sâmbătă, iunie 19, 2021

Când manipularea ucide

În iulie 2006 Curtea Europeană a Drepturilor Omului-CEDO condamna un act asimilabil limbajului urii (hate-speech), într-un caz de conflict între un fost premier turc și instituții ale statului. Sentința arăta că ”în anumite societăți democratice este necesar să fie sanncționate sau prevenite toate formele de expresie care răspândesc, incită, promovează sau justifică ura și intoleranța…” privind diferențe religioase, etnice, rasiale, sexuale etc. Deși nu există o definiție unică a ”hate-speech”, totuși CEDO acceptă că orice formă de exprimare agresivă și ofensatoare ca antisemitismul, xenofobia, rasismul, discriminarea minorităților, imigranților exclude protecția art.10 referitoare la libertatea de exprimare din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Limbajul urii este instrument redutabil din arsenalul politicii, adică tocmai acolo unde se decide soarta statelor și popoarelor. În fosta Iugoslavie, intelectuali de marcă au uzat de îndemnuri criminale, iar presa a avut rolul de amplificator al acestor mesaje. După ce războiul fratricid a decimat zona, prin pierderi de vieți și emigrare, nimic n-a mai putut fi la fel. Chiar dacă Serbia lui Miloșevici a pierdut inclusiv războiul mediatic, discursul resentimentar a lăsat urme grele în conștiința neliniștită a diverselor comunități etnice din regiune.

Ucraina de azi este privită cu îngrijorare, dar acțiunea internațională este timidă, de parcă lumea ar fi uitat sângeroasa lecție iugoslavă. Războiul mediatic este intens, iar Rusia are forța – jurnaliști și instituții media – să își impună poveștile de groază care produc emoție și emulație. Astfel stimulați, bărbații țării se vor înrola, dacă trebuie, pentru a-și apăra frații în primejdie din Crimeea și din toată Ucraina! Manipularea este regină în spațiile cotropite de limbajul urii, în spatele căruia se ascund cinic interese de putere și de expansiune foarte pragmatice. ”Adevărul este prima victimă a războiului și exact asta vedem că face Rusia. Cred că sunt într-adevăr iresponsabili. Incită din greu la ură și stârnesc multă panică. În orașe ca Harkovul oamenii se uită mai ales la posturile rusești. Sunt dependenți de televiziunea rusă, iar multe din cele difuzate nu se verifică”, spune scriitoarea Catherine Fitzpatrick, autoarea blogului Interpretermag.com.  Zilele acestea presa a publicat câteva cazuri de manipulare grosieră de care uzează Rusia pentru a convinge că intervenția sa în Ucraina este necesară. Un caz deconspirat de jurnalista Anne-Marie Tomchak de la BBC este cel al actriței Tatiana Samoilenco apărută în vreo cinci ipostaze diferite la televiziuni de limbă rusă: activistă pro-rusă din Harkov, casnică din Odesa, mama unui soldat din Kiev, soție ucraineancă a unui soldat rus, refugiată din Donețk. Este subiectul unui colaj foto ironic prin care jurnaliștii onești fac haz de lipsa de subtilitate a manipulatorilor. Alt caz, Ianukovici mort la Moscova în urma unui infarct, difuzat de ruvr.ru, a fost dezmințit oficial de Putin însuși.   S-or fi răzgândit… Dar cele mai grave minciuni au consecințe distrugătoare, iar manipularea devine ucigașă. Presa a scos la iveală o presupusă convorbire dintre Catherine Ashton, comisarul pe afaceri externe al UE și ministrul de externe estonian pentru a demonstra că ”lunetiștii” lui Ianukovici care au făcut peste 100 de morți printre demonstranții din Euromaidan, au fost tocmiți de liderii Opoziției. ”Vulturii de aur”, cum se traduce numele trupelor antitero Berkut, un fel de USLA de la noi, au masacrat cu precizie diabolică zeci de protestatari din piața Maidan, dar și din forțele de ordine. Publicată de RussiaToday, interceptarea atribuită serviciilor secrete ucrainene rămâne sub semnul incertitudinii. În vreme de conflict, sunt greu de verificat informațiiile vehiculate de servicii la care accesul jurnalistului este aproape imposibil. xJurnaliștii din România își amintesc de vârtejul dezinformării din timpul Revoluției din 1989, când TVR a fost principala tribună a manipulării. Ca acum în Ucraina, se vorbea despre teroriști misterioși, despre huligani, fasciști, despre pericolul invaziei străine (la noi veneau ungurii, la ei evreii), despre otrăvirea fântânilor și exoduri inexistente. Azi e și mai complicat, cu diversitatea incomensurabilă, dacă punem și Internetul, a canalelor mediatice. Dar, limbajul urii și dezinformarea funcționează la fel, cu efecte imediate: câteva sinagogi au fost devastate în Ucraina, populații și regiuni sunt asmuțite unele împotriva altora, cu potențial sângeros și, mai ales, se instalează teama și insecuritatea. O analiză excelentă a fenomenului face Radio Europa liberă-Moldova în 10 martie. Nici jurnaliștii nu stau cu mâinile în sân. Ca protest și refuz al propagandei mincinoase, două jurnaliste de la Vocea Rusiei și-au dat demisia, la fel un jurnalist din Harkov. S-au inițiat site-uri și bloguri ucrainene antidezinformare ca TheDailyBeast.com și fakecontrol.org. Pun umărul și ziariștii occidentali, conștienți că adevărul salvează vieți.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Ca jurnalista care este oripilata de efectele posibile ale dezinformarii nu vi se pare lipsita de orice baza afirmatia Dumneavoastra ca trupele Berkut: „au masacrat cu precizie diabolica zeci de protestatari”?
    Cu atat mai mult cu cat in continuare ne atrageti atentia asupra situatiei din Decembrie 89 – 21-22, cine a tras in noi? – respectiv calificati presupusa o convorbire telefonica intre doi demnitari europeni in care se vorbea de posibilitatea ca lunetistii sa nu fie din Berkut.
    In fapt, Dumneavoastra nu aveti nici un argument pentru una sau alta dintre cele doua pozitii. Nu ati fost la fata locului, nu v-ati documentat independent, nu ati facut cercetari in aceasta directie.
    Si atunci, in afara faptului ca aveti incredere intr-una dintre parti, care sunt argumentele Dumneavoastra privind faptul ca unii manipuleaza iar ceilalti spun adevarul si numai adevarul?
    Si pentru ca sunteti jurnalista, vreau sa va spun ca deocamdata nu exista nicio pozitie oficiala, bazata pe o ancheta profesionista independenta, privind cine a tras in ei in 20-23.

  2. Cautati pe gogle: „cnn fake iraq war newscast footage Charles Jaco”.
    Un caz printre muuuuuulte altele. Aia da manipulare, aia de la CNN chiar se pricep.
    Au inceput precum vad si rusii sa invete cum se face propaganda. Apropo de manipularea care ucide ar putea doamna Armanca sa indice un articol scris de dumneaei in care infiereaza cu manie revolutionara manipularea americana care ucide????
    Daca nu atunci ea este doar o alta manipulatoare banala.
    Apropo ultimul lucru care mi-l doresc este sa vad cizma Ruseasca tropaind prin Romania dar nu vreau nici bocancii americani urcati la mine in pat. Stiu ca ce pretind este utopic. Suntem intre 2 imperii care se bat peste teritoriile noastre. Deocamdata prefer sa fiu stapanit de americani dar asta se poate schimba.

    • Si eu si un var de-al meu preferam sa fim stapiniti de americani. Am preferat asta dintotdeauna si de aceea te rugam sa nu te razgindesti inca.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

Iata o carte cu un subiect in aparenta simplu: o familie de romani cu un copil mic se muta in strainatate si invata incet-incet sa depaseasca o serie de neajunsuri si sa se impace cu altele. Mihai e scriitor (adica veniturile lui sint subtirele), sotia lui are un job nou de care e foarte multumita… vezi aici continuarea

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în...

Commento ergo sum

Progresul frustrează. Iată ideea principală a acestui articol și, la drept vorbind, singura; nu este nevoie de continuarea lecturii, în caz că...

Roexit prin decizia CCR 390/8 iunie 2021?

Curtea Constituțională a publicat motivarea Deciziei 390/8 iunie 2021 prin care confirma legalitatea Secției speciale pentru investigarea infracțiunilor din justiție. Nimic din raționamentul CCR...

Creștinismul global în cifre și câteva comentarii

Potrivit raportului anual publicat de Center for the Study of Global Christianity (din cadrul Gordon-Conwell Theological Seminary), în 2021, numărul creștinilor, la...

In război cu Școala de Război

Pe 8 decembrie 1939, în prezența regelui Carol al II-lea și a membrilor guvernului, se inaugura la București noul sediu al Școlii...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro