vineri, martie 29, 2024

Când modelele climatice sunt „tunate”, precum femeile… Câteva observații despre sfârșitul obiectivității științifice și trecerea de la climatologie la calamitologie

What would you think if I sang out of tune?

Would you stand up and walk out on me?

The Beatles, With a Little Help

from My Friends, 1967

Limba română a preluat, după 1989, o avalanșă de cuvinte englezești, astfel încât s-a ajuns astăzi ca unii să vorbim un soi de romengleză. Exemplele sunt prea numeroase pentru a selecționa doar pe unele. Totuși, un cuvânt mi-a atras atenția pentru că este relativ recent: tunate. Mass media și rețelele de socializare cu membership (😊) predominant românesc descriu în ultima vreme tot mai multe femei tunate (uneori,  există și mașini sau motociclete tunate, despre care nu voi comenta aici).

Cele mai întrebuințate procedee de „tunare” a femeilor includ, pe lângă schimbarea curentă a culorii naturale a părului, implanturi mamare (silicoane), umflarea buzelor à la Angelina Jolie (botox) sau a posteriorului à la Kim Kardashian (butt lift), îndepărtarea grăsimii din diverse regiuni ale corpului (liposucție, abdominaplastie), o gamă variată de tratamente faciale pentru îndepărtarea ridurilor inerente vârstei și a altor semne ale trecerii timpului (cele mai noi tratamente folosesc venin de șarpe sau albine, excremente de privighetoare, prepuțuri de băieței coreeni circumciși etc.) și lista poate continua.

Nefiind parte a acestei categorii de persoane, nu cunosc în detaliu motivele pentru care unele femei recurg la „tunare”. Ca privitor pe stradă, la TV sau cinematograf, avansez o ipoteză: „tunarea” este o încercare, uneori reușită, de multe ori catastrofală, de a crea o fake reality. Nu mai sunt femeia șatenă sau brunetă pe care o știați mai demult: o simplă vopsire a capului mă transformă în „blonda de la Cotroceni”, „blonda de la primărie” ș.a.m.d. De asemenea, „tunarea” femeilor pare să aibă caracterul unui procedeu folosit de pictori (tromp l’oeil) pentru a transforma iluzoriu o imagine 2-D într-una 3-D. Adică, în loc de realitatea unei persoane de o anumită vârstă, se încearcă inducerea unei false realități:Sunt mai tânără și mai sexy decât datele din cartea mea de identitate. Nu condamn „tunarea” femeilor, sau, pe aceeași linie, a motocicletelor ori mașinilor, doar o constat. De asemenea, pentru a nu fi acuzat de misoginism, adaug că am constat diverse „tunări”  și în cazul bărbaților (vopsirea sau implantul părului, injecții și pastile pentru mușchi și un anumit organ etc). Dar dumnealor –  bărbații „tunați” – nu se bucură de aceeași popularitate mediatică precum femeile.

Am folosit ghilimelele în jurul cuvântului tunat pentru că avem de-a face cu un clasic exemplu de barbarism. Limba română are suficiente cuvinte pentru a descrie multe din procedeele cosmetice de mai sus, deoarece, să recunoaștem, „tunarea” nu este o descoperire a secolului al XXI-lea. Ceea ce m-a surprins este introducerea unui termen din limba engleză care aparține domeniului muzical, nu cosmetologiei. Am ales drept motto un vers celebru al celor de la The Beatles pentru a exemplifica sensul lui tuned în limba de origine: A nu cânta fals (când e vorba de voce) sau dezacordat (când se referă la instrumentele muzicale). O accepțiune colaterală se regăsește în jargonul tehnicienilor care „trag în bandă” (tune) aparatele de radio sau alte circuite care au nevoie să recepționeze anumite frecvențe.

Dar de aici până la „tunarea” femeilor, mașinilor, motocicletelor ș.a. este o cale lungă, pe care unii vorbitori sau jurnaliști ai limbii române au parcurs-o fără teama ridicolului generat de snobism. Poate că vechea și semnificativa expresie – A tunat și i-a adunat – le susține entuziasmul exprimării prin barbarisme, deși, ca regionalism, tunat înseamnă smintit, țicnit, nebun, zăpăcit.

Toate bune, dar ce legătură au toate paragrafele de mai sus cu modelele climatice – întreprinderi științifice de anvergură, în care lucrează pe mulți bani publici mii de oameni, și unde se produc documentele diriguitoare ale politicilor viitoare de mediu?

Și ele sunt tunate (fără ghilimele) prin folosirea unor procedee „cosmetico-climatice” sui-generis.  Și ele, ca și femeile, încearcă să introducă o imagine care se bazează mai mult sau mai puțin pe realitate. Cititorii articolelor mele precedente de pe Contributors și ai cărții mele „Schimbările climatice – Un ghid (uneori) incorect politic” sunt probabil la curent cu poziția mea: Suntem martorii unei hegemonii (tiranii?) exercitate de predicțiile (simulările) climatologice impuse peste sau contra realităților contingente, imaginative și umaniste ale vieții sociale și viziunilor despre viitor. Modele climatice sunt acum privite ca adevărații heralzi ai schimbărilor pe care clima le-ar putea suferi. Este o hegemonie care conduce la inflamarea disproporționată a puterii discursului social și politic bazat pe numeroasele modelări existente și, din păcate, tunate, ale potențialelor schimbări viitoare ale comportării climei.

Am mai scris, de asemenea, că simularea este ca masturbarea. Dacă o practici suficient de mult timp, începi să crezi că este adevăratul lucru. Climatologii nu trebuie să înceteze niciodată să-și verifice modelele produse și să se asigurați că se potrivesc cu lumea reală. Este ceva de care trebuie ținut cont de fiecare dată când lucrăm cu modele produse de computer, care seamănă de prea multe ori cu acele păpuși gonflabile folosite pentru…

Spre deosebire de situația analogă a femeilor, ale căror „tunări” le afectează doar pe ele și pe unii gură-cască pe internet sau la TV, tunarea modelelor climatice marchează indelebil sfârșitul obiectivității științei numite climatologie.

În 2016, cu două săptămâni înainte de alegerile prezidențiale americane, a apărut în revista Science un articol de o candoare uimitoare: Climate scientists open up their black boxes to scrutiny.

Simțind, pe baza unor sondaje de opinie falsificate, că victoria lui Hillary Clinton este inevitabilă, iar „căpcăunul” care nu credea în încălzirea globală urma să fie bătut la scor, comunitatea climatologilor s-a gândit că ar fi bine să admită existența unor erori fundamentale în modelele lor pentru a putea cere apoi noi fonduri ca să corecteze acele greșeli. Menționez că informația aceasta nu era publică, deși circula subteran ca un secret al lui Polichinelle:[1]

Ani la rând, oamenii de știință din domeniul climatologiei nu au discutat public despre „sosul lor secret”: Ceea ce se întâmpla în modele rămânea în modele. Acest tabu reflecta temerile că contrarianții climatici ar putea folosi practica tunării  [s.m.] pentru a pune la îndoială modelele și, prin extensie, realitatea încălzirii antropogene.

Voilà, acum știm oficial ce se întâmplă cu modelele climatice. Articolul din Science pune degetul pe rană:

[Chiar] dacă oamenii de știință din domeniul climatologiei recunosc sau nu, aproape toate modelele au a fost calibrate cu precizie pe baza datelor climatice din secolul al XX-lea – în caz contrar, ar fi ar fi ajuns la gunoi. „Este corect să spunem că toate modelele sunt tunate”, afirmă Isaac Held, un om de știință de la Geophysical Fluid Dynamics Laboratory [GFDL], un proeminent centru de modelare din Princeton, New Jersey.

Variațiile anomaliilor globale ale temperaturii pe suprafața planetei din perioada 1880 – 2020 sunt reprezentate în Figura 1.

Figura 1. Anomaliile anuale ale temperaturilor globale de suprafață determinate de patru analize independente pentru perioada 1880 -2019. Anomaliile sunt deviații ale temperaturilor de la o valoare de bază (common baseline 1951 – 1980). Incertitudinile tipice pentru valorile individuale sunt ± 0,1°C. (Sursa NASA GISS)

Precizez că cele patru grafice nu prezintă „temperatura” suprafeței terestre, ci anomaliile temperaturii raportate la o linie de bază. Valorile anuale reale ale temperaturii în, să spunem, New York, variază de la an la an cu peste 2°C, adică mai mult decât întreg domeniul graficelor din Figura 1. Dar aceasta este o altă problemă, pe care o voi aborda separat, într-un alt articol, unde voi prezenta și exemplifica efectul de insulă termică urbană, o sursă constantă de erori de măsurare necorectate pe deplin.

Dacă ne limităm doar la variațiile anomaliilor de temperatură ale secolului al XX-lea, se pot observa câteva perioade distincte: o încălzire de aproape 0,5°C din 1910 până în 1945, urmată de o ușoară răcire până la mijlocul anilor 1970, după care, începând cu 1976, se constată o încălzire până în 1998, cu o rată similară încălzirii anterioare.

Tunarea (adică modificarea codului intern al modelelor în vederea obținerii unui răspuns premeditat „acceptabil”) pentru a demonstra că încălzirea din perioada 1910-1945 este rezultatul activităților umane (adică emisii de CO2, printre altele) frizează absurdul. Din 1910, când a început încălzirea, până în 1945, concentrația de CO2 atmosferic a crescut de la 0,030% la 0,031%, o diferență relativ minusculă de +0,001%. Dacă o creștere așa de mică a putut produce încălzirea din perioada 1910- 1945, atunci valoarea actuală a concentrației de CO2 atmosferic – 0,0414%, care reprezintă o diferență de +0,0114% – ar fi trebuit să producă o căldură ca în iad!

Ceva nu se potrivește aici. Calcule făcute de profesorul Patrick J. Michaels, folosind ecuații general acceptate pentru variația temperaturii – încălzire produsă de CO2 și răcire produsă de aerosolii emiși prin arderea cărbunilor – arată că concentrația de CO2 din 1910 ar fi cauzat o încălzire globală de numai 0,05°C. Dar graficele din Figura 1 arată o încălzire de 0,5°C, o eroare cu un ordin de magnitudine mai mare!

Avem de-a face aici cu o tunare (modificare) a datelor de intrare?

Să lăsăm întrebarea fără un răspuns precis (el există, dar mi-ar trebui un articole separat) și să vedem o altă aplicație importantă a tunării modelelor climatice.

Sensibilitatea climei la CO2

Sensibilitatea climatică se referă la creșterea încălzirii suprafeței globale ca răspuns la o dublare ipotetică a concentrațiilor atmosferice de CO2 (2xCO2) față de valoarea sa preindustrială (280 ppm sau 0,028%). Există doi parametri principali care măsoară sensibilitatea climei.

1. Sensibilitatea climei la echilibru (Equilibrium Climate Sensitivity – ECS) pornește de la ipoteza că clima Pământului are nevoie de timp pentru a se adapta la modificările concentrației de CO2 și estimează mărimea încălzirii care va avea loc după ce toate procesele vor ajunge la echilibru. Dacă emisiile de CO2 continuă neschimbate ca rată și dacă ciclul carbonului nu se schimbă mult, atunci dublarea ar putea avea loc către sfârșitul acestui secol. Cu cât ECS este mai mare (adică, temperaturile prezise cresc), cu atât clima este mai sensibilă la influențele umane (sau, cel puțin, la creșterea CO2).

2. Răspunsul climatic tranzitoriu (Transient Climate Response – TCR) reprezintă valoarea încălzirii care ar putea avea loc în momentul în care CO2 se dublează,

după ce a crescut treptat cu 1% în fiecare an. TCR se potrivește mai bine cu modul în care concentrația de CO2 s-a modificat în trecut și nu ia neapărat în considerare faptul că distribuția căldurii între atmosferă și oceane a ajuns la echilibru. TCR are tendința să fie mult mai mic decât ECS (aprox. 0,5 – 0,67) și se estimează pentru perioade mai scurte de timp (~70 ani sau mai mult).

Și acum, câteva date concrete.

În 1979, Raportul Jule Charney al Academiei Naționale de Știință ale SUA a estimat ECS în intervalul 1,5°C – 4,5°C, cu o valoare medie de 3°C.[2]

În 2007, raportul IPCC AR4 a micșorat intervalul ECS la 2,0°C – 4,5°C, dar cu aceeași valoare medie.

În 2014, raportul IPCC AR5 s revenit la intervalul ECS 1,5°C – 4,5°C, dar fără să mai indice o valoare medie. În același raport, intervalul probabil TCR a fost de numai 1°C – 2.5°C.

Deci, în 2014, după 35 ani, după ce mii de oameni de știință au cheltuit miliarde de dolari pe cercetările lor, nu eram mai siguri despre sensibilitatea climei decât eram în 1979. O posibilă explicație se poate deduce din articolul Arta și știința tunării modelelor climatice, publicat în 2017 de un grup de 15 cercetători:

De fapt, strategia tunării nici n-a fost o parte obligatorie a documentației pentru simulările CMIP5 [colecție de modele climatice]. …De ce s-a ajuns la această lipsă a transparenței ? Poate pentru că tunarea este adesea văzută ca o parte inevitabilă, dar murdară, a modelării climatice…Pentru noi există o anumită îngrijorare deoarece, dacă explicăm faptul că modelele sunt tunate, s-ar putea întări argumentele celor care vor să pună la îndoială validitatea modelelor despre viitoarele schimbări climatice.

De asemenea, ar fi bine să se producă și să se documenteze două sau mai multe versiuni ale aceluiași model, care să difere între ele doar prin tunarea lor. Ne putem imagina modificarea unui parametru [adică tunarea modelului] despre care se știe că afectează sensibilitatea climatică, să se păstreze apoi atât acest parametru, cât și ECS-ul în intervalul anticipat acceptabil [s.m.] și re-tunarea modelului în caz contrar, cu aceeași strategie către aceleași ținte.[3]

Ce dovadă mai bună că obiectivitatea științei a fost abandonată și că omul de știință, nu știința per se, determină viitoarea încălzire a climei? Omul de știință, care, cum bine spunea Miron Costin cu sute de ani în urmă, este acum subt vremuri, sub presiune constantă să nu-și piardă jobul sau viitorul grant, stresat să publice articole care conțin valori în „intervalul anticipat acceptabil”, care lucrează într-un institut unde cine nu este corect politic,  adică membru activ al corului celor 97%, riscă să nu obțină titularizarea pe post sau promovarea profesională ș.a.m.d.

Ce se întâmplă dacă un om de știință intenționează să publice estimări ale ECS care sunt mult mai mici decât „intervalul anticipat acceptabil”? Am și aici numeroase exemple de ostracizare, distrugerea reputației, pierderea locului de muncă etc. în semn de răzbunare din partea comunității celor „97% experți care cred în încălzirea globală antropogenă”. Dar le voi prezenta poate în secțiunea de comentarii.

Care va fi sensibilitatea climatică în noul raport IPCC (2022)?

Noul raport IPPC AR6 [AR = Assessment Report], program pentru publicare anul viitor, își va baza estimarea ECS pe grupul de 40 modele CMIP6 [Coupled Model Intercomparison Project] prezentat în Figura 2.

Figura 2. Sensibilitatea climatică la echilibru (ECS) pentru 40 modele care fac parte din gruparea CMIP6 a viitorului raport AR6. Modelele sunt aranjate în ordine descrescătoare, acoperind un interval de la 5,6°C/2xCO2 la 1,8°C/2xCO2. Modelele în galben sunt mai sensibile decât limita superioară probabilă din actualul raport AR5. Cea mai mică valoare ECS (1,8°C) a fost produsă de modelul rusesc INM-CM4-8 (Sursa)

O treime din aceste modele, pictate în galben, au produs sensibilități climatice ECS mai mari decât limita superioară probabilă de 4,5°C indicată de precedentul raport IPCC AR5.

O observație necesară se impune aici: Modelele mai sensibile produc o încălzire mai rapidă decât datele deja observate și înregistrate în ultimele decenii, fiind, de asemenea, și în contradicție cu datele paleoclimatice.[4] Din studiul Figurii 2 se observă că, pentru aceeași presupusă dublare a emisiilor de CO2, sensibilitatea climatică va fi în intervalul 5,8°C – 1,8°C, cu o posibilă valoare medie de 4,0°C.

Această stare de lucruri subliniază o situație (cel puțin) ciudată a climatologiei actuale: Cu cât se cheltuiesc mai mulți bani pe cercetare, cu atât mai imprecise sunt rezultatele obținute. Valorile ECS din viitorul raport AR6 sunt triplate de la cea mai mică la cea mai mare valoare. Și, totuși, e vorba de o singură planetă și o singură climă…

O altă observație care se impune: Modelele cu valori ECS mici (partea dreaptă a Figurii 2) sunt ancorate pe date observate, pe când marele număr de modele „încălziriste” reflectă dorința cercetătorilor de a produce rezultate care să pice în „intervalul anticipat acceptabil”.

Există de asemenea posibilitatea ca marile diferențe din intervalul valorilor ECS ale raportului AR6 să fie produse de modurile diferite în care au fost estimate efectele norilor și interacțiunile lor cu aerosolii.

Într-un studiu publicat anul trecut de National Center for Atmospheric Research – Creșterea încălzirii în ultima generație de modele climatice este cauzată probabil de nori, se pot citi următoarele:

ECS este o cantitate nemăsurabilă. Este un parametru rudimentar, creat atunci când modelele erau mult mai simple. Este încă util, dar nu este singura modalitate de a înțelege cât de mult va afecta climatul creșterea gazelor cu efect de seră.

Interacțiunile dintre nori și aerosol sunt la limita înțelegerii modului în care funcționează sistemul climatic și este o provocare să modelăm ceea ce nu înțelegem, a spus Geraldd Meehl [autorul principal al studiului]. Acești modelatori împing limitele înțelegerii umane și sper că această incertitudine va motiva noi cercetări științifice.

Cu alte cuvinte, cercetătorii nu înțeleg pe deplin influența asupra climei exercitată de un factor similar ca magnitudine cu influența umană, dar modelarea continuă orișicum – noi fonduri vor plăti noi cercetări.

Chiar dacă noile modelări CMIP6 produc valori ECS și TCR mai apropiate de vechile modele, nu ar trebui să uităm că tunarea nu a dispărut. Modelatorii de la Max Plank Institute for Meteorology Earth System Models recunosc cu candoare într-un articol publicat anul trecut:

Am documentat modul în care am tunat modelul climatic global MPI-ESM1.2 pentru a se potrivi cu încălzirea înregistrată de instrumente; un efort care, în mod clar, a fost un succes. Din cauza ordinii istorice a evenimentelor, s-a optat pentru a face acest lucru în mod practic, vizând un ECS de aproximativ 3°C prin tunarea feedback-ului norilor, în loc de tunarea efectului aerosolilor.[5]

Încă o dovadă scrisă că nu știința, ci oamenii care o practică decid să-și tuneze modelul pentru ca sensibilitatea climei lor la gazele cu efect de seră să fie aceea pe care o cred ei că e reală.

Se poate renunța la tunarea modelelor climatice pentru estimarea ECS?

O metodă care nu implică ecuații ultra-complicate și tot soiul de presupuneri, mai mult sau mai puțin întemeiate, este comparația directă a creșterii temperaturii în ultimii 140 ani (Figura 1) cu influențele umane și naturale asupra climei din aceeași perioadă (Figura 3).

Figura 3. Influențele umane și naturale asupra climei, 1850 – 2018. Emisiile antropogene de CO2, împreună cu alte gaze cu efect de seră (metan, ozon, oxid de azot și CFC) produc încălzirea climei, în timp ce aerosolii antropogeni și schimbările de albedo produc răcire. Erupțiile vulcanice masive și mici variații în intensitatea activității solare completează tabloul răcirii climatice (Sursa datelor)

De exemplu, comparând creșterea de aprox. 1°C a temperaturii de la începutul secolului al XX-lea cu contribuțiile umane nete actuale foarte probabile între 1,1 și 3,3%[6], putem estima rapid sensibilitatea climei la influențele umane, fără să recurgem la supercomputere și modele tunate. Dar și această metodă are unele dezavantaje. Pe lângă incertitudinile asociate datelor de temperatură și influențelor umane și naturale, trebuie să considerăm variabilitatea internă și decalajele temporale dintre  schimbarea temperaturii și cauza lor (se știe că oceanele se încălzesc/răcesc mult mai încet decât continentele). Dacă aceste incertitudini sunt luate în considerație, atunci sensibilitățile climatice obținute din analizarea bugetelor energetice sunt semnificativ mai mici (valori de circa 1,5°C) față de valorile din modelări tunate.[7]

Concluzii

Când istoria modelărilor climatice se va scrie într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, capitolul major ar putea fi dedicat modului în care tunarea algoritmilor a schimbat răspunsuri simple, ușor calculabile, în altele greșite, producând o supra-încălzire și alarme false din cauza emisiilor antropogene de gaze cu efect de seră.

Și primele pagini au început să fie publicate. Nu mai departe de 3 iunie 2021, când Nature Climate Change a publicat articolul An underestimated negative cloud feedback from cloud lifetime changes. Practic, autorii documentează modul în care modelele climatice exagerează încălzirea globală prin neconsiderarea unui important feedback negativ produs de vaporii de apă din atmosferă: Nori mai calzi, o planetă mai rece. Acest feedback este neglijat în actualele modele CMIP6, care vor constitui coloana vertebrală a noului raport IPCC din 2022.

Un alt exemplu de exagerare climatică, producătoare de fals alarmism, am prezentat în luna aprilie a.c. – Apocalipsă amânată: Modelele climatice actuale supraestimează semnificativ viitoarele creșteri ale nivelului oceanic. Câteva considerații despre credibilitatea lor.

O altă pagină ar putea descrie faptul că programele sofisticate de modelare climatică pot spune, mai mult sau mai puțin, tot ceea ce autorii de software le-au proiectat să spună, la care se adaugă și sindromul GIGO (Garbage In, Garbage Out), rezultat din folosirea unor date tunate sau chiar falsificate. Iar rezultatele nu pot fi decât slab reproductibile, conform paradigmei CACE (Changing Anything Changes Everything).

Programele care pot fi tunate la discreția și după bunul plac al cercetătorului pot imita o anumită realitate, dar ele nu sunt REALITATEA. Politicile economice coercitive, care afectează profund bunăstarea și prosperitatea oamenilor obișnuiți, nu trebuie să fie bazate pe astfel de programe.

În fine, o altă pagină a viitoarei istorii a modelării climatice a fost deja scrisă:

Incertitudinile legate de modelarea schimbărilor climatice și a consecințelor viitoarelor emisii de gaze cu efect de seră fac imposibilă, în prezent, producerea unor predicții fiabile și cantitative cu privire la riscurile relative și la consecințele și beneficiile creșterii emisiilor de gaze cu efect de seră pentru sistemul terestru în ansamblu, ca să nu mai vorbim și de regiuni specifice ale planetei.[8]

În 1951, filosoful american Eric Hoffer a publicat o carte-manifest, The True Believer: Thoughts On The Nature Of Mass Movements, în care discută cauzele psihologice ale fanatismului. De acolo, am extras un citat semnificativ pentru ceea ce se întâmplă astăzi:

Mișcările de masă pot apărea și se pot răspândi fără credința într-un zeu, dar niciodată fără credința într-un diavol.

Diavolul care trebuie distrus astăzi este schimbarea climatică, adică încălzirea globală. Și cum s-ar putea face mai bine și mai rapid distrugerea „diavolului” decât reducând obiectivitatea științifică și înregimentând climatologia spre a deveni calamitologie? Și, spre a fi tot tacâmul complet, noile mișcări de masă ar putea crea, urmând modele clasice, Klimatariate conduse de adolescente devotate trup și suflet cauzei nobile a credinței în „diavolul” încălzirii globale.

P.S. Pentru că anticipez unele comentarii care vor încerca să deturneze discuțiile de la „tunarea” femeilor și/sau a modelelor climatice la valul de căldură recent din NW SUA și Canadei, recomand explicațiile unui profesor universitar local, Cliff Mass, University of Washington, Departamentul de Științe Atmosferice:

Was Global Warming The Cause of the Great Northwest Heatwave? Science Says No.

NOTE


[1] Kerr., R. A., 1994, Climate Modeling’s Fudge Factor Comes Under Fire, Science, vol. 265, p. 1528.

Traduc începutul articolului:

În modelarea climatică, aproape toată lumea trișează puțin. Deși modelele despre interacțiunile oceanelor cu atmosfera sunt menite să prezică încălzirea produsă de gazele cu efect de seră în secolul următor [adică, secolul actual, n.m.], când sunt lăsate de capul lor aceste modele nu pot să prevadă corect nici măcar clima de azi. Drept urmare, cercetătorii le-au corectat prin „ajustarea” cantității de căldură și a umidității care circulă între atmosferă și oceanele din modele până când modelele produc ceva ce seamănă cu clima actuală. Dar, ca de obicei, cînd simplifici procedurile, te trezești cu „dureri”.

[2] National Research Council, 1979, Carbon Dioxide and Climate: A Scientific Assessment. Washington, DC, The National Academies Press, https://doi.org/10.17226/12181, p. 16.

[3] Hourdin, F. et al., 2017, The Art and Science of Climate Model Tuning, Bulletin of the American Meteorological Society, vol. 98, no. 3, p. 589–602.

[4] Zhu, J. et al., 2020, High climate sensitivity in CMIP6 model not supported by paleoclimate, Nature Climate Change, vol. 10, p. 378–379.

[5] Mauritsen, T. and Roeckner, E., 2020, Tuning the MPI-ESm1.2 Global Climate Model to Improve the Match with Instrumental Record Warming by Lowering Its Climate Sensitivity, Journal of Advances in Modeling Earth Systems, vol. 12, no. 5, e2019MS002037.

[6] Koonin, S. E., 2021, Unsettled What climate science tell sus, what it doesn’t, and why it matters, BenBella Books, Inc., 306 p.

[7] Lewis, N., and Curry, J., 2018, The Impact of Recent Forcing and Ocean Heat Uptake Data on Estimates of Climate Sensitivity, Journal of Climate, vol. 31, no. 15, p. 6051–6071

[8] Koonin, S. E., idem, p. 96

Distribuie acest articol

155 COMENTARII

  1. A tunat si i-a adunat sau cit de mare este gradina lui Dumnezeu ? Ca si modalitate de intelepciune poate este mai normal sa zicem – o femeia s-a tunat nu femeile sau tunat .A include in aceiasi categorie numita – tunat – femeile (un substantiv ce are in componenta integralitatea ) cu automobile sau alte accesorii umane este oarecum deplasat ca si concluzia limitata despre masturbare , ce o data practicata timp indelungat ,ca si cind daca o practici selectiv sau periodic – functie de necesitate ar fi corect si indelungat ar fi gresit , pare si ea cumva o intruziune in intimitatea fiecaruia dintre noi.Concluzia fortata cum ca -TUNAT- ar insemna nebun zapacit este si ea doar o incercare scriitoriceasca de a ne spune sau de a transforma o zicere populara in ceea ce autorul doreste a scoate in evidenta .Mergind la firul ierbii sau inaintind pe firul naratiunii aflam cum Tunarea isi extinde valoarea de intrebuitare si isi ataseza modelul de modelele climatice dar nu celor feminine sau masculine ce ne prezinta starea vremii .Sarim cu totii in barca climatologica si desprinsi parca din zimbetul Afroditei – cea iesita din spuma marii – ne tunam si noi inteligenta spre a vedea adevarul .Trecem la pas pe linga invidiata Hillary Clinton (sa nu uitam votul popular a fost majoritar acordat doamnei Clinton ) aflam cum „căpcăunul”, cel citat in text ,tocmai ce a pierdut alegerile (desigur cele falsificate ).Apoi ne umplem spatiul stiintific si cautam agale motivatii semistiintifice (dar ,climatologia si efectele ei nu poate crede cineva ca este stiinta matematicii )si involburati de un avint nedemostrabil uitam sa o aducem in discutie pe domnisoara Thumberg – capul tuturor relelor schimbarilor climaterice . Apoi ca intr-un final de vodevil aflam cum a pune semnul egal intre schimbarile climatice si incalzirea globala este un adevar .Fara a dori a ne intoarce la partea de inceput ce ataseza -FEMEILOR-(preponderent majoritar) actiunea numita TUNAT ar trebui sa intelegem cum persoana – indiferent care este ea – are un drept absolut omenesc asupra propriei existente si implicit asupra corpului efemer aflat in viata pe planeta Terra .Nu putem avea noi stiinta masurii lucrurilor ce tine de alte persoane .Cit despre imitarea realitatii , noi oamenii asta facem de milenii .Nimeni nu poate stii cum va evolua si cum se va modifica clima pe planeta Pamant singurul lucru pe care il putem fac e este sa constatam cum ceea ce este- obisnuita climatica -cunoscuta unei generatii ,se transforma si ceea ce pina acum era – normalitate – devine necunoscut . Modelele puse in discutie nu sunt adevaruri – de asta se numesc modele si nu stiinta pura .O veche vorba romanesca ne spune – Sa traim pina miine (indiferent cind va fi acel miine ) – si vom afla .

    • Mafalda vine cu adaugiri competente din propriile i trairi onirice stahanoviste. snururile galbene sau rosii ale pionierilor de ieri (aidoma celor de azi ce le rup umerii interesilor nationali) dau masura faptelor

    • Inainte de a bate campii, ce-ar fi sa inveti sa scrii corect. Nici n-ai inceput bine si deja ai comis-o, ca si, femeile SAU tunat…Asa ca am renuntat sa mai citesc asemenea opera…

  2. Excelent articolul!!!
    Multumim din nou domnule Profesor!
    Tuning-ul este prezent si in aplicatii de telefon care scot „ochii rosii”, dau o anumita culoare tenului sau accentueaza contururile etc.

    Cat priveste calamitologii, am convingerea ca fie au lipsit la anumite lectii de termodinamica, fie nu au avut vreodata posibilitatea sa faca tuning in viata reala cu parametrii proportional, integral si derivativ (PID) ai unor sisteme de timp real sau sa stie despre sisteme cu bucla.

    • pai insusi principiul efectului de sera e un tunning grotesc: chipurile sticla serei este permeabila la radiatia vizibila (de inalta frecventa), dar opaca la radiatia infrarosie (de joasa frecventa);
      dar oare ce obtinem daca inlocuim sticla cu tabla opaca la radiatia vizibila ? nu cumva tot o sera ? sau o oaza de racoare la umbra tablei incinsa de soare ?

    • Cred că merită să citiți și fraza asta, extrasă din blogul pe care l-ați citat mai sus:

      My criticism of Cliff Mass is often met with this response: He is a scientist, and you are not—therefore, I will take his opinion seriously and not yours, someone who knows little to nothing about this science.

    • Treaba de filozofie , ca tot e subiect recent … clima standard din Florida a fost sau nu de vina pentru prabusirea CTN din Surfside ?. Conform intelepciunii populare or sa existe 10 alte motive , reale bineinteles dar se va pierde din vedere faptul ca daca ar fi fost pozitionata intr-o zona uscata cladirea respectiva n-ar fi avut nici o problema , nici azi si nici peste 100 ani . Impactul vremii a fost intotdeauna greu de anticipat , impactul unor schimbari in clima , mai mici sau mai mari e cu atat mai dificil de pictat doar in alb negru si totusi exista o zona de la care sigur devine nesigur . Nu exista o linie precisa ci o zona foarte vag definita si singurul lucru de care putem fi 100% siguri e ca zona asta se misca intr-o directie nefavorabila majoritatii oamenilor . Seamana un pic cu dilema locuitorilor care au ramas in celelalte doua cladiri cu proiect si varsta identica , macar oamenii aia isi asuma riscuri pe persoana fizica .

      • Pe 12 mai 2008, un cutremur cu magnitudinea de 7,9 a zguduit provincia Sichuan din China și a provocat peste 62.000 morți.

        Pe 25 mai 2008, ziarul The New York Times a publicat un articol pe care=l folosesc de atunci în cursurile mele despre seisme. Intitulat Chinese Are Left to Ask Why Schools Crumbled, articolul are o fotografie foarte importantă pentru a înțelege anumite catastrofe din construcții. Legenda fotografiei descrie o realitate care la prima vedere pare greu de înțeles:

        UNEQUAL DAMAGE. Xinjian Primary School in Dujiangyan was destroyed, while a kindergarten, at left, and a hotel were barely damaged.

        Tragedia prăbușirii școlii elementare cu patru etaje și a altor școli din provincia afectată de seism a produs peste 10.000 victime-copii.

        Ceea ce discut cu studenții mei este următorul aspect al tragediei: Cum a fost posibil ca doar școala Xinjian să se prăbușească, în timp ce alte două clădiri, aflate in imediata vecinătate, nu au suferit daune vizibile? O grădiniță la mai puțin de 7 metri distanță și un hotel situat în spatele școlii prăbușite?

        Un posibil răspuns este dat în articol: Acesta nu este un dezastru natural… Nu au folosit oțel bun care să corespundă standardelor. Ei ne-au furat copiii…Toți am știut că nu s-a folosit suficient ciment. Așa că ei au folosit o mulțime de nisip

        Șase ingineri constructori și experți în cutremure, cărora The New York Times le-a cerut să analizeze o prezentare fotografică online a ruinei de la Xinjian, au concluzionat, în mod independent, că în coloanele de beton care susțineau școala au fost folosite armături de oțel inadecvate. De asemenea, aceștia au constatat că pardoselile și pereții școlii au folost plăci de beton prefabricate, cu goluri, care nu păreau a fi bine îmbinate între ele.

        Folosirea pe scară largă a planșeelor ieftine din plăci cu goluri este semnificativă deoarece numeroase clădiri cu aceeași pardoseală s-au prăbușit în timpul unui alt cutremur din China, în 1976, care a devastat orașul Tangshan și a provocat moartea a cel puțin 240.000 de persoane.

        Deoacamdată părerile oficiale ale experților în construcții referitoare la prăbușirea clădirii din Miami nu sunt publicate. Ca geolog care a studiat zona respectivă, emit ipoteza că o activare strict locală a unui mini- karst ar fi putut contribui decisiv la declanșarea unui fenomen numit „colaps progresiv” afectând o jumătate de clădire.

  3. Domnule Profesor, permiteti-mi sa incep cu o bucata dintr-un refren Genesis – Land Of Confusion:
    „Too many men, too many people making too many problems”.
    Asa si cu modelele astea. Cite au fost pina acum? 128? 132? 134? Pai n-au decit sa fie si 300, atita vreme cit nici unul nu e in stare sa socoteasca ce stim cu precizie ca s-a intimplat macar in ultimele doua mii de ani, intr-o lume normala discutia s-ar fi inchis aici. Vedem insa ca nu este deloc cazul si ca din cercetare stiintifica povestea a ajuns pe tarimul sociologiei, politicii, finantelor (astept cu interes instrumentele financiare derivate pentru codoi si lansarea asigurarilor de codoi) si intr-un mod absolut ridicol unii oameni de stiinta gifiie alergind disperati sa se plieze pe doleantele respectivelor indeletniciri pentru a se conecta la resurse. Altfel spus, acronimele CMIP-cit o fi, AR cit o fi ce altceva sint decit seturi de date trecute prin vreun tuning?
    Si asta intru vesnica demonizare a unui biet gaz fara de care (exceptind formele de viata anaerobe, cele bazate pe chimia sulfului si nu e exclus sa descoperim si altele) pe planeta asta viata nu ar exista.
    Si toate astea pentru ca taietorii de frunze la ciini, fie ei la Bruxelles sau aiurea sa ne poata impozita expiratia. Bun asa, detasamente de adolescente „constiente climatic” insotite de Politia Locala ne vor vina pe strazi sa nu depasim procentul aprobat de codoi in ultima sedinta inaintea retragerii din functie a lu’ Madam Tralalayen? (Care „la baza” e medic! Adica stie prea bine ce rol are codoiu-asta in corpurile noastre dar luata cu politica va fi uitat). Astept sa fie amendati biciclistii, cei care alearga prin parc, oricine depune vreun efort fizic mai mare decit cel aprobat in sedinta Consiliului National care transpune in legislatia nationala Directiva Europeana a Respiratiei Umane.
    Simona Halep se va antrena cu Dispensa Codoi Prezidentiala, obtinuta dupa indelungi negocieri politice si dupa expirarea perioadei de cantonament va trebui sa faca offset pe surplusul de codoi? Pai sa ne asteptam ca la Olimpiada sa se decerneze Medalia de aur pentru cele mai mici emisii de gaze cu efect de sera lotului vreunei tari?

  4. m a bine dispus ce ati scris. a tunat si i a adunat, omul cu bisturiu indreapta ce a gresit Dumnezeu. de ce n or fi sarind cu bisturiile si n celulele creierului, de se rezuma doar la buze, fese si sini ? il mai tineti minte pe petrica ? e neschimbat, par negru bogat, doar buletinul de identitate l tradeaza, „it s a matter of time” pina vor dispare virsta si sexul din el ! sa nu va minunati cind veti vedea mosi si babe pe trotinete, cu „baggy pants” si rucsace n spate zburdind voiosi (si cintind) prin orase spre locurile de munca

  5. Prin 70 un coleg merge in Ge si se specializeaza in aeroelasticitate, o disciplina destul de geea si imprecisa, mai ales cu metodele de calcul de atunci. Dupa luni de calcule pt a determina frecventa si modul de prppriu de deformatie a avionului, apoi a frecventei curentului de aer in jurul avionului la diferite viteze si incidente, afla, in sfirsit mchul critic. Bucuros se duce la profesorul specialist care-i inmulteste rezultatul cu 1,85, un factor empiric, din experienta.

    • Nu-i totul empiric ? si bazat pe experienta respectiv observare ? cel putin la nivel climatic.
      Clima o observam, o masuram si introducem datele in tot felul de calcule, exactitatea simularilor fiind in functie calitateta datelor obtinute.
      Cum nu putem prevede exact viitorul, datele se bazeaza pe trecut si pe moment restul fiind interpretare dupa cum doreste unul sau altul, in functie de ce schimbari se doresc a fi facute.
      S-a dat ordin pt eliminarea motorul cu combustie interna cu toate ca este performant si poate fi imbuntatit pe motivul incalzirii globale si al emisiilor de carbon si ma astept la o explozie a preturilor la energia electrica cu toate ca se incerca convingerea noastra ca preturile vor scade, cu timpul.
      Ar fi interesant de stiut cata energie electrica vor consuma masinile autonome, nu pt propulsia in sine care in raport cu acest consum pt serverele de stocare si prelucare al datelor ar fi un mizilic insa fiecare vorbeste numai de consumul automobilelor, inducerea in eroare cu buna stiinta a consumatorului.

      • „ma astept la o explozie a preturilor la energia electrica cu toate ca se incerca convingerea noastra ca preturile vor scade, cu timpul.”
        _____
        Costurile energiei obtinuta din surse regenerable chiar ca scad vazand cu ochii, de la un la la altul. In plus, salariile cresc pretutindeni in lume, la fel si nivelul de trai. Asadar, nu avem motive sa fim persimisti.

        https://www.weforum.org/agenda/2021/07/renewables-cheapest-power-source/

        Mai jos, cateva beneficii socioeconomice si avantajele investitiilor in regenerabile fata de investitiile in conventionale:
        1) Atrage investitii considerabil mai mari, creaza mai multe locuri de munca (in planificare, dezvoltare, mentenanta) pentru productia unui MWh si implicit genereaza o crestere mai mare a PIBului,
        2) Contribuie la cresterea securitarii energetice, reducerea importurilor /si a deficitelor comerciale precum si la reducerea frictiunilor geopolitice,
        3) Contribuie la cresterea predictibilitatii si stabilitatii evolutiei preturilor prin diminuarea puterilor inflationare create de volatilitatea pretului la petrol, si
        4) Nu in ultimul rand, contribute la cresterea eficientei energetice si a reducerii emisiilor.

        In concluzie, promovarea investitiilor in dezvoltarea unei infrastructuri moderne si sustenabile face sens. http://www3.weforum.org/docs/WEF_GFC_6_Sustainble_Infrastructure_2020.pdf

        • Păi și dacă chiar scad așa de tare prețurile energiei „regenerabile” de ce naiba mai e nevoie de subvenții și certificate de carbon?! A avut nevoie cărbunele de „certificate pe fân” ca să învingă calul?! A avut nevoie petrolul de „certificate de cărbune” ca ă învingă cărbunele?!

          Toate cretinismele pe care le împrăștiați cu atât generozitate pe toate forumurile sunt scrise arând combustibili fosili. Ce nu-i așa?! Cea mai mare parte a electrictiății pe acre o risipiți vine din arderea lignitului. De ce nu aveșți uh strop de demnitate să vă tăiați rețeaua de curent publică și să trăiți exclusiv de pe urma panoului solar din balconul garsonierei ?! :)

  6. Clima nu poate fi modelata in toate detaliile chiar daca unii si.ar dori acest fapt, este imposibil, asa cum si natura va gasi intotdeauna destule modalitati si posibilitati de adaptare atat conditiilor climatice cat si a stricaciunilor datorate activitatilor umane.
    Daca planeta pamant va ajunge un desert pt ca omul a cauzat acest fapt, este o adaptare a naturii, pt ea existenta umana fiind identica cu cea a unei bacterii.
    Dupa cum evolueaza treburile pandemia va mai continua mult si bine datorita politicienilor si a mass mediei chiar daca datele stiintifice arata altceva si va fi folosita drept pretext pt implementarea altor masuri si reducerea treptata a drepturilor constitutionale ale cetatenilor legate de schimbarile climatice.
    Oamenii de stiinta cu alte pareri decat cele dorite vor fi marginalizati si eliminati.
    Viitorul nu va fi deloc promitator, technologiile de varf vor fi folosite intr-o mare masura impotriva noastra, vor fi folosite pt aliniere, standardizare si uniformizare cu toate ca „tunarile” sunt exact oposul acestor tendinte.
    Nu stiu cum vom mai putea tuna automobilele electrice, pt mine, masini de cusut pe 4 roti, probabil nu va mai fi posibil, producatorul avand controlul total asupra ei cat si al utilizatorului.
    Raman in continuare sa se tuneze doamnele, ma rog, cui place sa priveasca toata ziua un „crap”.

  7. Sa admitem ca punctul de vedere propus in articol e valid. Chiar si asa, sangele nu este pe mainile celor ce anunta o apocalipsa ce nu va veni, in final, sangele este pe mainile celor care ne spun „stati linistiti”, stiind ca apocalipsa climatica vine, sigur.
    Bineinteles, ursul polar si alte specii disparute sau amenintate cu disparitia, din cauza schimbarilor climatice, habar n-au despre ce e vorba.
    Teama mea e ca va fi nevoie de o pandemie mai grava, pentru ca omenirea sa-si invete lectiile. Sigur , exista si posibilitatea de a disparea cu zambetul pe buze, fara sa invatam vreo lectie.

    • Puteti sa detaliati cu ursul polar?Aceti cifre concrete care sa sustina ca e amenintat cu disparitia? Sau doar o poza cu un urs batran subnutrit?

    • E foarte bine să aveți o atitudine preventivă și să nu vă asumați riscuri, că vorba aia cu ditai clima nu te joci :) întrebarea e de ce nu faceți NIMIC?! Ce vă costă să vă băgați picioarele în curentul electric, în comunicații, îmn încăplzire, în transporturi, în îmbrăcăminte și hrană procesată? Toate atea înseamnă arderea cobustibililor fosili și emisii colosale de codoi. Dacă toți ăștia ce faceți șpume la gură pe margine pericolelor încălzirii globale v-ați apuca să nu mai e,miteți atâta codoi, probabil că problema ar dispare de la sine. Nu-i așa? Sau realizați de fapt și dumneavoastră că toataă gaergara catastrofică e doar cosnum de rahat cu basculanta? :)

      P.S. Zilele trecut a fost un mare conclav iecologist la Sun Valley California. S-au adunat iecologiști buluc acolo din toate ungherele Americii. Cică vreo 90 de avioane cu reacție private au transportat toată iecologimea de a au zăpăcit tot traficul aerian în zonă. Oare cât codoi au slobozit ăștia doar pentru a mânca rahat la tonă pe seama salvării planetei? Nu puteau să o pună de sindrofie iecologică online?

      • Va multumesc, pentru comentariu, chiar mi-ar fi parut rau sa nu am ocazia sa „aud”, a cata oara?!, aceasta placa tocita (de gramofon). Dupa ani de zile, chiar nu se gaseste cineva capabil sa gaseasca o abordare „anti-iecologista” mai creativa?!… :)
        O sa va dezamagesc, chiar fac ceva. Mi-am impus o regula simpla – sa incerc sa dau cat mai putini bani „petrolistilor”. Nu folosesc masina (Euro 6) decat in weekend, prefer legume si fructe crescute fara ingrasaminte chimice, reciclez, nu folosesc pungi din plastic (iar cand nu pot evita, le folosesc de mai multe ori), nu-mi cumpar haine ce contin fibre sintetice etc. Putinul pe care-l pot face, il fac. Schimbarea nu poate fi brusca, se va produce – treptat, dar se va produce. Evident, omenirea nu va renunta la tehnologie, toti ne dorim progresul, dar tehnologia va fi folosita (si) ca sa ne facem viata mai curata. Asa cum s-a indepartat de carbuni, omenirea se va indeparta si de petrol, la un moment dat. E firesc.
        Oare cresterea preturilor la combustibili e un semn de putere sau de slabiciune, a „petrolistilor”?…

        • „Lumea s-a indepartat de carbuni?”. Iata o afirmatie fara acoperire in realitate, vad ca cineva se da cu tricicleta pe skarne!
          Datele IEA arata ca dupa o scadere de 4% a consumului in 2020 (scadere a pietei constructiilor, recte a cererii de ciment si de otel) avem o prognoza de crestere de 4.5% in 2021. In treacat fie spus in anul pandemiei principalul consumator mondial, China, a consumat cu 0.6% mai mult carbune decit in 2019 iar prognoza de consum pentru 2021 estimeaza o crestere de 1.2%.
          Cit despre „cresterea preturilor la combustibil”, „there are bullish oil market fundamentals” si cu o buna probabilitate cererea va atinge nivelul prepandemic la sfirsitul lui 2022. Vor muri de foame petrolistii …

          • @Hm

            Mda, in fiecare zi se deschid noi mine de carbuni, iar meseria de miner e din ce in ce mai cautata, inclusiv in Romania. :D
            O cautare pe Google cu, de exemplu, „coal decline”, poate va lamureste.
            Eu ma refer la tarile civilizate, nu la China, Rusia etc.
            Cat despre „nivelul pre-pandemic”, eu nu cred ca va mai fi atins, vreodata. Ramane de vazut. Preturile mari sunt incercarea disperata de a sustine o structura dimensionata la consumuri mari. :)

            • Decebal, va rog sa urmariti ce se intimpla in lumea reala, cea a productiei de energie, cea a industriei producatoare de orice, cea a transporturilor, cea a constructiilor, lumea reala, va rog. Google e un mediu de informatie formidabil insa informatia care nu trece printr-unul sau mai multe filtre e nu mai mult decit zgomot si va/ne poate deruta foarte rau. E valabil pentru oricine. O cautare pentru „coal decline” imi va afisa un numar urias de pagini conforme cu ce am cautat, un „declin”.
              Daca ma uit insa dupa consum (carbuni) sau dupa mix energetic rezultatele sint cu totul altele. Cineva (salutari, maestre!) a scos o vorba potrivita la tema:” Google te ajuta dar nu te face mai destept”.
              Vorbiti despre tarile civilizate. Ok. Germania, US si Japonia sint pe locurile 3, 4 si 5 in lume la consumul de carbune. Veti spune ca e nimic fata de cit consuma China si India si aveti dreptate. Doar ca lucrurile nu sint atit de simple.
              Necesarul de energie reala, adica „tare”, cea cu care poti sa topesti minereu de fier, sa alimentezi aerul conditionat, o uzina, o topitorie, o instalatie de orice, sa alimentezi o locomotiva etc e in crestere cu cit o tara se dezvolta (asta pare a fi o legitate) si nu poate fi acoperit, necesarul, zic, prin alte mijloace decit cele cunoscute, fosili, nuclear, hidro, cele care-ti pot asigura baseload-ul retelei. Fara astea n-ai industrie, comert, transporturi iar fara astea nu mai esti nici macar in Sec XX mai spre toamna, asa.
              Vorbiti daca aveti posibilitatea cu cineva care lucreaza in distributie de energie electrica si daca-l prindeti intr-o zi buna va poate povesti despre acrobatiile pe care trebuie sa le faca pentru a mentine frecventa retelei cind intra si cind ies „regenerabilele” din retea. Care au prioritate, dar despre asta lumea tace intelept… Si sa pornesti si sa opresti o centrala pe carbuni e nu doar foarte poluant (astea sint facute sa mearga in continuu, intermitenta nu doar ca le diminueaza sever randamentul dar le si dinamiteaza fiabilitatea), altfel spus nu te urci in ea si-i dai la cheie, lucrurile sint „nitelus” mai complicate. Insa reteaua trebuie sa functioneze la parametri, asta e nenegociabil, altfel industria sta, ni se opresc sau ni se ard aparate prin casa, locomotivele care trag trenurile trebuie alimentate acum, nu peste 10 minute si presupun ca se si inflameaza rau post factum Facebook. Ei, aia da tragedie …

              China se pregateste de limitare a consumului de electricitate pentru urmatoarele 3 saptamini pentru a nu le cadea reteaua in citeva regiuni. E singura? Nu, California si Texas sint in stand by exact pentru asa ceva. Asta azi, cind vorbim nu in vreo utopie de net, azi in lumea reala.
              In privinta preturilor, preturile cum le ziceti „mari” sint in China mari pentru ca si-au tras recent citeva gloante in picior (la carbuni, zic) dar si pentru ca de aproape 2 ani incearca sa rezolve (prost) citeva probleme sistemice ale productiei interne de carbuni, asta pe de o parte, si pe de alta e doar un accident, nu este doar opinia mea. Cred ca vor reveni curind la nivelul din 2017 sau mai jos.
              Dimensionarea despre care vorbiti nu e deloc cum o numiti, disperata, ea reflecta o realitate, aceea a foamei de energie a Chinei, foame care creste anual cu cel putin 4% de vreo 35 de ani. Or asta e o cerere reala si lichida, asta si nu altul e motivul pentru care China construieste mai mult de o centrala electrica pe carbuni saptaminal.
              Filozofarea cu ciocanul pe care o vedem deseori in comentarii si in presa ignara incapabila de altceva decit sa eticheteze voaluri, volanase si birfe verzi complet irelevante si pentru vietile noastre dar si pentru realitatea economica indeparteaza pe majoritatea de realitatea energetica a lumii. Realitatea aceea care ne tine computerele functionale, care ne incalzeste/raceste casele si care, in ultima instanta ne pune o piine pe masa.

        • „Oare cresterea preturilor la combustibili e un semn de putere sau de slabiciune, a „petrolistilor”?…”

          E un semn că, în prezent, raportul cerere-ofertă e dezechilibrat în favoarea cererii, atâta tot. Chestie elementară. Cauzele pot fi numeroase, cum ar fi de exemplu că economia reală nu prea pune bază pe energiile regenerabile în cursa de refacere economică post-pandemică la care asistăm. Dar poate că speculez.
          Apropo, v-ați pus aceeași întrebare și când prețul era în scădere ? Dacă da, la ce răspuns ați ajuns ?

          • Aha, cerere si oferta, ziceti… Daca pietei petrolului i se aplicau legile unei piete libere, probabil ca pretul petrolului era la jumatate, acum. Sa nu uitam, totusi, ca se fac intelegeri referitoare la productie. Aia nu e piata libera. :)

        • e unul dintre semnele de putere administrativa si in acelasi timp si de slabiciune a competentei si responsabilitatii guvernelor care devalorizeaza sistematic monedele si au ambitii marete cu banii altora sau bani inexistenti;
          apropo, la dvs.cu cat a crescut pretul la energia electrica ? la noi a crescut cam cu 20% de la sfarsitul anului trecut, dinainte sa inceapa scumpirea carburantilor fosili si este deja anuntata o noua scumpire de 15%; la dl.@Florix cica s-ar ieftini, dar n-a precizat daca dlui locuieste tot pe planeta asta

          • @Prototipescu Fanel
            N-am facut socoteala in procente, dar, concret, cred ca am platit in plus 5 lei (poate 10), intr-o luna.
            Oricum, ma gandesc ca energiile regenerabile sunt ceva mai scumpe, inca. Dar orice vine cu un pret. Accept sa platesc mai mult pe energia electrica, daca respir un aer mai curat.

        • Cu plăcare, Oricând.

          Nu e deloc o placă ruginită. E o întrebare legitimă la care nimeni nu poate da un răspuns rezonabil. Martiă întrebată până ce va primi un răspuns sau scuzele gargaragiului.

          Ce faceți dumneaavoastră e exact cea făcea odinioară Vicotr ponta. De fiecare dată când era întrebat despre plagiat sau minciunile lui răsoundea „Haide dom’le dar atlceva nu mai aveți?” Iată că insistenșa în aflarea adevărului și-a atins scopul Ponta exasperat a renunțat până la urmă la doctoreala falsă,

          Exact așa se întâmplă și cu „iecologiștii”. Minciunle lor sunt date mereu în gât iar oamenii încep să fie tot mai puțin dispuși să le accepte. Asta e deci calea de urmat.

          • @ Josef Svejk

            Sangele nu este pe mainile celor ce anunta o apocalipsa ce nu va veni, in final, sangele este pe mainile celor care ne spun „stati linistiti”, stiind ca apocalipsa climatica vine, sigur.

            In caz ca nu stiti, apocalipsa inseamna revelatie. :)

            • Păi dacă nu vreți să fim complici și dacă nu doriți să aveți sânge pe mîâni atunci luați DE AZI următoarele măsuri minamle:

              – Renunțați la orice formă de transport.
              – Renunțați la curentul electric, comunicații și gazele naturale.
              – Renunțați la apa curentă și canalizare
              – Renunțați la hrana procesată și îmbrăcăminte.
              – Renunțați la locuința care distruge mediul.

              Toate acestea necesită arderea unor cantități colosale de combustibli fosili + „emissile” aferente

              Dacă chiar credeți cretinismele pe care le afirmați și nu treceți imeadiat la implementarea măsurilor de mai sus înseamnă că sunteți un criminal ce comite crime cu premeditare și care recidivează zilnic. Nu-i așa?

            • Dacii oare aveau revelatii? Sigur erau bautori de vin.
              Sunt multi amatori de psychedelic, samani din America de Sud sau din alte locuri care sa ofere senzatii tari pentru amatorii de revelatii?
              Referinte la „sange” … unde a mai auzit eu d’astea – … legionari, nazisti, national-comunisti, predicatori exaltati …

  8. Ați făcut o introducere de 484 de cuvinte doar pentru a face etimologia barbarismului „tunare/tunat” și asta deoarece, dintre sensurile din limba engleză, ați omis tocmai sensul principal al cuvântului TUNING, acela de ACORDARE (de exemplu la frecvența unui post de radio sau TV – prinderea unui post; FINE-TUNE acord fin, sau, așa cum ați spus, a unui instrument muzical). Adică sensul principal nu este „out of tune”, din melodia Beatles-ilor, ci „tune” – a pleasing succession of musical tones: melody. În anii 70, fiecare scenetă „Veterinarian’s Hospital” din cadrul „The Muppet Show” se încheia cu un anunț de tipul: „Tuning next week/time, you will hear Dr. Bob say…”

  9. „tunning” își are originile în muzică, dar în vremurile noastre vine de la „înfrumusețarea mașinilor”. Tunarea femeilor presupune același procedee de le fac mașinilor. Le schimbă culoarea – mai sclipicioasă, le schimbă carcasa – mai împopoțonată, să iasă marțafoiu în evidență. După cum vedeți – și cum mașina și cu pițipoanca. Legătura cu muzica vine de la „tunning pipes” care fac mașina să sune într-un anumit mod „mai agresiv”. Zgomotul mașinii ne agreseaza simțurile și fețele de plastic care de asemenea ne agresează simțurile, mutatis mutandis, au devenit „tunate”.
    GC

  10. Se poate observa ca din momentul inceperii activitatii umane (industrializare, carbune, petrol, etc) tendinta este continuu crescatoare, minimele observate in grafice sint succesive unor eruptii vulcanice importante – si efectul de albedo depinde foarte mult de compozitia chimica a gazelor emise si de dimensiunea particulelor ejectate.
    https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_large_volcanic_eruptions
    Odata cu utilizarea pe scara larga a motoarelor diesel de tip vechi a aparut un efect pe care multi il scapa din vedere: global dimming (reducerea radiatiei solare la nivelul solului); asta poate induce ideea ca nu exista o corelare directa intre gazele emise si incalzirea globala. Odata cu introducerea normelor Euro3 cantitatea de microparticule a scazut semnificativ si efectul s a redus mult favorizind cresterea mediilor termice.
    O relatie directa si simpla intre componenta atmosferei si media termica e dificil de stabilit.
    Mai ales ca intervine efectul de termostat al oceanelor, raportul dintre speciile de diatomee, salinitatea, etc.

    • EURO 7 va pune capat acest motoare pt ca asa se doreste, industria nu va putea respecta aceste noi norme si va trece fortat la modele electrice .

  11. Nu sunt un specialist in domeniu.
    Insa nu am auzit/citit prea des ca un om de stiinta care sa sustina exactitatea rezultatelor modelelor climatice globale. Aceste modele se bazeaza pe teorii , iar teoriile sunt o metoda care ne ajuta sa prelucram informatia, sa facem teste si sa imbunatatim teoriile, algoritmii, sa intelegm mai bine ce se intampla, sa generam noi teorii etc.

    Mai mult, este de mult cunoscut faptul ca statistica/previziunile sunt deseori inexacte, chiar exista publicatii maintream despre prognozele statistice ale specialistilor comparate cu rezultatele obtinute de o maimuta care arunca cu sageti intr-o tinta. Rezultatul nu ii pune pe specialisti intr-o lumina buna. Recomand cartea „Superforecasting” de catre Philip Tetlock and Dan Gardner.

    E clar ca aveti multe argumente valabile in articol.
    Articolul insa, il percep ca pe o scriere politica, mai ales in prisma metaforei foarte greu de inteles (inghitit), cu tunatul femeilor.
    Imi pare rau, avem nevoie de voci si opinii diverse, de perspective diferite, sa incercam sa gasim unde teoriile actuale nu functioneaza, dar articolul pe care l-am citit nu cred ca ajuta.

    • Dar atunci când „savanții climatici”propovăduiesc sfârșitul lumii și „urgența climatică”, cerând imperativ aruncrea asute de milioane de oameni în spărăcie și mizeire, bazându-se EXCLUSIV pe știința maimuței ce auncă săpgeți la țintă, aia ce e?! Nu e cumva tot politică la nivel de Dan Diaconescu?

      • Sute de milioane de oameni in saracie si mizerie din cauza politicilor de mediu?
        Cat despre „știința maimuței ce auncă săpgeți la țintă” – nu era vb doar despre modelelor climatice globale – asta se aplica cam peste tot.

        E car ca nu prea sunt sanse ca un program – fie el sub cele mai bune intentii – sa nu fie atins de coruptie si incompetenta, indiferent in ce tara este desfasurat.
        Asta inseamna sa stam cu mainile in san si sa asteptam?

        Nickname-ul tau e foarte potrivit:
        “Is radium heavier than lead?”
        “I’ve never weighed it, sir,” answered Schweik with his sweet smile.
        “Do you believe in the end of the world?”
        “I’d have to see the end of the world first,” replied Schweik in an offhand manner, “but I’m sure it won’t come my way to-morrow.”

        • În domeniul meu (construția de mașini) nu se practică deloc povestea cu maimuța ce aruncă săgeți la țintă. Orice produs nou e simulat virtual cu mult înainte de a tăia prima tablă. Se cunosc anticipat prin simulare performanțele mașinii, eforturile structurale, sarcinile hidraulice, câmpurile electromagnetice din jurul cabinei, comfortul operatorului, consumul de combustibili, productivitatea, curgerea aerului și temperaturile din compartimentul motor, etc. etc. etc.

          Sunt de asemenea simulate toate procesele manufacturiere de la sudarea șasiului mașinii până la lipirea autocolantelor pe mașină la capătul liniei de asamblare.

          În lumea mea (adică a oamenilor ce facem ceva util) „simulare” e ceva ce prezice realitatea cu o precizie de minimum 95%. Dacă e mai puțin de atât se consideră un eșec epic. Ceea ce fac ăștia cu „modelele climatice” e părerologie și nimic mai mult. N-are nicio treabă cu simularea. Sau în orice caz nu mai mult ca astrologia sau ghicitul în cărți. Și după ce că „știința” lor e după ureche mai și pretind isteric măsuri drastice la frl de „valoroase” ca și simulările lor. Ceva de genul că dacă te-ai julit la picior să ți-l amputeze de la șold…

          • Si impresia mea e ca tiradele eco-pupu in materie de tehnologie (ce-or fi intelegind ei prin asta) vin in majoritate de la oameni care nu fac diferenta intre proiect, prototip – … – … – si produs finit/utilaj, vandabil si productiv. Iar in materie de materii prime pentru baterii (sau pentru orice altceva) nu inteleg ca intre a descoperi un zacamint si a-l pune in exploatare e o cale foarte lunga (care uneori nici nu e parcursa pina la capat din cauze tehnice, tehnologice sau pur si simplu economice), banuiala mea e ca n-au auzit de faza de laborator, de faza pilot si de toate cele inca necesare pina se poate trece la productia efectiva.
            Daca-i intrebi de capital de risc imi pot inchipui si mai rele :)

          • Specialitatea dv inginereascs este una si cea in stiintele Pamantului este alta poveste. Simularile climatice se sprijina pe date ale atmosferei, hidrologiei si oceanografiei, pedologiei, paleontologiei, date din arhive si cronici, toate fiind coroborate pe cicluri de observatii. Multi nu cred si critica aiurea dar ceea ce se poate remarca este violenta si repetitia la intervale tot mai scurte ale acestor manifestari climatice. Un exemplu concret este ceea ce vedem azi in Germania si inceputul de formare a tornadelor la Marea Neagra, si exista alte sute de exemple.

        • Da, sint sute de milioane de oameni care nu au curent electric (luati Africa spre exemplu) desi continentul are carbuni (si inca de buna calitate), titei, gaze.
          Nu au curent inseamna:
          – nu au cum sa pastreze eventualele cantitati de mincare pentru urmatoarele zile decit prin metode artizanale (sare- daca au, fum etc);
          – nu pot fi pastrate unele medicamente, seruri etc;
          – nu au lumina in case/cocioabe. Daca ati prins „iepoca” cu invatatul la luminare pentru scoala de a doua zi stiti bine ce spun. Nu de alta dar unii mai si invatam;
          – gatesc la foc de balega cu paie in coltul camerei, n-au incotro. Lesne de inchipuit calitatea aerului respirat;
          – nu au apa curenta (sa vorbim despre canalizare si altele pe care noi le avem ca obligatorii e cel putin utopic) iar asta duce, intre altele la mortalitate infantila si numai foarte ridicata.
          Stiti cum s-ar putea rezolva parte dintre problemele astea? Cum s-a rezolvat si la noi la vremea cuvenita, cu mult hulitul CARBUNE! Da, chiar ala. Ecologimea ar face bine sa nu mai abereze ducind in scoala nu stiu carui sat nenorocit un frigider si 2 panouri solare, daca ar fi cit de cit interesata de viitorul speciei pentru asta ar milita, pentru dezvoltarea energeticii Africii. Sigur, si pentru limitarea coruptiei dar asta chiar ar fi utopic indeosebi pentru ecologime, majoritatea ei neproducind altceva decit comunicate ingrijorate in timp ce fagociteaza industrii intregi.
          Ce alegeti? Politici „de mediu” sau Dezvoltarea Africii? Pot continua cu SE Asia si cu America de Sud, iaca inca citeva sute de milioane de oameni…

  12. Cîteva intrebari:
    -cui foloseste tot acest alarmism cu schimbarea climatica? cine are un profit imediat sau pe termen mediu? si daca este doar o moda, cineva tot trebuie sa finanteze, iar cine finanteaza, doreste profit…!
    -suntem sau nu suntem siguri ca activitatea umana duce la aceste schimbari? Activitatea stiintifica pare a fi coruptibila, vezi intrebarea de mai sus, ne va da ea un raspuns acestei dileme? Sper sa fie, ca intotdeauna, in istoria omenirii, citeva minti luminate care sa opreasca aceasta isterie colectiva in care am impresia ca traim…
    -cine a avut primul ideea sa devieze tot acest flux de energie umana, creativa si iscoditoare, pentru o parte a ei, in acest fund de sac ce pare toata dezbaterea schimbarii climei ( care poate fi adevarata ) si rolul omenirii in acest fenomen ( care e mai incert)? Idioti utili sunt usor de gasit dupa aceea ( a se vedea exemplul comunismului)
    -nu se confunda schimbarea climatica cu poluarea si distrugerea mediului? in care omenirea poate face efectiv ceva!
    -daca hotarim ca nu putem face nimic ( sau doar foarte putin) in schimbarea climatica, ne putem cel putin proteja, deplasind comunitati expuse (de exemplu la cresterea nivelului marii, caniculei, focurilor de padure), prin amenajarea teritoriului, limitarea risipei, in distrugerea padurilor, agricultura intensiva, exploatarea resurselor ( de exemplu metale rare pentru bateriile masinilor electrice….)
    -cum ne putem apara?

    • In primu rand foloseste industriei care trebuie sa se reinventeze, sa devina si mai profitabila prin eliminarea factorului uman din productie.
      Activitatatile umane produc schimbari locale insa schimbarea climatica este confundata cu poluarea si folosirea resurselor in exces.
      In primul rand trebuie sa ne aparam de noi insine, indivizi si corporatii care doresc cu tot dinadinsul sa.si impuna modele de afacere nu tocmai benefice activitatilor umane.
      Clima nu poate fi schimbata, este o himera in schimb putem lua masuri precum oprirea defrisarilor necontrolate a padurilor, stoparea poluarii prin folosirea de technologii modere impuse prin competitie economica si mai putin prin ideologii de tot felul, schimbarea din temelii a agriculturii.
      Cu aceste cateva masuri aplicate insa consecvent ne-am putea adapta schimbarilor climatice care oricum au loc, vrem nu vrem.
      Sumtem pe un drum foarte periculos catre o socitate care nu mai ere nimic in comun cu libertate si democratie, ne indreptam catre ecofascism si imi este teama ca nu mai aevem sanse mari sa neputem opune.

    • cine a avut primul ideea sa devieze tot acest flux de energie umana, creativa si iscoditoare, pentru o parte a ei, in acest fund de sac ce pare toata dezbaterea schimbarii climei ( care poate fi adevarata ) si rolul omenirii in acest fenomen ( care e mai incert)?

      James Hansen, fostul director al NASA GISS din New York, în iunie 1988. A fost o zi de vară toridă, când, din „întâmplare”, sistemul de aer condiționat nu a funcționat în sala Senatului ăn care Hansen a depus mărturie despre „încălzirea globală” pe care distinșii senatori au simțit-o la propriu, din cauza „defectării” sistemului A/C.
      Global Warming Has Begun, Expert Tells Senate.

      nu se confunda schimbarea climatica cu poluarea si distrugerea mediului?

      Aproape întotdeauna.

      daca hotarim ca nu putem face nimic ( sau doar foarte putin) in schimbarea climatica, ne putem cel putin proteja

      Este politica recomandată. Se numește adaptare și a fost practicată de specia umană de mii de ani, pentru că fenomenul de schimbare a climei nu a început cu depoziția dlui Hansen din 1988.

      • Am cautat si eu cine, cu nume si prenume, a fost printre motoarele escrocheriei felurit botezate si rasbotezate ajunsa azi „Climate Change” si am dat peste un soi de aventurier canadian intotdeauna bine recordat la bani publici ajuns la butoane pe la tot soiul de, cum altfel, agentii „de mediu”, pe la ONU tot cu mediul, membru in felurite comitete si comitii, onorat de tatal actualului PM canadian (de ce nu ma mir) etc. Din 1972 (daca bine-mi aduc aminte) la o conferinta la Stockholm, posibil dinainte, pare sa-si inceput banoasa activitate de pompagiu international de mediu.

        • Vă referiți la răposatul Bert Bolin? Ăsta era de fapt suedez.

          Până spre sfârșitul anilor 70 și începutul anilor 80 teoria la modă era că codoiul rezultat din activitatea umană respjnge radiația solară, că planeta se răcește accelerat și că v-a urma o nouă glaciațiune. Se vorbea de ghețari cu grosimea de zeci de metri ce vor acoperi Parisul și alte celea.

          Bolin a observat că de fapt clima e într-un proces de încălzire și atunci a întors teoria cu roțile în sus inventând încălzirea globală. În prima fază a fost atacat violent de teologii oficiali ai iecologimii, Au zbierat chiar că e plătit de marile companii petroliere că să combată teoria noii glaciațiuni. Dar într-un timp relativ scurt au sărit cu toții în căruța lui și l-au miruit ca pimul nacealnic al nou înfințatei IPCC, arhiereu și pontifex maximum al încălzirii globale…

          În epoca în care Bolin încă nu-și impusese cu totul vederile asupra iecologimii în UK s-a produs marea grevă de un an a minerilor din 1983-1984. Guvernul lui Margaret Thatcher ce nu dorea nicicum să mai subvenționeze jaful organizat din minerit a lansat la rândul său o campanie de propagandă împotriva minerilor. Pe atunci mineritul era sprijinit furibund de toată progresimea și iecologimea. Parte a campaniei guvenramentale britanice a fost și finanțarea generoasă a tot soiul de studii „științifice” care să dovedească negru pe alb că de fapt climae într-un proces de încălzire rașpidă și nu va mai fi nevoie de atâta cărbune. Se pare că de atunci a pornit monstruoasa cârdășie dintre fondurile guvenramentale și „știința climatică” pe bani publici…

          • Pina acum nu auzisem de respectivul. Am pierdut ceva important? :)))
            Prima oare cind am vazut ce spuneti a fost in 1975. Ma trimit ai mei la chiosc sa cumpar presa: Pif pentru mine, Science et Vie, numarul curent din L’Histoire de l’Art (inca am colectia completa). Pe coperta Science et Vie un desen viu colorat, gheturi albe plutind peste un ocean albastru. Titlu mare: Le changement du Climat? Evident ca n-am priceput nimic, l-am intrebat pe tata, Dr. geolog, altfel complet neinteresat de asa ceva si-a dat din umeri. La fel ca majoritatea geologilor pe care ii cunosc, privea subiectul cel mult la nivel de anecdota spunind: „pruncule, Geologia nu se ocupa de astfel de mizilicuri iar cind o face lucreaza cu perioade de timp pe care oamenii nu-i pot percepe din experienta personala”.
            Ei, uite ca e totusi cazul sa iasa la rampa pentru a-si apara drepturile stiintifice greu dobindite, drepturi pe cale de a fi confiscate de polologhii la moda in timpurile noastre.

        • Maurice Strong a fost un petrolist din Alberta.

          A servit ca președinte al Power Corporation of Canada până în 1966, când a devenit directorul Agenției Canadiene de Dezvoltare Internațională (CIDA) și și-a început cariera internațională. Impresionat de activitățile lui la CIDA, secretatul general ONU U Thant i-a cerut să organizeze ceea ca va deveni primul Earth Summit – Conferința de la Stockholm asupra drepturilor omului din 1972.

          În anul următor, Strong a devenit primul director al nou înființatului Program ONU pentru Mediu (UNEP), tot la Stockholm.

          În 1992, ONU l-a însărcinat să conducă un nou Earth Summit în Rio de Janeiro. Acolo s=au adoptat trei noi acorduri, dintre care, the Framework Convention on Climate Change, a fost catalizatorul înființării IPCC.

          Cu toate acestea, capacitatea diplomatică a lui Strong nu a fost apreciată de toată lumea. Mulți din industria energetică îl vedeau ca pe un „verde” ascuns, precum pepenele verde pe dinafară, roșu pe dinăuntru; pentru grupurile de mediu, el reprezenta Big Oil. Între timp, dreapta l-a atacat ca pe o întruchipare a Big Government.

          Necrologul lui din Nature se încheie cu o remarcă tristă:

          Este adevărat că UNEP și convențiile de mediu au făcut puține progrese în ceea ce privește încetinirea schimbărilor climatice sau reducerea ratei de pierdere a biodiversității.

  13. Bravo Uniunea Europeană!
    (Mai puțin bravo pentru SUA și China)

    Tocmai am citit un articol breaking news din The New York Times, din care reiese că:

    Brussels has committed to reducing its emissions of greenhouse gases 55 percent by 2030 compared with 1990 levels.

    The European Union produces only about 8 percent of global carbon emissions [s.m.]. But it sees itself as an important regulatory power for the world and hopes to set an example, invent new technologies that it can sell and provide new global standards that can lead to a carbon-neutral economy.

    By contrast, the United States has promised to reduce emissions 40 to 43 percent over the same period. Britain, which will host COP-26, the international climate talks, in November, has pledged a 68 percent reduction. China, the world’s largest emitter of carbon, has said only that it aims for emissions to peak by 2030.

    Detalii,

    Europe Rolls Out Vision for a Carbonless Future, but Big Obstacles Loom

  14. Este planul care este propus negocierii intre statele membre.
    Daca statele bogate ale uniunii ar putea implementa intr-un fel sau altul aceste reforme care vor schimba vietile cetatenilor radical, vom vedea.
    De finantare nici vorba, este nevoie de cateva sute de miliarde de euro care vor fi imprumutate, cu alte cuvinte, viata in Europa va deveni tot mai scumpa.
    Ce se va intampla cu esticii, nu prea intereseaza si nu vad cum se poate ajunge ajunge la un consens cu Orban sau altii. Probabil fortele de drepata care incep sa se uneasca in Europa impotriva Bruxellului vor deveni tot mai puternice, cetatenii nefiind dispusi la sacrificii mari, mai als cei din est.
    Implemntarea acestui plan va necesita sacrificii din partea fiecaruia in parte, renunta cineva la modul de viata, mai ales esticii care abia au scos capul din mizeria comunista, acum el fiind pe cale sa fie infundat in cea ecologista.
    SUA si China vor face ce dupa cum vor crede de cuvinta insa „mantuirea” nu va pleca de la ele, fara a discuta de restul lumii.
    Bruxellul incepe se se implice tot mai mult in vietile noastre de zi cu zi, sa ne dicteze ce e bine si ce este rau, nu va avea sorti de izbanda, oamenii se revolta intr-un fel sau altul.

  15. E o propunere pentru moment si citesc in alte publicatii ca Franta nu prea e de acord. Ca intotdeauna, urmeaza negocieri intre Parlament, Comisie si Consiliu.

    The European Union has announced a raft of climate change legislation aimed at pushing it towards its goal of becoming carbon neutral by 2050.
    A dozen draft proposals, which still need to be approved by the bloc’s 27 member states and the EU parliament, were announced on Wednesday.
    https://www.bbc.com/news/world-europe-57833807

    Fiind pe BBC, citesc citeva articole pe tema aceasta:

    Climate change: Extremes committee validates Antarctic record heat
    https://www.bbc.com/news/science-environment-57676695

    US-Canada heatwave: Visual guide to the causes
    The heat has been blamed for helping cause the deaths of hundreds in British Columbia.
    The US north-west has also seen record highs – and a number of fatalities.
    Portland, a city with a famously rainy climate, broke its all-time high temperature record for three days in a row.
    https://www.bbc.com/news/world-us-canada-57665715

    Record June temperatures point to more ‘extraordinary’ extremes
    „We are getting used to record high temperatures being recorded somewhere around the world every year now,” says Prof Peter Stott of the UK Met Office.
    He says what meteorologists like him find shocking is not that the world is experiencing more heatwaves but that temperature records are increasingly being broken by such large margins.

    In Canada and the north-western US, several cities recorded temperatures a full 5 degrees Celsius above previous records.

    A Siberian heatwave last year saw temperatures more than 5C above the previous record between January and June.

    A study by the Met Office on the extreme heat in the Russian region found that reaching such temperatures was almost impossible without human-caused climate change.
    https://www.bbc.com/news/science-environment-57742482

    Sper ca e doar o chestiune de vreme…

    • Mai sunt și alte articole pe care BBC nu găsește de cuviință să le prezinte cu aceeași fanfară cu care prezintă doar o latură a problemei, doar cea corectă politic. Din acest punct de vedere, mă văd nevoit să scriu, dezamăgit, că BBC suferă de confirmation bias, boală pe care am identificat-o demult la The New York Times și alte publicații de mare tiraj.

      Pariez că BBC, NYT, Los Angeles Times, Washington Post nu vor prelua analiza făcută de profesorul Cliff Mass ieri (13 iulie 2021) și care demontează niște mituri curente:

      Flawed Heatwave Report Leads to False Headlines in Major Media

  16. Dincolo de parodie – Ce trebuie să faci pentru a deveni model ecologic?

    Prințul Harry și consoarta lui Meghan Merkle au fost numiți „modele ecologice” pentru că au decis să nu aibă mai mult de doi copii ca să-și reducă impactul asupra planetei. Cei care le-au acordat noul titlu sunt organizația caritabilă Population Matters.

    Alegând și declarându-și public intenția de a-și limita familia la două persoane, ducele și ducesa de Sussex contribuie la asigurarea unui viitor mai bun pentru copiii lor și oferă un model de urmat pentru alte familii, a declarat un purtător de cuvânt al Population Matters.

    Cineva invidios ar putea să spună că, de fapt, decizia are legătură cu avioanele personale, care, în majoritate, au doar 6 locuri: 2 părinți + 2 copii + 2 dădace. Cine mai știe…

    Detalli,

    Harry and Meghan given environmental award for decision to only have two children

  17. Politica „verde” a Uniunii Europene și nemulțumirile SUA

    Pe 9 iulie 2021, CNN a publicat un audio-fotoreportaj despre modul în care Uniunea Europeană produce daune materiale și umane în SUA prin politica sa „verde” – How marginalized communities in the South are paying the price for ‘green energy’ in Europe.

    Este vorba de tăieri masive de păduri, în special din statul Carolina de Nord, după care lemnul, transformat în pelete, este exportat în UE pentru a fi ars ca sursă de energie.

    În 2009, Uniunea Europeană (UE) s-a angajat să-și reducă emisiile de gaze cu efect de seră, îndemnând statele membre să treacă de la combustibilii fosili la sursele regenerabile. În Directiva privind energia regenerabilă (RED), UE a clasificat biomasa ca sursă de energie regenerabilă, la fel ca energia eoliană și solară. Ca urmare, directiva a determinat guvernele statelor să stimuleze furnizorii de energie să ardă biomasă în locul cărbunelui – și a determinat creșterea cererii de lemn.

    Atât de mult încât sudul Americii a devenit principala sursă de importuri de biomasă a Europei.

    La începutul acestui an, UE a fost sărbătorită pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume atunci când energia regenerabilă a depășit utilizarea combustibililor fosili pe continent pentru prima dată în istorie.

    Dar arderea lemnului este mai puțin eficientă decât arderea cărbunelui și eliberează mult mai mult dioxid de carbon în atmosferă, potrivit celor aproape 800 de oameni de știință care au scris o scrisoare în 2018 către Parlamentul European, îndemnându-i pe membri săi să modifice directiva actuală „pentru a evita daunele extinse asupra pădurilor lumii și accelerarea schimbărilor climatice”. Președintele Joe Biden și alți lideri mondiali au primit o scrisoare similară din partea a sute de oameni de știință în domeniul climei la începutul acestui an.

    Nemulțumirile locuitorilor din zonele unde se taie pădurile sunt numeroase și clar descrise în reportajul CNN: zgomot continuu, fum, praf, distrugerea ecosistemelor și a mediului înconjurător etc.

    Poate că noile directive prezentate astăzi de UE vor lua în considerare numeroasele aspecte incriminate în dezvăluirile făcute de CNN.

  18. Uraaaa!!!!

    Noi și noi izbâmnzi se întrevăd la orizont!

    Comisia iuropeană tocmai a propus noi ținte de reducere cu 55% a emisiilor de codoi până-n 2030 față de nivelele din 1990:

    https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/ip_21_3541

    Aici și primele reacții. Scumpiri și noi biruri pentru prostime.

    https://economie.hotnews.ro/stiri-energie-24918197-noile-ambitii-ale-comisiei-europene-taxe-verzi-produsele-energetice-poluante-ceea-inseamna-scumpiri-masive-inclusiv-incalzire-cota-mai-mare-energie-regenerabila.htm

    Pentru cei ce am prins iepoca de aur totul se sintetizează prin trecerea de la planul cincinal îndeplinit în 4 ani la cel în 3 ani!

    Ășltia nu se lasă până nu stârnesc o nouă revoluție a la 1789…

    • Obrazul subtire, cu cheltuiala se tine.
      Asa ca scumpirile vrei nu vrei, bea Grigore aghiazma :D
      Sa piara lumea veche, vom construi o lume noua!

  19. Mie mi-a stat mintea-n loc cind am vazut ca au convertit parte din Centrala Drax (carbune, ceva sub 4000 MWh la vremea aceea, a 3 a ca marime din Europa) la pelete (adica lemn, sta-le-ar ecologia in git) si in subsidiar salcie, floarea soarelui, masline (!) si rapita. De unde naiba pelete(lemn)? Ca n-au! Pai a fost simplu cu subventii, lasa ca taiem copaci in US si-i aducem peste haaat pina peste Atlantic. Partea asta de centrala ardea peste 80% materii prime importate si 60% dintre importurile de peleti ale UK s-au facut din US, unele din Canada.
    Ma uitasem special la vremea respectiva la navlul (citeste pretul transportului de marfa pe mare) si mi-a venit sa arunc calculatorul pe fereastra.

  20. @Josef Sveik, pentru că sunt companii private care nu își permit „greșeli”. Chiar și cei 5% sunt reduși prin testările fizice ulterioare.
    Când e vorba de fonduri publice, nimănui nu ii pasa cu adevărat. Navier – stokes era cu curgerea fluidelor (nu mai caut pe google), curenți turbionari, dar tor ce intra în zona de turbulenta nu mai poate fi descris prin ecuații matematice. Probabil Finit Element Modeling. Chiar as fi curios ce modele fizice sunt folosite la simularea comportamentului climatic. Nu e ca in cazul curgerii fluidului prin țevi, mediu inchis, care este simulata destul de corect folosind FEM, datorita industriei petroliere. Mișcarea maselor de aer in mediu deschis.
    A, dar mișcarea aerului este studiată de meteorologie, care este destul de „accurate” in predicții pe termen scurt. Clima este despre prelucrarea statistica a datelor meteo.

    • Analiza CFD (calculul dinamicii fluidelor) oferă rezultate foarte precise. Mă refer la determinarea temperaturilor, vitezelor și presiunilor din în interiorul unui compartiment motor sau la curgerea fluidelor incompresibile în circuite hidraulice. Se pot face cu ușurință optimizări care erau de neimaginat acum 20-30 de ani. Precizia așteptată de la simulărea CFD permite corelări de peste 98% cu testele în teren – care de regulă nu se mai fac. Compania pentru care lucrez a dezvoltat propriul soft CFD (o extensie a unui soft comercial), dar chiar și cele comerciale obișnuite ca Ansys, Abaqus sau Simcenter oferă simulări foarte precise.

      Același lucru pentru simularea diferitelor tipuri de soluri, asfalt beton, etc. Ca să nu mai vorbesc de simulările structurale pentru metal sau plastic. Toate astea (având de regulă precizii de peste 98%-99%) se adună în modelul final al mașinii (de aceea am zis că precizia finală trebuie să fie de peste 95%). Mașina are astfel un simulator virtual foarte realist cu mult înainte de a fi construită. Realitatea virtuală permite evaluarea comfortului operatorului, vizibilitatea din cabină, etc. Pracirc nu se mai fac prototipuri de vreo 12-13 ani.

      Chestia e mult mai dezvoltată la companiile aerospațiale. De aceea Boeing sau Airbus nu mai construiesc prototipuri nicii ele. Primul avion fabricat dintr-un model nou e vândut.

      • @Josef Sveik, sunt curios cine oferă certificare pentru software-ul „build in house”. Simulările care trec testele pe astfel de programe ar putea fi „tunate”. Ansys, Comsol, Simulink/Simscape/Matlab și-au dezvoltat platformele plecând de la ecuațiile matematico-fizice care descriu procesele. Și oferă garanția testărilor fara „ajustări”.
        Da, totul s-a mutat acum in simulatoare, ceea ce e și firesc. Cerințele legale sunt de a avea ‘jde ore de funcționare pentru validare, ore care se pot obține mult mai repede prin simulări. Și legea permite funcționarea în mediile de simulare.

        • Utilizatorul.

          E validare în teren. Nu-mi trebuie o „instituție de certificare”. Sunt mărci tensometrice, accelerometre, senzori de temperatură, presiune și anemometre. Se coreleazpă citirile lor pentru diferite evenimente la nivel de sistem sau mașină. Ajustezi softul până poate replica identic măsurătorile în teren. După aceea poți să faci predicții foarte precise pentru noile modele până la nivelul la care prototipul e inutil. Ăsta e avantajul soft-ului făcut în casă. E de fapt un soft comerical la care îi adaugi extensii și modificări. Însă toate astea sunt „trade secrets” pe care nu vrei să le cunoască nici producătorul softlui (unul din ei a oferit câteva miliarde pentru aceste informații și a fost refuzat) nici măcar un organism de reglementare.

          Asta î
          i permite ca pentru toate mașinile scumpe (de la câteva sute de mii de USD în sus) să ai un „digital twin”. Ai toate componentele mașinii inspectate CMM., deci ai automat un model digital identic. Poți să replici orice fenomen din teren pe mașina reală cu numprutl de serie ####### și să faci predicții cât se poate de precise. De exemplu o basculantă minieră de $4 milioane bucata a picat într-o groapă. Poți să-i spui proprietarului: uite mașina așa cum e mai poate lucra încă 21000 de ore fără reparații capitale la structură. Fisurile pe care le-ai observat nu vor distruge structura în cele 21000 de ore dacă păstrezi același ciclu de utilizare. Pentru el e o informație esențială. Mașlinile astea lucrează 24/7, 365 de zile pe an. Chiar și schimbarea unui cauciuc e un dezastru pentru considerând timpul de lucru perdut. Alimentarea cu combustibil se face adesea din mers ca să nu se piardă timp.

          În plus mai are avantaje fenomenale pentru granție. Majoritatea clienților optează pentru garanție extisă și îți permit să monitorizezi sute de parametri ai mașini prin satelit în timp real. Pe de o parte producătorul învață multe despre felul cum sunt utilizate mașinile în lumea reală, pe de altă parte clientul face servisările doar atunci când e necesar. De exemplu, dacă manualul zice să schimbi uleiul la 2000 de ore dar din monitorizare rezultă că trebuie schimbat la 2875 de ore el face o economie desosebită.

  21. Câteva considerații despre modelarea climatică

    Există mai multe tipuri de modele folosite de climatologi pentru predicții.

    Modelele climatice fizice accentuează funcționarea fizică a sistemului climatic, în particular circulația atmosferei și a oceanelor, dar și interacțiunile cu vegetația globală (biologia) și cu gazele-urmă din atmosferă (chimia).

    Modelele geochimice urmăresc deplasarea unor trasori chimici distincți prin sistemul climatic.

    Modelele atmosferice variază ca niveluri de complexitate. Modelele atmosferice de circulație generală (A-GCMs) oferă o reprezentare numerică și simulări ale distribuției spațiale a uscatului, oceanelor și gheții; elevației munților și calotelor glaciare; cantității și distribuției verticale a gazelor cu efect de seră și variațiilor sezoniere ale radiației solare.

    Alte modele, mai restrânse ca areale, simulează circulația generală a oceanelor (O_GCMs), evoluția calotelor glaciare, a vegetației etc.

    Toate modelele climatice (cu excepția celor mai simple) încep prin acoperirea atmosferei cu o rețea tri-dimensională de blocuri dispuse în 10-20 de niveluri deasupra unei rețele terestre de pătrate cu dimensiuni tipice de 100 km x 100 km.

    O altă rețea acoperă oceanele și are pătrate mai mici, 10 km x 10 km și până la 30 niveluri.

    Când tot Pământul este acoperit în acest mod, există circa 1 milion blocuri pentru atmosferă și 100 milioane pentru oceane.
    După stabilirea rețelelor de blocuri, modelele computerizate folosesc legile fundamentale ale fizicii pentru a calcula cum aerul, apa și energia solară din fiecare bloc la un moment dat se deplasează în blocul vecin la un moment ulterior. Intervalul de timp poate fi redus până la 10 minute. Reiterarea acestui proces de milioane de ori simulează schimbarea climei într-un secol (dacă intervalul de timp este de 10 minute, sunt necesare 5 milioane reiterări). Aceste operații necesită luni de simulare chiar și pentru cele mai puternice supercomputere din lume.

    Compararea rezultatelor generate de computere cu ceea ce știm deja despre paleo-climate, atât ca valori medii, cât și ca variații de la un an la altul, oferă o posibilitate de a evalua calitatea unui model. Dacă modelul este acceptat calitativ, atunci el poate încerca să descrie câteva decenii viitoare ale schimbărilor climei incorporând influențele naturale și umane.

    Până aici, totul este (relativ) simpli și direct. Dar realitatea este mult mai complexă.

    O provocare majoră cu care se confruntă modelele este folosirea unei singure valori de temperatură, umiditate etc. pentru a descrie condițiile dintr-un bloc de simulare. Și totuși, multe fenomene apar la o scară mai mică de 100 km x 100 km ( de ex., munții, norii și furtunile), astfel că oamenii de știință trebuie să folosească presupuneri/ipoteze pentru sub-rețele ca să poată completa un model.

    De exemplu, fluxurile (circulațiile) luminii și căldurii solare prin atmosferă sunt influențate de nori, care, în funcție de tipul și formarea lor, joacă un rol foarte important în reflectarea sau interceptarea căldurii. Fizica ne spune că numărul și tipurile de nori prezenți în fiecare strat al atmosferei deasupra unui pătrat din rețeaua terestră va depinde în general de condițiile locale (umiditate, temperatură etc.). Dar, pentru că de multe ori norii sunt mai mici de 100 km (mărimea unui bloc din rețea), programatorii trebuie să facă presupuneri, ajustări, adică tunare. Chiar dacă acele presupuneri au o fundamentare fizică, judecățile personale (subiectivitatea individuală) nu pot fi excluse.

    Și, deoarece diverși programatori vor face diverse presupuneri și judecăți individuale, rezultatele modelărilor vor diferi mult (vezi Figura 2 din articol, referitor la variațiile triplate dintre valorile cele mai mici și cele mai mari ale unui singur parametru climatic, ECS).

    O altă problemă majoră apare din cauza diferenței dintre modul în care rețeaua împarte pământul în blocuri orizontale vs. verticale. Atmosfera și oceanele sunt niște „coji” subțiri care acoperă planeta: adâncimea medie a oceanelor este 4 km, foarte mică în comparație cu raza terestră de cca 6.400 km. Similar, și înălțimea relevantă a atmosferei este de 100 km, adică mult mai mică decât raza pământului. Pentru a descrie cu acuratețe variațiile verticale, cele câteva duzini de blocuri de rețea suprapuse în atmosferă deasupra fiecărui pătrat de pe suprafață sau dedesubt în oceane ar trebui să fie foarte aplatizate, ca niște stive de clătite ultra-subțiri.

    Ipoteza că fenomenele de curgere atmosferică au loc în straturi (vezi termenul stratosferă) nu mai ține în atmosfera aflată sub 10 km altitudine, acolo unde au loc turbulențele meteorologice. Acolo, fluxurile de energie și vapori de apă apar la scări mult mai mici decât 100 km. Problema devine dificilă la tropice, unde fluxurile verticale joacă un rol important pentru deplasarea energiei și ridicarea vaporilor de apă de pe suprafețele oceanice.
    Mai apare apoi problema inițializării (t = 0) modelului, inițializare care trebuie să consemneze valori ale temperaturii, salinității, vitezei curenților etc. în fiecare bloc oceanic. Și chiar dacă s-ar cunoaște condițiile inițiale corecte, tot nu poate fi modelat nivelul de haos al sistemului climatic (vezi efectul butterfly al lui Edward Lorenz.

    Și, în ultimul pas, după ce s-au introdus soluții numerice pentru toate ecuațiile fizice și chimice din model, după ce s-au făcut toate presupunerile pentru sub-rețele, s-au inițializat toți parametrii, apare tunarea, ajustarea, acordul fin. De ce? Pentru că fiecare sub-bloc din rețeaua 3-D are nevoie ca unii parametri să fie stabiliți empiric. Și sunt duzini de acești parametri care necesită tunare. De exemplu, gradul de acoperirea cu nori, curenții de convecție, cantitatea de apă sau zăpadă existentă pe suprafața modelată, modul de amestecare a apelor oceanice, cantitatea de apă evaporată în funcție de proprietățile solului, condițiile atmosferice și vegetație.

    Ce se întâmplă după tunare am încercat să descriu în articol, plecând de la principiile GIGO (Garbage In Garbage Out) și CACE (Change Anything Change Everything).

    Bineînțeles, discuția poate continua pe lungime unui articol separat.

    Bibliografie:

    Ruddiman, W. F, 2014, Earth’s Climate – Past and Future, W. H. Freeman, 445 p.

    Koonin, S. E., 2021, Unsettled – What Climate Science Tells Us, What It Doesn’t, and Why It Matters, BenBella Books, 306 p.

    • Mulțumesc, da, e ceea ce mă așteptam. Un fel de Finit Element Modeling (FEM) ce folosește blocuri de 100kmx100kmxh_inaltime.
      Folosind datele culese de la stațiile meteo, fiecare bloc local poate fi simulat destul de corect (treabă făcută destul de bine de meteorologi). Doar că „lipirea” blocurilor – pentru simularea climei, cauzează, probabil, probleme.

      Îmi pot imagina și mărimea resurselor necesare pentru aceste simulări. Cu certitudine foarte multe date sunt neglijate, tocmai pentru a grăbi acest timp de simulare. Astfel că se aplică o „corecție” finala. Corecție discutabilă, desigur. (In cazul unui banal semiconductor dopat, simularea comportamentului in câmp electromagnetic prin FEM ia câteva zile (ecuațiile Maxwell). Darămite modelul climatic, cu n variabile!)

      Ce nu înțeleg eu este de ce nu se vorbește de clima la modul probabilistic, așa cum ar fi corect. In cazul simulărilor, nu întotdeauna se obțin aceleasi comportamente, chiar folosind aceleași date de intrare și același algoritm de calcul. Datele sunt prezentate statistic: 96% din cazuri obținem un comportament, 4% din cazuri conduc către alt comportament. Cred că așa ar fi corect și cu analizele relativ la clima.
      Datele meteo sunt prezentate statistic, probabilitatea de ploaie este evidențiată cel mai des. Aceste date meteo statistice influențează, tot statistic, modelul mare de clima. Deci toate predicțiile nu sunt altceva decât date statistice cu diverse probabilități. Atât și nimic mai mult. Și, așa cum o grindină poate sa nu fie prezisa cu 1 zi inainte, dar anticipata cu 1h înainte de producere, și comportamentul climatic nu poate fi prezis cu 1 an înainte, ci, cel mult, anticipat cu 1 săptămână înainte.
      Mulțumesc!

    • Exemplu tipic de GIGO :)

      Am modelat de curiozitate o sferă goală pe dinăuntru cu raza interioară de 6300 km și gosimea de 30 km simulând atmosfera terestră. Laptop-ul meu de la serviciu e un Dell cu Intel Xeon 6 Cores de 3.6 GHz și cu 64 GB RAM. E din 2018, destul de vechi și urmează să fie schimbat spre sfârșitul anului. Am discretizat în Ansys Workbench 2021 R1 sfera folosind elemente cu latura de maximum 1 km. Să vezi minuăție că a dsicretizat-o cu elemente brick în mai puțin de 2 ore cât am fost prin ședințe.

      Sigur că de aici și până la discretizarea atmosferei a solului a oceanelor e o distanță bunicică. Dar dacă șpoate fi fpăcut pe un laptop comercial poate fi făcut mult mai detaliat pe un sistem de calcul profesional. iar asta îmi spune câteva lucruri:

      – Cineva care vrea să facă o simulare pe bune și care are la dispoziție un HPC și câteva luni să se dedice problemei o poate face cu destul de mare acuratețe. Se cunosc proprietățile aerului, se cunosaște temperatura pământului și ce anume radiază planeta și la nivel acceptabl cele ale solului., etc.

      -Există hărți digitale 3D ale planetei deci se pot importa relativ ușor forme de relief, cursuri de apă etc. Sigur că e o muncă titanică. Însă nu cred că ar fi o problemă să se ajungă la discretizări cu elemente și de sub 30 de metri. Cum gradientul de temperatură al troposferei e de 0.7C/100m probabil că lemene cu latura de 20-30 de m ar fi suficiente. Din nou, e o chestie de timp și resurse care există gârlă în cazul „savanților climatici”.

      – Dacă ei nu o fac, e dintr-un motiv simplu: Nu vor de la bun început să vadă rezultate realiste. Cu cât un model e mai realist și mai detaliat cu atât e mai greu de manipulat și de vopsit rezultatele. Doresc ceva foarte apoximativ și imprecis care poate fi ușor ghidonat după cum cere enteresul ce poartă fesul :)

      • În 2007 am lucrat cu un grup de modelatori de la National Center for Atmospheric Research (NCAR), Boulder, Colorado, pentru a contribui la așa-numitul Community Climate System Model 3.0 (CCSM), care folosea scenarii elaborate de IPCC Assessment Report 4 (AR4)

        Pe baza acelei experiențe, pot spune că discretizarea suprafeței terestre și a oceanelor, urmată de construirea blocurilor verticale suprapuse nu este cea mai dificilă problemă a modelărilor climatice. Dificultățile încep să apară când trebuie hotărâte valorile parametrilor climatici desemnați fiecătui bloc de simulare.

        Voi considera doar unul dintre acești parametri – temperatura la suprafața uscatului și oceanelor. Nu vorbesc aici de temperaturile determinate prin măsurători proxy (carote de gheață, inelele copacilor, varvele sedimentare, analize izotopice, carotaje termice în găuri de sondă ș.a. Consider doar variațiile temperaturilor măsurate cu începere din 2005, când s-au folosit termometre standardizate și locații determinate precis cu GPS.
        Există astăzi peste 100.000 stații meterologice terestre și peste 4.500 geamanduri marine și flotoare ARGO pe oceane, care măsoară și salinitatea, pH-ul etc. Distribuția stațiilor terestre este foarte ne-uniformă, cu densități mult mai mari în SUA și Europa. Există apoi măsurători de temperatură satelitare și cele efectuate regulat de vapoare.

        Când vine vorba despre datele înregistrate de temperatură, apar întrebări specifice precum: ce variații suferă termometrele însele, cum și unde sunt instalate, li s-a schimbat locația de-a lungul timpului etc. Găsiți niște exemple edfificatoare în articolul Când vremea devine climă…

        Apoi, dacă stația nu s-a mutat din locul ei inițial, apare o altă întrebare: ce rol joacă dezvoltarea urbană din jurul ei (așa-numitul efect de insulă termică urbană).

        În fine, mult mai importantă este următoarea întrebare: Cum este posibil să măsurăm temperatura globului terestru dacă nu avem termometre instalate pretutindeni ? Am încercat să demonstrez că noțiunea de temperatură medie globală este forțată, nerealistă. Vedeți exemplele din articolul Există o temperatură medie a planetei? Despre paradoxul Simpson și implicațiile sale.

        Pentru a rezolva această dilemă, climatologii au adoptat o lucrare publicată în 1987 de Hansen și Lebedeff care afirmă că localitățile aflate la o distantă mai mică de 1.200 km una de alta au, în general, temperaturi similare. Adică, dacă temperatura medie (lunară, anuală) măsurată într-o stație crește/scade cu 1°C, atunci este probabil, dar nu garantat, că același lucru se întîmplă cu toate stațiile aflate pe o rază de 1.200 km.

        Adoptarea acestei idei a permis înzestrarea blocurilor climatice cu temperaturi medii chiar dacă stațiile de măsurare sunt rare și de calitate îndoielnică. În cadrul seminarelor mele, le cer studenților să extragă datele de temperatură a două stații meteo și să le reprezinte grafic. O stație este instalată din 1880 în Central Park, Manhattan, cealaltă, este instalată din 1897 la West Point, unde se găsește Academia Militară a SUA. Distanța dintre cele două stații este de cca 70 km. Și studenții văd cu ochii lor ceva foarte interesant: deși variațiile temperaturilor din cele două stații au trenduri similare, valorile temperaturilor înregistrate variază cu aproape 3°C în New York vs. West Point. Și atunci, dacă aplicăm teoria lui Hansen și Lebedeff (1987), conform cărora temperaturile sunt similare pe o rază de 1200 km, ce temperatură introducem în cubul New York-West Point, localități separate de 70 km? Pe cea mai mare din New York, sau pe cea mai mică din West Point? Aici apare „tunarea”.

        Și povestea ar putea continua pe multe pagini, cu multe alte exemple…

        • Aveți dreptate. E foarte dificil să se colecteze acele date. De aceea am și spus că povestea poate dura luni de zile. Dar până la urmă nu cred că e atât de important :)

          Iată de ce: Vorbim de un sistem neliniar care evoluează în timp. Cunoaștem intrările natuale (enegria solară, căldura generată de planetă, etc.) în sistem și condițiile la limită. Sistemul se echilibrează chiar dacă datele de intrare nu sunt de acuratețe maximă. E ceea ce se întâmplă la orice simulare neliniară. Rezultatele de la începutul „istoriei” sunt lipsite de acuratețe chestionabile exact din cauza prezumpțiilor inițiale ce adeseori nu sunt suficient de realiste/precise.

          Dar dacă modelul e suficient de detaliat și dacă intrările în sistem sunt corecte, corelarea devine extraordinar de bună în timp chiar dacă condițiile inițiale erau lispite de acuratețe.. Să ne gândim la cele 3 principii ale termodinamicii :)

          Odată ce modelul fără „activitarte umană” e complet, se pot crea factori perturbatori: 10000 de termocentrale în China, avionul cu reacție al lui Al Gore, ELCEN București :) etc. și vedem care sunt consecințele comparând rezultatele simulării cu factori perturbatori cu cea inițială. Nu-i așa?

          Cât depre colectarea datelor, dacă totuși credem că datele inițiale pot zăpăci atât de tare analiza, după știința mea ele se pot determina destul de precis și consistent din sateliti. Nu știu dacă există o rețea de sateliți care să colecteze aceste informații (cei meteo?) dar dacă nu, atunci m-aș aștepta ca „savanții climatici” să insiste pe așa ceva. nici măcar n-ar fi scump, iar tehnoloiga există de decenii…

          • Iertati-ma, ziceti ca am cunoaste caldura generata de planeta. Dati-mi, va rog niste explicatii despre asta (fie si spre delectarea unora care asista la discutii, intre „denieri” :). Placute si fructuoase pentru noi, ei sa fie sanatosi :)))
            Intreb pentru ca monitorizam azi ceva peste 30 vulcani pe toata planeta, adica habar n-avem (oarecum) de ce fac cei peste 2.2 milioane de vulcani subacvatici.
            Sigur, ecologimea nu-i vede (banuiesc ca pentru ca nu le sint rentabili …, in plus tectonica globala e o chestie specializata, nu apare in primele indexari Google) insa ei sint acolo cu au fara voia ei, a ecologimii, zic, si zau de le putem face ceva, tot ce putem face e sa ii intelegem pe cit de bine putem.

          • Sateliții sunt tot un mijloc proxy, ei nu măsoară direct temperatura. Măsoara radianțele în diferite lungimi de undă (preferabil, microunde) care apoi trebuie inversate matematic pentru a obține inferențe indirecte cu privire la temperatură.

            Procedeul de inversare matematică a datelor satelitare furnizate de microundele captate de sateliți a fost inventat și folosit prima oară în 1989 de doi oameni de știință de la University of Alabama, Huntsville: John R. Christy și Roy Spencer. Pentru realizarea lor, cei doi au fost decorați cu NASA’s Medal for Exceptional Scientific Achievement în 1991. Apoi, în 1996, cei doi savanți au primit un Special Award by the American Meteorological Society „for developing a global, precise record of earth’s temperature from operational polar-orbiting satellites, fundamentally advancing our ability to monitor climate

            Toate bune și frumoase, dar apare ghinionul: Christy și Spencer sunt printre cei mai vocali sceptici climatici, pentru că au de partea lor datele concrete, nu păreri, ipoteze, studii de atribuire rapidă și alte gargare propagandistice.

            Profesorul Christy, care a fost autor principal, autor colaborator și referent al Rapoartelor IPCC, a prezentat Congresului SUA dovezi că între modelele climatice publicate și bine mediatizate ale IPCC și observațiile făcute de sateliți există o diferență semnificativă. Adică, modelele climatice nu pot reproduce realitatea. O altă descoperire făcută de profesorul Christy este și mai șocantă: diferența dintre modele și realitate este cauzată de introducerea adițională în modelele climatice a gazelor antropogene cu efect de seră!! Puteți vedea figura-șoc pe care a prezentat-o profesorul Christy în fața Congresului american pe 29 mai 2017: Fig. 1 din articolul meu Criza reproducerii, publicarea tendențioasă și canonizarea unor fake facts în studiile științifice.

            În perioada 1975-1995, datele satelitare și modele climatice (102 la număr) merg aproape mână-n mână. Începând din 1995, modelatorii au adăugat algoritmilor cantități crescătoare de CO2 antropogenic și alte gaze cu efect de seră. Rezultatul? Diferențele dintre datele satelitare și predicțiile modelelor au început să crească progresiv!!! În articol, am speculat că depoziția profesorului Christy în fața Congresului în luna mai 2017 ar fi putut influența decizia președintelui Trump din august 2017 de a retrage SUA din Acordul climatic de la Paris.

            Pentru noua mea carte, i-am cerut profesorului Christy permisiunea de a reproduce figura-șoc, rugâminte pe care domnia sa a acceptat-o imediat. O veți găsi în carte sub eticheta Fig. 32-1.

            Activitatea de sceptic a profesorului Christy nu putea rămâne nepedepsită:

            Poliția științei a publicat în luna august 2019 o listă neagră cu cei mai proeminenți 386 „contrarieni”.

            Profesorul Christy ocupă locul 10, iar colegul lui, Roy Spencer, locul 5. Fostul meu mentor de la Universitatea Oklahoma, profesorul David Deming, este mai „modest” – ocupă doar locul 193.

            Probabil că locul 10 de pe lista celor mai periculoși „criminali climatici” s-ar fi eliberat dacă atentatul la adresa vieții lui Christy din aprilie 2017, când s-a sărbătorit Ziua Pământului, ar fi reușit. Atacatorul/ii a/au tras 7 gloanțe calibru 5.8 x 28 mm în geamurile și ușa biroului profesorului Christy din campusul universității. Din fericire, profesorul nu era în biroul lui în momentul atentatului eco-terorist.

            Roy Spencer trăiește și, ca fost angajat NASA, face tot ceea ce știe cel mai bine: publică regulat date și grafice de temperatură care contrazic corectitudinea politica. Puteți vedea aici datele lunii iunie 2021, care indică o scădere globală a anomaliei tempeaturii satelitare din troposfera inferioară: de la +0.08°C în luna mai 2021, la -0,01°C în luna iunie 2021.

            Detalii,

            Poliția științei și sfidarea consensului

  22. E pentru prima oara cind vad explicat clar ce incearca sa faca modelele astea, cite-or fi ele.
    Interesant cum meteorologii au ajuns la precizii foarte bune, gen, „furtuna cu grindina in satele x si y in intervalul 17:00 – 18:30” sau la prognoze locale suficient de precise (cuvintul „locale” este cel mai important aici), cu probabilitati mai bune de 65% pentru urmatoarele 72 de ore (ceea ce oricum este foarte bine) insa in materie de prognoze mai lungi de 72 de ore prognozele se bazeaza doar pe statistici, gen „in ultimii 75 de ani in regiunea cutare vremea in perioada t a fost asa, asadar consideram (da, pentru intervale de timp mai mari de citeva zile prognoza are mai degraba a face cu experienta trecuta decit cu ce pot calcula cu o precizie demna de a fi luata in seama) ca vremea va fi asa. Nu stiu ci considera!
    Presupun ca numarul de variabile dependente creste exponential cu durata prognozata insa asta e doar o „educated guess” si poate fi eronata.
    Dar de aici si pina la prognoza climei pe vreun termen mai lung, fie ea si doar clima locala e cale foarte lunga (daca acea cale exista), iar despre prognoza climei globale cred ca nu se poate vorbi indiferent de durata de timp decit la stirile de la ora 5 pentru speriat coafeze si manichiuriste.

  23. Event attribution studies – o armă rapidă utilizată împotriva scepticilor climatici

    Pe 7 iulie a.c., The New York Times a publicat articolul intitulat Climate Change Drove Western Heat Wave’s Extreme Records, Analysis Finds, cu subtitlul (tradus de mine) O analiză rapidă a recordului de căldură de săptămâna trecută a arătat că acest lucru ar fi fost practic imposibil fără influența schimbărilor climatice provocate de om.

    A fost cel mai recent exemplu de folosirea a unei arme propagandistice relativ recente în războiul mediatic contra scepticilor climaticei. Numele armei este Event attribution studies.

    Cum funcționează această armă ? După ce au loc unele evenimente meteorologice extreme – furtuni, inundații, secetă, valuri de căldură (valurile de frig nu se iau în considerare) – cercetătorii combină modelarea climatică cu observații istorice în încercarea de a determina rolul influenței umane (numai încălzirea!) în apariția sau severitatea acelor evenimente. Ori de câte ori citiți vreun articol despre un uragan sau un val de căldură sau altceva similar (un comentator mai sus a indicat mai multe astfel de articole) care pretinde că schimbarea climei a făcut ca evenimentul să fie cu XX% mai probabil sau cu YY% mai sever, ați citit de fapt un event attribution study – un studiu de atribuire a unui eveniment.

    Dar, pentru cei care mi-au citit articolele anterioare și pe cel de față, este clar că un astfel de studiu este plin de probleme. Evenimentele meteo extreme sunt cauzate de mulți factori, dar a scoate în evidență doar unul singur – influența umană – miroase a manipulare și propagandă.

    Trec peste faptul, consemnat expres de autorul articolului din NYT că studiul pe care el l-a prezentat a fost rapid (puțin mai mult de o săptămână), a fost bazat pe o ipoteză neconfirmată, nu a fost peer-reviewed și nu a fost publicat. Păi, în aceste condiții ce valoare are un astfel de „studiu de atribuție”? Valoarea științifică nu contează (vedeți și titlul articolului meu). Ziaristul de la NYT recunoaște pe șleau că:

    Scopul este de a face publică rapid orice legătură cu clima, în parte pentru a contracara negaționiștii care ar putea pretinde că încălzirea globală nu a avut niciun impact asupra unui anumit eveniment.

    Asta nu este știință, este wishful thinking, este băgarea rapidă a pumnului în gura celor care sunt sceptici, un exercițiu de gândire magică à la Baba Omida.

    O piatră de încercare a oricărei investigații științifice este testarea concluziilor pe baza observațiilor. Dar acest lucru este practic imposibil în cazul studiilor de atribuire a evenimentelor meteorologice. Este ca și cum Baba Omida ar pretinde că farmecele ei v-au ajutat să câștigați la loterie – după ce deja ați câștigat. Am scris mai demult că afirmațiile extraordinare necesită dovezi extraordinare, dar Baba Omida nu citește Contributors.ro.

    Singurul mod de a testa predicțiile Babei Omida este de să joci la loterie de multe ori pe baza indicațiilor ei (desigur, asta implică niște cheltuieli) și să vezi dacă ai câștigat mai mult decât ai cheltuit.

    Datele observate sunt piatra de încercare a științei. Singurul mod solid de a testa studiile de atribuție ale evenimentelor meteorologice pentru a vedea dacă proprietățile statistice ale evenimentelor extreme s-au schimbat între timp. Dar asta ar elimina din capul locului nevoia de studii de atribuire și unele joburi s-ar pierde.

    Ceea ce știm în prezent, sceptici și, presupun, non-sceptici climatici, este că evenimentele meteo extreme nu indică prezența unor trenduri care pot fi atribuite influenței umane asupra climei. Cu toate acestea, după cum am remarcat și din unele comentarii mai sus, din cauza bombardării mediatice calamitologice, percepția populară că evenimentele extreme au devenit mai comune și mai severe rămâne, uneori chiar crește. Această situație nu este generată doar de dorința oamenilor simpli de a asculta diverse Babe Omida, ci și din cauza eșecului rapoartelor oficiale de a fi total transparente și total corecte despre ceea ce știința ne spune în realitate.

    • Acuzația mea legată de lipsa unei transparențe totale din partea oficialităților se poate baza și pe recenta decizie a administrației Biden de înlocuirea unui renumit doctor în științe climatice (Betsy Weatherhead), numită de precedenta administrație, cu o expertă în comunicare ca șefă a comitetului care va produce în 2023 raportul National Climate Assessment (NCA), documentul oficial mandatat de Congresul american.

      Numirea această îmi spune multe despre modul în care administrația Biden vede NCA – ca pe un instrument de promovare și propagandă politică, nu ca pe o expertiză de specialitate.

      Detalii,

      White House appoints new director to steer key climate change report

    • Ce spune știința actuală despre uraganele din Atlantic?

      În articolul Changes in Atlantic major hurricane frequency since the late-19th century, publicat pe 13 iulie 2021 în Nature, se poate citi:

      Constatăm că creșterile observate la scara secolului în ceea ce privește frecvența uraganelor atlantice și a uraganelor majore, precum și scăderea asociată a fracțiunii uraganelor care lovesc SUA, sunt în concordanță cu schimbările în practicile de observare și nu reprezintă probabil o tendință climatică reală[s.m.].

    • Bibliografie introductivă pentru Event attribution studies:

      National Academies of Sciences, Engineering, and Medicine, 2016, Attribution of Extreme Weather Events in the Context of Climate Change, Washington, DC: The National Academies Press. https://doi.org/10.17226/21852.

      Risser, M. D., and M. F. Wehner, 2017, Attributable human-induces changes in the likelihood and magnitude of the observed extreme precipitation during Hurricane Harvey, Geophysical Research Letters, vol. 44, no. 12, p. 457 – 464.

    • Corelațiile lipsite de sens, dar puternice că impact, sunt de asemenea folosite pentru manipulare.
      Un coleg din Germania (unde au fost ceva inundații și oameni luați de ape), se revolta pentru că televiziunile prezentau agresiv, pe lângă inundații, și „valul de căldură” care afectează Spania, reporterii insistanf asupra fenomenelor extreme.
      Poate că există corelații între valul de căldură din Spania și valul de umiditate apărut între 2 regiuni cu presiuni și temperaturi diferite (Spania-cald și regiunile nordice – rece), dar inundațiile locale se pot datora și defrișărilor, și construcțiilor din albia râurilor, și ne-deschiderii la timp a unor baraje. Poate cauze locale au o pondere peste 50%, nu doar cauzele exterioare, climatice.
      Dar corelațiile merg foarte bine ca și modalitate de manipulare, când este vorba de a se puncta o idee.

  24. Un articol care explică foarte bine felul în care a luat-o Occidentul pe arătură.

    Bebeluși plângăcioși în căutare de sens

    Pe vremuri era familia, dar în zilele noastre tinerii întârzie să aibă o familie sau nu vor să aibă deloc una. Înainte era lupta pentru simpla supraviețuire, dar în zilele noastre statul bogat are grijă de oricine, așa că nu mai trebuie să muncești deloc. Înainte era patriotismul, dar – din nou – cuvântul a fost pătat și înlocuit cu naționalismul cu încărcătură negativă. Înainte era sentimentul puternic de identitate, dar apoi identitățile europene sunt cel puțin dezaprobate, iar europenii sunt făcuți să se simtă vinovați și rușinați de ei înșiși. Înainte era grija pentru mântuirea religioasă, de unde și preocuparea pentru o viață virtuoasă, dar creștinismul a dispărut. În tot acest vid care s-a creat, omul are nevoie de un scop, omul are nevoie de sens. Acest scop și acest sens le-au fost sugerate la momentul potrivit tinerilor, iar acestea sunt:

    [1] protecția mediului – schimbările climatice – dezvoltarea durabilă;

    [2] venerarea non-europenilor – migrații – antirasism, și

    [3] integrarea perspectivei de gen.

    Da, aceste obiective au fost șoptite la urechile minților impresionabile, apoi întărite și în cele din urmă impuse de cele trei instrumente puternice care modelează mintea umană: educația, mass-media și divertismentul. De ce spunem că aceste obiective nu sunt în niciun caz spontane, ci au fost sugerate? Pur și simplu, pentru că toate sunt recunoscute, aprobate și susținute de guverne, de principalele mass-media și de principalele organizații. Pe de altă parte, lucrurile care au dispărut – patriotismul, mântuirea religioasă, familia – sunt trecute sub tăcere, criticate, ridiculizate sau interzise ca subiecte de conversație acceptabile. Faceți un experiment de gândire ca acesta: studenții chiulesc de la cursuri și se alătură în schimb demonstrațiilor de stradă în sprijinul protecției mediului (Fridays For Future). Credeți că elevii vor fi exmatriculați din școală? Poate că vor fi disciplinați altfel? Nu, nu credeți. Acum imaginați-vă aceiași elevi care chiulesc de la școală pentru a se alătura unei demonstrații împotriva numărului tot mai mare de imigranți. Autoritățile școlare ar acționa foarte repede. Știți că ar face-o. Elevii ar fi denunțați ca fiind insensibili, rasiști xenofobi și altele. Ce ziceți de acoperirea mediatică? Ei bine, cei care protestează împotriva poluării mediului ar primi o atenție deosebită. Cele câteva comentarii care ar sublinia controversele unor astfel de acțiuni nu ar avea decât scopul de a face cititorul, ascultătorul sau telespectatorul să creadă că protestatarii sunt evaluați obiectiv. Dar cei care ar îndrăzni să își exprime indignarea față de schimbarea compoziției etnice a societății în care trăiesc? Credeți că aceștia ar fi scutiți de critici dure?

    Comuniștii din Uniunea Sovietică și, mai târziu, din Europa de Est, China, Coreea, Vietnam, Cambodgia și Cuba au venit, de asemenea, cu noi dogme pe care tinerii să le urmeze. Egalitatea sau echitatea – indiferent de termenul pe care îl preferați – s-au numărat, de asemenea, printre ele. Nimic nou sub soare. Una dintre dogmele șefilor comuniști a fost aceea de a lipsi țărănimea de loturile de pământ, obligând-o să se unească în comunități de producție agricolă. Nu mai este nevoie să spunem că țăranii s-au împotrivit foarte puternic acestei idei. Ca răspuns, comuniștii spălau creierii tinerilor și apoi îi trimiteau în anumite sate, unde sarcina lor era să agite printre locuitori ideea de a renunța la proprietatea lor. Bineînțeles, toate acestea se făceau în numele fericirii viitoare a întregii națiuni și apoi a omenirii. Cei care se împotriveau erau clasificați drept dușmani ai poporului și li se făcea viața mizerabilă. Nu de puține ori, școlile au reușit să întoarcă mințile copiilor împotriva viziunii asupra lumii a părinților lor. Fiii și fiicele le predicau părinților și mamelor lor despre avantajele noii economii socialiste. Nu vă evocă asta imaginea Gretei Thunberg?

    Economia socialistă a eșuat din toate punctele de vedere. Indivizii care au prevăzut acest lucru încă de la început au fost denunțați ca fiind netrebnici sau răuvoitori, la fel ca și indivizii care îndrăznesc să se opună celor trei dogme enumerate mai sus. Și ei, de asemenea, văd ceea ce urmează. Nu pentru că ar fi minți ieșite din comun de strălucite. Tot ceea ce fac este să folosească bunul simț, dublat doar de o cunoaștere elementară a trecutului și a realității.

    Translated with http://www.DeepL.com/Translator (free version)

  25. Citeva opbservatii gen „Caldura mare”.
    Scandal. Remarca sexista:
    – Cind Boris Becker a vazut-o pe prietena jucătorului maghiar Marton Fucsovics , nu s-a putut abtine cu o remarca de bun simt: ”Ei spun că au cele mai frumoase femei în Ungaria. Nu ştiu asta, dar cu siguranţă este foarte drăguţă.”
    – „Lufthansa renunță la salutul „doamnelor și domnilor” în favoarea unui limbaj neutru din perspectiva genului”.
    Le recomand nemtilor salutul lui Piersic: buna ziua, ciocoflenderilor!
    Si, pentru a nu intra in conflict diplomatic cu bulgarii: ei au o Baba, Baba Vanga. Noi avem Mama Omida.

  26. Invitație la lectură

    Noua mea carte, Climate Change, Torn between Myth and Fact, va fi lansată de Cambridge Scholars Publishing pe 1 septembrie.

    Cei interesați să citească/studieze cele 421 pagini pot face o pre-comandă pe site-ul editurii (prețul este £67.99):

    https://www.cambridgescholars.com/product/978-1-5275-7155-6

    sau pe Amazon (prețul este $99):

    https://www.amazon.com/Climate-Change-Torn-between-Myth/dp/1527571556/ref=sr_1_3?dchild=1&qid=1626364437&refinements=p_27%3AConstantin+Cranganu&s=books&sr=1-3

    Un mic detaliu pentru cititorii mei: Coperta cărții este încă în stare de negociere. Editura mi-a propus ceva care nu mi-a plăcut. În următoarele două săptămâni, va exista și coperta propriu-zisă.

    Lectură plăcută!

    • Mulțumesc pentru recomandare! Abia aștept să o citesc,

      Văd că pe Amazon e doar varianta cartonată. Intenționați să o lansați și-n format elctronic pe Kindle?

      • Decizia de a o lansa și pe Kindle depinde de editură și aranjamentul pe care-l face aceasta cu Amazon. Ca autor, eu pot doar să sugerez versiunea Kindle, ceea ce voi face imediat ce voi aproba coperta. Versiunea Kindle este, de altfel, preferată și de studenții care vor trebui să folosească noua carte ca manual (textbook).

          • Eu nu prea.

            Citesc ,ai ales când călătoresc și am prostul obicei să pierd cărțile sau măcar să le îndoi și pătez în călătorii. Până acum însă n-am pierdut nicio tabletă. Și chiar dacă o să o pierd nu-i așa mare lucru

            • Neeeeee, am o carte pina si in rucsacul de munte. Nu se stie cind am chef sa o deschid si e bine sa fie ea acolo.
              Daca pierd o scula/tableta e ok, iau alta, am in telefon trase kestii misto si destepte cu Steven Fry, pt oricind sa iau alt telefon si toate cele ramin in cloud insa daca am imprumutat o carte si nu am primit-o inapoi (s-a intimplat cu persoane din partea carora in nici un caz nu m-am asteptat) nu-mi pica deloc bine. Chiar daca sint carti pe care nu le-am deschis de zeci de ani – cele din colectia Biblioteca pentru toti spre exemplu – tin sa fie ele toate acolo unde le-am pus. :)

      • @Josef Svejk

        Conform contractului pe care l-am semnat cu editura, eu rețin numai coyright-ul, ei au toată libertatea să se ocupe de difuzarea cărții în orice format îl consideră profitabil.

        Drepturile mele de autor includ și o redevență (royalty) de 20%. Așa că aveți grijă: cumpărând cartea de $99, voi primi de la dumneavoastră $19.80, dar „prietenii” pe care îi aveți pe Contributors vă vor acuza că susțineți un „petrolist”, unul care nu a primit nimic până acum de la nicio companie petrolieră. 😀

        • Ar trebuia să vă îngijoreze chestia cu petroliștii :) Compania pentru care lucrez produce mașini pentru construția de gazoducte și oleoducte (pipe layer-e) plus alte blestemății în domeniu, ca să menționez doar motoare diesel și pe gaz, sau turbine pe gaz. Iau și leafă și dividende de la ei. Deci sunteți deja năimit de petroliști :)

          În altă ordine de idei, mă gândeam că aveți ceva împotriva formatului electronic. Prima carte a dumneavoastră pe care am citit-o (cea despre fracturarea hidraulică în limba română) am comandat-o de Amazon acum câțiva ani (2016? 2017?) în orice caz a ajuns din România parcă cu diligența după veo 3 luni :)

          Cea în engleză & în colaborare despre Earth system a ajuns în câteva zile, dar nici asta nu era disponibilă în format electronic. Mă gândeam că aveți ceva împotriva cărților în format electronic. de aceea am întrebat.

            • @ Flroin, Florix, etc.

              Așa zicea și Gorbaciov săracu’ prin 1988: „Ne îndreptăm cu pași repezi spre victoria definitivă a socialismului!” Speranța piere ultima… :)

              P.S.: Vedeți că ați luat-o pe arătură. Conform nacealnicilor UE gazele naturale e câh și se vor pune taxe și mai mari pe ele. Tare mă tem că în starea de bulversare în care sunteți să nu înepeți să faceți (piei Satană!) reclamă benzinei & motorinei :)

              P.P.S: Cum stați cu decuplarea de la rețeaua comercială de electricitate? V-ați tras panourile alea solare cu care vă tot lăudați pe balconul garsonierei, sau continuați să consumai electricitate generată prin arderea lignitului?

            • Mr Florix, Incep sa ma-ntreb daca intelegeti cit de cit cine si ce scrie pe-aici. Cel care semneaza cu respectivul pseudonim pare a fi absolvent de Aeronave. Spre stiinta dv asta e crema cremei Politehnicii si din punctul de vedere al cunostintelor si nivelului scolii aleia 99% dintre politologi pot cel mult sa-i faca pantofii unui absolvent bun.
              Cit despre asertiunea dv cu GN si nuke, sa fiti sanatos pina in 2050 sa vedeti cite dintre predictii se vor adeveri.

  27. Jumătate din scenariile IPCC pentru limitarea încălzirii globale la nu sunt bune

    Cele aproape 200 țări care au semnat Acordul climatic de la Paris au promis că vor luat toate măsurile necesare pentru a limita creșterea încălzirii globale la 1,5°C față de nivelul preindustrial. Numai că socoteala de la Paris nu prea s-a potrivit cu socotelile de la fiecare casă. Drept urmare, ONU a cerut organizației sale IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change) să producă mai multe scenarii pentru a ajuta țările semnatare de la Paris să se țină de semnătura pusă pe document.

    În 2018, IPCC a publicat un Raport Special în care au fost incluse aproape 50 scenarii climatice diferite care ar putea limita încălzirea la 1,5°C. Aceste scenarii modifică variabile precum populația, consumul de bunuri și servicii (inclusiv alimente), creșterea economică, comportamentul, tehnologia, politicile și instituțiile. Modalitățile de succes ale scenariilor includ cinci domenii de acțiune rapidă:

    1. reducerea utilizării combustibililor fosili
    2. reducerea consumului de energie
    3. plantarea mai multor copaci
    4.reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, altele decât dioxidul de carbon (CO2), și
    5. extragerea CO2 din aer pentru a-l stoca în subteran.

    În 2021, un nou studiu, publicat în Environmental Research Letters, constată existența unei probleme majore cu aceste scenarii: Doar jumătate dintre ele pot fi implementare în mod realist și toate necesită ca lumea să adopte o gamă largă de măsuri foarte îndrăznețe.

    Autorii studiului au evaluat premisele fiecărui scenariu propus de IPCC și au descoperit că jumătate din cele cca. 50 nu vor produce rezultatele dorite din mai multe cauze legate de implementări tehnologice îndoielnice și schimbări de comportament uman „îndoielnic de optimiste”. Succesul fiecărui scenariu individual implică simultaneitatea tututro celor cinci căi de acțiune rapidă.

    „Ipotezele care stau la baza raportului nu sunt întotdeauna realiste sau fezabile”, a declarat Daniela Jacob, director al Climate Service Center din Germania, coautoare a studiului și autor principal coordonator al Raportului Special. Cel mai important, a spus ea, este că multe scenarii modelate se bazează prea mult pe bioenergie cu captarea și stocarea carbonului, sau BECCS. Această strategie presupune cultivarea culturilor (sau recoltarea resturilor) pentru a le arde pentru energie, captarea CO2 rezultat și stocarea strategică a acestuia în adâncime în subteran. Deoarece plantele au extras CO2 din aer pe măsură ce creșteau, efectul net este eliminarea CO2 pe termen lung. Numai că sechestrarea geoloigcă a CO2, pe care am studiat-o în cadrul unui studiu plătit de Department of Energy, nu este încă fezabilă, adică prezintă un „optimism îndoielnic”.

    O altă problemă, pe care autorii studiului din 2021 nu o iau în considerare, este concurența dintre strategii precum reîmpădurirea (opțiunea #3) și BECCS (opțiunea #5) în ceea ce privește resursele funciare, un factor care ar reduce probabil și mai mult fezabilitatea scenariilor IPCC.

    Dacă emisiile de CO2 mai continuă vreo doi ani cu ratele actuale, atingerea țintei propuse de Acordul de la Paris în 2015 va fi practic imposibilă. Dar asta nu oprește eco-activiștii și politicienii „verzi” să facă declarații pentru suporterii lor creduli. Și nici nu veți citi comentarii despre acest articol în mass-media progresistă, pentru că articolul nu 100% PC.

    Detalii,

    All options, not silver bullets, needed to limit global warming to 1.5 °C: a scenario appraisal

    • cautati va de pe acum o trotineta buna, mai tirziu preturile o sa explodeze si o sa fiti pus in lista de asteptare (parintii mei au asteptat vreo 3-4 ani pentru o dacie 1300, iar cind le a venit rindul n aveau ce pune n ea). totul se va baza pe razele soarelui, bataia vintului si forta picioarelor (a se vedea automobilele ecologice ale lui fred si barney)

    • La nivel declarativ totul e frumos. Se iau angajamente, se spun cuvinte mari cu ușurință. Omul se duce la magazin și cere cu mândrie pungi de hârtie în locul celor de plastic și altele chestii la fel de irelevante.

      Problema apare când se scumpește benzina cu câțiva cenți, Aunci e sfârșitul lumii. Compania de curent oferă pachete „verzi” de curent electric mai scump. Din rândul mării de iecologiști se aud doar greierii… O altă compani ce a băgat clienșilor pe gât astfel de pachete a dat rapid faliment. În nici 6 uni a pierdut 80% din clienți. Și asta într=o zonă bogată unde factiura de curent electric nu înseamnă nimic petnru nimeni…

      Nu pot de asemenea să uit o fostă colegă de serviciu ce sătătea într-o casă de vreo 3000 de sqft și conducea 30 de mile di și tot atâtea întors la serviciu ceva Infinty din ăla de neam prost aproape 3 tone cu motor de 5-6 litri. Nu a făcut copii ca să salveze planeta și avea tot soiul de idei șui despre sitl de viață vegan, yoga și alte celea până ce bărbatlul ei a fugit unde a văzut cu ochii. :) Era foarte supărată sărăcuța că nu existau stații de încărcare a mașinilor electrice în parcarea de la serviciu. Într-una din ședințele cu echipa mea m-a întrebat de ce nu insist mai sus pe cale ierarhică pentru așa ceva. Am întrebat-o dacă are de gând să-și ia o mașină electrică, sau dacă știe măcar pe cineva care are intenția… I-am spus că ar putea începe operațiunea de slavare a planetei cumprăâându-și măcar o mașină ceva mai mică. A rămas blocată de parcă i-ași fi cerut să se spânzure. După ce și-a revenit a zis că EA nu se simte în sigurnță să conducă o mașină de mic litraj, dar se gândea că poate ALȚII :)

      Evidnet că întotdeauna sunt „alții”. Ăsta e culmea ecologiei. Toate sunt minunate cu condiția să se găsească alții care să facă ceea ce „trebuie făcut urgent”….

  28. @Josef Sveik, am înțeles. Vorbiți de simulare gen CarMaker. Mă gândeam la simulările și testările la nivel de componente care sunt necesare pentru certificarile ISO – de calitate și safety. Dar da, la nivel vehicle sunt alt gen de teste. Și da, la nivel de mașină răspunderea este a producătorului, product liability, își asumă softul, testele și produsele.
    Am înțeles, mulțumesc.

    • Certificările ISO și EN sunt exclusiv pentru Europa. Toate utilajele și mașinile vândute acolo sunt automat mai scumpe. Prețul certificărilor se aruncă exclusiv pe ele. Însă nu prea ajută la nimic.

      Destul de multe produse nu sunt pur și simplu oferite în Europa pentru cță piața e prea mică și certificările prea scumpe pentru volume mici de fabroicație. Criteriile sunt adeseori la mariginea idoțeniei.și pun de fapt în pericol veițile și siguranța oamenilor. În branșă e de notorietate cazul excavatorului made in Germany exclusiv pentru piața UE răsturnat în 2019 care și-a omorât operatorul în cel mai stupid mod posibil. Normele ROPS/FOPS ale UE care sunt mai stringente ca-n restul lumii. Asta duce la structuri mult mai rigide ce absorb foarte puțin din energia de impact.Excavatorul cu pricina s-a răsturnat de pe un rambleu foarte înalt. Cabina a respectat normele UE privind deformarea maxim admisă a structurilor ROPS. Însă exact faptul că structura era mult prea rigidă a provocat accelerații mari ce i-au cauzat amărâtului din cabină hemoragii interne ce l-au omorât în drum spre spital. Dacă ar fi avut o cabină ce nu îndeplinea normele UE se alegea poate niște zgârieturi, dar scăpa cu viață…

      Se pare că oficiul iuropean de standarde a înțelkes problema și lucrează acum la noi reglementări ROPS/FOPS ceva mai inteligente care poate că nu-i vor omorî pe operaori. Am înțeles că n-a fost nici pe departe singurul caz. Considerând că pentru normele EN/ISO de asigurare la trasport și ridicare au avut nevoie de 11 ani de la primul draft (2007) și până la publicare (2018) bănuiesc că pentru ROPS în vreo 25-30 de ani o rezolvă problema… :)

      • Am o curiozitate, testele Euro NCAP au echivalent (normare, organism de certificare sau asa) in US?
        Si be): am cautat de mi-au sarit capacele dar n-am reusit sa gasesc o comparatie intre standardele Euro (4,5,6 cit o fi) si cele americane. Pe cite mi-am dat seama, fara a scotoci prea tare, se masoara lucruri diferite la esapamentele masinilor. Gresesc?

        • Se numește EPA

          https://www.epa.gov/

          Normele sunt într-adevăr diferite. O mașină americană e greu de înmatriculat în Europa și invers. Pe lângă normele de emisii diferite, bordul la cele americane e în mile față de km în Europa. E drept că la cele noi se poate comuta electronic – ca să se poată vinde în Canada și Mexic ce sunt metrice.

          Normele europene se luptă mai ales cu CO2 și sunt mai laxe cu noxele, Cele americane sunt dure cu noxele (oxizii toxici de azot, sulf, etc.) dar mai laxe la CO2 care e incolor, inodor și netoxic la concentrații de până la peste 300 de ori mai mari ca cea atmosferică..

          De asta într-o zi caldă de vară nu veți simți „mirosul de benzină arsă” în mijlocul Manhattan-ului unde circulă o grămadă de mașini cu motoare mari, dar el se simte foarte acut în Europa unde circulația e mult mai relaxatăî și motoarele sunt mai mici. Americanii spun că „Europa pute” și la început nu înțelegeam la ce se referă și credeam că e o figură de stil. Cât am trăit în Europa mă obișnuisem așa de bine cu mirosul de benzină arsă (noxe) că nu-l mai simțeam. Prima oară când m-am întors în România după un an de America l-am simțit chiar foarte acut și le-am dat dreptate. Întra-devăr primele zile după fiecare vizită în Europa îl simt foarte acut. Probabil se simte mai bine-n România, unde e plin de junghiuri pe șosele, ca-n Germania, dar se simte bine și-n Germania. Apoi ,mă obișnuiesc din nou cu el.

          • Multumesc mult de tot. Intr-adevar, ma uitam sa-mi aduc o masina facuta in US pentru piata US dar care se gaseste usor in Canada, Mexic, Japonia, Rusia, pe la arabi si in tarile cu -stan la urma, (pina si in Moldova sint citeva) dar care in EU nu exista decit importata accidental, ceea ce nu e o problema pentru mine – pot sa fac importul cu usurinta – sint 3 azi la vinzare in EU semn ca nu sint singurul cu astfel de ginduri. There’s no replacement for displacement!
            Motorul dupa care umblam eu corespunde normei Lev 125 (cred), ULEV 25 (parca) fiind el foarte „curat” dupa normele californiene (daca bine-am retinut cele mai dure din US?) si pe care-l vad inmatriculat ca Euro 5 in Europa azi. L-as fi luat din Canada (am si luat legatura cu importatorul-distribuitor canadian) pentru echivalenta cu normele EU a unor lucruri, semnalizatoarele si odometrul. Am renuntat pina la urma.
            Va rog, in privinta Euroncap, adica normele europene (neobligatorii) privind securitatea la impact exista asemenea norme in US?

            • Cu plăcere, dar nu mă pricep. Am lucrat până acum acum 16 ani în industria de automobile dar nici atunci nu aveam treabă prea multă cu emsiile..

              Acum lucrez în mașini pentru construcții. Ce vă pot spune cu certitudine e că motoarele Diesel mari de peste 300 CP-1200CP sunt diferite între Europa și grupul SUA, Canada, Japonia, Coreea de Sud și Taiwan din cauza emisiilor. Au pachetele EGR (de recirculare a gazelor) diferite și incompatibile.

              Mai știu că militarii americani relocați în Europa pot să-și ducă mașinile acolo și au un soi de dispensă, de la nornele de emisii ale UE. Știu de asmenea că puteți să vă duceți mașina ca turist american în Europa. Însă nu știu cum sau dacă se poate înmatricla o mașină fabricată pentru SUA sau Canada în UE.

  29. Inundațiile din Germania și Belgia prin prisma „studiilor de atribuire a cauzelor”

    Am scris mai sus despre arma rapidă pe care mass media progresistă o utilizează pentru a închide gura scepticilor climatice.

    The New York Times recidivează astăzi, cu articolul Europe Flooding Death Toll Passes 125 as Climate Change Worsens Extreme Rainfall.

    După prezentarea detaliată a dezastrastelor produse de inundațiile din cele două țări, pe undeva, spre sfârșitul lungului articol se strecoară și fraza-tip de identificarea a unui event attribution studies:

    Inundațiile sunt un fenomen complex, cu multe cauze, inclusiv dezvoltarea terenurilor și condițiile de sol. Deși stabilirea unei legături între schimbările climatice și un singur eveniment de inundație necesită o analiză științifică extinsă [s.m.], schimbările climatice, care provoacă deja precipitații mai abundente în multe furtuni, reprezintă o parte din ce în ce mai importantă a amestecului de cauze.

    Din nou, nici o referință la vreun studiu științific publicat sau vreo „analiză științifică extinsă”, doar o ipoteză aruncată la repezeală pentru a atrage aplauzele eco-activiștilor.

    Îmi permit să recomand cititorilor români un studiu peer-reviewed, publicat, care descrie concret o cauză majoră a devastărilor produse de recentele inundații și, mergând pe această linie, a celor produse de incendiile de pădure. Se numește „the expanding bull’s eye effect” (efectul extinderii țintelor):

    „Țintele” pericolelor geofizice (adică oamenii și bunurile lor) se extind pe măsură ce populația crește și se răspândește. Nu numai amploarea populației este importantă în crearea potențialului de dezastru, ci și modul în care populația și mediul construit sunt distribuite în peisaj definește modul în care componentele fundamentale ale riscului și vulnerabilității se realizează în cazul unui dezastru.

    De ce este importantă considerarea acestui efect? Pentru că

    Deși schimbările climatice pot amplifica riscul anumitor pericole, cauza principală a escaladării dezastrelor nu este neapărat legată de frecvența evenimentelor sau de risc. Mai degrabă, după cum confirmă Ashley et al. (2014), tendința de creștere a dezastrelor se bazează pe creșterea expunerii și a vulnerabilității populației.

    Cu alte cuvinte, inundații catastrofale în Europa au fost numeroase și pe vremea când clima era în perioada Micii Glaciații. De exemplu, în 1783/1784 Germania, Ungaria istorică, Țările de Jos, Anglia și Franța s-au confruntat cu inundații majore (Brázdil et al., 2009 ; 2012 ; Crânganu, 2019). Și pe atunci nu existau automobile, termocentrale, fabrici sau uzine care să producă CO2.

    Cu tot respectul și cu toată compasiunea pentru victimele recentelor inundații, știința ne spune lucruri încurajatoare :

    Am studiat expunerea la inundații din 37 de țări europene și am folosit o noua bază de date privind inundațiile dăunătoare începând cu 1870. Rezultatele noastre indică faptul că, după corecția pentru modificările expunerii la inundații, s-a înregistrat o creștere a suprafeței inundate anual și a numărului de persoane afectate din 1870, în contrast cu o scădere substanțială a numărului de decese cauzate de inundații [s.m.] . Pentru decenii mai recente am constatat, de asemenea, o scădere considerabilă a pierderilor financiare anuale. (Paprotny et al., 2018)

    Inundațiile sunt o problemă mai ales pentru că avem tendința de a permite ca majoritatea zonelor inundabile să fie construite, punând mai mulți oameni și proprietăți în pericol.

    O abordare eficientă a problemei inundațiilor trebuie să pună accentul pe faptul că nu se construiește în zonele inundabile (permițând ca acestea să fie inundate și să atenueze inundațiile din alte părți), Adică, este nevoie de o reglementare mai bună atunci când se eliberează permisele de construcții, fie în Germania, fie în Houston sau California.

    Și să nu uităm că modelele climatice produse de IPCC prevăd mai puține, nu mai multe, inundații în valea Rinului din cauza schimbării climei (van Pelt et al. 2012).

    Detalii,

    Ashley, W. S., et al., 2014, Spatiotemporal changes in tornado hazard exposure: The case of the expanding bull’s eye effect in Chicago, IL, Weather, Climate, and Society, vol. 6, p. 175-193.

    Brázdil, R., et al., 2009, European floods during the winter 1783/1784: scenarios of an extreme event during the ‘Little Ice Age’, Theoretical and Applied Climatology, DOI 10.1007/s00704-009-0170-5.

    Brázdil, R., et al., 2012, Historical Floods in Europe in the Past Millennium, in Changes in Flood Risk in Europe. Wallingford (UK): Zbigniew W. Kundzewicz, p. 121-166. IAHS Special Publication 10. ISBN 978-1-907161-28-5.

    Cranganu, C., 2020, Criza globală și răzvrătirea naturii. Ce se câștigă atunci când ceva se pierde?

    Paprotny, d. et al., 2018, Trends in flood losses in Europe over the past 150 years, Nature Communications 9, Article number: 1985.

    van Pelt, S. C. et al. 2012, Future changes in extreme precipitation in the Rhine basin based on global and regional climate model simulations, Hydrology and Earth System Sciences, vol. 16, pp. 4517–4530.

  30. Un manual al eco-terorismului prezentat de The New York Times

    Din Suedia, nu vine doar Greta Thunberg, mai vine și Andreas Malm, cadru didactic la Lund University.

    În ianuarie 2021, Verso Books, o editură stângistă care funcționează în Brooklyn, NY, i-a publicat cartea How to Blow Up a Pipeline: Learning to Fight in a World on Fire.

    După părerea mea, avem de-a face cu un adevărat manual pentru acțiuni eco-teroriste, care face apologia sabotajului ca principală armă de luptă a eco-activiștilor. Două exemple:

    Iată ce ar trebui să facă această mișcare de milioane de oameni [eco-activiști], pentru început. Anunțați și aplicați prohibiția cu forța. Deteriorați și distrugeți noile instalații care emit CO2. Scoateți-le din funcțiune, dezmembrați-le, demolați-le, ardeți-le, aruncați-le în aer. Anunțați-i pe capitaliștii care continuă să investească în foc [combustibili fosili] că proprietățile lor vor fi făcute praf.

    După ce se întreabă de ce eco-activiștii n-au început încă teroarea și sabotajul, eco-teroristul suedez explică și dă noi instrucții de luptă:

    Dacă am fi fost guvernați de rațiune, am fi fost astăzi pe baricade, trăgând afară șoferii de Range Rovers și Nissan Patrols de pe scaunele lor, ocupând și închizând termocentralele pe bază de cărbune, dând buzna în Barbados, unde Tony Blair se ascunde de realitate, și cerând o răsturnare a vieții economice la fel de dramatică precum cea pe care am suportat-o atunci când am intrat în război cu Hitler.

    Faptul că aceste îndemnuri eco-teroriste au fost prezentate pe larg într-un eseu publicat pe 15 iulie 2021 de The New York Times (It Seems Odd That We Would Just Let the World Burn) este mai mult decât o indicație despre poziția unui mare trust de presă mondial. Este un semn de rău augur al vremurilor ce vor veni.

  31. Exact genul acesta de problematizare și discuții nu apar in mediul public. Munți de bani se aruncă pe discuții și vorbe, pe „proiecte verzi”. Dar nu aud discuții și acțiuni privind sistematizarea, îndiguirea, împădurirea, protectia caselor și a oamenilor. Nu aud acțiuni relativ la regiumul de construcție, bani către foraje ale dealurilor care ar putea sa alunece, bani către baraje și poduri, delimitări clare are regiunilor de non-constructie, curățarea canalelor, cum bine spunea cineva mai sus
    Vorbe, vorbe, vorbe. Fără fapte concrete, de prevenție imediata. Ideea de „verde” înseamnă o prevenție viitoare. Dar nimic că și măsuri imediate. :|

  32. @Joseph Svejk

    Specialitatea dv inginereascs este una si cea in stiintele Pamantului este alta poveste. Simularile climatice se sprijina pe date ale atmosferei, hidrologiei si oceanografiei, pedologiei, paleontologiei, date din arhive si cronici, toate fiind coroborate pe cicluri de observatii. Multi nu cred si critica aiurea dar ceea ce se poate remarca este violenta si repetitia la intervale tot mai scurte ale acestor manifestari climatice. Un exemplu concret este ceea ce vedem azi in Germania si inceputul de formare a tornadelor la Marea Neagra, si exista alte sute de exemple.

    • 1-Romanii cultivau vita de vie in zona Bonn si in Anglia. Atit era de cald! (In paranteza fie spus, ei nu beau posircile care azi sint numite vinuri germane. Incercati Blue Nunn daca puteti bea asa ceva). Nici unul dintre modele nu face o retrodictie cit de cit apropiata de perioada aceea climatica foarte bine documentata;
      2- Despre Erich Cel Rosu si despre cultivarea de cereale in Groenlanda (tara verde adica) nici un model nu stie;
      3- Nici un model nu are vreo legatura cu Paleontologia, nu are cum;
      4- Cine v-a spus ca „manifestari climatice” mai violente nu au avut loc pina acum? Am avut o racire globala foarte rapida in 535 e.n., clima s-a schimbat intr-un an. Am avut la Londra un an fara vara (au fost 3-4 ani reci consecutivi), informatia e perfect documentata si ii cunoastem si cauza, o eruptie vulcanica (Tambora, 1815) foarte probabil „ajutata” de un vulcan „vecin” in Filipine un an mai devreme, Mayon, in 2014. Precizare: nu spune nimeni ca vreuna dintre eruptii poate fi anticipata de vreun model, asa ceva e imposibil deocamdata (poate e imposibil pentru totdeauna). In Europa a fost frig si ploaie/zapada, in Asia au fost inundatii intr-adevar catastrofoale (nu ca s-au scurs pe vai si pe versanti niste ploi zdravene ca la Ocolis, Alba sau la nemti), in China au fost ingheturi pe paralela 30 (!!!), in India a intirziat musonul! Aia e o schimbare in atmosfera nu niste nenorocite de Coduri Galbene/Rosii pentru ce pe vremuri erau doar niste furtuni de vara!

        • 1. Printre proprietatile moleculei de de CO2 se numara si „efectul de sera”
          https://www.youtube.com/watch?v=SeYfl45X1wo

          2. Emisiile anuale de CO2 insumeaza in jur de 40 miliarde de tone. Daca mentinem ritmul, in urmatorii 25 de ani mai injectam circa 1 trilion de tone de CO2 in atmosfera, poate chiar mai mult. https://www.usgs.gov/natural-hazards/volcano-hazards/volcanoes-can-affect-climate

          3. Concentratia (si implicit cantitatea neta) a moleculelor de CO2 in atmosfera a luat-o razna – in sus – iesind din tiparul ultimilor 800.000 ani. https://climate.nasa.gov/evidence/d

          4. In ciuda faptului ca radiatia solara (cantitatea de energie trimisa de Soare pe Terra) a scazut in ultimii 50 ani, temperatura medie globala a luat-o razna in sus – in loc sa scada. Ghici ciuperca https://climate.nasa.gov/internal_resources/2166/

          Nu in ultimul rand, cresterea temperaturii medii globale inseamna si cresterea cantitatii vaporilor de apa in atmosfera, in urma condensului. Spre deosebire de CO2 si alte gaze cu efect de sera, vaporii precipiteaza in timp de 7-14 zile, vezi ciclul apei in atmosfera. In concluzie, cantitatea precipitatiilor nu poate decat sa creasca in paralel cu cresterea temperaturii.

          https://www.usgs.gov/special-topic/water-science-school/science/atmosphere-and-water-cycle?qt-science_center_objects=0#qt-science_center_objects

          https://www.noaa.gov/education/resource-collections/freshwater/water-cycle

          • Domnu’ Florix, Florn, WheelsWithinWheels, etc.

            Hai să demontăm gargariseala dumneavoastră una câte una:

            1. Ca ar fi să repetați experiemntul de acolo cu vapori de apă saturați în loc de CO2? Efectul va fi exact același Avem de peste 720 DE ORI mai mulți vapori de apă în atmosferă decât codoi. Asta ar însemna că apa e un „pericol” infinit mai mare ca codoiul. Șmechria scamatoriei de doi bani din „experiment” că folosește CO2 concentrat în timp ce conentrația atmosferică medie a acestui gaz de de 0.0409%.

            Nu în ultimul rând, dacă experimentul ar fi adevărat și la concentrația atmosferică a codoiului atunci căldura soarelui n-ar mai aunge la sol, și planeta ar fi înghețată. :) Nu-i așa?

            Ce ar fi să descrieți un experiment repetabil ce demonstrează un efect de seră măsurabil al CO2 la concentrația armosferică de 0.0409%?

            2. Volumul de apă al planetei este estimat la cifra colosală de 1.4 × 10^18 tone. Asta înseamnă de 35 de miliarde de ori mai mult ca cele 40 de miliarde de tone de CO2. Cum la punctul 1 am observat că vaporii de apă au un „efect de seră” mult mai pronunțat ca cel al codoiului ar însemna că iecologimea trebuie să treacă neîntârziat la secarea oceanlor pentru salvarea palnetei. Care-i planul de bătaie? Ce alte idei crețe mai aveți?! Luați ceva pastiluțe sau chestiile astea vă vin așa de la sine în mod natural? :)

            3. Sărind peste faptul că link-ul duce la o pagină inexistentă, despre ce concentrație vorbim? Puteți prezenta un experiment ce să dovedească efectul de seră al doxidului de carbon la acea concetrație?

            4. Cifrele sunt indubitabil scoase din burtă. Nu există niciun fel de date despre activitatea solară la 1880 și cu atât mai puțin despre vreo temperatură medie planetară în acel an.

            Aceeași NASA prezintă un grafic ce arată o răcire a temperaturii globale între 1940 și 1970

            https://earthobservatory.nasa.gov/ContentFeature/GISSTemperature/Images/mitchell_QR_rt.gif

            Adică încep să se încurce un miniuni, Într-o parte arată creșteri de temperatură pe o perioadă de 30 de ani în alt grafic arată creșteri de temperatură în acea perioadă :)

            Apoi care or fi fost cauzele antropogene și efectele încălzirii globale medievale din secolele IX-XIII? Era mult mai cald ca azi: Se făcea agricultură în Gronelanda (ceea ce e impisibil azi), Creștea vița de vie în Anglia, citrice în Ille de France, mandarine la Beijing. Toate astea în mod natural fără cine știe ce metrode speciale, Așa ceva e imposibil azi din clauza climei prea reci.

            Altceva mai aveți pe tarabă?

            Cum mai stați cu instalarea de panouri solare pe balconul garosnieirei? Nici acum n-ați făcut-o? Mai sunteți încă legat la rețeaua de curent electric produs din arderea cărbunilor?! Nu pot să cred… :) Tocmai ‘mneavoastră…

  33. Mult aminintita Greta Thumberg evident netunata -nu face altceva decit a incerca (a si reusit dealtfel ) sa puna in miscare o reactie la ceea ce vedem cu totii ca se intimpla in jurul nostru .Dincolo de feluritele explicatii -asa zis stiintifice – , dincolo de parerile aparute pro sau contra in Media , ceea ce se intimpla si ceea ce vedem cu totii reprezinta schimbari climatice de anvergura . Incendii uriase in locuri ce pina mai ieri erau supuse inghetului , temperaturi foarte mari aparute acolo unde niciodata nu au fost prezente , inundatii catastrofale , ghetarii ce dispar in ritm alert , diferente climaterice uriase ce apar de la o zi la alta , fenomene climaterice nespecifice unor zone devin realitate si multe multe alte neconcordante climatice ni se aduc in fata ochilor .Este foarte clara nevoia de reactie si conducatorii de azi ai UE si acum si ai SUA reactioneza .Viitorul ne va arata daca este gresit sau nu dar , mereu este un dar , ceea ce este vizibil cu ochiul liber este si nevoia imediata de a incerca sa ne modificam intelegerea in aceasta chestiune numita de noi Schimbarile climaterice .Cum stiinta nu ne poate spune un adevar absolut in materie nu avem decit sansa de a incerca .

    • Pe lângă suedeza Greta Thunberg, comentariul meu este despre manualul eco-terorismului, publict de un co-național al Gretei. Manualul a primit o reclamă mondială aum două zile prin prezentarea lui în The New York Times, unde articolul-reclamă a adunat până acum (ora 13:29 ET) 1910 comentarii.

      M-ar interesa opinia dv: ce facem, aruncăm în aer gazoductele și oleoductele sau nu, ca să distrugem toată infrastructura de trasnport a petrolului și gazelor? Darcu termocentralele pe cărbuni, le detonăm și pe ele?

      Titlul cărții comentate în NYT este simplu și clar: Cum să detonăm conductele cu produse petroliere?

      Deturnarea discuției de la fondul ei prin scoaterea în decor propagandistic vă descalifică afi un comentator obiectiv, imparțial și căutător al adevărului, oricare ar fi el. E mai degrabă atitudinea celui care bagă bățul prin gard, oricare băț, numai să deturneze discuțiile.

      În momentul de față, cele două cutii. Spam și Gunoi, ale acestui articol s-au umplut cu 273 comentarii nepublicate, multe ca cel de mai sus. L-am aprobat pe acesta doar ca pe un exemplu de Așa, nu!

      • Nu am auzit pe nimeni sa ceara ceea ce d-voastra numiti detonare .Lucrurile nu se intimpla peste noapte si nici nu cred ca cineva isi propune sa distruga infrastructuri functionale intr-o unitate de timp apocaliptica . Pasii de urmat sunt evidentiati treptat pe masura posibilitatii inlocuirii, deja, vechilor sisteme ce tin de producerea transportul si valorificarea combustibililor fosili .Evidenta ne arata necesitatea punerii in balanta a existentei ce contine continuarea poluarii planetei (multi dintre savantii lumii sunt atasati ideii de schimbare climatica ce se produce si datorita activitatilor umane ca si Gteta Thumberg dealtfel ) in contrapartida cu masurile cunoscute ce ar putea sa produca un recul semnificativ . In rest! parerea d-voastra numita -Așa, nu! – nu imi produce absolut nici un disconfort .Urmati calea de contestare a evidentei asa cum doriti .

  34. Germania știa că vin inundațiile, dar sistemele de avertizare nu au funcționat

    Oamenii de știință din domeniul meteorologiei spun că un „eșec monumental al sistemului de avertizare” este direct responsabil pentru moartea și devastările provocate de ploile care au căzut în două zile în această săptămână.

    La începutul anilor 2000, a fost dezvoltat Sistemul european de alertă împotriva inundațiilor (EFAS) cu scopul de a sprijini măsurile pregătitoare înainte de producerea unor inundații majore, în special în bazinele hidrografice transnaționale mari și în întreaga Europă în general.

    După inundațiile cataclismice din 2012 din centrul și estul Europei, care au făcut cel puțin 110 victine îm nouă țări, s-a așteptat că, data viitoare, potențialele victime vor fi avertizate din timp de sistemul EFAS.

    În 2014, hărțile și alarmele EFAS au permis guvernelor din Serbia, Croație și Bosnia să se pregătească adecvat pentru a face față inundațiilor colosale din Balcani. Dar, anul aceasta, EFAS nu a mai fost ascultat, devenind o Casandră a inundațiilor.

    Alarma a fost dată pe 14 iulie – cu patru zile înaintea primelor inundații – guvernelor din Germania și Belgia, care au fost avertizate în legătură cu riscurile din bazinele Rin și Meuse.

    În ciuda avertismentelor de cel puțin 24 de ore care au prezis, aproape cu exactitate, care districte vor fi cele mai afectate atunci când vor veni ploile, inundațiile au luat pe nepregătite multe dintre victimele lor.

    Germania a greșit grav în pregătirile sale și acum plătește greșeala.

    Detalii,

    https://www.thetimes.co.uk/article/germany-knew-the-floods-were-coming-but-the-warnings-didnt-work-cn99wjxzs

      • ”inundațiile din Germania şi Belgia…nu au nimic de a face cu schimbārile climatice, sunt rezultatul managementului bazinal prost. Lunci amenajate excesiv, despāduriri, infrastructuri calibrate în funcție de evenimente hidrologice mai frecvente, suprapopulare… Pagubele dau o idee asupa valorii serviciilor ecosistemice produse în sisteme bazinale mai aproape de starea naturalā, iar responsabilitatea e la managerii sectoriali de ape şi pāduri, cu vectorii lor politici”.

        Citatul este dintr-o postare pe Facebook a dlui Virgil Iordache, profesor universitar și autor Contributors.

        Similar, incendiile de vegetație au mult de-a face cu prostul management al pădurilor californiene. Nu se execută curățirea suficientă și regulată a materilului lemnos mort și uscat ca iasca, numai bun să se aprindă. Ecologiștii se opun tăierii unor coridoare de protecție anti-foc prin pădurile existente pentru că „se tulbură viețuitoarele cu pene sau cu blană”. Iar numeroșii cetățeni care-și construiesc case și cabane în buza pădurii, ca să respire aer mai curat și să audă păsărelile, sunt cei mai vocali când le iau casele foc: Să vină pompierii, toți pompierii, că de aia plătim taxe!

        • 1.
          WATCH: German Mayor ‘calls bullshit’ during Angela Merkel’s remark on the flood in the southern part of the country.

          The leader of Germany blamed Climate Change for causing the current ongoing disaster before Mayor Helmut Lussi interrupted and declined Merkel’s statement.

          https://twitter.com/videokings_tv/status/1416874226544484353

          2.
          German interior minister rejects claim ‘systemic failure’ of govt responsible for high flood death toll.

          Germany’s interior minister has refuted opposition criticism that a “systemic failure” of government resulted in the high death toll in last week’s floods, saying “local knowledge” is the only way to manage such catastrophes.

          Speaking to reporters on Monday, Horst Seehofer rejected claims that the government hadn’t given enough warning before the devastating floods hit, resulting in a higher death toll.

          “It would be completely inconceivable for such a catastrophe to be managed centrally from any one place. You need local knowledge,” Seehofer stated.

          It’s not Berlin that declares a state of emergency, that is done locally.

          Seehofer’s comments came after a senior member of the opposition Free Democratic Party, Michael Theurer, accused the German government of a “systemic failure” because people were not warned adequately ahead of the disaster.

          3.
          Germania e pe miini bune.

          The leader of Chancellor Angela Merkel’s CDU party, Armin Laschet, has found himself in hot water after he was filmed laughing as the German president expressed solidarity with the victims of the devastating flooding.

          The incident occurred during President Frank-Walter Steinmeier’s visit to Erftstadt – a small town in western Germany some 20 kilometers (12 miles) southwest of Cologne. The town was ravaged by record flooding this week as heavy rainfall caused the river and streams to burst their banks.

          https://twitter.com/josefheynckes/status/1416401177680531456

          Asta e Christian Democratic Union (CDU) leader, Prime Minister of North Rhine-Westphalia and candidate for Chancellor, Armin Laschet (adica urmasul desemnat al lui Merkel):

          POZA

  35. Chiar daca putem spune Germania a gresit -GRAV-! sau inundațiile au luat pe nepregătite multe dintre victimele lor! nu putem interpreta , in subsidiar , ceea ce s-a intimplat ca fiind o responsabilitate de vreun anume fel atribuita conducatorilor acestor natiuni si cumva sa facem – usor – o trimitere catre vreo intentie anume . Cind avertizorul arata o iminenta si posibila inundatie – el nu poate spune si amplitudinea acesteia decit ca probabilitate iar pregatirile nu pot fi facute cu 24 de ore inainte ci mai degraba sunt pregatiri existente ce nu au suportat magnitudinea inundatiilor .

  36. Din nou, despre victimele inundațiilor
    Une vie ne vaut rien, mais rien ne vaut une vie (André Malraux)

    În anii 1930, circa 400.000 oameni mureau anual din cauza inundațiilor.
    Astăzi, în întreaga lume, circa 5-10,000 oameni mor anual din cauza inundațiilor.
    În Europa, circa 100 oameni mor anual din cauza inundațiilor.

    Hazardurile naturale sunt fenomene care implică în mod inerent consecințe negative pentru societate. Prin urmare, analizele privind tendințele pe termen lung ale pierderilor cauzate de inundații ar trebui să țină seama și de schimbările în ceea ce privește dimensiunea și distribuția populației și a bunurilor sale. Fără a corecta pierderile raportate pentru a ține cont de modificările spațiale și temporale ale expunerii, studiile anterioare raportează o tendință semnificativă de creștere a pierderilor. Cu toate acestea, după ajustarea pierderilor nominale în funcție de creșterea demografică și economică, nu au fost observate tendințe semnificative în ceea ce privește pierderile cauzate de inundații, atât la scară europeană, cât și la nivelul fiecărei țări în parte. Astfel de procese de „normalizare” s-au dovedit, de asemenea, importante pentru explicarea tendințelor în cazul altor hazarduri naturale.

    Detalii,

    Paprotny, D. et al., 2018, Trends in flood losses in Europe over the past 150 years, Nature Communications 9, Article number: 1985.

  37. Chiar daca – hazardurile naturale – pot fi percepute ca fenomene naturale extreme , este bine de stiut cum pagubele ce sunt parte a efectelor fenomenelor naturale au in componenta lor si actiunea umana .Modelul ce tine de caile de propagare a acestor fenomene numite -INUNDATII -este in mare parte cunoscut , doar prosta alegere a locului , a modului de construire , a materialelor folosite si deci nerespectarea unor reguli stiute -au dus la pagubele pe care le vedem .Zonele asa numite inundabile sunt si ele cunoscute si hartile ce prezinta aceste locuri sunt deja la indemina oricui .Decizi personala , uneori complementara deciziei unor institutii ce au calitatea de a aproba constructii in aceste zone au dus si ele la pagubele cunoscute . In cazul de fata amplitudinea inundatiilor a depasit cu mult posibilitatile de aparare in caz de fenomene extreme .

  38. Cred ca perioada asta o sa fie consemnata in istorie in letopisetul post-NYT-BBC-Guardian dupa ureche. ;)
    Eu as sumariza asa perioada asta:
    a) noua ciuma din Wuhan
    b) potopul merkeliano-beneluxist cu greto-profete
    c) macrono-arlechinosime cu columbina lui fezandata
    d) catavencisme NYT-BBC-Guardian-iste
    e) kapo-sime benevole
    f) distopii orweliene-huxleysiste devenite lecturi de gradinite putino-kgb-iste si erdogano-otomaniste
    g) stampilat-dublu stampilat vest ioropean la nivel de procedural

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultimele cărți publicate sunt Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing, hard cover, 2024; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature, 2024. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro