statisticile nu mint, se impun). Primul, era un tanar tenor la opera (zau, cred ca facuse seminarul teologic macar partial si apoi SIGUR Conservatorul): le-a dat un ABC bland, conceptele de baza, nu i-a indoctrinat pe copii, le canta mult si canta cu ei (el s-o fi auzit in toata scoala!), il adorau micutii si, AICI E AICI, ii lua cu el la opera, cand avea spectacol. Ora de religie era o sarbatoare in doua parti. Secundo tempo se desfasura la opera si apoi, la urmatoarea ora din clasa, normal ca le explica si multe de-ale operei…Intr-o zi am primit tel de la fiica mea, eram la birou: hohotea de plans, abia intelegeam ce spune, am avut 1 minut fioros…”Domnu’ de religie pleaacaaaa!”. Aha, era sanatoasa, nu patise nimic. Doar ca domnu’ de religie a decis sa-si paraseasca tara, gasind un contract mai acatarii pt tenorul care era. Meseria, vocatia si mizeria in care traieste artistul tanar roman l-au dus spre alte zari. Sper din suflet ca mai bune. Destui copii din clasa au continuat sa…se ceara la opera. Sa-i dea D-zeu sanatate si spor pe unde-o fi.
    Urmatorul domn de religie a descins, previzibil, din alt film. Ortodoxia era singura religie buna, restul, vai mama lor, nici nu merita sa-i amintesti…Macar informatiile de bun simt am simtit ca trebuie sa i le dau copilei, asa ca i-am spus ca nu, ortodocsii nu-s cei mai numerosi crestini pe lume si nici crestinii nu sunt cei mai numerosi credinciosi pe lume. Din stupoarea usor revoltata de pe mutrita ei am intuit ce se petrece la acele ore. A cerut…dovezi! Nu era epoca internetului, asa ca niste carti inaccesibile ei dar la care cifrele erau clare, au contat. Si atunci, BOR a pierdut un mic adept. Nu-i mai acorda credibilitate: daca tot ce se spune e la fel de neadevarat ca ascunderea acelor cifre?! Batalia finala, in rau, din pacate, a dat-o ultima profesoara, cand erau deja puberi. Aceea venea la ore cu diapozitive exclusiv cu avortoni, foetusi, materiale pozate post curetaje uterine, etc. Da, era obsedata de intreruperea sarcinilor, probabil milita cumva, in orice caz pe copii i-a speriat si ingretosat deopotriva.
    Orice va fi pt actualele generatii, sper din suflet ca asemenea „exemplare”, ca ultimii doi, sa lipseasca.
    Dragi parinti, va tin pumnii!

  14. Un articol bun, corect, echidistant, care iti lasa sentimentul de intelegere, toleranta, acceptare. Greu mai gasesti astfel de articole.
    Felicitari domnule Iovan Drehe!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Iovan Drehe
Iovan Drehe
Licentiat in Filosofie al Universitatii de Vest din Timisoara; Doctor in Filosofie al Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro