Când Ministrul Justiției luptă împotriva justiției

Există în literatura franceză de la sfârșitul secolului al XVI lea o scriere colectivă pe nedrept uitată. Ilustrează genul satirei politice și se cheamă La Satire Ménippée.
A fost inspirată de o reuniune a Stărilor generale a căror procesiune este condusă de un anume Rose, rector al Universității, și recurge frecvent la toposul numit lumea pe dos. Întocmește un tablou al unei Franțe mutilate, trădate, cu un Paris devenit o veritabilă speluncă. Printre trădători se numără și sus-menționatul rector care face el însuși elogiul distrugerii Universității.
La rectorul Rose mă duce gândul acum când trebuie să scriu, mai repede decât m-aș fi așteptat, despre cumplitele, incalificabile fapte ale d-lui prof.univ.dr. Tudorel Toader. Comise nu în calitate de rector suspendat al Universității ieșene “ Alexandru Ioan Cuza ‘’ (despre calitatea umană, morală și profesională a rectorilor din România mi-am făcut o idee în iarnă, atunci când vreo 40 de astfel de specimene și-au pus semnătura pe o incalificabilă declarație destinată susținerii candidaturii la postul de ministru a agramatului domn Valentin Popa), ci în aceea de ministru al Justiției.
Nu și-a savurat îndeajuns dl. Toader victoria rușinoasă obținută cu complicitatea unei Curți Constituționale intens politizate, victorie ce a dus la înlăturarea d-nei Laura Codruța Kὄvesi din funcția de procuror șef al DNA, că deja se gândește să comită altă ticăloșie. Aceea de a purcede la evaluarea activității procurorului general al României, dl. Augustin Lazăr. Ale cărui acțiuni nu sunt conforme așteptărilor și intereselor adeseori din cale afară de necinstite, de perverse ale șefilor politici ai d-lui Tudorel Toader. Dl. Augustin Lazăr a comis crima de lezmajestate, denunțată ca atare de binefăcătorul politic al d-lui Toader, președintele Senatului României, dl. Călin Popescu-Tăriceanu, de a o reține în aparatul central al Procuraturii generale chiar pe doamna Kὄvesi. Se pare că dl. Tudorel a primit un ordin, dl. Lazăr trebuie să plătească, să plece, așa că putem presupune fără prea mari eforturi care vor fi rezultatele evaluării.
Domnul Toader este un ins monoton și extrem de previzibil, mai puțin interesant chiar decât Charles Bovary, ca să rămânem cu comparațiile în spațiul literaturii franceze. Mai mult ca sigur va propune revocarea și ținând cont de precedentul Kὄvesi rezultatul final e mai mult ca sigur. Nu am nici cel mai mic dubiu că propunerea revocării va veni ca atare, indiferent dacă ALDE va rămâne sau nu pe mai departe din toamnă la guvernare, presupunând că dl. Toader va rămâne el însuși, în continuare, în calitate de fals independent, în Executiv și aceasta fiindcă aruncarea peste bord a d-lui Augustin Lazăr va însemna o nouă lovitură dată autorității și credibilității președintelui Klaus Iohannis. O operațiune în reușita căreia sunt interesați atât dl. Tăriceanu cât și dl. Liviu Nicolae Dragnea.
Nu știu dacă dl. Tudorel Toader se autoimaginează drept un alter-ego al Croitorașului cel viteaz care se mândrește cu cei șapte dintr-o lovitură. Dar luptător pe două fronturi este dl. Tudorel mai mult ca sigur fiindcă altfel nu s-ar explica de ce s-a hotărât să dubleze lupta lui împotriva d-lui Augustin Lazăr (pentru care a primit deja descalificantul sprijin al ridicolului pesedist Codrin Ștefănescu) cu aceea contra d-nei Cristina Tarcea, președinta ÎCCJ.
Coroborate cu zicerile d-lui Toader privind așteptările pe care le are de la planul de management al celui pe care îl va declara câștigător în concursul pentru șefia DNA, toate aceste fapte arată că ministrul Justiției din România este angajat ferm în lupta împotriva justiției. Așa cum s-a mai dovedit o dată și în penibilul interviu dat aseară Antenei 3 de încă și mai penibilul ministru. Tristă realitate a anului 2018.