… astazi am avut o conversatie interesanta despre sincronicitate la Jung si-n viata de zi cu zi. Printre altele, mi-am amintit cum am decis sa ma las de medicina inainte de-a fi cu totului tot prins in mecanism, chit ca n-aveam inca nicio alternativa de intretinut familia, pe cand eram intr-un troleibuz supra-aglomerat (ca de-obicei) care trecea pe langa Biserica Calvaria din Manastur.
Pentru necunoscatori, Biserica Calvaria din Manastur era (nadajduiesc ca mai este) o oaza de trecut idilic intr-un prezent pe atunci deprimant – la propriu: imprejmuita de niste delusoare, a supravietuit transformarii Manasturului din sat in oras muncitoresc. Cand mergeai la Calvaria, paseai intr-o alta lume. Fosta biserica Romano-Catolica, era pastorita la inceputul anilor ’90 de catre Parintele Vasile Flueras.
Eram tanar atunci si, chiar daca la trup nu intru totul curat, in duh inclin sa cred ca eram. Pana sa ajung la ortodoxie, facusem un ocol destul de lung – Tao Te King, Y King (cu prefata lui Jung, unde am intalnit pentru prima oara ipoteza sincronicitatii), Yoga lui Patanjali, Budismul Zen, Vasile Andru cu Orato Mentis si eventual Patericul, Filocalia, etc. Teoria ca teorie, practica ne-omoara – sau ne invie, dupa cum m-a invatat, cu foarte, foarte, multa rabdare, parintele Flueras.
A fost primul caruia m-am spovedit.
Dupa ce-a devenit episcop, multumita IPS Anania, care-a stiut imediat ce l-a vazut ce-a vazut, ma mai adresam cu protocolarul „Prea-Sfinte”, dar de fiece data ma oprea razand. „Eu? Prea-Sfinte?” Pentru mine, el a ramas Parintele Flueras. Nu cred sa se supere.
Daca Episcopul Vasile Someseanul ar fi ajuns, cum am nadajduit, Arhiepiscopul Vadului Clujului si Feleacului, Clujul tineretilor mele ar fi fost mai bun si mai frumos, fara doar si poate. N-a fost sa fie. Doamne-Doamne le-a randuit altfel, cum stie El mai bine.
Asa ca l-a luat pe parintele Flueras si, daca nu ma-nsel, l-a dus direct in rai, fara ezitare.
Tot astazi, in cursul aceleeasi conversatii despre „sincronicitate” la Jung, Y King, etc, am vorbit si despre cum s-ar traduce in engleza „induhovnicit„, cum „Duh” nu e „Ghost” dar nici „Spirit” nu e, am dat exemplu grecescul „pneuma” si nemtescul „Geist„, dar mai presus de toate l-am dat drept exemplu pe parintele Flueras ca om induhovnicit.
Cateva ore mai tarziu am aflat ca inmormantarea a avut loc pe cand aveam conversatia.
Sincronicitate.
… iar ingerii au fluierat in biserica, si Dumnezeu, in marea Lui bunatate, S-a bucurat si-a mai fluierat si El inca o data, asa, ca sa fie! Iar de suparat nu s-au mai suparat nici macar dracii.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Mi-l amintesc la fel, de la Calvaria, era tot bunatate si iubire. In ultimii ani, din cand in cand, ii auzeam glasul firav la slujbele de la catedrala. Imi pare tare rau ca n-o sa-l mai aud. Iar simt ca am mai pierdut un om care avea atata dragoste pentru aproapele…
Cu foarte multi ani in urma, parintele Popescu de la Biserica Icoanei mi-a daruit un canon foarte profund si frumos impachetat : „Sa nu lasi pe nimeni nedobandit.”
Foarte greu, imposibil de urmat pentru oricare dintre noi din lumea asta materiala. Dar de fiecare data cand mi-aduc aminte de el, ma cuprinde speranta ca, macar o data pe zi, voi indrepta cate un lucru, cat de mic.
De ce spun asta ?
Pentru ca eu insumi ma simt dobandit dupa acest articol.
Multumesc domnului Alin Fumurescu.
Sincronicitate – cum zicea Jung, numai cine a trait asa ceva intelege. Aceeasi observantie si despre anumite vise „de vizitare” (extrem de realiste, o spun din proprie experienta), vise revelatoare de viitor, etc
Am fost sceptic multa vreme, insa anumite evenimente (accelerate dupa trecerea mamei in cealalta lume) m-au facut sa citesc din Carl Jung. Am notat visele si … surpriza, exact cum zicea Jung, faptele sunt fapte, aceste fenomene exista, sunt de netagaduit.
Sunt ele un argument despre existenta unei „alte lumi”? Nu, nici Jung nu le folosea ca argument, insa este clar (fapt) ca aceste fenomene ale psihicului omenesc exista, se manifesta, au o relatie cu realitatea (viitoare, dar si in spatiu).
E greu de descris, insa cum spunea Jung „numai cine le-a experimentat poate sa le inteleaga” (a intelege = in sensul de a realiza ca e posibil sa fie ceva mai mult decat o realitate „materiala”).
PS: in visul (cam la 4-5 luni dupa plecarea mamei) a aparut cam in jur de 35 de ani, tanara, frumoasa, sanatoasa, si plina de lumina. a fost un vis lung, cu vorbit impreuna, plimbat impreuna intr-o lume difuza (pentru mine, inconjurata de o ceata printre care puteai deslusi anumite siluete, case, etc, insa fara a fi capabil sa deslusesti mai mult de atat.) Am cautat material si am descoperit (mai ales in lucrarile lui Jung) povesti similare traite de alti oameni, din alte timpuri, alte religii. Am povestit unui preot asta, mi-a raspuns cu seninatate ca biserica stia exact asta de mult.
Sigur, e vorba de un post-factum, afectat psihic de plecarea mamei, poate exista ceva in interiorul nostru care „sa vrea asa ceva” (wishfull thinking) si deci sa declanseze un astfel de vis. Corect argument, insa am avut o experienta similara anuntadu-mi plecarea bunicii. Aceeasi ceata care ne impiedica sa vedem „dincolo” – Jung vorbeste despre aceasta ceata, val de matase.
Nu as mai continua cu alte fenomene legate de aparitia (in semi-vis) a mamei in care imi striga sa merg la spital pentru un control. Medicii nu voiau sa ma accepte, toate analizele erau perfecte, in final au acceptat (am impins, mintit chiar) – surprize !!! Mama imi spuses deja ce si cum, era exact cum mi-a indicat.
Ce sa cred? Nu sunt genul de pupat de racle, tarat pe genunchi si coate pe drumuri prafuite, sunt vaccinat anti-covid, cred in medicina moderna, am multe dubii asupra multor lucruri legate de religie. insa exista si argumente (cum zicea tot … Jung, ahhh, tot Jung!) care nu te pot impiedica sa nu iei in considerare ca o fi si ceva „dincolo”.
Autorului i se cam incetoseaza amintirile despre Clujul junetii dumisale, daca e sa judec dupa cele pe care le expune despre Calvaria. Mai intii ca nu e ” imprejmuita de niste delusoare” (in afara cazului ca „delusoarele” vor fii fiind dealurile voinice de pe partile sudice si nordice ale vaii Somesului Mic ce imprejmuiesc INTREG orasul Cluj) ci, dimpotriva, e in virful unui delusor aflat intre Calea Manasturului si drumul care pleaca de la podul Calvariei spre malul sudic al Somesului, arcuita Strada a Plopilor. In al doilea rind, nu a fost nicind „fosta biserica romano-catolica”, ar si fi fost pacat; imediat dupa ’89 a fost impartita vreme de patru ani intre vechii enoriasi catolici si altii noi ortodocsi, caci imensitatea cartierului Manastur era lipsita de biserici ortodoxe iar destul de impunatoarea biserica Sfintii Petru si Pavel de pe strada Primaverii (fosta Lautarilor) a fost construita dupa Revolutie, timp de vreo 20 de ani. Bun, ca domnia sa are avinturi ortodoxe de neofit e OK, insa n-ar strica sa le puna si o temelie de exactitate (caci, in lipsa ei cronica, te duce gindul, ca, Doamne feri!, asta ar putea fi un obicei…)
Cer iertare pentru un i supranumerar, l-am zarit cind tocmai apasam butonul trimiterii.
Musulmanii explică motivul pentru care salutul lor obișnuit este întotdeauna la plural: „Pace vouă!”, niciodată „Pace ție!”, deoarece orice credincios musulman este în permanență înconjurat de nevăzuții îngeri ocrotitori ce se cuvine a fi salutați cu respect; nimeni n-are pe acolo impresia că oamenii înșiși, cat de învățați și de onorabili, ar fi chiar ei, îngeri personificați cumva…