vineri, aprilie 19, 2024

Când manipularea ucide

În iulie 2006 Curtea Europeană a Drepturilor Omului-CEDO condamna un act asimilabil limbajului urii (hate-speech), într-un caz de conflict între un fost premier turc și instituții ale statului. Sentința arăta că ”în anumite societăți democratice este necesar să fie sanncționate sau prevenite toate formele de expresie care răspândesc, incită, promovează sau justifică ura și intoleranța…” privind diferențe religioase, etnice, rasiale, sexuale etc. Deși nu există o definiție unică a ”hate-speech”, totuși CEDO acceptă că orice formă de exprimare agresivă și ofensatoare ca antisemitismul, xenofobia, rasismul, discriminarea minorităților, imigranților exclude protecția art.10 referitoare la libertatea de exprimare din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Limbajul urii este instrument redutabil din arsenalul politicii, adică tocmai acolo unde se decide soarta statelor și popoarelor. În fosta Iugoslavie, intelectuali de marcă au uzat de îndemnuri criminale, iar presa a avut rolul de amplificator al acestor mesaje. După ce războiul fratricid a decimat zona, prin pierderi de vieți și emigrare, nimic n-a mai putut fi la fel. Chiar dacă Serbia lui Miloșevici a pierdut inclusiv războiul mediatic, discursul resentimentar a lăsat urme grele în conștiința neliniștită a diverselor comunități etnice din regiune.

Ucraina de azi este privită cu îngrijorare, dar acțiunea internațională este timidă, de parcă lumea ar fi uitat sângeroasa lecție iugoslavă. Războiul mediatic este intens, iar Rusia are forța – jurnaliști și instituții media – să își impună poveștile de groază care produc emoție și emulație. Astfel stimulați, bărbații țării se vor înrola, dacă trebuie, pentru a-și apăra frații în primejdie din Crimeea și din toată Ucraina! Manipularea este regină în spațiile cotropite de limbajul urii, în spatele căruia se ascund cinic interese de putere și de expansiune foarte pragmatice. ”Adevărul este prima victimă a războiului și exact asta vedem că face Rusia. Cred că sunt într-adevăr iresponsabili. Incită din greu la ură și stârnesc multă panică. În orașe ca Harkovul oamenii se uită mai ales la posturile rusești. Sunt dependenți de televiziunea rusă, iar multe din cele difuzate nu se verifică”, spune scriitoarea Catherine Fitzpatrick, autoarea blogului Interpretermag.com.  Zilele acestea presa a publicat câteva cazuri de manipulare grosieră de care uzează Rusia pentru a convinge că intervenția sa în Ucraina este necesară. Un caz deconspirat de jurnalista Anne-Marie Tomchak de la BBC este cel al actriței Tatiana Samoilenco apărută în vreo cinci ipostaze diferite la televiziuni de limbă rusă: activistă pro-rusă din Harkov, casnică din Odesa, mama unui soldat din Kiev, soție ucraineancă a unui soldat rus, refugiată din Donețk. Este subiectul unui colaj foto ironic prin care jurnaliștii onești fac haz de lipsa de subtilitate a manipulatorilor. Alt caz, Ianukovici mort la Moscova în urma unui infarct, difuzat de ruvr.ru, a fost dezmințit oficial de Putin însuși.   S-or fi răzgândit… Dar cele mai grave minciuni au consecințe distrugătoare, iar manipularea devine ucigașă. Presa a scos la iveală o presupusă convorbire dintre Catherine Ashton, comisarul pe afaceri externe al UE și ministrul de externe estonian pentru a demonstra că ”lunetiștii” lui Ianukovici care au făcut peste 100 de morți printre demonstranții din Euromaidan, au fost tocmiți de liderii Opoziției. ”Vulturii de aur”, cum se traduce numele trupelor antitero Berkut, un fel de USLA de la noi, au masacrat cu precizie diabolică zeci de protestatari din piața Maidan, dar și din forțele de ordine. Publicată de RussiaToday, interceptarea atribuită serviciilor secrete ucrainene rămâne sub semnul incertitudinii. În vreme de conflict, sunt greu de verificat informațiiile vehiculate de servicii la care accesul jurnalistului este aproape imposibil. xJurnaliștii din România își amintesc de vârtejul dezinformării din timpul Revoluției din 1989, când TVR a fost principala tribună a manipulării. Ca acum în Ucraina, se vorbea despre teroriști misterioși, despre huligani, fasciști, despre pericolul invaziei străine (la noi veneau ungurii, la ei evreii), despre otrăvirea fântânilor și exoduri inexistente. Azi e și mai complicat, cu diversitatea incomensurabilă, dacă punem și Internetul, a canalelor mediatice. Dar, limbajul urii și dezinformarea funcționează la fel, cu efecte imediate: câteva sinagogi au fost devastate în Ucraina, populații și regiuni sunt asmuțite unele împotriva altora, cu potențial sângeros și, mai ales, se instalează teama și insecuritatea. O analiză excelentă a fenomenului face Radio Europa liberă-Moldova în 10 martie. Nici jurnaliștii nu stau cu mâinile în sân. Ca protest și refuz al propagandei mincinoase, două jurnaliste de la Vocea Rusiei și-au dat demisia, la fel un jurnalist din Harkov. S-au inițiat site-uri și bloguri ucrainene antidezinformare ca TheDailyBeast.com și fakecontrol.org. Pun umărul și ziariștii occidentali, conștienți că adevărul salvează vieți.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Ca jurnalista care este oripilata de efectele posibile ale dezinformarii nu vi se pare lipsita de orice baza afirmatia Dumneavoastra ca trupele Berkut: „au masacrat cu precizie diabolica zeci de protestatari”?
    Cu atat mai mult cu cat in continuare ne atrageti atentia asupra situatiei din Decembrie 89 – 21-22, cine a tras in noi? – respectiv calificati presupusa o convorbire telefonica intre doi demnitari europeni in care se vorbea de posibilitatea ca lunetistii sa nu fie din Berkut.
    In fapt, Dumneavoastra nu aveti nici un argument pentru una sau alta dintre cele doua pozitii. Nu ati fost la fata locului, nu v-ati documentat independent, nu ati facut cercetari in aceasta directie.
    Si atunci, in afara faptului ca aveti incredere intr-una dintre parti, care sunt argumentele Dumneavoastra privind faptul ca unii manipuleaza iar ceilalti spun adevarul si numai adevarul?
    Si pentru ca sunteti jurnalista, vreau sa va spun ca deocamdata nu exista nicio pozitie oficiala, bazata pe o ancheta profesionista independenta, privind cine a tras in ei in 20-23.

  2. Cautati pe gogle: „cnn fake iraq war newscast footage Charles Jaco”.
    Un caz printre muuuuuulte altele. Aia da manipulare, aia de la CNN chiar se pricep.
    Au inceput precum vad si rusii sa invete cum se face propaganda. Apropo de manipularea care ucide ar putea doamna Armanca sa indice un articol scris de dumneaei in care infiereaza cu manie revolutionara manipularea americana care ucide????
    Daca nu atunci ea este doar o alta manipulatoare banala.
    Apropo ultimul lucru care mi-l doresc este sa vad cizma Ruseasca tropaind prin Romania dar nu vreau nici bocancii americani urcati la mine in pat. Stiu ca ce pretind este utopic. Suntem intre 2 imperii care se bat peste teritoriile noastre. Deocamdata prefer sa fiu stapanit de americani dar asta se poate schimba.

    • Si eu si un var de-al meu preferam sa fim stapiniti de americani. Am preferat asta dintotdeauna si de aceea te rugam sa nu te razgindesti inca.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro