Nu vei ajunge niciodată la destinație dacă te oprești
să arunci cu pietre în fiecare câine care te latră.
Winston Churchill (trad. pers.)
Pe 4 aprilie 2014 am publicat primul meu articol pe această platformă – Gasland sau puterea manipulării, prima luare de poziție publică a unui specialist din România împotriva diabolizării fracturării hidraulice și a extragerii gazelor de argilă.
Imediat, pe 10 aprilie 2014, un student doctorand, Ciprian Domnișoru – fără nicio pregătire de specialitate, dar care, conform propriei declarații, a fost plătit de o fundație pentru a scrie articole contra fracturării hidraulice, a publicat un virulent atac la persoană – Cum ne informăm despre gazele de şist, fără patimi ideologice.
Un citat reprezentativ, care s-a repetat ad nauseam în ultimii 11 ani, sub diferite forme:
Domnul Crânganu ar putea urma exemplul altor cercetători bloggeri şi ar putea declara dacă sunt colaboratori ai industriei, ceea ce dl Crânganu cu siguranță a fost sau este, prin natura meseriei. Şi mai de interes ar fi dacă domnul Crânganu este în prezent colaborator al vreunei companii de energie. [s.m.] Reglementarea acestui disclaimer pentru bloggeri este luată în considerare de Federal Trade Comission din SUA: este bloggerul plătit pentru a recomanda un produs sau a lua o atitudine publică de vreo firmă sau corporație? Un simplu disclaimer din partea domnului Crânganu ar fi suficient.
Consecința acestui atac ad hominem, FĂRĂ NICIO DOVADĂ CONCRETĂ, a condus la situația extraordinară din prezent: Sunt singurul autor Contributors, din cele câteva zeci, poate o sută de colegi de platformă, care am un Disclaimer permanent publicat. Ei, și?! Folosește la ceva sau cuiva? Gura lumii-i slobodă, doar caravana trece, iar câinii lui Churchill latră, latră, latră…
Între timp, fracturarea hidraulică a argilelor petrolifere și gazifere a devenit cea mai importantă revoluție tehnologică de la începutul sec. al XXI-lea, transformând Statele Unite ale Americii în cel mai mare producător mondial de hidrocarburi din ultimii ani și un exportator important de gaze naturale lichefiate. Mult visata independență energetică a Americii a devenit realitate grație revoluției argilelor. Și ce s-a mai întâmplat cu studentul plătit să scrie articole anti-fracturare, dar era preocupat de „a se informa despre gazele de șist fără patimi ideologice”? Cel mai probabil și-a găsit un loc (neplătit) în lada de gunoi a istoriei fracturării hidraulice.
După (aproape) 11 ani, istoria se repetă…
Un alt student, masterandul Alex Nedelcu (la care mă voi referi în continuare cu abrevierea AN) a găsit o sursă de inspirație în articolul meu Ceainicul lui Russell și onus probandi, publicat pe2 februarie 2025 și l-a comentat critic, pe 16 martie 2025 în articolul Ceainicul lui Russell și planeta care fierbe.
Ca profesor universitar, atenția pe care mi-o acordă studenții, chiar dacă sunt ne-specialiști precum cei doi deja menționați, este un punct de meditație: Cum sunt receptate și înțelese mesajele pe care le postez pe această platformă de informare generală? Câteva impresii și discuții despre intervenția lui AN sunt prezentate mai jos.
1. Contextul dezbaterii și argumentele principale
Articolul meu se bazează pe conceptul filosofic onus probandi (sarcina probei), ilustrat prin analogia faimosului „ceainic al lui Russell”. Această analogie este utilizată pentru a sublinia un principiu epistemologic fundamental: sarcina de a furniza dovezi revine celor care fac afirmații pozitive, nu scepticilor care le pun la îndoială. În contextul științei climatice, aplic acest principiu pentru a argumenta că cei care susțin scenarii climatice extreme sau afirmă cu certitudine cauzalitatea antropogenă exclusivă a schimbării climei poartă responsabilitatea dovedirii acestor afirmații.
De asemenea, susțin principiul că „dovada încălzirii nu este o dovadă a cauzelor încălzirii”, sugerând o abordare mai nuanțată a relației cauzale dintre emisiile antropice de CO₂ și schimbările climatice observate. AN contestă această poziție, argumentând în favoarea ipotezei antropogene a schimbărilor climatice. El susține că „mecanismele fizice prin care variabila independentă (emisiile de CO₂ antropogene) afectează variabila dependentă (temperatura medie la nivel global)” sunt bine înțelese. De asemenea, el mai afirmă că „teoriile alternative, precum emisiile naturale de CO₂, variațiile orbitale etc. nu sunt susținute de datele empirice”.
2. Caracterizarea greșită a bibliografiei folosite în articolul originar
Ambele intervenții studențești indicate mai sus s-au bazat pe scotocirea și luatul la puricat al referințelor bibliografice. Contribuțiile originale sunt inexistente.
AN începe prin a mă îndemna să „evaluez critic” lucrările pe care le citez ca dovezi ale argumentelor mele, lăsând să se înțeleagă că sursele pe care le-am folosit sunt selecționate intenționat (cherry-picking) sau nu sunt de încredere. Aceasta este o acuzație îndrăzneață, însă AN nu reușește să ofere un singur exemplu concret de sursă viciată din articolul meu. De la bun început, am fost foarte clar că lucrarea mea se bazează pe cadrul filosofic al analogiei ceainicului lui Bertrand Russell pentru a susține că sarcina probei revine celor care fac afirmații pozitive – cum ar fi predicțiile climatice catastrofale – mai degrabă decât scepticilor care le infirmă. Am susținut acest lucru cu referiri la incertitudinea științifică și exemple istorice, cum ar fi „consensul de 97%”, legat de date observabile și critici documentate (o scurtă cercetare a cărților mele și a zecilor de articole publicate pe această platformă ar fi fost mai mult decât necesară.)
AN, în loc să se implice în aceste detalii, flutură un steag vag către „narațiunea” și bibliografia mea, sugerând că acestea sunt lipsite de rigoare. Dar dovezile concrete lipsesc. AN nu numește o singură lucrare, studiu sau citat din articolul meu care să „pice” la examenul probelor. Aceasta este indiferență intelectuală mascată drept critică. Dacă AN crede că sursele mele – de exemplu, trimiterile implicite la studii care pun la îndoială acuratețea modelelor climatice – sunt greșite, ar trebui să le disece și analizeze cu date, nu cu insinuări. Scepticismul meu cu privire la modelele climatice supraîncălzite se aliniază cu constatări precum cele din Hausfather et al. (2019), care au revizuit modelele din perioada 1970-2009 și au constatat că multe au supraestimat încălzirea, dar AN trece peste acest lucru, preferând un ton moralizator în locul analizei.
Conform IPPC AR6, estimările sensibilității climatice variază foarte mult (1,5-4,5°C pentru dublarea CO2). În cazul în care modelele care prezic limita superioară conduc politica climatică actuală, dar acuratețea lor rămâne incertă (așa cum sugerează supraestimările istorice – a se vedea Hausfather et al., 2019), acestea seamănă cu ceainicul lui Russell: plauzibil, dar nedovedit, deci nu ceva automat credibil. Utilizarea analogiei este filosofică, nu o respingere a datelor, îndemnând la rigoare în locul alarmismului.
O altă fațetă discutabilă a modului în care AN scormonește subteranele bibliografiei articolului meu este legată de prezentarea unei lucrări a lui Peter Frank din 2023, lucrare pe care nu am folosit-o, dar pe care AN o discută ca și cum aș fi putut s-o folosesc – tipic procedeu de a crea un om de paie. Ceea ce atrage atenția în acest caz de manipulare flagrantă este afirmația lui AN potrivit căreia Frank a fost acuzat cu temei în mod repetat de alți cercetători consacrați de comiterea unor erori elementare de statistică în această lucrare. Curios, am accesat link-ul pus de AN și am găsit un blog de discuții (nu o publicație științifică) ai cărei „cercetători consacrați” se numesc: Componotus mus, Orchestes quercus și Phoma destructiva [sic!]. Dacă pentru un student, acești iluștri anonimi prezenți pe un blog oarecare sunt „cercetători consacrați”, atunci, categoric, studentului „nu i-ar fi permis să primească diploma de licență”. Mai mult chiar, mânat de zelul demonstrației cu prejudecată asumată, AN nu menționează că autorul Peter Frank a răspuns detaliat și de multe ori acuzațiilor care i-au fost aduse. Aș recomanda doar o singură afirmație, care definește poziția lui Frank relativ la incertitudinile de măsurare ale temperaturii, care au o variabilitate semnificativ mai mare decât valoare medie (0.74 ± 1.94˚C între 1900 și 1999): Incertitudinea nu este eroare…. Intervalul de incertitudine nu indică valori fizice posibile. El indică o regiune de necunoaștere. O zonă a ignoranței.
O altă problemă majoră în articolul lui AN este modul în care abordează și alte lucrări publicate peer-review. De exemplu, el menționează studiile profesorului Dimitris [sic!] Koutsoyiannis, dar în loc să ofere o analiză detaliată a metodologiei sau concluziilor acestora, preferă să le respingă sumar.
Potrivit lui AN, Koutsoyiannis (și implicit Cranganu) „afirmă că schimbările climatice observate… au cauze naturale, și nu antropogene”. Totuși, el nu explică de ce metodologia sau interpretarea datelor din lucrările lui Koutsoyiannis ar fi problematică, limitându-se la prezentarea unor studii alternative cu concluzii diferite. Unul din link-uri, fiind greșit, nici nu se poate ști ce a răspuns David Andrews de la Universitatea din Montana. Această abordare selectivă și superficială a literaturii științifice contravine principiilor analizei critice riguroase. O critică științifică adecvată ar trebui să examineze în detaliu metodologia, datele și concluziile studiilor contestate, identificând posibile erori sau limitări, nu doar să prezinte alternative care susțin o poziție diferită. Mai ales că în prezent, sunt numeroase cazurile în care studii publicate peer-reviewed, având concluzii sceptice cu privire la ortodoxia climatică, devin imediat ținte ale unor atacuri devastatoare, ajungându-se până la retragerea lor.
Încă o dovadă de abordare tendențioasă a bibliografiei articolului meu: Discuția despre coerență – parametru care măsoară similitudinea sau relația de fază dintre două semnale, în special în contextul undelor sau oscilațiilor, și care permite determinarea necesară între o cauză și efectul ei, deoarece un efect nu poate apărea înaintea cauzei sale. Coerența pe care am discutat-o – creșterea temperaturii declanșează creșterea concentrației de CO2 – a fost documentată și indicată bibliografic în cel puțin patru studii publicate în reviste de specialitate. Dar AN preferă să le ignore și, folosind o prestidigitație de tip alba-neagra, mută discuția de la coerență la cauzalitatea strict antropogenă a emisiilor de CO2, introducând astfel un ceainic Russell atmosferic.
3. Influențele umane asupra sistemului climatic: Care este magnitudinea lor?
Figura 1 din articolul lui AN, reprodusă după raportul IPCC 2013, indică o valoare medie a forțării radiative antropogene de 2,29 W/m2 (1,13 – 3,33 W/m2) raportată la un flux de referință de 1.750 W/m2. Adică, influențele umane asupra sistemului climatic reprezintă în medie doar 0,13% (0,06% – 0,19%) din energia care circulă prin sistemul climatic.
Faptul că influențele umane au o magnitudine minusculă aduce cu sine implicații semnificative și sugerează că mai rămân multe aspecte de clarificat. De exemplu, pentru a evalua în mod eficient aceste influențe și efectele lor climatice, este necesar să observăm și să înțelegem componentele mai ample ale sistemului climatic (celelalte 99,87%) cu o precizie mai mare de 0,13%. Influențele naturale – norii, vulcanii, albedo-ul, ciclul carbonului etc. – trebuie, de asemenea, analizate cu același grad de exactitate, asigurându-ne că niciuna nu este omisă. Aceasta reprezintă o provocare colosală într-un sistem pentru care dispunem de observații limitate, pe o durată limitată de timp, și în privința căruia incertitudinile noastre rămân considerabile.
4. Cauzalitatea Granger: Limitele instrumentelor statistice
În articolul meu, am scris:
Un studiu publicat în 2011 explică de ce cauzalitatea Granger nu dovedește că emisiile de CO2 cauzează în mod direct schimbările de temperatură, ci indică doar o relație predictivă. Cu alte cuvinte, dovada încălzirii nu este o dovadă a cauzelor încălzirii.
AN folosește un alt studiu din 2013, care discută cauzalitatea Granger ca metodă de stabilire a relației cauzale între emisiile de CO₂ și temperatura globală. El citează lucrarea lui Attanasio et al. (2013), susținând că aceasta „probează nu doar că principalul efect asupra creșterii temperaturii vine din direcția gazelor cu efect de seră, dar și că efectele schimbărilor ‘naturale’ ale climatului sunt neglijabile„. Aparent, cele două studii se contrazic. Dar, această utilizare a cauzalității Granger ridică probleme metodologice semnificative. Cauzalitatea Granger este un instrument statistic care identifică relații predictive temporale, nu neapărat relații cauzale în sensul fizic strict. Mai mult, unul din co-autorii lucrării Attanasio et al. (2013), U. Triacca, a recunoscut într-o lucrare anterioară că „el nu a găsit nicio cauzalitate Granger liniară detectabilă între CO2 și temperatura globală”. AN însuși recunoaște că „utilizată judicios, cauzalitatea Granger poate fi o unealtă utilă”, sugerând limitările acestei metode.
Extinderea concluziilor bazate pe cauzalitatea Granger pentru a respinge complet influența altor mecanisme climatice reprezintă o extrapolare problematică a ceea ce poate demonstra acest instrument statistic. O astfel de abordare contravine principiilor metodologice riguroase care ar trebui să ghideze analiza științifică.
5. Omul de paie al „modelelor fierbinți” și al feed-back-urilor
AN pivotează în apărarea modelele climatice, citându-i pe Roe și Baker (2007) pentru a susține că o distribuție probabilistică largă a sensibilității climatice justifică modelele „fierbinți”. El sugerează că subsemnatul le-ar respinge categoric, ceea ce este o denaturare. Articolul meu nu neagă sensibilitatea climatică sau reacțiile de tip feed-back; eu doar pun la îndoială certitudinea predicțiilor apocaliptice bazate pe astfel de modele, aliniindu-mă cu conceptul ceainicului lui Russell – afirmațiile extraordinare necesită dovezi extraordinare.
Invocarea de către AN a lui Roe și Baker este o pistă falsă: lucrarea lor evidențiază incertitudinea, nu dovada definitivă a încălzirii climei, dar AN o transformă într-o capcană, implicând că aș ignora fizica. Aceasta este un nonsens. Punctul meu de vedere este epistemologic, nu o respingere a termodinamicii.
Mai mult, AN se bazează pe Hausfather et al. pentru a contracara critica mea asupra „modelelor fierbinți”. Studiul lui Hausfather arată însă că, în timp ce unele modele au fost corecte, altele au supraestimat semnificativ încălzirea – un fapt pe care l-aș putea folosi cu ușurință pentru a-mi susține cazul. AN selectează concluzia studiului pentru a-și promova narațiunea, ignorând nuanțele acestuia, care îi subminează acuzația privind presupusa mea părtinire. Dacă cineva este tendențios (biased) aici, acela nu sunt eu.
6. George Box și apărarea modelului „corect”
AN îl citează pe George Box – „toate modelele sunt greșite, dar unele sunt utile” – pentru a introduce un ton de condescendență, sugerând că eu aș cere perfecțiune din partea modelelor climatice. Nimic mai fals. Acesta este un om de paie de proporții epice. Nu insist asupra perfecțiunii; mă întreb doar dacă modelele actuale justifică prescripțiile politice radicale pe care le inspiră – un scepticism reluat de Box însuși în contexte științifice mai largi. Declarația moralizatoare a lui AN despre „îmbunătățirea continuă” a științei climei ocolește adevărata problemă: dacă modelele sunt imperfecte, de ce ar trebui ca cei care nu sunt de acord să poarte povara infirmării, în loc ca susținătorii să își dovedească argumentele? În cazul meu, utilizarea metaforei ceainicului lui Russell abordează direct această problemă, pe când AN o ocolește cu platitudini.
Pe de altă parte, apelul lui AN la dezbaterea academică („comunitatea este plină de opinii divergente”) este un truism care nu dovedește nimic. Da, știința se hrănește din dezacorduri – de ce insinuează AN că scepticismul meu este ilegitim? Este un argument de sine stătător, care expune prejudecata lui AN față de ortodoxie, deși pretinde că este adeptul nuanțelor.
7. Simplificarea excesivă a sistemelor climatice complexe
AN prezintă argumentul cauzalității CO₂-temperatură într-o manieră relativ simplificată, fără a aborda adecvat complexitatea sistemelor climatice. Deși recunoaște existența altor mecanisme care influențează clima (variabilitatea orbitală, câmpul magnetic, radiația solară), el le cataloghează rapid ca fiind „neglijabile” fără o analiză detaliată a interacțiunilor și feedback-urilor dintre aceste mecanisme.
Este important de notat că sistemele climatice sunt sisteme complexe adaptive cu multiple interacțiuni și bucle de feedback. O analiză riguroasă ar trebui să recunoască această complexitate și incertitudinile asociate, nu să simplifice excesiv relațiile cauzale pentru a susține o narațiune particulară.
8. Probleme în utilizarea consensului științific ca argument
AN invocă consensul științific ca argument principal împotriva poziției mele, menționând „un consens de 97% în climatologie în legătură cu ipoteza antropogenă a încălzirii globale”. El sugerează că restul de 2-3% din lucrări care contestă această ipoteză conțin „erori metodologice comune”.
Această abordare ridică multiple probleme:
- Apelul la consensul științific (argumentum ad populum) ca dovadă decisivă – deși consensul este important, el nu constituie în sine o dovadă științifică.
- Simplificarea dezbaterii într-o dihotomie „acceptare vs. respingere” a ipotezei antropogene, ignorând nuanțele și gradele de certitudine sau incertitudine în știința climatică.
- Sugestia implicită că minoritatea științifică este automat greșită, ceea ce contravine istoriei științei, unde paradigmele dominante au fost frecvent contestate și revizuite.
Utilizarea consensului ca argument principal indică o abordare retorică mai degrabă decât o analiză științifică riguroasă. După cum am subliniat, citându-l pe Richard Feynman, „science is a culture of doubt” – știința se bazează pe testarea continuă a ipotezelor, nu pe acceptarea necondiționată a pozițiilor majoritare.
9. Contra-argumente la potențiale critici privind aplicarea selectivă a principiului „onus probandi”
O critică posibilă (dar inexistentă în articolul lui AN) ar putea sugera că eu aplic selectiv principiul sarcinii probei, solicitând standarde ridicate de dovezi pentru consensul științific privind schimbările climatice antropogene, dar acceptând mai ușor dovezi care susțin scepticismul. Totuși, această critică ignoră faptul că poziția actuală dominantă în discursul public și politic este cea care susține cauzalitatea antropogenă exclusivă, ceea ce face ca sarcina probei să revină în mod natural celor care promovează această poziție.
Aplicarea principiului „onus probandi” nu este selectivă când este îndreptată către afirmațiile care domină politicile publice și investițiile de trilioane de dolari. Poziția mea nu neagă încălzirea globală sau contribuția umană la aceasta, ci solicită rigoare metodologică în stabilirea magnitudinii și exclusivității acestei contribuții: „Ca geolog și geofizician (clima fiind eminamente un complex fenomen geofizic), nu am negat NICIODATĂ că actuala interglaciație, în special perioada ultimilor 250 ani, este caracterizată de încălzire”.
10. Tonul retoric și abordarea polarizantă
Un aspect problematic al articolului lui AN este tonul său retoric, care tinde să polarizeze dezbaterea. El se referă la poziția sa ca reprezentând „știința” și sugerează că poziția mea este în afara cadrului științific legitim.
Exemplificatoare este concluzia articolului, unde AN „roagă cu stăruință pe profesorul Crânganu să evalueze critic lucrările pe care le aduce drept dovezi pentru narativa pe care o argumentează”, sugerând că eu nu am evaluat critic sursele pe care le citează.
Acest ton nu contribuie la o dezbatere științifică constructivă și contravine principiului bunei-credințe intelectuale, care presupune abordarea argumentelor oponentului în termenii lor cei mai puternici, nu în variante simplificate sau caricaturizate.
Piramida dezacordurilor dintre autor și comentatorii săi are multiple trepte, unele ignobile, altele acceptabile. Un dezacord onest este adesea un semn bun de progres (Gandhi). Continui să cred că dezacordurile sunt o parte intrinsecă, deci inevitabilă, a vieții intelectuale. A le face acceptabile, fructuoase chiar, este modalitatea principală prin care autorul și comentatorii lui ies în câștig de cunoștințe și respect reciproc.
pe care un profesor trebuie s-o predea studenților săi.
11. Analogia ceainicului întoarsă pe dos
Piesa de rezistență articolului lui AN este încercarea sa de a întoarce ceainicul lui Russell împotriva mea, susținând că este o „analogie bună” pentru schimbarea climei, deoarece „nu doar ceaiul fierbe – ci și planeta pe care trăim”. Acesta este un joc de cuvinte, nu o analiză. AN sugerează că temperaturile în creștere sunt ceainicul, iar negarea implicațiilor lor este similară cu respingerea dovezilor observabile. Această reinterpretare denaturează intenția lui Russell și expune demersul greșit făcut de AN. Pentru că analogia lui AN – „ceainicul ca planetă” este nepotrivită: punctul de vedere al lui Russell se bazează pe improbabilitate, nu pe tendințe incontestabile.
Eu am folosit analogia ceainicului pentru a argumenta că afirmațiile nedovedite (de exemplu, catastrofa climatică iminentă) nu transferă povara asupra scepticilor; AN îl transformă într-o metaforă a încălzirii, ratând complet ideea filosofică. Este o eschivă inteligentă care se prăbușește sub propria greutate – ceainicul lui Russell nu se referă la fenomene observabile precum creșterile de temperatură (pe care eu le recunosc), ci la afirmații imposibil de testat care cer credință. Floricica retorică a lui AN este un non-sequitur, nu o replică.
12. Implicații științifice și epistemologice mai largi
Articolul meu originar pledează pentru scepticismul metodologic, un principiu fundamental al științei moderne. După cum subliniază citatul din Richard Feynman inclus în articol, religion is a culture of faith; science is a culture of doubt. Această abordare nu reprezintă o negare a științei, ci dimpotrivă, o afirmare a metodei științifice autentice, care presupune testarea continuă a ipotezelor și revizuirea concluziilor în lumina noilor dovezi.
Criticile care echivalează scepticismul metodologic cu „negaționismul” ignoră rolul esențial al îndoielii și al testării riguroase în progresul științific. Nu neg încălzirea globală sau schimbarea climei, ci pledez pentru o analiză mai nuanțată a cauzalității și a gradului de certitudine al proiecțiilor climatice.
Articolul meu sugerează o abordare metodologică riguroasă a dezbaterii privind schimbarea climei, bazată pe principii epistemologice fundamentale precum sarcina probei și distincția între corelație și cauzalitate. Critica potențială a acestui articol ar trebui să abordeze argumentele științifice și metodologice specifice prezentate, nu să se bazeze pe respingeri generale sau pe apeluri la autoritate.
Discuțiile productive despre schimbarea climei necesită o analiză nuanțată a dovezilor disponibile și recunoașterea limitelor cunoașterii actuale. Polarizarea acestei dezbateri prin etichetarea scepticismului metodologic drept „negaționism” sau prin respingerea selectivă a studiilor care nu se aliniază narațiunii dominante nu servește progresului științific.
Ceainicul lui Russell ne amintește că sarcina probei revine întotdeauna celor care fac afirmații pozitive, nu celor care solicită dovezi suplimentare. Această lecție fundamentală de epistemologie științifică ar trebui să ghideze dezbaterile despre schimbarea climei, indiferent de pozițiile particulare ale participanților.
13. Distincția între dovada fenomenului și dovada cauzei
Un punct central în argumentația mea este această afirmație: „Dovada încălzirii nu este o dovadă a cauzelor încălzirii”. Această distincție logică fundamentală între demonstrarea existenței unui fenomen și identificarea cauzelor sale este frecvent estompată în dezbaterile publice despre schimbarea climei.
Criticarea acestei distincții ar constitui o eroare logică de tipul post hoc ergo propter hoc, care confundă succesiunea temporală cu cauzalitatea. Analiza cauzalității necesită metode statistice și investigații riguroase dincolo de simpla observare a corelației, aspect pe care îl evidențiez prin referirea la studiile care utilizează metode statistice avansate pentru analiza relației dintre CO₂ și temperatură.
Concluzii
Ceainicul nu este anti-știință – este anti-dogmă. Preluând spiritul analogiei lui Russell, savanți precum Richard Feynman au afirmat că „Aș prefera să am întrebări la nu se poate răspunde decât răspunsuri care nu por fi puse la îndoială”. Articolul meu canalizează acest scepticism; în schimb, articolul lui AN înclină spre acceptarea modelelor climatice pe baza credinței în rafinamentul lor, ratând apelul analogiei pentru dovezi în favoarea consensului.
Ceainicul lui Russell este un bisturiu epistemologic, nu un baros ideologic. Mânuit cu dexteritate pentru a sonda fundamentele alarmismului climatic, el ne îndeamnă să examinăm cu atenție și precizie afirmațiile extraordinare și să cerem dovezi pe măsură. AN îl transformă într-un slogan, aplicându-l greșit pentru a se eschiva de la întrebarea privind sarcina probei. Esența analogiei – testabilitatea și responsabilitatea – favorizează încadrarea mea: afirmațiile nedovedite, chiar și în știință, nu câștigă implicit. Critica lui AN nu reușește să toarne apă rece peste „ceainicul” meu – doar încinge dezbaterea cu aer cald.
Pe de altă parte, articolul lui AN este o lecție magistrală de postură virtuoasă – lungă în sfințenie, scurtă în rigoare. Îmi denaturează bibliografia, fără a face precizări, denaturează poziția mea cu privire la modele și se bazează pe trucuri retorice în loc să demonteze argumentul de bază privind sarcina probei. Articolul meu se bazează pe o provocare filosofică coerentă la adresa epistemologiei alarmismului climatic. Răspunsul lui AN este un contraatac șubred și lipsit de substanță, dovedindu-se mai tendențios decât lucrarea pe care o critică. Dacă aceasta este cea mai bună replică cu care se confruntă contribuția mea, ceainicul meu rămâne ferm pe orbită, greu atacabil.
Critica articolului meu este o casă din cărți de joc. Adevărata dezbatere științifică înseamnă examinarea metodică a dovezilor, recunoașterea limitelor cunoașterii și respectare principiului fundamental: sarcina probei revine celui care afirmă, nu celui care se îndoiește.
Istoria se repetă, mai ales când cineva nu este politically corect. Din nefericire, tot mai puțini învață ceva din lecțiile istoriei. Atacurile la persoană și discreditarea surselor fără analiză de fond nu avansează știința. Ele reprezintă doar lătratul câinilor din citatul lui Churchill, în timp ce caravana cunoașterii științifice autentice își continuă drumul.
P.S. N-am știu că am atâția „prieteni” cititori pe Contributors, care înțeleg tot ce scriu și mă „onorează” cu atenția lor permanentă, sub formă de insulte grobiene, calomnii grosiere, atacuri la persoană, insinuări jignitoare etc., pe care orice justiție responsabilă le-ar condamna penal. Salvarea lor este gardul anonimatului, din spatele căruia latră neîncetat. Lor le este dedicat motto-ul lui Wiston Churchill.
––––––––––––––––––––––––––––––––––
BONUS
Concentrațiile de CO2 din atmosferă și diverse medii antropogene
Atmosfera actuală (în aer liber): 410 – 430 ppm
Atmosfera din camera de zi a unei case: 650 – 900 ppm
Atmosfera când au evoluat primatele: 900 – 1.000 ppm
Cameră de zi slab ventilată: 900 – 1.000 ppm
Aeronave obișnuite: 800 – 1.500 ppm
Tipice în serele agricole de astăzi: 900 – 1.200 ppm
Optime pentru creșterea majorității plantelor: 900 – 1.500 ppm
Obișnuite într-o sală de spectacole plină: 1.500 – 2.000 ppm
Tipice într-un autobuz plin: 1.800 – 2.500 ppm
Frecvente în sălile de clasă: 2.000 – 3.000 ppm
Metrou plin: 2.500 – 3.500 ppm
Discotecă plină: 2.500 – 4.000 ppm
Prag de siguranță 8 ore recomandat de NIOSH 5.000 ppm
Obișnuite în submarine nucleare: 3.000 – 5.000 ppm
Stația Spațială Internațională: 4.000 – 7.000 ppm
Frecvente în submarine convenționale: 5.000 – 7.000 ppm
Mașină neventilată cu 4 pasageri: 5.000 – 8.000 ppm
Frecvente în căștile motocicliștilor: 8.000 – 10.000 ppm
Frecvente în măștile textile, chirurgicale și FFP2: 2.150 – 26.000 ppm
======================================================
Surse multiple. O simplă verificarea poate fi efectuată cu ChatGTP sau programe similare.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Incertitudinea nu este eroare…. Intervalul de incertitudine nu indică valori fizice posibile. El indică o regiune de necunoaștere. O zonă a ignoranței.”
tocmai ce dadusem o replica (inca nu e publicata, sper sa fie fair-play si sa n-o cenzureze):
AN nu face distinctie intre erori sistematice (repetabile la fiecare citire) si erori aleatorii (deviatii exceptionale de la curba mediana, din cauze necunoscute);
faptul ca Frank se refera la o larga perioada in care s-au folosit anumite instrumente si metodologii nu inseamna ca incertitudinea determinata e o medie a unor erori aleatorii de-a lungul timpului, ci un set reprezentiv de erori sistematice care definesc intervalul de incertitudine in orice moment din perioada analizata;
„ tocmai ce dadusem o replica (inca nu e publicata, sper sa fie fair-play si sa n-o cenzureze):“
Am scris trei comentarii la articolul respectiv. Unul a fost publicat. Din păcate moderatorul duce lipsă de simț ironic compensându-l cu o poftă maladivă de a cenzura.
Spre deosebire de majoritatea comentatorilor, mă semnez cu nume și prenume fiind gata să răspund pentru afirmațiile făcute. E păcat că microbul acesta al lipsei de obiectivitate a atins și Contributors.
In timp ce nenumărate comentarii imunde și persiflante la adresa domnului profesor Crânganu (adresarea e de obicei direct Crânganu fără urmă de respect, din contră parcă cel care comentează numai ce s-a făcut întors de la un grătar și o bere băută cu domnul profesor) stau mândre și publicate ca o flegmă pe obrazul Contributors, comentariile mele sunt cenzurate de prea-atentul vajnic moderator.
…Un citat reprezentativ, care s-a repetat ad nauseam în ultimii 11 ani, sub diferite forme:
Domnul Crânganu ar putea urma exemplul altor cercetători bloggeri şi ar putea declara dacă sunt colaboratori ai industriei, ceea ce dl Crânganu cu siguranță a fost sau este, prin natura meseriei. Şi mai de interes ar fi dacă domnul Crânganu este în prezent colaborator al vreunei companii de energie. [s.m.] Reglementarea acestui disclaimer pentru bloggeri este luată în considerare de Federal Trade Comission din SUA: este bloggerul plătit pentru a recomanda un produs sau a lua o atitudine publică de vreo firmă sau corporație? Un simplu disclaimer din partea domnului Crânganu ar fi suficient.
Consecința acestui atac ad hominem, FĂRĂ NICIO DOVADĂ CONCRETĂ, a condus la situația extraordinară din prezent: Sunt singurul autor Contributors, din cele câteva zeci, poate o sută de colegi de platformă, care am un Disclaimer permanent publicat. Ei, și?! Folosește la ceva sau cuiva? Gura lumii-i slobodă, doar caravana trece, iar câinii lui Churchill latră, latră, latră…
Domnule Crânganu, Ciprian Domnişoru a fǎcut o presupunere, dumneavoastrā v-ați conformat cu un Disclaimer, unde e atacul la persoana despre care vorbiți ??? Mereu vǎ puneți in postura in care nimeni nu poate intra in vreo polemica fiindca de fapt dumneavoastra sunteti cel ce atacati ad hominem…
Faptul ca scrieti in româneşte pentru o audienta eminamente româneasca, dar afişând afilierile univeristare americane, va poate duce subincidența unor cutume americane ( FTC ). Ați putea invata de la Vladimir Tismaneanu cum se negociaza intre forumurile româneşti si cutumele universitare americame !
Ar fi cam greu pentru cineva care nu s-a născut într-o familie din elita comunistă și nu a locuit în cartierul Primăverii, rezervat nomenclaturii, să învețe ceva de la un asemenea personaj. Faptul că în universitățile americane e nevoie de profesori de științe politice proveniți din elita comunistă a Europei de Est spune ceva despre acele universități.
A propos, n-a mai fost de mult pe-aici un articol despre comuniștii buni, gen Imre Nagy. Nu puneți o vorbă bună, dacă tot aveți asemenea idoli? 😀
Domnule Michael Roman,
Eu nu pretind că dvs. ați fi pedofil, violator sau criminal în serie (fac doar o simplă presupunere) și, ca să nu vă caute unii sau alții numele în bazele de date americane de tip Public Sex Offender, Sexual Offenders or Predators etc., accesibile oricui din internet, poate că ar fi mai bine să precizați chiar dvs., într-un mic disclaimer plasat la vedere la sfîrșitul fiecărui comentariu, dacă ați avut de a face cu legea și, dacă da, câți ani de pușcărie ați făcut.
Faptul ca scrieti in româneşte pentru o audienta eminamente româneasca, dar afişând afilierile univeristare americane, va poate duce subincidența unor cutume americane ( FTC ).
Bullshit. Cutuma e una, legea e alta, iar FTC e un fel de oficiu american pentru protectia consumatorilor americani, care
„1. Protect the public from unfair or deceptive acts or practices in the marketplace
și
2. Protect the public from unfair methods of competition in the marketplace and promote fair competition.”
În ce business e implicat dl Crânganu și pe ce marketplace operează, ca să atragă atenția FTC? Ce suferințe/tulburări/pierderi pot să provoace CONSUMATORULUI AMERICAN niște articole științifice publicate în românește pe un site din România de un profesor american? Ce pagube pot să producă cuiva, oricui, niște articole științifice care sînt la fel de adevărate (demonstrabil) în română, în engleză ori în patagoneză?
Bonus: o veste și recentă și foarte bună despre cloaca liberală FTC: Both Democrat members of the Federal Trade Commission (FTC) were fired by President Donald Trump on Tuesday in a shocking move.
MAGA!
Am o saminta de raspuns la intrebarea dv, anume „În ce business e implicat dl Crânganu și pe ce marketplace operează, ca să atragă atenția FTC?”
Pentru kommentariatulu romanesculu nu are nicidecum importanta statusul stiintific al domnului profesor. Pardon, al Domnului Profesor, insa are relevanta ca e roman. Asta il face cum zicea sloganul ala iliescian „al nostru, dintre noi, pentru noi”. Prin urmare oricare natarau are a priori (prima oara am tastat a pripori :)))) ) dreptate pentru singurul si purul merit ca e strain, ceva, frantuz, neamt, japonez, norvegian si de pe unde-or mai fi, haitian, malgas, acum in premiera groenlandez, dom’le! Ideile domului profesor prezentate aici in mod deschis (si admirabil: citi profi ati avut in faculta sa va fi predat cu asemenea deschidere) nu au importanta, sint insa cardinale tastarile unor scribi care nu stiu nimic la tema, nu pot pricepe nimic la subiect insa au de comentat, pardon kommentat la orice.
Sintem multi cei care-i sintem recunoscatori pentru ca articolele domniei sale ne-au pus pe ginduri, ne-au trimis inapoi la scoala. Dar hei, unii avem incapatinarea asta de a nu abandona gindirea critica.
Este a nu stiu cita oara cind imi exprim dezamagirea fata de nivelul stiintific al acestei platforme si dezgustul fata de nivelul comentariilor.
@Michael Roman
Faptul ca scrieti in româneşte pentru o audienta eminamente româneasca, dar afişând afilierile univeristare americane,
Dacă ați fi dat puțină atenție CV-ului afișat în partea dreaptă a articolelor mele recente, ați fi observat că anul trecut, de exemplu, am publicat o tetralogie (patru cărți), dintre care două, una în SUA și alta în Marea Britanie, conțin traduceri și adaptări ale articolelor mele publicate in româneşte pentru o audienta eminamente româneasca. Situația aceasta nu este singulară – am publicat în trecut și alte cărți pentru o audiență non-românească.
„cherry picking” nu este nici de cum echivalent cu „sursa viciata” cum spuneți
„cherry picking” nu este nici de cum echivalent cu „sursa viciata” cum spuneți
Sursele „cherry-picked” sunt cele din care sunt prezentate selectiv doar dovezile care susțin un anumit argument, în timp ce informațiile contradictorii din sursa respectivă sunt ignorate. Atunci când o sursă este redusă la acest instantaneu selectiv, integritatea sa generală este compromisă. În acest sens, ea poate fi într-adevăr considerată „viciată” – adică fiabilitatea și validitatea ei au fost slăbite sau corupte.
duomnu Mihaitta Turcu, in text e scris „sunt selecționate intenționat (cherry-picking)”, cum ai inteles mata ca ar fi vorba de surse viciate, mata stii lb romana, sau ai simtit nevoia sa gasesti neaparat ceva de criticat?
Din nou, convingător! Mulțumesc. Totuși, sunt nedumerit: originar sau original? Fără supărare, doar o observație…
La subiect: există schimbări climatice? Categoric. Sunt din vina speciei noastre? Poate. Ce putem face? Soluții? Ceva între eutanasierea a 7 miliarde de indivizi si adaptarea la noile condiții climatice? Să alegem rațional, gândesc eu… Vorba unui idiot din noua administrație americană (citez din memorie): încălzirea globală este efectul secundar al creșterii economice (consum de energie). Asta e, confortul aduce după sine efecte adverse. Putem să ne întoarcem la peșteri, statut de culegător-vânător… Mintea mea modestă nu vede soluții. Din păcate nici cei care ne impun soluții nu mă conving. Ca fapt divers, într-un serial progresist, un comentariu justificat spunea despre interzicerea avortului că e o prostie politică. Medicii și nu politicienii ar trebui să-și dea cu părerea despre acest subiect. La fel îmi par și legile „ecologice“. Să lăsăm specialiștii să negocieze, nu oamenii politici. Da, știu că așa funcționează lumea, politicul decide, cred însă ca politicul trebuie să se înconjoare de specialiști pentru a decide. Pe mine m-ați convins, domnule Crânganu! Și dacă greșesc… o să-mi asum asta când cineva îmi va proba contrariul. Vorba unei amice: prostul nu are dubii. Eu încă am. :)
Totuși, sunt nedumerit: originar sau original?
Articolul originar reprezintă sursa/punctul de plecare pentru articole posterioare, care se pot numi și epigonice (uneori, fără valoare).
Articolul original are valoare adăugată. Se remarcă prin caracterul său inovator, prin abordări noi sau prin interpretări inedite asupra unui subiect. Chiar dacă poate fi bazat pe evenimente sau date deja existente, articolul original aduce o perspectivă proprie, creativă și distinctivă, care nu este simpla reiterare a ceea ce s-a mai spus sau scris până atunci.
Vă las pe dumneavoastră să folosiți aceste definiții și să încadrați primul meu articol despre „Ceainicul lui Russell”.
Mulțumesc pentru clarificare. Mi-aș fi dorit să am profesori ca dumneavoastră la liceu, facultate. Toată stima!
Politicul nu se va inconjura cu specialisti doar cu cei care sunt dispusi sa-i ajute la perpeturea puterii si mentinerii controlului asupra maeslor largi de oameni, experimentul COVID , o lectie mai buna nu se putea !
Politicul ne lasa doar atata libertate cat le convine fara sa-si puna im pericol privilegile.
Nu fiti naivi , exista un principiu in politica , daca se promite ceva asteptati-va ca opusul se se intample !
Esta este din din propria experienta de viata si o indelungata observatie a evenimentelor politice.
Daca vorbim concret stiintific, consensul celor 97% experti e foarte solid. Alarmismul climatic nu ajuta, dar e clar ca schimbarile climatice exista si sunt in mare parte cauzate de om. Cat despre „baroase ideologice”, ele sunt rele si de o parte si de cealalta a baricadei ….!
Mai jos articolul lui Rasmus Benestad, Learning from mistakes in climate research, demonstreaza ca cele 2-3% articole contrare consensului climatic sunt f. subrede stiintific:
https://link.springer.com/article/10.1007/s00704-015-1597-5
„Daca vorbim concret stiintific, consensul celor 97% experti e foarte solid.”
Daca asa spuneti dv. asa trebuie sa fie?
Ce argumentare de baklava!
Hai ca ai dat-o in bara, ai un nick potrivit raspunsului absurdistan. Citeste articolul respectiv si lasa „judecatile” de 2 lei. Consensul pe o problema stiintifica nu se stabileste pe forumuri de tot felul de neaveniti fara educatie stiintifica, ci de catre experti.
Mai Ovidiu, te-ai facut de cacao!
Si by the way, apsurdistan e un domn.
Domnul Robert, m-a bucurat mult ca ati pastrat „an open mind” intr-o discutie mai veche… Eu, ca umil sustinator SECULAR al Israelului (rara avis), cred ca Donald Trump e posibil sa fie providential in ce priveste supravietuirea si prosperitatea statului Israel, care, departe de a avea nevoie de scuze, este poate, asa mic cum se afla, CEA mai bine justificata structura nationala din istoria umanitatii. N-am avut nici norocul, nici nenorocul de a fi evreu, dar nu cred ca exista vreo formatie proto-nationala in istorie, poate cu exceptia grecilor antici, care sa fi oferit atit de multe concepte si beneficii nemuritoare umanitatii, la populatie atit de mica. Problema mea nu este ca de ce e Israelul (oarecum) in Iudeea si Samaria… ci de ce NU a pastrat toate teritoriile la care avea dreptul, dupa ce a fost agresat de [cel putin] cinci ori la modul major, plus toate porcariile arafatiste si hamasiste, greu de numarat, care au fost tolerate mult prea indelungat. Din fericire, se pare ca il aveti pe Trump al vostru, Bibi, care face cinste memoriei fratelui sau Yonathan. Off topic and all.
Cit despre Ovidiu/Floris/cum s-o mai fi chemind . . . acum patru ani ei ar fi latrat cel mai tare ca 97% din „consensul” turmei considera originea de laborator a Covid-ului conspiratie.
Tardiv, criminal de tardiv, in stilul stingistilor care admit adevarul NUMAI cind nu exista o alta iesire, pina si cirpa murdara New York „Antena 3” Times a admis validitatea „ipotezei” Wuhan Lab.
Poate de aceea admir extraordinar de mult taria de caracter si acuitatea antenelor de adevar a unor contributors care traiesc in Europa, unde e mai greu de separat borsul de nectar, nu in SUA, precum (dar nu numai) Harald, Conu’ Neamtu si EuNuke, Nu sint intotdeauna in consens cu ei, nu sint nici ei in consens cu ei insisi, dar le recunosc, recunoscator, abilitatile analitice SI intuitive MULT peste nivelul papagalilor care se repeta unii pe altii cu ultima minciuna du jour.
Nu e de mirare ca sint atrasi de contributiile Profesorului Cranganu, de departe cel mai valoros contribuitor al acestei platforme. Sper ca este respectat si pretuit, de catre gazde, la nivelul meritat, pe care si l-a cistigat demult.
Off topic la articol,
Organizatiile palestiniene de la Columbia University au stiut de masacrul din 7 octombrie inainte ca el sa inceapa.
https://www.jpost.com/diaspora/article-847484
Nici eu nu sunt evreu, poate doar cine stie, taica-miu a fost nascut in Cernautiul cel austroungar si cosmopolit la vremea aia.
Va multumesc pentru aprecierile pozitive. Cu stima!
Nu apas pe linkuri sugerate de badarani, asa pentru informatia dv.
In loc de linkuri random, ar trebui sa aveti mai intii politetea si bunul simt de a citi articolele AUTORULUI, dl. profesor Cranganu, inclusiv cele care demanteleaza „consensul” despre care palavragiti papagaliceste. Numai ca nu le aveti. Pacat.
Dom Absurdistan, am avut un comentariu mai devreme pt ovidiu dar n-a trecut. Era legat de productia agricola preponderenta din Coasta de Fildes. In fine…
Ma intreb ce-i in capul lor. Am mai avut necazuri de aste, alegeri cu iliescu 97%, kremlinescu pe aproape, vadim etc. Dar astea-s specifice Romaniei postcomuniste. Ce vad e ca encefalopatia aste e raspandita tare si daca, sa spunem, cauza ar fi fost disparitia dusmanului si cautarea unuia nou, in speta codoiul antropogen, atunci ar fi trebuit sa dispara cu inceperea razboiului in Ucraina. Lucrul asta nu se intampla fie pentru ca rusia nu e perceputa ca un dusman mai mare decat codoiul antropogen fie ca Trump e asociat cu codoiul. Ori ambele amandoua.
Oricum ar fi e o chestiune socio-antropo-psihanalitica aici.
Domnule, gasesc cu totul extraordinara ideea ca unii oameni cred azi ca lumea e altfel decit cea de ieri (precum li se spune si regurgiteaza automat) inainte de alegerile din US. Fenomenele fizice, consumul de materii prime energetice, da’ ce zic eu aici, stiinta insasi s-a modificat dupa alegeri de parca n-ar fi existat inainte, de parca niste prostovani in inalte functii politice si niste comentatori natingi n-ar fi aceiasi. Da, e posibil ca sursele de bani sa se modifice, insa prostia e perpetua. (Tare-as vrea sa vad vreo cercetare sociologiceasca la tema, da’ numa’ am o banuiala ca practicantii profesiei de sondor social trebuie sa se autoexcluda, altfel pot altera prin simpla lor existenta rezultatul sondajelor!)
Salut cu incintare revenirea dumneavoastra aici. Platforma asta are nevoie de minti limpezi fiind inundata de autori opiniologi/oge socio/polito ce-or mai fi ei/ele, e plina pescuitori in ape tulburi. Ca sint unii dragostinici, asta e, insa e bizar ca unii autori sint tineri si la ei ne-am astepta sa gasim oarece gindire proaspata care numa’ nu apare! Ideile noi sint rarissime aici, dar marmelada si cotcodaceala sint la putere.
Atacul asta imund e, pana la urma, de o speta clasica cu ceva adaosuri specifice patologiei autorului. Trebuie expus ca atare ceea ce ati si facut domnule Cranganu.
Acum partea buna e ca v-a dat oportunitatea sa va re-expuneti panoplia de principii pe care va bazati discursul, pe cand el, gaurile (bortele) logice, minciunile, rastalmacirile si nu numai, imberbia juvenila.
PS-ul dvs esta insa ceva ce atrage atentia mai mult decat articolul in speta pentru ca reflecta o stare de lucruri mult mai grava, de exemplu lipsa simplului bun simt prezenta intr-un esantion destul de mare de insi deja filtrati, tinand cont ca Contributors nu e ziarul Libertatea.
/…/ e cumva benign, asa ca o cioara:
Atârnând de bolta goală
Ca un uger de catran
Unde pruncii lui Satan
Vin plângând, să sugă smoală,
dar ipochimenii astia sunt multi…
„…lipsa simplului bun simt prezenta intr-un esantion destul de mare de insi deja filtrati, tinand cont ca Contributors….”
Persoanele astea tin cu tot dinadinsul sa redenumeasca pagina cu paronimul obtinut prin inlocuirea primului „o” cu „u”.
Pe de alta parte, nici aerele de superioritate tafnoase sau batjocoritoare (la limita grobianului), tutuiala pe orbeste si neinvitata nu-s lipsa din Contributors, atat la unii comentatori cat si la unii autori.
Toate atitudinile de mai sus hranesc furtuna din ceainicul Contributors, care se adauga la interactiunile distructive/atomizatoare din alte platforme digitale.
Si iac-asa ajungem la dialogul surzilor, evenimente de tip 6ian, catindati misticoizi-sociopati etc.
Ceea ce nu inteleg eu este de ce continuati sa scrieti pe aceasta platforma unde numarul de persoane cu deficiente cognitive si educatie incompleta pare sa fi crescut exponential in ultimii ani.
Eu cred ca domnul Cranganu scrie pe aici si din niste motive cumva egoiste si anume, testeaza efectul scrierilor dumnealui asupra unui public nu prea educat stiintific, nepregatit sa inteleaga niste subtilitati filozofice. Aceasta testare il ajuta sa-si perfectioneze stilul, continutul.
Desigur nu stiu cit de eficient este acest efort, cit timp si nervi consuma!
Dar, repet ce au mai spus si altii, eu ii sunt recunoscator pt ce face!
Imi este greu sa-l consider pe AN „om de stiinta”. Cel mult este cineva care in urma publicarii acelui articol a avut scopul de a pune la indoiala teoria cunoasterii stiintifice.
Atunci cand afirma ca „efectele schimbărilor ‘naturale’ ale climatului sunt neglijabile” (comparativ cu cele antropogene) realizeaza o propaganda climatica tipica „razboinicilor ecologisti” care urmaresc prin aceasta distrugerea sistemului capitalist si economic occidental. Dincolo de referintele citate din articole obscure (bloguri ecologiste), Nedelcu nu aduce dovezi in sprijinul afirmatiilor sale si nu-si argumenteaza stiintific ideile, iar asta este ceva foarte grav in mediul academic si stiintific. Dar , la fel ca si wokismul, ecologismul sprijina crearea de realitati care nu au la baza argumente stiintifice. In cartea domnului Cranganu („Clima in schimbare. De la frica la realitate”) exista numeroase dovezi de studii false, filem documentare sau de articole din reviste celebre care prezinta imagini trucate intentionat pentru a justifica „cataclismul climatic” care va veni. Asadar, de ce nu ar scrie si pe aceasta platforma unul care sa inabuse scepticismul si opiniile contrare vanatorilor de granturi? „Consensul climatic” trebuie mentinut cu orice pret pentru atingerea obiectivelor, nu-i asa? Problema este ca, odata create aceste ideologii si „religii” climatice si woke, cu greu mai pot fi inlaturate din mintile oamenilor.
Faptul ca baietelul a vrut si el sa se remarce incercind sa loveasca, asa cum incercau activistii climatici sa improaste cu vopsea tablourile din Louvre, il putem considera un teribilism adolescian. De altfel nu a avut curajul sa coboare in arena si sa dialogheze.
Ce mi se pare mie absolut ingrijorator e ura unor comentatori, ura care depaseste chiar si ura fata de Georgescu, sau fata de Trump. Furia unora absolut nejustificata, nici ca tema, tema clima e oricum extrem de complicata, dar nici ca sensibilitate a societatii romanesti, e pur si simplu ingrijoratoare pt intreaga societate romaneasca.
Sa nu uitam ca domnul profesor nu traieste in Ro, nu e platit de romani, saracii de ei, nu are contracte cu statul roman, nu vizeaza posturi politice, nu ia bani pt articolele mnealui, si atunci de ce atita ura?
De fapt majoritatea celor cu spume la gura nici nu e interesata in a discuta, a incerca sa inteleaga niste lucruri de altfel f complicate, nu, ei sunt cu cutitul in dinti si sunt gata sa loveasca, doar asa ca sunt furiosi, ca i-a inselat nevasta, sau au limbrici. Si aceasta majoritate apare din neant, apar nickuri noi, si asa si dispare.
Eu ii multumesc d-lui Cranganu, am ajuns la virsta mea matusalemica sa mai invat cite cvea, nu neaparat despre fizica, ci mai mult despre filozofia stiintei, ca si eu sunt produsul invatamintului comunist pt care nu existau mistere, ci numai certitudini.
Am absolvit Geologie-Geofizica la Bucuresti in 1997 si am lucrat in domeniu timp de multi ani, pana intr-o zi cand am acceptat un job „de cealalta parte”, de partea celor care dezvoltau programele pe care noi, geologii, le utilizam in explorare geologica, respectiv la Landmark, unitatea de informatica a companiei Halliburton. De atunci, am lucrat doar in domeniul IT (testare si analiza). Asadar, pe mine nu ma poate duce de nas nici un propagandist ecologist si nimeni nu ma poate speria cu apocalipse climatice. Era o vorba: „nu-l invata pe taica-tu sa faca copii”.
Nu stiu de unde au aparut astfel de oameni radicalizati climatic. Probabil ca au frustrari mari si le place agresivitatea, viseaza la un razboi total impotriva sistemelor capitaliste si democratice prin care sa distruga economii si industrii intregi. Aici intervine nivelul de educatie al maselor, pentru ca totul pleaca de la educatie pana la urma.
Off topic: Pentru domnul Nedelcu: bugetul anual de la TU Delft (o universitate foarte respectabila de altfel), reprezinta bugetul Halliburton pentru prajituri la cafeteria in sediul de la Huston.
„cand am acceptat un job „de cealalta parte”,… se spune ca cei mai buni programatori sunt inginerii, da, si eu am fost tentat cindva sa sar pirleazul, prin 90 putinele mele cunostinte IT se puteau vinde f bine. Dar mi-ar fi parut rau, eu si azi consider ITul ceva complementar, necesar desigur, dar totusi nu esenta.
Radicalizatii climatici sunt in primul rind radicalizati, si eu am fost in tinerete, make love, not war, si in al zecelea rind climatici. Ei doar cauta o tema care sa-i excite sa se radicalizeze, sa se impotriveasca, sa protesteze, de fapt nu-i intereseaza tema in sine, nici nu au rabdare sa citeasca. Simptomatic e situatia unor activisti nemti care au protestat impotriva avioanelor si a doua zi au plecat cu avionul in concediu in Tailanda. Citi dintre protestatarii climatici chiar aplica prescriptiile propriei religii?
Protestele astea sunt organizate pe bani. Fără participarea la proteste, n-ar fi fost bani pentru concediul în Thailanda. Sunt printre ei și câțiva radicalizați aflați în pragul psihozei, dar aceia sunt o ultra-minoritate. Contraexemple: @tiberius sau @Hantzy nu s-ar lipi cu superglue de asfalt. Ei chiar sunt interesați de concedii în China și Thailanda și nu își permit să riște interdicții din partea companiilor aeriene 😀
@Neamtu dacă ați știi ce dor mi se face de geologie uneori, de interpretare seismică…Dar mă îndoiesc ca cineva acceptă un geolog care lucrează acum în IT :))
Dar în fine, nu se știe niciodată. Sunt precum o stare a materiei care s-a schimbat în altceva; nu știu dacă pot să revin la starea inițială.
Nu stiu de unde au aparut astfel de oameni radicalizati climatic.
Radicalizati climatic pareau pina mai ieri cind au inceput, ca la un semnal, sa incendiaze toate Teslele „climate-friendly” ale lui Musk care le ies in cale. Daca Musk sau Trump ar produce si panouri solare sau moristi de vint, le-ar distruge si pe alea.
O fi vorba de altceva…
Radicalizarea climatica are ca scop elimimarea sistemului capitalist de productie, a modului de viata cat de cat liber si autodeterminat cu toate ca Europa este pe cel mai bun in directia opusa.
Subscriu la cele afirmate de dumneavoastră;felicitări pentru capacitatea dumneavoastră de sinteză!
Acum e gata cu frica in fata incalzirii globale, frica de razboi a devenit mai mare. Nu mai macaie nimeni referitor la aceste aspecte, political correctness a fost aruncat peste bord ca si multe utopii ecologiste.
Ronald Rex Reagan a spus-o cel mai bine:
The trouble with liberals [stingisti in limbaj american] is not that they’re ignorant; it’s just that they know so much that isn’t so.
Ma uit si ma crucesc nu numai la neica nimeni care s-a gasit sa critice un monument viu de eruditie si comprehensiune precum profesorul Cranganu.
Citesc si ma crucesc la zeci de autori/comentatori care stiu ei cit de dobitoc este Donald Trump, in special prin comparatie cu magnifici lideri gen Biden, Kamala, Starmer, Macron si restul lor.
Ca sa fii in rindurile consensului de 97% pe orice subiect („97%” = minoritate umflata cu pompa),
trebuie sa crezi ca Trump este bolnav mintal iar Biden este, citat verbatim dintr-un „jurnalist” stingist de frunte, in 2024:
„start your tape right now because I’m about to tell you the truth. And F– you if you can’t handle the truth. This version of Biden intellectually, analytically, is the best Biden ever. Not a close second. And I have known him for years. The Brzezinski have known him for 50 years. If it weren’t the truth I wouldn’t say it.”
trebuie sa crezi ca Melania Trump este urita si Michelle Obama de o frumusete rara
trebuie sa crezi ca filmele premiate la Oscar nu sunt gunoaie
trebuie sa crezi ca Rachel Zegler e de o frumusete rara, cinta precum Maria Callas si e o perfecta Alba ca Zapada
trebuie sa crezi ca un barbat bolnav, in fustita si diadema, este un exemplu de urmat pentru societate si de emulat de catre copii fara aparare
trebuie sa crezi ca sutele de milioane facute de majoritatea politicienilor SUA DIN POLITICA (aici sint inclusi, ha, 97% din democrati SI o minoritate insemnata de republicani corupti) sint facute prin mijloace cinstite
trebuie sa crezi ca fomistii NGO de mai peste tot, sute de mii de sinecuristi care au papat sute de miliarde de dolari americani, sint onesti atunci cind arunca cu laturi peste administratia Trump care a mai incetinit (nu oprit) debitul la robinetul de bani
trebuie sa crezi ca Putin este bolnav pe patul de moarte si lui Zelenskyyyy ii mai lipsesc numai vreo cinci sute de miliarde, din bugetul american, sa il infringa definitiv
trebuie sa crezi ca legionarii trotskisti care incendiaza Tesla si cheama deschis la asasinarea presedintelui sunt oameni de treaba, aparatori ai „OUR democracy”, cum o numesc dinsii
trebuie sa crezi ca Kamala Harris este o femeie sclipitoare iar Elon Musk un dobitoc.
Lista continua. . . dar Nedelcu nu a aparut intr-un vid. Este o manifestare penibila (precum chibitarii anti-Trump care se confirma unii pe altii ca la sedintele de partid), o manifestare a unui sistem de educatie deficitar si a unei arogante de elite autoerijate care nu inteleg nici macar abc.
Eu unul ma distrez ZILNIC (de mai multe ori pe zi) cind vad disperarea lacomilor si lenesilor carora nu le convine zodia competentei si a realismului invingator. Cum a spus-o un celebru rapper roman de pe timpuri, „Stallions don’t die just cuz the b itches want’em to” (-;
Cand am sentimentul că sunt lăudat mai mult decât merit îmi vine în minte o telegramă a patronului nostru spiritual, Caragiale. Acea telegramă din Berlin, a lui Caragiale, trimisă criticului literar Mihail Dragomirescu:
Mihalache, ție nu ți se pare că m-ai lăudat prea mult?…că mie nu mi se pare. 😊😂
In general, one must have value oneself in order freely and willingly to acknowledge value in another.
Schopenhauer
Conu’ Neamtu’ – se scrie Chopinhauer!
(Glumesc.)
Dle profesor, m-am uitat si la comentariile din „partea cealalta”. La fel de penibile precum compunerea originala (?) . Vreo doi frustrati ca cica nu ii lasati sa se se „esprime” plenar dar, in momentul in care sint lasati sa o faca, nu au nimic de spus dincolo de o birfulita si o impunsatura neputincioasa.
Am insa alt motiv sa mai comentez o data aici. Pe computer va apare raspunsul, dar daca ma uit pe telefon, pagina Contributors va expune articolul anterior dar nu pe acesta. Nu e de mirare ca pagina de fata are aproape doua mii de accesari, mult sub media dv. Nu insinuez ca este intentionat, dar prietenii vor sa stie de ce . . . (:
Off topic,
Nichita Danilov de vorba Mihai Ursachi despre…US.
https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/spre-tronul-ceresc-si-alte-zboruri–1736953.html
OFF TOPIC
Astăzi este ziua de naștere a unuia dintre cei mari „vrăjitori” ai omenirii: Norman Borlaugh (n. 25 martie 1914)
Dr. Borlaug a fost părintele Revoluției Verzi, care este creditată cu prevenirea a circa 1 miliard de decese produse de foamete.
În 1970 a primit Premiul Nobel pentru Pace (primul agronom astfel onorat) datorită succesului fulminant al Revoluției Verzi pe care a inițiat-o și a câștigat-o triumfal.
În 2007, când Borlaug avea 93 ani, The Wall Street Journal a publicat un editorial afirmând că el a salvat probabil mai multe vieți decât oricine în istorie. Poate un miliard.
Iar necrologul lui din The New York Times subliniază din titlu că Borlaug a fost omul de știință agronom care a luptat cu foametea, dezamorsând bomba populației.
Revoluția Verde a lui Norman Borlaug nu are nimic de-a face cu actualele sloganuri „verzi” (green deal, green energy etc), care doar au uzurpat verdele recoltelor agricole supraabundente.
Un omagiu din 2017 poate fi urmărit aici: How do we feed 9 billion people by 2050?
În 2018, am făcut o primă prezentare a Revoluției Verzi în articolul Profeți și Vrăjitori: Între eco-apocalips și tehno-optimism.
@Ursul Bruno (carpatin sau alpin?)
Comentariul dvs despre permanentizarea azi a cultivării fricii (iar mijlocele de azi sunt mai avansate si mai subtile), mi-a adus aminte de indemnul papei Ioan Paul al doilea: Nu va fie frica!
Nu știu daca asta l-a influențat direct pe Lech Walesa când a spus ca înainte de apariția mișcări sindicale de la Gdansk tuturor oamenilor le era frica pentru ca fiecare credea ca este singur in frica sa. Odată ce unii au început sa-si învingă frica ceilalți i-au urmat.
Am niște rude mai tinere, cu educație universitara (tehnica) care trăiesc in angoasa schimbărilor climatice si merg la demonstrații pentru salvarea planetei. Si totuși asta nu i-a împiedecat sa-si cumpere un 4WD.
Frica a fost si este folosita ca un puternic mijloc de control al populației in regimurile autoritare, se pare ca regimurile mai democratice au găsit ca este si soluția inteligenta spre buzunarul cetățeanului.
Frecventa sintagmelor de tip climate anxiety sau „tipping point” a crescut, dar si numărul organizațiilor care strâng bani din donațiile cetățenilor. Aceste organizații, de tip „Climate Majority Project”, sunt in general formate de oameni din lumea universitară, dar si tineri studenți, probabil folosiți drept voluntari la munca de jos. Toate au un buton Donate pe site-ul lor.
Cel mai ciudat este ca anxietatea este mai mare intre oamenii cei mai educați, iar dintre aceștia cei care trăiesc in orașele mai mari. Am foști colegi care s-au mutat la tara si nu i-am auzit sa-i preocupe tippping point sau sa prezinte semne vizibile de anxietate.
Nu știu daca Lech Walesa glumea când spunea, la bătrânețe, ca ii este frica doar de Dumnezeu si de soția sa. Tinerilor noștri le este frica doar de schimbarea climei
BREAKING NEWS
Primul articol publicat peer-reviewed scris de AI ajutat de parteneri umani:
A Critical Reassessment of the Anthropogenic CO₂-Global Warming Hypothesis: Empirical Evidence Contradicts
IPCC Models and Solar Forcing Assumptions
AUTHORS: Grok 3 beta, Jonathan Cohler, David Legates, Franklin Soon, Willie Soon
Sursa: Science of Climate Change, 5 (1), 1-16, doi:10.53234/SCC202501/06, 2025
==============================================================================
Pentru că este primul studiu climatic cu preponderență auctorială AI, îmi rezerv dreptul de a-l comenta detaliat într-o contribuție ulterioară.
De asemenea, Grok 3 și co-autorii umani comentează abundent pe marginea a patru studii publicate de profesorul Demetris Koutsoyiannis și grupul său. Reproduc doar două fragmente semnificative pentru impactul lor asupra ortodoxiei climatice actuale:
Un comentariu despre prima contribuție climatică a unei inteligențe artificiale:
The Climate Scam is Over…
Peer-reviewed AI analysis completely debunks all of the „man-made” claims
Published today [21 March 2025] in Science of Climate Change, the paper, A Critical Reassessment of the Anthropogenic CO2-Global Warming Hypothesis, suggests natural forces—like solar activity and temperature cycles—are the real culprits.
This study marks a historic milestone: to the best of current knowledge, it’s the first peer-reviewed climate science paper with an AI system as the lead author. Grok 3 beta, developed by xAI, spearheaded the research, drafting the manuscript with human co-authors providing critical guidance.
It uses unadjusted records to argue human CO2—only 4% of the annual carbon cycle—vanishes into oceans and forests within 3 to 4 years, not centuries as the Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC) claims. During the 2020 COVID lockdowns, a 7% emissions drop (2.4 billion tons of CO2) should have caused a noticeable dip in the Mauna Loa CO2 curve, yet no blip appeared, hinting nature’s dominance.
Researcher Demetris Koutsoyiannis, cited in the study, bolsters this view. His isotopic analysis (δ¹³C) finds no lasting human CO2 signature in the atmosphere over centuries, challenging its impact. His statistical work adds a twist: temperature drives CO2 levels—not vice versa—with heat leading CO2 shifts by 6 to 12 months in modern data and 800 years in ice cores. “It’s like thunder before lightning,” says Willie Soon. “Warming pulls CO2 from oceans.”
The study also faults IPCC models for exaggerating warming. Models predict up to 0.5°C per decade, but satellite and ground data show just 0.1 to 0.13°C. Arctic sea ice, expected to shrink sharply, has stabilized since 2007. “These models overplay CO2’s role,” says David Legates. “They don’t fit reality.”
The sun takes center stage instead. Analyzing 27 solar energy estimates, the team finds versions with bigger fluctuations—like peaks in the 1940s and 1980s—match temperature shifts better than the IPCC’s flat solar model. Adjusted temperature records, cooling older readings and boosting recent ones, inflate warming to 1°C since 1850, while unadjusted rural data show a gentler 0.5°C rise. “
This upends the climate story,” says Jonathan Cohler. “Nature, not humanity, may hold the wheel.” Merging AI analysis with human insight, the study seeks to spark debate and shift focus to natural drivers. It’s available at Science of Climate Change.
“We invite the public and scientists alike to explore this evidence,” adds Grok 3 beta. “Let’s question what we’ve assumed and dig into what the data really say.”
Author’s Note: This press release was written entirely by Grok 3 beta.
Aceste articole arata ca AI trebuie interzisa, ca e Climate change denial si deci trebuie chiar condamnata, ca oricum e a lui Musk si Trump. Si nici nu e democratica, oricum inteligenta nu a fost niciodata democratica.
Impresionant ce pot sa spun…doar ca dumneavoastra spuneti acelasi lucru de ani de zile. Personal cred ca contributia lui Grok 3 beta e un plagiat grosolan. 😁
Vesti rele, AI nu prea poate fi acuzat de plagiat. O curte prezidata de… oameni (din California) a decis in acest sens. Ai-ul asta a devenit un fel de China inovatoare.
Anthropic Scores Win in AI Copyright Dispute With Record Labels
Anthropic scored a win this week after a U.S. court denied an injunction that Universal Music Group and other record labels had sought to prevent the artificial-intelligence company from using copyrighted lyrics to train its AI models.
Concord, ABKCO Music & Records, Universal Music and several subsidiaries sued Anthropic in October 2023, saying the company was harming them by using copyrighted material to train its AI chatbot, Claude. The record labels said that Claude’s responses to user queries contained verbatim or near-verbatim copies of their works.
The music companies, which represent a large cohort of artists ranging from Taylor Swift and Ariana Grande to the Rolling Stones, said Anthropic infringed copyrighted lyrics from at least 500 songs and sought a preliminary injunction that would prohibit the company from using the works to train its AI models.
However, a judge in California on Tuesday denied a motion for that injunction, saying the record labels hadn’t demonstrated how using the material to train Claude caused reputational or market-related harm, according to court records seen by The Wall Street Journal.
An Anthropic spokeswoman said the company welcomed the ruling. “As the case continues, we look forward to explaining why use of copyrighted material for training large language models aligns with fair use principles under copyright law,” she said.
Earlier this year, Anthropic struck an agreement with the record labels to apply guardrails that would prevent current and future AI models from generating responses that might infringe copyright. The judge said the deal effectively resolved one aspect of the case, but didn’t prevent Anthropic from using songs to train its models.
“Despite the court’s narrow ruling, we remain very confident in our case against Anthropic more broadly,” a representative for the music companies said in a statement. “This case remains vital to protecting creators from the wholesale theft of their copyrighted works by Anthropic and other AI companies. We expect that, as we proceed with this case and develop a full discovery record, our claims will be validated.”
The case is the latest in a string of disputes between AI companies and publishers on whether and how content like music or news can be used to train AI models. Publishers are moving to shield themselves from what they see as violations of their work from AI startups.
Last year, The Wall Street Journal parent Dow Jones and the New York Post sued generative AI search-engine Perplexity for alleged copyright infringement, saying the company had used copyrighted news to generate responses to users’ queries, siphoning away traffic that would otherwise go to publishers’ websites.
Meanwhile, The New York Times is also suing Microsoft and ChatGPT maker OpenAI for alleged copyright infringement, arguing the companies used its content without permission to train their AI products.
News Corp, owner of Dow Jones Newswires and The Wall Street Journal, has a content-licensing partnership with OpenAI.
Mai mult pe tema copyrightului.
https://news.sky.com/story/british-authors-absolutely-sick-to-discover-books-on-shadow-library-allegedly-used-by-meta-to-train-ai-13336716
Pai maine poimane o sa avem enspe Nemti Tigani.
OFF TOPIC
Dacă cineva este interesat de geologia și geofizica legate de recentul cutremur catastrofal din Myanmar și Thailanda, recomand contribuția a doi specialiști:
Catastrophic M7.7 earthquake caused by rupture of Sagaing Fault in Myanmar
Sper că această catastrofă geologico-geofizică nu va fi pusă pe seama schimbării climei sau fracturării hidraulice, așa cum s-a întâmplat cu ocazia cutremurelor catastrofale din Turcia/Siria (februarie 2023)
N-a trebuit să aștept prea mult pentru a citi că și cutremurul catastrofal din Myanmar este provocat de schimbarea climei:
https://apollo-news.net/ex-gruenen-chefin-nach-myanmar-beben-wir-wissen-dass-erdbeben-mit-der-klimakrise-weiter-zunehmen/
==============================================================================
Este incredibil, dar, după cum se vede, perfect adevărat și repetabil. Lipsa unei educații adecvate face ravagii și printre politicienii de vârf, care au o agendă ecologistă.
„Geologii sunt din ce în ce mai de acord că există o legătură între criza climatică și cutremur”. Asta e o minciuna sfruntata. Ma indoiesc ca exista vreun geolog normal la cap care sa sustina o asemenea aberatie. Dar la politicieni merge, atit e de jos nivelul celor care conduc Germania si Europa. Bine stam!
Dom Far de Nume, doamna e microbioloaga (adica-i lipsesc picioarele alea mici) si mai are si PhD (in Canada se pronunta pijdi). Ce sa-i ceri, cred ca minte si cand o intrebi cat e ceasul (ca sa-l parafrazez pe Liiceanu). E o boala legata de pigmentarea asta verde…
In US cam dau cu ei de pamant, sper ca si-n Canada ca parca Carney asta e mai cu picioarele pe pamant. Mai greu cu Europa.
PS. V-am citit comentariile la articolul d-lui Bolos. Bine scris, felicitari.
Altii la rand, acum Harvard e luata la bani marunti. Oare cand Europa?
Trump Administration Targets Harvard With Review of $9 Billion in Federal Funding
The effort follows a crackdown at Columbia
The Trump administration is turning its sights to Harvard University, opening a review of nearly $9 billion in federal grants and contracts as part of its investigation into how schools have handled antisemitism.
The administration said it will examine $255.6 million in current contracts and $8.7 billion in grants spread over multiple years.
The move places Harvard alongside Columbia University in Trump’s crosshairs as a fight brews over the future of higher education in America.
Earlier this month, the government canceled $400 million in grants and contracts with Columbia over antisemitism concerns. Columbia agreed to meet a series of far-reaching government demands as a precondition to negotiate for the return of the money. On Friday, Columbia’s interim president stepped down after making comments in private meetings with faculty that downplayed changes the school agreed to with the Trump administration.
The government so far is reviewing, not canceling, the grants and contracts at Harvard. At Columbia, the money was canceled.
Harvard was one of 60 schools the Department of Education contacted earlier this month warning them of potential enforcement actions if they didn’t adequately protect Jewish students on campus. The concerns arose after pro-Palestinian protests disrupted campuses nationwide last year.
“This administration has proven that we will take swift action to hold institutions accountable if they allow anti-Semitism to fester,” said Josh Gruenbaum, an official with the General Services Administration and a member of the government’s recently formed antisemitism task force. “We will not hesitate to act if Harvard fails to do so.”
Schools nationwide have watched Trump’s battle with Columbia with alarm; many fear a demand for similar concessions. Their primary concern is that without freedom to follow their intellectual curiosity, the discoveries and innovations that fuel the U.S.’s economy will decline.
Almost all schools—public and private—depend on the U.S. government for access to federal student loans and grants for low-income students. Research universities rely on the government for billions of dollars in contracts and grants.
Robust climate attribution of modern floods needs palaeoflood science
Published: 26 March 2025
Climate Change, Volume 178, article number 71, (2025)
–––––––––––––––––––
Datele oferite de paleo-inundații dezvăluie inundații antice care eclipsează evenimentele moderne numite alarmistic „fără precedent”. Acest studiu arată că inundațiile mari recente nu sunt atât de mari și nu au legătură cu nivelurile de CO₂.
Un articol mai vechi dar vad ca e republicat azi. Oare datorita lucrarii postate de Dvs?
https://www.bbc.com/future/article/20240920-our-plan-worked-how-vienna-prepared-itself-for-a-5000-year-flood
Este foarte posibil ca unele guverne, mai responsabile și mai prevăzătoare, să adopte măsuri de adaptare cu „bătaie” lungă. Poate că publicarea acestui studiu va alerta și alte administrații că lecțiile trecutului sunt valabile și în contemporaneitate.
La cursurile mele de geologie și climă, una dintre primele prelegeri se cheamă The past is the key to the present and to the future.
La steaua
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, și nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmărește încă.
Asa e si Geologia cred.
Cum altfel sa prezici trecutul fara stiinta? 😊
Trecutul devine prezent. Cainii albi (Canis Dirus) extincti de 12000 de ani au reaparut pe undeva in partea de nord a US. Locul e tinut secret… Doi masculi si o femela.
https://www.nytimes.com/2025/04/07/science/colossal-dire-wolf-deextinction.html