joi, martie 28, 2024

Când moartea vine din cer – O întâmplare de acum 2,6 milioane ani

Viața pe această planetă are un termen de expirare.

Și, de mai multe ori, acest termen fatidic a fost foarte aproape de realitate. În câteva articole publicate pe Contributors[1] am analizat detaliile celor mai cunoscute 5-6 extincții majore, așa cum au fost ele documentate de paleontologi și alți geologi.

Există însă și extincții cu amplitudine mai redusă, dar la fel de bine documentate ca și cele majore. Și ele ne oferă noi motive de a conștientiza fragilitatea vieții pe această bucată de piatră numită Pământ.

Una dintre aceste extincții a avut loc acum 2,6 milioane ani, marcând limita dintre Pliocen și  Pleistocen (limita P-P). Concret, sfârșitul Pliocenului a coincis cu o perioadă în care a avut loc un eveniment de extincție nerecunoscut până anul trecut[2], extincție care afectat megafauna marină (mamifere, păsări marine, broaște țestoase și rechini).  Pentru această perioadă, paleontologii au identificat rate de extincție de trei ori mai mari decât în restul Cenozoicului. 36% din viețuitoarele epocii Pliocene nu au reușit să supraviețuiască în Pleistocen.

Limita P-P s-a remarcat printr-o perioadă de intense și dinamice schimbări globale:

Clima, datorită ciclurilor Milanković, a început să se răcească semnificativ după maximele din Cretacic;

Nivelul mării a variat puternic, urmând ciclurile glaciație – interglaciație;

Câmpul geomagnetic a suferit o nouă inversiune (limita Gauss – Matuyama), declanșând, printre altele, extincția unor nano-fosile calcaroase;

Asteroidul Eltanin, căzut în Pacificul de Sud, a produs un mega-tsunami  considerabil și avut implicații potențiale în tranziția P-P;[3]

Pe alt plan, pe platourile înalte din Etiopia, „rudele” celebrei Lucy se pregăteau să emigreze din Africa (Homo erectus a emigrat acum ~2 milioane ani).

Pe fondul acestor evenimente, a mai avut loc și explozia unei supernove (sau a unor serii de până la zece supernove în ultimii ~8 milioane ani). Culminația evenimentelor cerești  s-a petrecut acum 2,6 milioane ani, coincizând cu extincții masive, inclusiv cea a megafaunei.

În 2002, Benitez et al. au arătat, pe baza măsurătorilor izotopului Fe-60 din sedimente oceanice, că unele supernove au explodat la o distanță relativ mică (~40 pc) față de suprafața terestră. Ei au sugerat că o astfel de explozie, acum ~2,0 milioane de ani ar fi avut loc suficient de aproape de Pământ, deteriorând serios stratul de ozon, astfel încât a provocat ori a influențat extincția de la limita P-P.[4]

Posibilele efecte terestre ale unui supernove din apropierea planetei noastre au fost mult timp un subiect interesant pentru cercetători. O încercare modernă majoră de abordare computațională a problemei a fost publicată de Gehrels et al. (2003). Ei au subliniat efectul deplețiunii stratului de ozon stratosferic și creșterea în consecință a radiației UVB la suprafața Pământului ca mecanism de schimbare (mutație) biologică[5].

Luna trecută, un grup de cercetători american și brazilieni au publicat o altă ipoteză, potrivit căreia moartea venită din cer, pe calea exploziilor de supernove, ar fi folosit o armă inedită: radiațiile de muoni.[6]

Muonii (sau miuonii, pentru că numele vine de la litera grecească miu ) sunt particule elementare cu o sarcină electrică egală cu a electronului, dar cu o masă de 207 ori mai mare.

Numeroase lucrări publicate în ultimii ani au indicat prezența izotopului Fe-60 în depozitele de roci de pe fundul oceanelor. Analizarea carotelor a furnizate dovezi solide despre momentul exploziilor și distanță la care s-au aflat supernovelor.

Deoarece Fe-60 este radioactiv, dacă ar fi fost format odată cu Pământul, ar fi trebuit să fie dezintegrat de mult timp până acum, timpul său de înjumătățire fiind de 2,6 milioane ani. Faptul că fierul radioactiv este încă prezent în sedimentele marine înseamnă că „a plouat peste noi” din cerul care ne înconjoară mult mai recent.

Există o dezbatere privind existența unei singure supernove în apropierea Terrei sau a unei întregi serii. Profesorul Melott [6] preferă  o combinație a celor două – o serie mare în care un element era neobișnuit de puternic și de aproape.

Indiferent dacă a existat o singură supernovă sau mai multe, energia exploziei, care a „plouat” straturi de Fe-60 depuse în toată lumea, a provocat și apariția „ploilor” de muoni. Fiind particule cu penetrare mai adâncă decât electronii, muonii au cauzat la suprafața Pământului cancere și mutații – mai ales în cazul animalelor mai mari, conform ipotezei propuse de [6].

Deși muonii penetrează toate corpurile biologice, în mod normal, ei nu produc deteriorarea țesuturilor. Aproape toți trec prin noi inofensiv, chiar dacă reprezintă aproximativ o cincime din doza noastră zilnică de radiații. Dar când are loc o „inundație” masiv[ de raze cosmice produse de explozia unei supernove, numărul muonilor care ne străbat trebuie multiplicat cu câteva sute.

În condițiile unui bombardament muonic, numărul lor devine așa de mare, iar energia lor așa de ridicată, încât principalele efecte biologice vor fi apariția mutațiilor și creșterea cazurilor de cancer.

Melott și colaboratorii săi [6] au estimat că rata cancerului ar crește cu aproximativ 50% pentru cineva/ceva de dimensiunea unui om – și cu cât ești mai mare, cu atâta este mai rău. Pentru un elefant sau o balenă, doza de radiații crește proporțional, iar șansele lor de supraviețuire scad.

Extincția P-P a fost concentrată în apele de coastă, unde trăiau organisme mai mari, și care au suferit doze mai intense de radiații muonice. Daunele provocate de muoni s-au extins sute de metri în „burta” oceanelor, dar au devenit mai puțin severe la adâncimi mai mari.

Una dintre extincțiile cele mai spectaculoase, care a avut loc acum 2,6 milioane de ani, a fost a megalodonului Carcharocles, cel mai mare rechin care a trăit vreodată pe Pământ, de dimensiunea unui autobuz școlar. Această specie a dispărut exact în acel moment. Deci, se poate specula că extincția sa ar putea avea ceva de-a face cu muonii. Practic, cu cât creatura era mai mare, cu atâta creștea și doza de radiație absorbită.

Concluzii

Explozia unei supernove (sau a mai multora) acum 2,6 milioane de ani a provocat extincția megafaunei marine de la limita Pliocen-Pleistocen din cauza unei posibile doze masive de radiații muonice.

Pentru că un necaz nu vine (aproape) niciodată singur, în aceeași perioadă de timp, planeta noastră a suferit o inversiune a polilor magnetici. Fenomenul respectiv a durat un număr de ani, timp în care viețuitoarele terestre au fost lipsite de scutul geomagnetic, un scut care filtrează și respinge majoritatea radiațiilor periculoase pentru celulele vii.

Apoi, tot acum 2,6 milioane ani, ciclurile astronomice identificate de Milanković, au forțat planeta să intre într-o nouă glaciație, astfel reducându-se semnificativ resursele de hrană, mai ales pentru zonele de coastă, acoperite rapid de ghețari. Este de asemenea posibil ca bombardamentul cu muoni să fi accelerat instaurarea unei noi epoci glaciare.

Se mai poate specula, deși dovezile tari lipsesc, că mutațiile induse de radiațiile de muoni ar fi putut să provoace/influențeze trecerea primilor Australopithecus afarensis, care au trăit în Pleistocen,  la hominizi (Homo abilis), apăruți aprox. 2,3 m. a. în urmă, în Pliocen.

Am scris la începutul articolului că viața pe această planetă are un termen de expirare. O completare absolut necesară, ca un memento mori, aparține marelui cronicar moldovean Miron Costin:

Că nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub cârma vremii.

Bibliografie

Researchers consider whether supernovae killed off large ocean animals at dawn of Pleistocene,  11 Dec., 2018, University of Kansas

Nearby Supernova Explosions Triggered End-Pliocene Marine Mass Extinction, Researchers Say, 13 Dec. 2018, Sci-News

NOTE___________________________


[1] Crânganu, C., 2018, A șasea extincție = Apocalipsa? Despre puterea magică a numerelor asupra imaginației și emoțiilor

Crânganu, C., 2016, Cine a omorât dinozaurii? Materia întunecată!… Când fizica întâlnește geologia

Crânganu, C., 2016, Cine a omorât dinozaurii? Petrolul, desigur!…(Updated 2)

Crânganu, C., 2015, A șasea extincție a vieții pe Terra?

[2] Pimiento, C. et al., 2017, The Pliocene marine megafauna extinction and its impact on functional diversity, Nature Ecology & Evolution, vol. 1, no. 8, pp. 1100-1106.

[3] Goff, J. et al., 2012, The Eltanin asteroid impact: possible South Pacific palaeomegatsunami footprint and potential implications for the Pliocene–Pleistocene transition, Journal of Quaternary Science, DOI: 10.1002/jqs.2571

[4] Benitez, N. et al., 2002, Evidence for Nearby SN Explosions, Physical Review Letters, 88, 081101.

[5] Gehrels, N. et al. 2003, Ozone Depletion from Nearby SNe, The Astrophysical Journal, v. 585, pp. 1169-1176.

[6] Melott, A. L. et al., 2018, Hypothesis: Muon Radiation Dose and Marine Megafaunal Extinction at the end-Pliocene Supernova, Astrobiology, Published Online: 27 Nov 2018, https://doi.org/10.1089/ast.2018.1902

Distribuie acest articol

66 COMENTARII

  1. ”acum 2,6 milioane ani … pe platourile înalte din Etiopia, rudele celebrei Lucy se pregăteau să emigreze din Africa și să genereze, după mai multe secole, pe urmașii lor de astăzi, Homo sapiens.” – prima migrație din Africa a fost a lui Homo Erectus, și a avut loc acum 1,9 milioane de ani. /…/

    • Am modificat puțin textul original pentru a-i face loc, printre „rudele” apropiate ale lui Lucy, lui Homo erectus, cel care a emigrat primul din Africa. Între cei doi, s-a mai găsit și Homo habilis pentru aproximativ 1 milion ani. Homo sapiens e „ruda” ultimă a lui Lucy.

      Mulțumiri pentru comentariu.

  2. Foarte fain. O observatie legata de forma: metaforele de tip „rudele…se pregateau” pot duce pentru cititorii mai putin cunoscatori in caracterul orb al evolutiei, la ideea de teleonomie.

  3. Poate mai sunt 5 ani pana la primul cataclism, sau 50 de ani sau 500 de ani. Civilizatia le va intampina cu totul si cu totul altfel. Responsabilitatea si optiunile sunt insa complet diferite.

    Ca biologie vom disparea cu siguranta, caci suntem prea adaptati la planeta. Dar inteligenta evoluata pe Terra, nu cred ca va disparea niciodata. Nu numai pentru ca multe specii pot genera inteligenta.Dar si pentru ca civilizatia noastra s-a apropiat iminent de singularitatea tehnologica.

  4. Multumesc pentru articol.

    Ma bucur ca mai sunt oameni sanatosi la cap. Care, printre altele, nu cred ca oamenii pot incalzi atat de mult si repede planeta in 200 de ani, cat poate o eruptie vulcanica de cateva zile.

    Pe tema asta, un blog foarte dragut: https://andymaypetrophysicist.com/

    M-ar interesa un articol (sau serie de articole) pe tema, societatea actuala chiar e singura iteratie care e atat de avansata tehnologic, sa zicem?

    Durata aproximata a sistemului solar, si, implicit, a Pamantului, e de 4.500 milioane ani.
    In timpul asta, Sistemul Solar s-a invartit cam de vreo 18 ori in jurul centrului galaxiei.

    In 6500 de ani am ajuns de la roata la motor cu combustie interna, la avion, la computer electronic.
    In 112 ani am ajuns de la motor cu combustie interna la la avion.
    In 153 de ani am ajuns de la motor cu combustie interna la computer electronic.

    Mi-e greu sa cred ca suntem singura civilizatie de pe Pamant.

    Alt blog dragut: https://www.centauri-dreams.org/2018/04/18/civilization-before-homo-sapiens/

    • Nu e deloc greu de crezut, dacă condițiile evoluției tehnologice au depins de întrunirea unor factori întâmplător sau de depășirea unor tendințe firești si comune. Nu toate civilizațiile umane s-au inscris pe parcursul care ducea de la roata la motor cu combustie si la computer. Doar una. Multe altele s-au blocat pe parcurs. Altele nici nu au făcut nici macar un pas. Civilizațiile amerindiene, oricat de surprinzatoare au fost, nu au cunoscut roata, arcul, utilizarea altei energii decât cea umană, metalurgia fierului. E vorba de o civilizatie izolata de restul lumii înainte ca aceste tehnologii sa se răspîndească. Evolutia ei independenta arata ca aceste evolutii tehnologice nu erau inevitabile. Exista insa si civilizatii care odata izolate au involuat tehnologic, care au tratat cunostintele mostenite ca pe un balast. Alte civilizatii au aratat reticenta fata de orice tendinta de inlocuire sau suplimentare a energiei umane, de care dispuneau în exces, cu alte tipuri de energie, cazul civilizației chineze si a celei indiene.

      • Vin cu o completare la cele de mai sus: Pe lângă disparitia civilizatiilor de mult apuse, ar mai o cauza a „involutiei speciei” si anume dispariția potentialilor oameni de geniu/inventatori/etc. in conflictele armate sau datorita diverselor epidemii in masa.

        • Mmm, ma iertati, nu prea. Zisa e ca azi sint in viata mai multi cercetatori decit au existat vreodata in istoria speciei asteia si pare a fi acoperita de realitate. Faptul ca nu le vedem neaparat azi descoperirile (mai degraba rezultatele practice ale respectivelor descoperiri) sau ca descoperirile lor n-ar fi neaparat fundamentale, lucruri oricum chestionabile, il putem pur si simplu pune pe seama faptului ca le sintem contemporani, recte ca nu avem, asa zicind, o perspectiva „istorica” a ce fac ei azi. Stim totusi ca asta e singura cale de a afla adevarul (rog metafizicienii sa se abtina daca cumva le e pe putinta) si de-aici necesitatea de a investi in cercetarea stiintifica fundamentala, necesitate pe care cumva o „resimt” toti cei normali la cap si eventual ale caror minti n-au fost corupte de cine stie ce religii si/sau dogme.

  5. cosmonautu nostru Gerst s-a intors adineauri din cer si tare ne-a certat. Cica sa ne cerem scuze nepotilor pt ca le lasam un pamint nasol, mizerie, klima nasoala, si balene umflate de plastic. Ce uita astronautu sa ne spuna e cite emisii de tot felu de gaze s-au produs ca sa ne priveasca el o juma de an din cer! Si ce a realizat el acolo sus?!

  6. rudele” celebrei Lucy se pregăteau să emigreze din Africa
    **********
    Cica Beatles a scris Lucy in the sky with diamonds despre aceasta Lucy. Altii spun ca au vrut sa zica ceva de LSD.

    • Se pare că este all the way around:

      Lucy a fost descoperită în 1974 de o echipă condusă de paleontologul și antropologul Donald Johanson de la The Cleveland Museum of Natural History. După prima zi de săpături, echipa a cântat toată noaptea la foc de tabără melodia LSD (Lucy in the Sky with Diamonds) a celor patru Beatles. Melodia apăruse pe albumul Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band din 1967, adică cu 7 ani înaintea descoperirii fosilei.

    • John Lennon a fost ateu. A fost assasinat din aceasta cauza de un creshtin fanatic. „Lucy in the sky with diamonds” se refera la alta Lucy o fetita iubita fiului lui Lennon. Lennon junior avea talent la desen si a desenat-o pe Lucy in cerul cu diamante. Impresionat tatal-Lennon a scris melodia dupa cum in acelashi album a dedicat melodii gradinitei la care se ducea Lennon-junior si strazilor din Liverpool. Evident creshtinii furioshi ca Lennon era ateu l-au acuzat ca LSD-ul a inspirat melodia. Nu cred ca Lennon a folosit vre-o data LSD ci doar droguri mai ushoare de care apoi s-a lasat ajutat de Yoko.

      • oricum, in afara de doua – trei melodii, beatlesii au fost zero barat..ca ei au fost ingropati in faima tine tot de evolutia imprevizibila capriciului rasei umane.

        • Wow, am citit de-a lungul timpului in articolele D-lui Profesor multe comentarii care de care mai pline de ineptii si fantezii, dar asta se califica in top 5 direct, fara sanse sa iasa prea devreme de acolo. Daca Beatles pot fi numiti „zero barat, cu exceptia a doua-trei melodii”, atunci nu stiu cum ar putea fi calificati alti artisti …

  7. Omenirea priveste in urma si descopera nenorociri, catastrofe, deturnari de la o evolutie ascendenta. Nu a fost si nu va fi decit un pas inainte si doi inapoi. Destinul nostru este sa luptam si fiecare pas inainte este cistigat greu cu eforturi de generatii de oameni. Uneori o descoperire, o inventie se pierde si trece timp sa se reinventeze. Europa a fost depopulata in ultima mie de ani de ciuma si alte boli de citeva ori. Razboiul a fost util progresului?
    Omul violent este necesar evolutiei? In scara valorilor umane, de ce creatorii de progres nu au un statut diferentiat? De ce politica consensului trebuie sa conduca si nu adevarul demonstrat si verificat? Lista intrebarilor poate continua pentru ca desi viata omului este o farima de timp in compatatia cu viata pamintului, omul are si alte preocupari nerentabile evolutiei. Si daca ratiunea nu va conduce omenirea nu ne asteapta o noua catastrofa? Si asta nu mai vine din cer ci o fabricam noi.

    • „Omenirea priveste in urma si descopera” viata, viata Pamintului. Nu exista alta, ca sa regretam o alta viata visata. Nenorociri, catastrofe si „deturnari de la o evolutie ascendenta” va aduce si viitorul.
      „Razboiul a fost util progresului?”
      Unii spun ca viata omenirii este un razboi continuu, cu mici oaze de pace. Ba, altii spun ca al doilea mondial a fost necesar: altfel, cel putin Europa, vorbea rusa comunista si germana.hitlerista Am vazut un film american unde jumatate din SUA, dinspre Pacific, era cucerita de japonezi, iar cea dinspre Atlantic, de catre Hitler. Si se putea intimpla daca japonezilor nu le cadea pata pe Pearl Harbour :P
      „Si daca ratiunea nu va conduce omenirea nu ne asteapta o noua catastrofa?” Ce catastrofa? a extinctiei prin incalzirea globala?
      Dar extinctiile de pina acum au fost provocate de oameni, de lipsa ratiunii? cea de acum 2,6 milioane de ani, de exemplu.
      Sa fim mai putin catastrofisti si sa ne bucuram de clipa care ni s-a dat, caci asta e viata omului in raport cu viata Pamintului.

      • WWI si WWII a adus mari progrese in medicina, propaganda, industrie.

        In acelasi Pearl Harbor erau multi japonezi, in USA erau multi nemti. Nu ti-ai pus niciodata intrebarea de ce au atacat japonezii ditamai flota mare? Si de ce toata flota era acolo? Mie imi suna ca americanii erau pregatiti de atac, si a fost o incercare sa le strice planurile. Si daca ne uitam la ce nave aveau acolo, nu erau deloc de aparare. Sa nu crezi ca tin parte japonezilor, deloc.

        • @ ion,
          stai blind. Eu ii raspundeam punctual lui @ kairos (si oarecum glumet).
          Nu fac scenarii despre ce ar fi putut sa fie. Nu ma preocupa cum iti „suna” tie scenariile fanteziste.

          • Victor L:
            „altfel, cel putin Europa, vorbea rusa comunista si germana.hitlerista”

            Și tot Victor L, câteva minute mai târziu:
            „Nu fac scenarii despre ce ar fi putut sa fie.”

            No comment!

            • Ar fi fost bine sa nu comentezi.
              Comentariile mele se adrresau la doi comentaroti, la opiniile lor
              Si era vorba despre ce spun „unii” si ce spun „altii”.

            • de fapt, victorL e suparat pe motiv de iliescu..pai cine o sa ne mai vorbeasca noua ruseste in limba romana?

    • Asta numai dacă nu cumva optiunea cea mai rațională nu e chiar respingerea progresului. Daca nu cumva iraționalitatea violenței si agresivității este chiar factorul care a permis, în cadrul unui concurs de împrejurări improbabil, evitarea acestei capcane.

    • Am zimbit la ” Chiar credeți, sincer, că știți **ceva** despre lumea aceasta?”
      Caci se poate raspunde „Chiar crezi ca stii ca nu sti nimic?”

        • @ doru,
          da, se poate scrie cind iti spun ca nu sti despre ce vorbesti :P
          Dar esti genial.
          „doru spune:
          25/12/2018 la 11:04

          oricum, in afara de doua – trei melodii, beatlesii au fost zero barat..ca ei au fost ingropati in faima tine tot de evolutia imprevizibila capriciului rasei umane.”

  8. “Chiar crezi ca stii ca nu sti nimic?” este un caz particular al „Chiar credeți, sincer, că știți **ceva** despre lumea aceasta?” și nimic mai mult.
    Întreaga **știință** acumulată de către oameni seamănă foarte mult cu bolovanul lui Sisyph și, ca și bolovanul lui Sisyph, poate deveni irelevantă din cauza unor evenimente complet în afara controlului sau înțelegerii de către om. Până la urmă Sisyph a fost pedepsit pentru hubris, nu?.

    • În plin război mondial (1942), Albert Camus a publicat Mitul lui Sisif, care se termină astfel:

      Îl las pe Sisif la poalele muntelui. Ne întoarcem întot­deauna la povara noastră. Dar Sisif ne învață fidelitatea su­perioară care îi neagă pe zei si înalță stâncile. Și el socotește că totul e bine. Acest univers, rămas fără de stăpân, nu-i pare nici steril, nici neînsemnat. Fiecare grăunte al acestui munte plin de întuneric alcătuiește o lume. Lupta însăși contra înălțimilor e de-ajuns spre a umple un suflet omenesc. Tre­buie să ni-l închipuim pe Sisif fericit.[s.m.]

    • Daca Sisif (dece Sisyph ?) a fost pedepsit pentru hybris (dece hubris? banuiesc o scapare), noi am fi inca in pesteri.
      Eu inteleg ca tocmai asta ne spune mitul lui Sisif: numai cine incearca, reuseste.
      Putini au ajuns pe Chomolungma, dar fara sa fi incercat, nu ajungea nimeni.
      Nu e usor, e munca de Sisif :P

      • Iar daca nu eram deloc, nu aveam cum sa devenim. Logic, nu? Tot in pesteri traim, chiar daca gatim la microunde, iar treaba asta cu realizarile colective ale speciei, etc mie nu-mi miroase bine deloc.

        • @ Harald,
          da.
          (Stii, eu sint mai vechi, domnule, si am facut rusa la viata mea; din care nu mai stiu decit o injuratura auzita intr-un film despre doborirea avionului coreean prin `89 :P )

          • Domnul Crânganu impreuna cu domnul Camus vorbesc despre cu totul altceva atunci cind se refera la fericirea lui Sisif…aici nu este vorba nici despre curaj nici despre performanta nici despre ambitie nici despre resemnare.

  9. Intrebare: Daca ploua maine cu miuoni, noi (oamenii) avem ceva care monitorizeaza aceste ploi? Avem un plan ce sa facem daca incepe ploaia? Sau daca se schimba iar polii magnetici? Monitorizam? Stim ce ce sa facem?

    • Răspuns: Nu (prea) avem planuri dacă începe o nouă ploaie cu mioni sau dacă se inversează polii magnetici. În termeni de asigurări aeriene, acestea sunt „acts of God” și nimeni nu-i vinovat și nicio companie aeriană nu va deconta zborul pierdut.

      Un exemplu, pe o scară mai mică, este super vulcanul de sub parcul național Yellowstone. Colegii mei geofizicieni de la University of Utah, Utah Geological Survey sau cei de la U.S. Geological Survey monitorizează continuu activatea căldării magmatice de sub Yellowstone: variații ale câmpurilor gravimetrice și geotermice, variații seismice, variații ale deformării crustei, variații ale evenimentelor hidrotermale (gheizere, fumarole, vulcani noroioși) ș.a. Și dacă super erupția va fi iminentă, ce se va putea face? Ultima dată, erupția super vulcanului Yellowstone a acoperit cu lavă și cenușă două treimi din teritoriul USA (am găsit personal resturi vulcanice în Kansas, la nord de Oklahoma). Nu se vor putea evacua zecile (sutele?) de milioane de oameni din cele două treimi ale teritoriului american potențial aflate „sub vremurile geologice”.

      De aceea, am introdus în concluzii constatarea pesimistă a cronicarului moldovean. Noi, oamenii, ne putem „da mari”, că suntem constructorii Turnului Babel, că modificăm clima, curenții oceanici, temperaturile planetare etc., etc. Dar, la o privire mai atentă, Ecleziastul a caracterizat bine hybrisul uman: Totul este deșertăciune și vânare de vânt…

      • Dacă cineva este interesat cum se pot preveni inversiunile polilor magnetici, atunci filmul „The Core” (2003) a găsit „soluția”: un echipaj american, condus de o femeie, reușește să foreze până la limita manta-nucleu. Ajunși acolo, americanii lansează niște rachete nucleare asupra nucleului, obligându-l astfel să revină la sensul original de rotație.

        Am văzut multe tâmpenii la viața mea, dar parcă „The Core” a bătut toate recordurile. De obicei, sunt destul de selectiv cu filmele pe care le văd, dar ăsta mi-a fost „băgat pe gât” de studenții cursului meu de geofizică: personajul principal este, ca și mine, un profesor de geofizică la un colegiu din California și, nitam-nisam, îi vine ideea bombardării nucleare a nucleului planetei, idee pe care președintele american din film o aprobă entuziast pentru ca America să salveze întreaga omenire!!!

        Desigur că a trebuit să sacrific orele unui curs pentru a le demonstra că geofizica reală nu are nimic de-a face cu „geofizica” de la Hollywood (Mai sunt și alte exemple de trivializare a geofizicii de către Hollywood).

        • Dar stiti, dle profesor, ca am avut si noi un presedinte care voia sa trimitem o racheta pe Soare. Noaptea, ca sa nu se topeasca :P

        • Filmul e mai mult ca sa atraga atentia ca exista asa posibilitate, 90% nici nu stiu ca ar putea sa existe asa ceva. In film ei monitorizau campul si s-au prins din timp de schimbari, am putea noi sa ne prindem la fel de rapid? Daca ne prindem azi ca se intampla si avem o saptamana, care ar fi propunerea dumneavoastra? Ce am putea sa facem?

          Ati spus ca in perioada de cativa ani cand se inverseaza polii nu exista camp magnetic? Deloc nu exista sau poate exista sporadic? Polii se inverseaza sau isi gasesc o alta axa arbitrar? Si cum supravietuiesc organismele fara camp magnetic? Ce se intampla cu clima, atmosfera?

          • Nenorocirea este că, în prezent, cunoaștem foarte puțin despre cauzele și caracteristicile inversiunilor magnetice. Știm doar, prin măsurători ale remanenței magnetice din roci (paleomagnetism) că inversiunile polilor au apărut și vor mai apărea. Intervalele la care s-au produs în trecut sunt extrem de neregulate, astfel încât nu există o relație de recurență, adică sunt total aleatorii. Iarăși, nu știm cât durează tranziția de la poziția normală la cea inversă: zile, ani, secole? Cert este că, pe perioada tranziției, Pământul rămâne fără scutul său geomagnetic (sau cu o reminiscență de scut). Particulele și radiațiile cosmice au acces neîngrădit către suprafața Pământului și daunele pe care le pot produce sunt masive, variate și cu consecințe pe care nu le cunoaștem în prezent. Se fac doar presupuneri, cum am făcu și eu în articol, că extincțiile au fost probabil accelerate și de atacul intensificat al radiațiilor UV, gamma, X, al particulelor de tip muoni etc.

            Deosebirea esențială dintre extincțiile anterioare și cea care ar apărea în cazul unei inversări a polilor magnetici în prezent, este faptul că rasa umană este singura care știe ce va urma unui eveniment magnetic – dinozaurii, balenele, rechinii ș.a.m.d. – au dispărut pur și simplu, fără să se revolte, să facă reuniuni la Paris, Katowice și în alte locuri, așa cum au făcut și fac oamenii. Știu, e greu de acceptat pentru unii, că nu câmpul geomagnetic este sub omul, ci omul depinde de existența și NE-inversarea acestui câmp geomagnetic. Chiar dacă vor exista semne premonitorii ale unei inversări de poli magnetici, actuala omenire nu va putea face mare lucru: doar panică, haos și auto-distrugere.

            • Citisem despre proiectul LIGO demult. Citisem si despre clasificarea acestuia la categoria foarte riscant, investitie mare, risc imens de nereusita. Eu insumi (asemeni multor altora) eram sigur ca undele gravitationale nu vor putea fi detectate in secolul acesta. Era imposibil din punct de vedere tehnologic.

              Intuitia mea despre tehnologia accesibila in prezent a fost corecta doar o scurta perioada a vietii mele. Pentru ca iata, n-am avut dreptate. Si m-am bucurat nespus ca m-am inselat. Si m-am gandit cu recunostinta la oamenii curajosi, cei care nu renunta la vise. Datorita lor, alti oameni pot visa si mai departe, mult mai frumos, mai adanc, mai precis, mai structurat, mai civilizat. Libertatea este tot mai diversificata.

              Daca ar fi numai LIGO, dar au mai fost mai multe surprize stiintifice si tehnologice in acest inceput de mileniu. Tehnologic si stiintific, nici o alta perioada din trecutul nostru nu seamana cu prezentul spectaculos. Din punctul meu de vedere, avem nenumarate motive sa fim optimisti si curajosi. In fiecare saptamana, luna, an, dupa fiecare vis implinit, suntem tot mai liberi si mai indreptatiti sa visam si mai mult, si mai departe.

            • ar fi bine de colonizat marte, luna, etc. pentru backup. Eventual avut adaposturi si pe pamant, nu se vor salva toti dar deja e mai bine. In loc sa ne uitam la fotbal si pe facebook unul la altul.

            • Desigur ca pentru back-up, dacă esti în pericol de a a ramane temporar fără scut geomagnetic, soluția logică este sa te refugiezi in locuri lipsite cu totul, pe veci, de asa ceva. E firesc sa iti cauti refugiu în locuri de iad, lipsite de atmosfera si de orice protecție. Locuri fața de care pământul va rămâne un paradis chiar dacă l-am polua cu toate toxinele pe ca le-am putea produce, l-am bombarda cu tot arsenalul nuclear disponibil si concomitent ar fi lovit si de o ploaie de asteroizi gigantici. E drept ca am mai auzit astea, chiar si la un geniu recent decedat. Bineinteles, dacă am reuși sa scăpăm pământul de atmosfera, dezmembrandu-l totodată în 3-4 bucăți, ar putea deveni si aceste solutii de salvare interesante.

        • Într-adevăr, nu e prima ficțiune Hollywood care nu respectă realitatea fizică. Este evident că detonatia nucleară intr-un mediu dens și izotrop se propagă în toate direcțiile cu aceeași intensitate și, ținând cont de conservarea impulsului, efectul ei ar fi fost nul. Mai utilă ar fi fost o astfel de soluție la suprafața planetei, la latitudine 0 și orientată tangențial la sferă, a.i. să i se modifice sensul de rotație. Astfel, relativ la nucleul Terrei, Mantaua și Scoarța s-ar fi rotit în aceeași direcție ca și înainte. Doar ca soarele ar fi răsărit la vest iar Japonia ar fi devenit „țara lui Soare-Apune”. ;-)
          Jules Verne a scrus chiar un roman cu o propunere asemănătoare, în care americanii voiau, cz ajutorul unui supertun, să modifice axa pământului, pentru a putea folosi „terenul” de sub stratul gris de gheață al Arcticii.

          • Inspirația pentru „The Core” se pare că a fost romanul lui Jules Verne din 1864, Voyage au centre de la Terre (Călătorie către centrul Pământului). Bine, la 1864 se puteau specula cu folos puținele date geologice cunoscute atunci. Dar să vii tu, producător de la Hollywood, în 2003, cu gogoșile din „The Core”, e o insultă la adresa inteligenței și stadiului geologiei moderne.

            Partea mai tristă este însă faptul că puțini studenți americani mai iau cursuri de geologie și geofizică, așa că balivernele hollywoodiene atrag mulțimile credule.

            Partea mai bună este că anul următor, 2004, când un post de televiziune a prezentat două duminici la rând un fonfleu numit „10,5”, studenții mei n-au mai fost păcăliți: Ei știau de la cursul de geofizică scara magnitudinii Richter. Și mai știau că falia San Andreas nu ar putea produce un cutremur cu magnitudinea 10,5, pentru că, la acea magnitudine, reologia ar declanșa o pulverizare masivă a rocilor planetei. Scenariul lui „10,5” presupunea că doar California s-ar fi rupt dramatic în două, cu partea vestică migrând tectonic către NW, pentru a se uni în cele din urmă cu Alaska.

            Tot în 2004, „The Day After Tomorow” a fost imediat demascat ca fiind o șarlatanie de studenții mei de la „Climate Change”. Ei au reacționat prompt când i-am întrebat despre narațiunea filmului: nicio răcire globală nu poate transforma New York-ul în Antarctica de pe o zi pe alta.

            • Sigur că gusturile nu se discută, dar în opinia mea în fruntea clasamentului imbecilităților pe ecran poziția #1 e ocuptă de „Armageddon” din 1998. Ăla cu sondorii care-s învățați în câteva zile să piloteze naveta spațială și trimiși apoi să facă franjuri un asteroid cu naveta care n-are cum să ajungă acolo. Nu neg că „the Core” are și el poziția sa garantată în top 10 alături de „Interstellar”, „Gravity” și „Salyut-7” (să nu zică cineva că ignorăm marea cinematografie rusă) , „The day afer tomorrow”, sau „Waterworld”…

              Crăciun Fericit și La Multți Ani tuturor!

      • Ar trebui cel putin monitorizat miuonii, am avea informatii interesante de analizat. Probabil se pot face niste scuturi dupa care sa te ascunzi. E important sa stii si cum, unde sa fugi sa te ascunzi, daca un dinosaur o facea mai greu, oamenii ar putea sa o faca mai rapid.

  10. OFF TOPIC

    Ce înseamnă zece ani de fracturare hidraulică?

    2008

    (producția de petrol în milioane barili/zi)

    1. Rusia 9,4
    2. Arabia Saudită 9,3
    3. SUA 5,0

    August 2018

    1. SUA 11,3 (mai mult decât dublul producției din 2008)
    2. Rusia 11,2
    3. Arabia Saudită 10,5

    10 ani de revoluție a argilelor, declanșată și întreținută de fracturarea hidraulică, au transformat Statele Unite în cel mai mare producător de țiței din lume.

    Cu doar șapte ani în urmă, în mai 2011, când prețul benzinei ajunsese la $4/galon, fostul președinte Obama, a declarat „ “We can’t just drill our way out of the problem”. Avansurile tehnologice în forajul orizontal dirijat și fracturarea hidraulică au dovedit că Obama a greșit.

    Pe 30 noiembrie 2018, SUA au devenit, pentru prima dată în ujltimii 75 ani, un exportator net de hidrocarburi. Prețurile la pompă sunt mult sub $4/gal, iar piața este saturată cu petrol.

    Similar, producția de gaze naturale americane va atinge o medie 2,36 miliarde metri cubi pe zi în 2018, în creștere cu 241 milioane metri cubi/zi față de 2017. Atât nivelul, cât și creșterea volumului producției de gaze naturale în 2018 vor crea noi recorduri. EIA se așteaptă ca producția de gaze naturale să continue să crească în 2019 până la o medie de 2,55 miliarde metri cubi/zi.

    O țară considerată a fi pe drumul de a deveni cel mai mare importator de gaze naturale este acum pe cale să devină unul dintre principalii exportatori de gaze naturale și, într-adevăr, SUA este cel mai mare producător de gaze naturale din lume.

    În același timp, SUA sunt prima națiune majoră care a redus substanțial emisiile de CO2.

    Pentru perioada 2005 – 2017, emisiile de CO2 (în milioane tone metrice) au fost reduse cu:

    1. SUA – 617
    2. UK – 162
    3. Ucraina – 138
    4. Italia – 104
    5. Franța – 51
    6. Germania – 42,7

    P.S. Când Cel a cărui naștere o vom sărbători mâine a judecat cazul femeii adultere, El a întrebat (Ioan 8:10, 11):

    Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul?
    Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuiești.

    Dacă în locul femeii adultere, aș pune fracturarea hidraulică, cea mult hulită și afurisită pe când am început să public articolele mele pe această platformă (2014), fie-mi îngăduit, cu toată smerenia, să întreb:

    Fracturare hidraulică, unde sunt cei care te osândeau cu furie acum câțiva ani?

    Crăciunul înseamnă și iertarea greșiților noștri, dacă se pocăiesc sincer și promit să nu mai păcătuiască.

    Obama Was Wrong on Oil. We Did „Drill Our Way Out of the Problem.”

    https://www.eia.gov/todayinenergy/detail.php?id=37416

    https://www.bp.com/en/global/corporate/energy-economics/statistical-review-of-world-energy.html

  11. OFF TOPIC

    Rezervele de petrol și gaze ale Statelor Unite s-au dublat o dată cu noi descoperiri masive în Bazinul Permian

    Securitatea energetică a Americii a devenit mult mai sigură. Pe 28 noiembrie, United State Geological Survey (USGS) a publicat o evaluare a resurselor neconvenționale din prolificul Bazin Permian, care acoperă vestul Texasului și sud-estul statului New Mexico.

    Situate în argila Wolfcamp, care stă peste formațiunea Bone Spring, rezervele nedovedite, dar recuperabile din punct de vedere tehnic, sunt oficial cele mai mari de pe planetă. Dar, curios, această știre nu face valuri în mass-media.

    Deja circa o treime din petrolul extras în Statele Unite provine din Bazinul Permian, făcându-l cea mai mare regiune producătoare de țiței de argilă din țară. În timp ce s-au efectuat numeroase studii privind șase sub-bazine ale Permianului și numeroasele lor formațiuni suprapuse, acest studiu reprezintă prima evaluare a resurselor continue în argila Wolfcamp și formațiunea Bone Spring din Bazinul Delaware.

    Iar constatările sunt cu adevărat incredibile.

    USGS estimează că peste 46 de miliarde de barili de petrol, aproape 8,000 miliarde de metri cubi de gaz și 20 de miliarde de barili de lichide de gaze naturale sunt depozitați în aceste formațiuni argiloase cu permeabilitate redusă. Pentru a înțelege mai bine cât de uluitoare sunt aceste cifre, gândiți-vă la acest lucru: la sfârșitul anului 2017 rezervele totale de petrol dovedite pentru toate S.U.A. au depășit 40 de miliarde de barili. Pentru gazele naturale, cifrele s-au ridicat la aproximativ 13.167 miliarde de metri cubi. Noua revizuire crescătoare a resurselor din Bazinul Permian reprezintă o creștere cu peste 100% și, respectiv, cu 65% a rezervelor de petrol și gaze din S.U.A., dacă acestea pot fi extrase economic.

    Revoluția triumfătoare a argilelor americane va continua cât timp lumea va avea nevoie de hidrocarburi lichide și gazoase.

    În prezent, principala problemă cu care se confruntă industria hidrocarburilor americane nu este tehnologia sau rezervele, ci lipsa infrastructurii (gazoducte și oleoducte) pentru transportarea produsele extrase la rafinării și consumatori.

    Producătorii de petrol de argilă din Permian, de exemplu, extrag aproximativ 300.000 de barili pe zi, dar nu pot să-i transporte. Situația capacității de transport este atât de gravă încât, pentru o perioadă scurtă, în noiembrie, prețurile la gazele naturale din hub-ul Permian Waha au devenit negative, forțând comercianții de gaze să plătească clienților să le ia gratis produsul. Rezolvarea problemei este așteptată să apară până în 2020, când urmează a fi finalizate o serie de conducte masive și proiecte feroviare. Energy Trading Partners, Phillips 66 și Andeavor se numără printre companiile care investesc miliarde dolari în infrastructura Bazinului Permian.

    Detalii,

    Assessment of undiscovered continuous oil and gas resources in the Wolfcamp Shale and Bone Spring Formation of the Delaware Basin, Permian Basin Province, New Mexico and Texas, 2018

    America’s Oil And Gas Reserves Double With Massive New Permian Discovery

    • Daca ne uitam pe harta lumii, o sa observam ca exploatarea merge bine si in folosul populatiei daca exploatarea subsolului este privata. In sensul ca daca detin terenul pot exploata comercial si ce este sub el. In romania si multe tari europene terenul proprietate privata este doar suprafata, subteranul apartine statului.

      Cum credeti e o problema majora pentru romania si eventual europa acest fapt? Ca subteranul apartine statului si un privat nu poate sa exploateze comercial subteranul?

      Multi zic ca anume acest aspect e foarte important, daca ne uitam atent observam ca statul nu e un administrator bun.

      • Din păcate, nu există o soluție la problema pe care corect ați identificat-o. Și din punctul de vedere al drepturilor minerale (bogățiile subsolului), Statele Unite reprezintă un caz separat, care nu poate fi replicat în alte țări fără modificările constituțiilor.

        În afara SUA, drepturile minerale ale subsolului aparțin statelor, nu cetățenilor particulari, proprietari ai suprafețelor aflate deasupra subsolului respectiv. Statul sau o altă entitate economică, care primește drepturi/concesiune de prospecțiune, explorare și exploatare a resurselor minerale, nu poate fi oprit/împiedecat în exercitarea drepturilor sale minerale. Proprietarii de teren pe care statul își va exercita suveranitatea sa va fi recompensat pentru a permite accesul temporar al echipelor de prospecțiuni și explorare, iar în cazul exploatării, și al echipamentelor de foraj. Pentru a stimula și mai mult interesul și a colaborarea proprietarilor terenurilor de suprafață, statul poate considera acordarea unei redevențe negociabile la termene fixe.

        • E foarte posibil ca inovațiile tehnice să lase în urmă prevederile legale. În condițiile când forajul orizontal nu exista nici în vise la vremea când The founding fathers concepeau Constituția SUA, ce relevanță ar putea avea poziția exactă a unui bazin petrolifer? El s-ar putea întinde sub o localitate, de exemplu, iar conturul și volumul său, destul de dificil de definit cu exactitate, să treacă pe sub zeci sau chiar sute de proprietăți. Exploatarea lui însă va fi posibilă doar de pe anumite terenuri extravilane, care să aparțină unor alți proprietari și sub care să nu se afle nimic „valoros”.
          E atunci necesar acceptul tuturor proprietarilor terenurilor pentru exploatarea zăcămintelor?
          Este necesar acceptul proprietarilor terenurilor pe sub care trece forajul?
          Dacă poziția uneia dintre sonde dezavantajează locuința unui vecin terț, scăzând valoarea proprietății sale, se poate acesta opune poziționării sondei?
          În condițiile prioretizării proprietății private, poate fi „obligat”, de exemplu prin vot democratic, un proprietar să exploateze partea sa de zăcământ, chiar dacă el nu dorește asta?
          Este, în acest caz, „greutatea” deciziei fiecăruia direct proporțională cu cantitatea de „minerale” aflată sub proprietate și invers proporțională cu dificultatea în exploatare a acesteia?
          „Drepturile minerale” se referă și la zăcăminte prin excelență organice, cum ar fi cele de petrol sau cărbune?

          Crăciun fericit și un an nou cu bine tuturor!

          • Sunt întrebări la care numai un avocat specializat pe „mineral rights”, incluzând petrolul, cărbunii, gazele, metalele, nemetalele etc., vă poate răspunde cu competență.

            Personal, cunosc cazuri din zona Dallas Nord – Denton și din Pennsylvania, când oamenii au cumpărat doar suprafața terenului și nu au mai plătit pentru „mineral rights” plecând de la premisa (greșită, după cum s-a dovedit) că „sub casa mea nu mai este nimic de exploatat”. Drepturile minerale au fost cumpărate de o companie, care a cerut acces la exploatarea bogățiilor minerale de sub casă (un fel de cuiul lui Pepelea). Nu este greu de imaginat că acei proprietari, zgârciți inițial, s-au umplut de invidie văzând norocul care a dat peste vecinii lor, proprietari și ai drepturilor minerale. De asemenea, s-a constatat că mulți fracktiviști sunt de fapt proprietarii de terenuri fără drepturi minerale, rămași cu buzele umflate pentru că nu au fost mai prevăzători când și-au cumpărat proprietățile.

            Mai trebuie specificat faptul că, în SUA, pe lângă proprietățile private, cu sau fără mineral rights (după punga fiecăruia), există mari suprafețe ale căror proprietar, inclusiv al drepturilor minerale, este statul federal (în vestul SUA, parcuri naționale, ape teritoriale, poligoane de toate tipurile, arsenaluri de armament și muniții etc.). O situație similară cu cea din restul țărilor lumii. Exploatarea lucrativă a terenurilor federale de către companii private este strict reglementată de Congres și Președinte. Și regula este că nu se acordă licențe de explorare/exploatare dacă nu este în interes național. Și chiar și atunci, statele, pe teritoriul cărora se află acele terenuri federale, opun o rezistență înverșunată dacă cetățenii locali consideră intervenția statului drept un abuz.

            Lăsând la o parte unele incursiuni timide în explorarea hidrocarburilor pe terenuri federale, cel mai tare exemplu de rezistență acerbă a unui stat la dorința guvernului federal este Nevada, care se opune de mulți ani construirii unui depozit de deșeuri radioactive din termocentralele nucleare pe un teren federal din Munții Yucca, teren învecinat cu poligonul nuclear federal Nevada Test Site din comitatul Nye, la circa 130 km nord-vest de Las Vegas.

            • Eu cred ca aspectul acesta de proprietate si judiric este foarte important, in capul oamenilor e confuzie si necunoastere totala a ce de fapt este proprietate privata in romania. Ati putea scrie un articol(e) pe aceasta tema, ca sa fie clar la toata lumea, ce avem noi in romania, europa, cum functioneaza in sua, care ar fi problemele, avantajele, dezavantajele, si ce modele am putea aplica pentru a exploata corect ce avem, eventual o comparatie cu norvegia, canada, rusia, tarile arabe, din aceasta perspectiva. Care ar fi modelul ideal pentru o tara?

              Nu e clar deloc pentru un proprietar de teren de ce ar trebui el sa lase pe cineva sa-i scoata gazul de acolo. Nu ne e clar noua, ce profit are statul, unde se duc acesti bani, ce profit avem noi ca cetateni? Nu e clar ce se intampla dupa exploatare, cine rezolva posibile probleme dupa exploatare?

              Ati facut o treaba buna explicand cum se extrage, care sunt avantajele (pe exemplu SUA), ce e cu incalzirea globala, dar nu e clar modelul economic si juridic aplicat la romania, europa.

              Apropos, in Belgia exista taxa pe fantana, nu poti asa pur si simplu sa-ti faci o fantana sa extragi apa din subsol, e considerat ca exploatezi subsolul. Banuiesc ca in romania nu e chiar asa de avansat, dar daca nu se poate scoate petrol, banuiesc ca nu pot nici apa.

            • Am comentat mai sus că abordarea și explicarea pe înțelesul tuturor a aspectelor juridice-economice legate de drepturile minerale trebuie făcute de specialiști locali (avocați, în principal). Fiind plecat din țară de 25 ani, nu mai sunt la curent cu legislația curentă din România. Știu, de exemplu, că noua lege a petrolului (înlocuind-o pe cea din 2004) va cuprinde și articole despre redevențe. Dacă acele redevențe le va încasa doar statul, fără să existe o mini-distribuție și către proprietarii pe ale căror terenuri se efectuează explorări/exploatări de hidrocarburi, nu știe nimeni deocamdată. Este datoria legiuitorilor să considere modalități concrete de a co-interesa pe acei proprietari astfel încât „durerea” cuiului lui Pepelea (dreptul exclusiv al statului asupra subsolului) să fie îndulcită și suportabilă.

            • Mulțumesc pentru clarificări! Nu bănuisem că terenurile pot fi cumpărate opțional și cu sau fără acele drepturi minerale. Informația răspunde unor întrebări, dar ar iniția altele. Cum nu am interes a cumpăra proprietăți în SUA și v-ați declinat competența în domeniu este inutil să lungesc tema.

              O remarcă totuși. Scrieți :
              De asemenea, s-a constatat că mulți fracktiviști sunt de fapt proprietarii de terenuri fără drepturi minerale, rămași cu buzele umflate pentru că nu au fost mai prevăzători când și-au cumpărat proprietățile.
              Aluzia este evidentă, banul fiind, se pare, măsura tuturor lucrurilor. La fel însă se poate admite că „fracktivistii” invidioși se comportă astfel și din motivul ca vecinii prevăzători permit extracția de pe terenul deținut și a bogățiilor ce se întind în afara acestuia, zăcăminte pentru care niciun proprietar n-a achitat acele mineral rights. Doar n-or fi aceștia din urmă mai fair decât ceilalți, nu credeți?!

            • Trebuie să vă dezamăgesc puțin în legătură cu comportamentul fracktiviștilor: Dacă un proprietar cu drepturi minerale nu dorește să le exploateze – Keep It In The Ground (KIITG) movement – nicio o companie nu are voie să-și prelungească forajul ilegal sub proprietatea respectivă și să „sugă” hidrocarburile de acolo. Similar, dacă un proprietar de suprafață nu posedă drepturi minerale, o companie de exploatare nu va putea extrage hidrocarburile de sub acea proprietate fără a cumpăra mai întâi drepturile minerale de la deținătorul lor legal. Adică, pe scurt, companiile de exploatare au și trebuie să ofere oricui interesat harta completă cu distribuția forajelor orizontale superimpusă pe harta proprietarilor de drepturi minerale. Dacă este ceva care se respectă maximum de la înființarea SUA până în prezent, este respectul proprietății private.

              În concluzie, rămân la ideea că o bună parte din fracktiviști s-a recrutat dintre proprietarii de terenuri, frustrați că, la vremea potrivită, nu au cumpărat și drepturile minerale ale terenului respectiv, spre deosebire de vecinii lor, care au procedat diferit. Pentru că valorificarea drepturilor minerale ale unui proprietar nu poate fi îngrădită de vecinii frustrați, o tactică uzuală folosită de fracktiviștii regrupați în mișcarea Keep It In The Ground apelează la sentimentele pro-climatice ale proprietarilor de drepturi minerale. De exemplu, prima lozincă de pe pagina Greenpeace este:

              Keep It in the Ground

              It’s time to keep fossil fuels where they belong: in the ground

              To avoid the worst impacts of climate change, we need to keep the world’s remaining fossil fuels in the ground. That means moving away from coal, oil, and natural gas, and towards a renewable energy future.

            • Nu e nici o dezamăgire, dle Profesor. Nu m-aș fi așteptat în niciun caz la astfel de trucuri, care să lezeze proprietatea privată.
              Dar dumneavoastră confirmați că doar harta forajelor de exploatare trebuie făcută cunoscută, nu și cea a bazinelor petrolifere. Îmi închipui că ar fi doar o coincidenta ca mărimea acestora să corespundă exact terenului cumpărat la suprafață și că e foarte posibil ca „pungile” de petrol să comunice intre ele chiar la distanțe de kilometri. Iar conform principiului lui Pascal pentru vasele comunicante prin extragerea lichidului dintr-un singur vas, se pot „suge” fluide și din celelalte, chiar în absența unui foraj direct. Pur și simplu se extrage petrol până seacă toate zăcămintele cu care primul comunică. Întreruperea forajului pe motiv că „porția” proprietarului de teren ar fi fost epuizată, iar restul s-ar supune acelui KIITG îmi pare foarte neverosimila, mai ales când mărimea zăcămintelor este furnizată estimativ.

            • În cazul resurselor neconvenționale (gaze și țiței de argilă), folosirea noțiunii de „pungi” de petrol, care ar comunica pe principiul vaselor comunicante, este inadecvată și irelevantă – vedeți figurile și textul articolului Când o felie de tiramisù este mai bună decât o gogoașă cu dulceață. Statele Unite, Arabia Saudită și războiul petrolului.

              Exploatarea gazelor și argilelor de argilă este posibilă doar pe lungimea forajului orizontal fracturat și strict limitat pe verticală de grosimea stratului argilos.

              Lungimea acelor foraje corespunde strict cu harta drepturilor minerale. Din această cauză, nu s-a auzit și nu se va auzi de exploatări frauduloase, prin „sifonarea” ilegală a hidrocarburilor din proprietățile adiacente licenței de exploatare. Dacă s-ar fi întâmplat măcar un singur caz de furt prin „sifonare”, fiți sigur că ar fi bubuit blogosfera fracktivistă și judecătoriile ar fi fost inundate cu procese de malpractice, repunere în drepturi, compensări materiale etc., etc.

              Repet, în SUA, respectul proprietății private este de o importanță egală cu „Life, Liberty and the pursuit of Happiness”, plecând e la realitatea că ultimele trei concepte n-ar fi posibile fără primul. „Să nu furi”, a opta poruncă a Decalogului, este lege de conduită fundamentală pentru true Americans.

            • Mulțumesc pentru informațiile cuprinse în articolul din iulie 2015. Foarte relevante!

    • Craciun fericit, sanatate si bucurii!

      Si transportul energiei electrice e in stare critica cam peste tot in lume. De ani buni marile economii se confrunta cu aceasta problema, Statele Unite, China, Germania, sunt in lista pe care mi-o amintesc momentan. Nu mai pomenesc despre economiile mai mici, amintesc doar despre Romania.

      Centralizarea productiei si transportului de energie in general, vor genera mereu incertitudini, riscuri, intarzieri in dezvoltare. Statele si marile companii energetice au inertie mare, birocratica si capacitati limitate de dezvoltare a infrastructurii energetice. De aceea preturile energiei la consumator se vor mentine ridicate, in timp ce preturile hidrocarburilor de extractie se vor mentine scazute. Nu e un paradox. Transportul, stocarea si distributia de energie costa si impun costuri tot mai mari.

      De aceea descentralizarea productiei, stocarii si transportului de energie se vor impune natural pe piata. Un fenomen care va avea si rezonante politice extreme. In opinia mea, descentralizarea energetica induce automat intuitia descentralizarii deciziei. Si pare plauzibil ca retelele diversificate, de tip neuronal, specifice sistemului informational global sau (in viitorul imediat) sistemului energetic global, sa induca acelasi model in sistemul decizional (politic). Ma gandesc atat la regionalizare, cat si la democratia participativa. Toate sub umbrela marilor uniuni. Eficienta economica (mai precis energetica) in mediu competitiv, pare a dicta evolutia tuturor sistemelor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultimele cărți publicate sunt Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing, hard cover, 2024; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature, 2024. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro