vineri, martie 29, 2024

Când o felie de tiramisù este mai bună decât o gogoașă cu dulceață. Statele Unite, Arabia Saudită și războiul petrolului

Începând de la mijlocul anului trecut, când prețul petrolului a început să scadă vertiginos, multă lume a așteptat ca Arabia Saudită (și ceilalți membri OPEC) să purceadă la scăderea producției, ca o măsură de salvgardare a prețului. În fapt, saudiții recurseseră, în trecut, de mai multe ori, la această modalitate de control și menținere a prețului. Dar, cu ocazia mitingului din noiembrie 2014, Arabia Saudită (liderul de facto al OPEC) a ales un joc de gambit, prin care a decis ca piața liberă să fie cea care impune prețurile de vânzare.  Mai mult, saudiții au crescut producția proprie, trăgând în jos și mai mult prețul petrolului, undeva în jur de $50/baril.

La vremea respectivă s-a scris pe larg despre un așa-zis „război al petrolului”, declanșat  împotriva producătorilor americani de hidrocarburi neconvenționale. Ideea era că OPEC și Arabia Saudită și-au dat seama foarte bine că fracturarea hidraulică a argilelor gazeifere și petrolifere din SUA amenință serios profiturile lor. De aceea, saudiții ar fi decis să falimenteze (prin prețul mic al petrolului) unele companii mici sau pe cele înglodate în datorii și să le scoată astfel din business.

Deși, după mitingul de anul trecut, liderii OPEC s-au întâlnit din nou, pe 5 iunie 2015, situația de „beligeranță” a rămas neschimbată: Arabia Saudită a cedat Statelor Unite ale Americii rolul de swing producer, așteptând răbdătoare ca piața să lucreze în favoarea ei.

La trecerea în a doua jumătate a anului 2015, o analiză a situației de pe „frontul” războiului petrolului dintre cele două țări relevă unele aspecte interesante, legate atât de tehnologiile de exploatare a resurselor convenționale și neconvenționale, cât și de contextele economice în care evoluează industriile extractive din SUA și Arabia Saudită.

De la bun început, doresc să subliniez că principala speranță a saudiților –falimentarea  industriei americane de petrol, prin menținerea unor prețuri mici – nu s-a îndeplinit. Parafrazându-l pe Mark Twain, aș spune că zvonurile despre moartea fracturării hidraulice sunt binișor exagerate…Îmi place să cred că, dimpotrivă, atitudinea Arabiei Saudite a ajutat industria americană de profil să devină mai suplă și mai robustă.

Confruntarea dintre SUA și Arabia Saudită are de-a face, în primul rând, cu tehnologiile diferite utilizate de cele două țări pentru extragerea hidrocarburilor gazoase și lichide. Un analist din Pennsylvania[1] a propus anul trecut o analogie interesantă: gogoașa umplută cu dulceață (exploatarea rezervoarelor convenționale) vs. tiramisù (exploatarea rezervoarelor neconvenționale) (Vezi figura de mai jos).

Avantajele tehnologiei „tiramisù”, respectiv sorții de victorie a Statelor Unite în confruntarea lor cu Arabia Saudită, decurg din câteva considerente:

1. Rezervoarele convenționale (tip „gogoașă umplută”), care pot fi accesate prin foraje clasice (verticale), sunt pe cale de epuizare în întreaga lume, după o perioadă de exploatare începută cu peste 150 de ani în urmă. Arabia Saudită este un caz fericit, unde, de exemplu, o singură „gogoașă” (rezervorul Ghawar, măsurând 280 x 30 km), asigură peste jumătate din producția de petrol a țării.

2. Rocile sursă – argilele petrolifere – sunt abundente. Actualmente, argilele Bakken, Eagle Ford și cele din Permian Basin asigură majoritatea producției de țiței american. Alte roci sursă, precum cele din Green River Formation (Colorado, Utah și Wyoming), conțin rezerve uriașe de petrol, estimate de USGS la peste 3.000 miliarde barili (480 miliarde metri cubi), din care jumătate pot fi extrase prin tehnologia „tiramisù”.

3. Dezvoltarea continuă și multilaterală a forajelor orizontale dirijate și a fracturării hidraulice asigură superioritatea tehnologică a „tiramisù”-lui american în fața oricărui alt concurent (vezi detalii aici, aici și aici). Aceste avansuri tehnologice sunt cheia transformării unor resurse ne-economice (argilele gazeifere și petrolifere) în  veritabile surse economice de hidrocarburi.

4. Sectorul hidrocarburilor neconvenționale din Statele Unite este unic prin flexibilitatea și reziliența sa. Ritmul activităților de explorare și exploatare poate fi crescut sau redus în cazul în care și atunci când este necesar, mult mai ușor decât în situația proiectelor offshore, mari și costisitoare. Și aceste caracteristici pot fi măsurate: în ultimul an (de la jumătatea lui 2014 până la jumătatea lui 2015), industria hidrocarburilor neconvenționale a înregistrat o creștere cu 15% a performanței sondelor, combinată cu o reducere de 15% a costurilor de foraj, pe măsură ce companiile se adaptează la noul climat al prețurilor scăzute[2].

5. Cererea de energie este pe cale de a se dubla până în 2050. Chiar dacă se consideră creșterile surselor convenționale și a noilor forme de energie, va fi dificil să se îndeplinească această cerere. Cu 345 miliarde barili de țiței și peste 198 miliarde metri cubi de gaze sub formă de resurse recuperabile tehnic, rezervoarele neconvenționale pot contribui din plin la satisfacerea cererii de energie până la jumătatea acestui secol.[3]

6. Un punct cheie, care accentuează șansele victoriei SUA în războiul petrolului cu Arabia Saudită, îl reprezintă capacitatea limitată a saudiților de a produce țiței suplimentar[4]. Astăzi,  capacitatea suplimentară este mai mică de 2 milioane barili/zi, în timp ce în anii ’80, era de 15 milioane barili/zi. Aceasta înseamnă că mici schimbări în raportul cerere – ofertă pot produce mari schimbări în prețul petrolului. Iar de aici rezultă o volatilitate crescută a prețului, situație care probabil se va menține și în anii viitori.

7. Un atu pe care îl are Arabia Saudită în războiul petrolului cu SUA este costul nominal al producției. Saudiții pot vinde barilul de petrol chiar și cu $15 fără să falimenteze. Nici o altă țară din lume nu se poate compara cu ei în această privință.

În prezent, petrolul saudit are un cost nominal de $21/baril, în timp ce petrolul american se produce cu cheltuieli mai mari. De exemplu, petrolul extras din argila Bakken din Dakota de Nord are un preț general break-even de $60/baril.[5] Cu toate acestea, chiar dacă Arabia Saudită produce aproximativ 10 milioane barili/zi, țara nu are o capacitate suplimentară suficientă de a extrage mai mult petrol într-o perioadă scurtă de timp, pentru a se adapta rapid la creșterile bruște ale cererii. Aceeași situație se regăsește și la ceilalți membri OPEC. Cu alte cuvinte, Arabia Saudită și OPEC nu mai pot controla producția și prețul petrolului așa cum au făcut-o până la mijlocul anului trecut, pentru că acum există o ofertă prea mare, generată de producția Statelor Unite, și o volatilitate crescută a cererii pe piața hidrocarburilor.

8. Ce poate face Arabia Saudită ca să nu piardă complet războiul petrolului cu Statele Unite? Investește în producția de gaze de șist americane![6]

Compania Saudi Basic Industries Corp., al doilea producător mondial de produse chimice, dupa BASF SE, a semnat recent un acord cu Enterprise Products Partners L.P. din Houston, Texas, pentru a cumpăra gaze de șist americane, în special cele produse din argila Marcellus în Pennsylvania, Virginia de Vest și Ohio. Saudiții intenționează să vândă gazul cumpărat unor companii petrochimice americane sau să-l exporte în alte țări, precum Marea Britanie.

Toate acestea înseamnă că există mult mai mult tiramisù care așteaptă pe masă decât gogoși umplute cu dulceață.

N O T E


[1] Jim Scherrer, 2014, Time for Tiramisu: Conventional vs. Unconventional

[2] URTeC: Panel sees resiliency in unconventional space, 20 iulie 2015.

[3] URTeC: Shell’s Hackbarth says unconventional innovation begins with data, 20 iulie 2015.

[4] James Conca, 2015, U.S. Winning Oil War Against Saudi Arabia.

[5] Leonardo Maugeri, 2015, Comment: Beware of break-even and marginal-cost analyses

[6] Deema Almashabi, Bloomber Businees, 2015, Saudi Arabia’s Sabic Considering Shale Gas Investments in U.S.

Distribuie acest articol

47 COMENTARII

    • 1. Saudiții nu au redus producția și nu au încercat să miște balanța cererii și ofertei în noiembrie 2014, dar în cele 8 luni care au trecut de atunci au redus treptat producția urmărind-o pe cea din SUA (sub 10 mil. barili / zi în prezent). Numai Rusia a forțat creșterea producției cu orice preț în ultimul an, judecând că și un beneficiu mic e mai bun decât zero.

      2. Iranul, care are rezerve uriașe de petrol și în ultimii ani ai Șahului producea aproape 6 mil. barili / zi, e pe cale să își reînvie producția dacă se vor ridica sancțiunile în viitorul apropiat (din lipsă de consumatori, producția lor în prezent e sub 3 mil. barili / zi și anul trecut scăzuse la 1,6 mil. barili).

      3. Bogăția în petrol a României, pe care s-au bazat per rând monarhiștii, sovieticii, dejiștii și ar fi făcut-o și Ceașcă dacă nu ar fi văzut ce s-a întâmplat după vârful din 1976, e mai mult sau mai puțin o gogoașă, în ambele sensuri ale termenului.

      În prezent, OMV-Petrom și alte companii exploatează multe zăcăminte mici, aflate la mare adâncime, greu de forat cu tehnologii convenționale, și din acest motiv producția scade, de la 88 000 barili / zi în 2010-2011 la 85 000 barili / zi acum.

      Cea mai mare parte a petrolului exploatat în Regat, pe timpul războiului și în vremea industrializării comuniștilor (și 3/4 din ce se produce în prezent!) a provenit dintr-o singură sursă: cîmpul petrolifer gigant dintre Moreni și Gura Ocniței, exploatat din 1905. Ori din cei 1,87 miliarde de barili estimați a se găsi în sol, 1 miliard se extrăseseră deja până în 2010 și ceasul ticăie în continuare.

      • Ori din cei 1,87 miliarde de barili estimați a se găsi în sol, 1 miliard se extrăseseră deja până în 2010 și ceasul ticăie în continuare.

        De aceea am susținut și susțin în continuare că viitorul industriei de petrol și gaze a României trebuie axat pe modelul tiramisù.

        Dacă persoanele cu putere de decizie din țară vor citi acest articol, s-ar putea să aibă o linie nouă de gândire.

        • Can un lollipop e mai bun decat tiramisu si gogoasa, la un loc.

          Nu mai bine sa se bazeze pe surse alternative de energie? Producerea energiei din sursa solara devine din ce in ce mai ieftina si mai accesibila de la an la an, iar cea bazata pe hidrocarburi urmeaza un trend invers – ne mai adaugand si implicatia de mediu.

          Germania produce ce 4 ori mai mult curent electric din sursa solara decat consuma toata Romania.

          SEN raporteaza un peak de consum national de undeva la 8GW, iar capacitatea instalata in Germania pentru productie energie electrica din solar este de 38GW (2014).

          Consumul de energie din PV in Germania se dubleaza la fiecare 1.56 ani.

          Similar, administratia, inca „socialista”, de la Washington incerca sa dea un boost industriei producatoare de energie din surse alternative. [1]

          In general, fieful republican are o mare sensibilitate pentru petrol. Realizez ca asta e pe placul dumneavoastra si probabil ii urati de moarte pe „progresistii” care vad un altfel de viitor.

          [1] http://money.cnn.com/2015/07/07/news/economy/obama-solar-panels-low-income/

          • Pai fa o vizita in USA…sa vezi ca nu duc lipsa de energii alternative ba chiar se dezolta frumos si au niste chestii amazing…cum er fi Centralele Geotermice.

          • Am scris aici de multe ori despre energiile regenerabile.

            Ca să poată înlocui pe cele bazate pe combustibili fosili (petrol, gaze și cărbuni), energiile regenerabile trebuie să îndeplinească 4 condiții esențiale:

            1. să fie ieftine (fără subvenții consistente de la guverne);

            2. să fie abundente;

            3. să fie sigure (nu numai când bate vântul sau când nu sunt nori ziua pe cer);

            4. să fie scalabile.

            Părerea mea, de asemenea scrisă aici de mai multe ori, este că hidrocarburile neconvenționale sunt un pod de tranziție (mai lung? mai scurt?) către un viitor al energiilor regenerabile.

            „Lungimea” podului va fi determinată de avansurile științifice și tehnologice, pe care toți le așteptăm, și de aspectele economice, de siguranță, abundență etc.

            • Felicitari pentru articol. Eu sunt implicat in exploatarea offshore si o urmare directa a scaderii pretului la petrol este inghetarea dezvoltarii offshore care practic a blocat intrarea puternica pe piata a unor producatori din zone si spatii geografice noi. Oricum tehnologiile neconventionale vor schimba fata lumii, cum deja initierea reactiei de fuziune controlate a fost facuta. Eu spun ca e si multa politica la nivel de stat, trecerea se va face in nici un caz brusc dar reactoarele de fuziune vor deveni comerciale in 25-50 de ani si vor putea functiona de exemplu pe fundul marii unde o catastrofa, tehnic posibila, se va solda numai cu inchiderea completa a facilitatii…

          • Petrolul nu se folosește ca sursă de energie decât pentru transporturi și în transporturi cel mai mare consumator e marina. Transportul rutier, de la cel mai mare TIR la cel mai mic scuter, e o firimitură.

            Cea mai mare parte a energiei consumate de industrie, comerț și locuințe în România provine din surse regenerabile (hidrocentrale, eoliene) și nucleare.

          • hop si ideologul util. Ce daca habar nu are despre subiectul articolului, el stie una si buna, propagarea ideologiei ”progresiste”. Ce daca e criminala, ”progresista” sa fie, asta e tot ce conteaza.

  1. Foarte interesant si bine scris acest studiu. In plus pare credibil. Sa ne gindim ca pretul scazut al petrolului a falimentat economia rusa deja slabita de sanctiuni. Circula si ipoteza ca Arabia Saudita s-a inteles cu SUA ca sa loveasca in Rusia in acest mod. Rusia nu prea mai are cum sa influenteze Arabia Saudita spre a isi reduce oferta de petrol pe piata. Pe de alta parte e clar ca unele firme mici si mijlocii din US care dezvolta tehnologie de exploatare a gazelor de sist sunt dezavantajate de un petrol atat de ieftin. Ma intreb si cum vede China situatia actuala. Le convine un baril ieftin dar poate ar vrea ca sauditii sa nu vanda atat de repede resurse care puteau sa se „intinda” mai bine de un secol de acum inainte. Oare China dezvolta si ea tehnologia de exploatare a petrolului/gazelor de sist? Ca e imposibil sa nu aiba formatiuni geologice de acest fel.

  2. Inca ceva demn de mentionat. Saudi Aramco recruteaza de 2 ani specialisti in shale reservoirs. Target e Marea Rosie si niste formatiuni onshore. Si ei stiu ca „gogosile” or sa se epuizeze.

  3. imi aduc aminte ca am citit un articol depre industria petrolifera din US (din pacate nu mai am link-ul) si lucrurile nu sunt asa de simple. De exemplu sunt niste penalitati pe care trebuie sa le platesti daca nu incepi forarea intr-un anumit interval de timp, utilajele petroliere devin mai ieftine (pot fi cumparate mai ieftin de la explorarile inchise), forta de munca devine si ea mai ieftina (dupa ce stai cateva luni pe bara mai reduci din pretentii), etc, etc…

    numai bine

    • Aspectele pe care le menționați (penalități, echipamente și forță de muncă mai ieftine), la care se adaugă plata ratelor scadente la bancă/bănci pentru împrumuturile acordate înaintea începerii operațiunilor de explorare/exploatare, sunt comune ambelor cazuri (foraje convenționale și neconvenționale).

      Diferențele specifice dintre cele două tehnologii se găsesc în alte părți.

  4. Felicitari dle. Cranganu pentru articol! Foarte interesanta perspectiva prezentata.

    Tinand cont de aceste aspecte si de faptul ca va fi foarte greu sa mai vedem preturi ridicate la petrol, cum vedeti evolutia OMV Petrom in aceste conditii? In acest moment, OMV Petrom care traia pe picior mare aproape exclusiv din pretul ridicat al petrolului se confrunta cu o criza grava, taie cheltuieli in toate directiile. Credeti ca in conditiile actuale mai au vreo sansa sa isi revina?

    • Vă mulțumesc pentru felicitări.

      În ceea ce privește situația actuală a OMV Petrom, nu sunt prea optimist. „Gogoșile” umplute cu petrol din România sunt pe cale de dispariție (vedeți, vă rog, cifrele oferite de comentatorul @Nautilus).

      Viitorul va aparține, fără îndoială, exploatărilor prin modelul tiramisù. Pentru aceasta, însă, trebuie începute imediat lucrări de prospecțiuni și explorări în vederea determinării arealelor productive și a mărimii rezervelor recuperabile tehnic. După aceea, va urma faza de tehnologizare, prin cooperarea cu firmele de profil americane.

      • Din nefericire avem PM un individ care este orice numai inteligent nu. Daca ati uitat , cand era altul PM, actualul si-a trimis deputatii imreuna cu preoti si 5000 de fraieri care sa „manifeste” la Barlad impotriva fracturarii hidraulice in Vaslui , ca apoi ajungand la putere sa urmeze ce a urmat. Atat el cat si ceilalti habar nu au de tehnica dar sunt convinsi de toate tampeniile care le poti gasi din greu pe internet ce a devenit in acest moment CEL MA IMPORTANT MIJLOC DE DEZINFORMARE!

  5. Articolul este ff bun si ff documentat, ca de obicei, felicitari D-le Cranganu.
    Un singur lucru ar mai fi, poate , de adaugat.
    Ca petrolul extras din ”Tiramisu” este ultimul glont al americanilor. Dupa aceea nu mai urmeaza nimic, adica , ca sa spunem adevarul , in tip ce sauditii storc ultima picatura de dulceata si se atatca la Tiramisu lor, americanii pregatesc incet-incet tranzitia la o economie lipsita complet de petrol :http://www.theguardian.com/environment/2015/jul/28/is-hillary-clintons-ambitious-solar-energy-goal-for-the-us-workable

    Asa cam de acord cu dvs, daca cineva ar vrea sa profite de hidorcarburile neconventionale, acum e momentul.

    PS: ah, da si sa spunem adevarul, Tiramisu este muult mai putin cunoscut in US decat in Europa. Nu vorbesc despre middle-class si cei umblati , luati omul de rand de pe strada , aa care mananca la McDo si la Tim Hortons in pauza de pranz :)

    • Am menționat în articol resursele existente în Green River Formation – o felie foarte mare de tiramisù.

      Ca orice combustibil fosil, și acest tip de petrol (ca și gazul de șist) are o viață limitată. Marion King Hubbert a prezis „vârful” petrolului american undeva prin 1970, după care ar fi trebuit să urmeze un declin rapid. Din fericire, Hubbert a greșit: „moartea” petrolului american a fost binișor exgerată!…

      Personal, cred că ultimul „glonț” american vor fi imensele resurse de hidrați gazoși (zăcăminte de metan) din zonele litorale (Golful Mexic, coasta Pacificului, coasta Atlanticului).

      Am inventat deja o metodă de exploatare in situ a acestor resurse (Detalii ne-tehnice pot fi citite aici In situ thermal stimulation of gas hydrates

      P.S. Personal, pregătesc un tiramisù care conține o doză consistentă de Grand Marnier – asta chiar mă trage în sus! :-)

      • Intradevar , de ceva vreme se cunoaste ca incalzirea apei marii duce la decristalizarea-gazeificarea cristalelor de metan de pe fundul marilor , lucru care nu ne convine caci elibereaza in atmosfera imense cantitati de gaz cu efect de sera. Si eu cred in exploatarea lor „in situ” asa ca va doresc succes in promovarea patentului, stabilirea tehnologiei si mai ales convingerea investitorilor. Dar…si aici sunt riscuri.

      • Science Marches On: calculele lui Hubbert erau corecte, dar numai la nivelul tehnologic din 1956. Pe atunci, rata de recuperare a petrolului din zăcăminte era de 5-10%. În timpul în care a luat avânt producţia de petrol la noi sub Răposatul Ceaşcă (1965-1975) se recuperau probabil 20-25% dintr-un zăcământ, iar în zilele noastre vreo 35%. Restul e tot acolo, sub pământ, n-a dispărut.

        Hubbert a murit în 1989 și nu avea cum să prevadă ce se va întâmpla cu tehnologiile extractive (fracturarea hidraulică în SUA și nisipul bituminos în Canada și Venezuela) în anii post-2005.

  6. Un exemplu elocvent despre diferențele dintre cele două modele prezentate în articol îl oferă Bazinul Permian, situat la granița dintre Texas și New Mexico.

    Cu o suprafață de circa 195.000 km^2, Bazinul Permian a produs începând din anii 1920, ajungând la un vârf de producție de 2 milioane barili/zi în 1973. Aceasta reprezintă faza de „gogoașă umplută”. După 1972, producția de petrol a intrat într-un declin rapid, ajungând la mai puțin de jumătate la începutul secolului al XXI-lea.

    În 2010, Bazinul Permian a intrat în faza de tiramisù, când forajele orizontale și fracturarea hidraulică au dublat practic producția „gogoașei”, ajungându-se astăzi la cantități superioare vîrfului din 1973.

    Un alt aspect al supleței și rezilienței industrie de petrol americane – nediscutat în articol – îl reprezintă existența unei infrastructuri capabile să transporte rapid și ieftin țițeiul extras, de la sonde la rafinării. În cazul Bazinului Permian, trei companii – Magellan Midstream Partners LP, Plains All American Pipeline LP and Sunoco Logistics Partners LP – au terminat anul trecut lucrările pentru extinderea capacității de trasnport din zonă cu 750.000 barili/zi, în condițiile în care producția propriu-zisă a crescut cu numai 400.000 barili/zi.

    Având o conexie directă la rafinăriile din zona Golfului Mexic (e.g., Houston, Louisiana), Bazinul Permian a fost singura zonă majoră cu țiței de șist care și-a crescut producția, chiar dacă prețurile s-au înjumătățit, ajungând în jur de $50/baril.

    Mai multe detalii, aici: How pipelines saved America’s biggest oil basin from shale bust

  7. O veste bună pentru statul New York – Este posibilă fracturarea cu gel de propan în loc de apă

    Am descris aici o invenție tehnologică (aparținând firmei GasFrac din Calgary), care a fost deja aplicată în Alberta (Canada) și unele sonde din SUA. Este vorba despre folosirea unui gel de propan (Liquified Propane Gas – LPG) în loc de apă, pentru fracturarea sondelor orizontale.

    Marele avantaj al invenției este faptul că, după fracturare, gelul devine gaz, care este capturat o dată cu gazele de șist. Contaminarea apei subterane este astfel evitată (o grijă supremă pentru ecologiști).

    După cum se cunoaște, statul New York a interzis luna trecută fracturarea hidraulică de mare volum. Dar un nou proiect – prin care fracturarea se va face cu gel de propan în loc de apă – a câștigat simpatiile industriei locale și a unor grupuri ecologiste. S-au propus deja testările unor sonde săpate pe o fermă de fân și porumb din Tioga County, în zona de sud a statului New York, acolo unde argila Marcellus se extinde din Pennsylvania.

    Există deja cereri de permise de fracturare cu propan, care nu fac obiectul interdicției din luna iunie. Dacă se vor aproba, statul New York se va alătura vecinilor săi, acolo unde argilele Marcellus și Utica se exploatează deja pentru gaze de șist.

    Pentru detalii, accesați

    Propane fracking proposal could sidestep state ban

  8. Unii senatori americani doresc să înceapă un război al petrolului cu Iranul

    Ca și cum războiul petrolului cu Arabia Saudită nu ar fi suficient, unii senatori din Congresul SUA doresc să înceapă altul cu Iranul.

    Senatoarea Lisa Murkowski (R-Alaska) a propus un proiect de lege (co-sponzoriat de alți 14 senatori) prin care să se ridice interdicția de exporta țiței brut american. Domnia sa își argumentează demersul politic ca o metodă prin care America să poată „concura cu dușmanii noștri într-un mod care nu implică trimiterea de trupe sau prezența soldaților noștri pe teritorii străine”.

    Cu alte cuvinte, se propune ca SUA și Iranul să aibă o confruntare directă pe piața petrolului!

    În cadrul unei discuții, care a avut loc ieri la Senat, dna Murkovski a întrebat de ce trebuie ridicate sancțiunile de export al petrolului în cazul Iranului, iar cele similare pentru SUA să funcționeze în continuare. (În prezent, Statele Unite interzic numai trei produse la export: țițeiul brut, carnea de cal și lemnul de cedru roșu din partea de vest a țării).

    Există temerea că proiectul de lege va întâmpina opoziția unor state ca Pennsylvania și Ohio, unde rafinăriile sunt abundente, și, prin urmare, nu doresc să piardă materia primă prin export.

    Pe de altă parte, state ca Dakota de Nord și Oklahoma, consideră că vânzarea țițeiului american pe piața liberă ar aduce profituri mai mari, plecând de la faptul că, de regulă, prețul țițeiului Brent (european) este mai mare cu câțiva dolari/baril decît cel al țițeiului WTI (american).

    • Se vede după felul în care sună propunerea din ce partid și din ce stat provine doamna. Are o viziune până la vârful nasului.

      Dacă începi un război al petrolului cu Iranul, și agravezi sărăcia provocată de sancțiuni, deprecierea rialului și scumpirea alimentelor din 2011-prezent, nu reușești decât să provoci un nou Egipt. E ca și cum ai vedea un tigru care mănâncă liniștit și te repezi să îl lovești peste nas.

      Subminarea regimului mullahilor nu e posibilă decât dacă un segment masiv al populației iraniene votante se hotărăște că s-a săturat de ei. Adică dacă un segment masiv din populație ar dori libertăți personale, meserii bine plătite, credit ușor de dobândit, mașini moderne, internet necenzurat și alte chestii pe care le-ar obține mai ușor într-o societate mai deschisă. Sărăcirea unei țări nu face decât să întărească puterea sistemului și să-l facă mai opresiv.

      Un politician rațional ar fi putut spune ”nu e nevoie să concurăm cu dușmanii noștri, ci să atragem o mică putere economică de 75 de milioane de oameni de partea noastră”.

  9. Aș dori să prezint un studiu important, publicat pe 21 iulie de cercetători de la Stanford University, Duke University și Ohio State University.

    The Depths of Hydraulic Fracturing and Accompanying Water Use Across the United States

    Autorii studiului nu au găsit nicio dovadă că procesul de fracturare hidraulică ar fi contaminat apa suberană, ceea ce este în concordanță cu alte două studii majore, publicate în ultimele luni de EPA și de California Council on Science and Technology.

    Într-un buletin de presă, dedicat articolului, se scrie:

    Utilizând tehnici inovatoare, precum componenți izotopici „trasori”, care disting sursele aditivilor chimici din apa fântânilor, Jackson nu a găsit nicio o dovadă că substanțele din apa de fracturare se infiltrează de la mari adâncimi pe verticală în sus în acviferele potabile.

    Utilizând 44.000 de observații ale adâncimilor de fracturare raportate de FracFocus între 2008 și 2013, autorii au adresat următoarele trei întrebări:

    1. Care este intervalul de adâncime și consumul de apă pentru fracturarea hidraulică în Statele Unite?

    2. În care state și în ce locații s-au efectuat cele mai superficiale fracturări hidraulice de mare volum?

    3. Ce reguli de protecție există sau ar putea fi implementate pentru a minimiza riscul de contaminare a apei potabile datorită fracturării hidraulice?

    Pe scurt, răspunsurile cercetătorilor sunt:

    1. Studii fundamentale nu au găsit nicio contaminare datorată forajelor superficiale.

    2. Fracturarea hidraulică folosește mai puțin de 1% din cantitatea totală de apă utilizată în cele 44.000 de foraje analizte.

    3. Producătorii de petrol și gaz nu sunt exceptați de la respectarea legilor federale. Există cel puțin 8 legi federale majore care reglementează activitățile legate de fracturarea hidraulică.

    • Vă mulțumesc pentru felicitări și aprecierile la adresa articolelor mele.

      Mi-ar face o deosebită plăcere să revin acasă, dar ultima încercare de anul trecut a fost nefructuoasă.

      Voi mai încerca o dată anul acesta.

  10. Gazele de șist produse din argilele Marcellus și Utica controlează creșterea producției de gaze naturale din SUA

    Energy Information Administration (EIA) a publicat recent Drilling Productivity Report (DPR), care arată că, începând din ianuarie 2012, producția de gaze naturale din zonele argilelor Marcellus și Utica reprezintă 85% din creșterea producției de gaze naturale din SUA. EIA atribuie această creștere remarcabilă a producției avansurilor tehnologice, incluzând fracturarea hidraulică și perfecționarea forajelor orizontale în termeni de precizie și eficiență.

    Raportul DPR din 13 iulie notează că regiunea argilei Marcellus a produs circa 189 milioane m3 gaz/zi în ianuarie 2012, iar în iulie 2015, producția de gaz a crescut la 495 milioane m3/zi. Producția de gaz din zona argilei Utica în iulie 2015 a fost aproape de 18 ori mai mare decât cea din ianuarie 2012 (78 și respectiv, 4,5 milioane m3/zi)

    Un studiu recent, elaborat de Harvard Business School, consideră că

    Resursele de gaze și petrol neconvenționale sunt probabil cea mai mare oportunitate de a îmbunătăți traiectoria economiei SUA, într-un moment când perspectivele pentru americanul mediu sunt mai slabe decât au fost în generații la rând

    Același studiu mai notează că forajele neconvenționale au contribuit mai mult de $43 miliarde la PIB-ul anual al SUA și au adăugat aproape 2,7 milioane de noi joburi. De exemplu, statul Ohio, unde ambele argile se exploatează, a beneficiat de $28 miliarde sub formă de investiții și de mii de noi joburi, care au redus șomajul cu circa 66%.

  11. EMPOWERING AMERICA – HOW ENERGY ABUNDANCE CAN STRENGTHEN US GLOBAL LEADERSHIP

    TASK FORCE on the US Energy Boom and National Security

    Astăzi, 30 iulie, la Atlantic Council, Global Energy Center, a avut loc lansarea documentului de mai sus. Evenimentul a fost condus de doi senatori americani, Lisa Murkowski (R-Alaska) și Mark R. Werner (D-VA). Ambii politicieni s-au exprimat viguros în favoarea folosirii abundenței energetice de care se bucură în prezent Statele Unite drept un instrument politic, menit să crească rolul dominant al SUA.

    Sen. Murkowski, șefa Comitetului Senatorial pentru Energie și Resurse Naturale, a declarat:

    Look at the hot spots and all the volatility, and what are we doing from a military perspective? We’re reducing our strength with budget cuts. We recognize we’ll never have enough boots on the ground in all the places in the world that might merit some attention, so what other tools do we have? It’s the proverbial diplomatic toolkit, and energy is an important part.

    Sen. Warner (D-Va.) a adăugat:

    Because we have constraints on how we use our energy supply globally, we’re not doing as much as we could. Federal policy needs to catch up with more access to these resources. It’s an extremely important tool.

    Printre recomandările cele mai importante făcute de autorii raportului, citez:

    – Ridicarea interdicției de a exporta țiței crud, cu menținerea prerogativelor Președintelui SUA de a restricționa exportul din motive de securitate;

    – Ridicarea restricțiilor de a exporta Gaz Natural Lichefiat;

    – Combaterea sărăciei energetice globale prin încurajarea dezvoltării unor sisteme energetice ieftine și sigure care să includă surse tradiționale și regenerabile;

    – Susținerea cercetărilor și investițiilor în domeniile stocării energiei, energii regenerabile, captarea și stocarea dioxidului de carbon și a altor tehnologii critice

    – Colaborarea cu Europa și, în cadrul NATO, susținerea securității energetice a aliaților.

    Textul complet (30 pag.) al raportului poate fi accesat aici:

    http://www.atlanticcouncil.org/images/publications/Task_Force_Report_PDF.pdf

  12. Domnule Cranganu,

    Marturisesc ca desi nu citesc in mod regulat articolele pe care le publicati, trebuie sa spun ca expertiza domniei voastre in hidrocarburi si geologia aferenta este incontestabila in ciuda multor comentarii acide pe care le primiti la articole. Dar, nu sunt expert in domeniu ca sa pot evalua corect pertinenta afirmatiilor, datelor, analizelor, the very pros and cons of each topic.

    Probabil sunteti la curent cu fracking exploration on Makenzie Valley in Northwest Territories, Canada. Conoco Phillips Canada raporteaza descoperirea unor rezerve impresionane de petrol si gaze naturale pe Mackenzie Valley. De fapt Norman Wells este un vechi centru de exploatare conventionala a petrolului – in prezent productia scade – din albia fluviului prin construirea de insule artificiale. De ani buni se vorbeste de constructia unei gas pipeline de la oceanul arctic (Mackenzie Delta) pana in Alberta province.

    In ultimii doi ani au fost presiuni publice enorme pentru a limita dezvoltarea fracking technology in zona Mackenzie Valley. Iarna trecuta Conoco Philips a suspendat activitatea de explorare-testare invocand pretul scazut al petrolului si costurile ridicate de operare in zona sub-arctica. De fapt li s-a spus ca nu vor mai primi water license for drilling operations pentru anul urmator.

    Cu o populatie extrem de redusa – cam 43,000 locuitori – distribuita in small pockets across the territory, Northwest Territories are o suprafata de peste 1.1 milioane km2 cu o densitate a populatiei de 0.004 locuitori/km2. O mana de oameni raspanditi pe o suprafata enorma. Comparati daca doriti cu densitatea din Romania, de 84.4/km2.

    De ce atat de multa opozitie impotriva fracking industry? Ei bine, capitala Yellowknife este un dezastru ecologic in asteptare. In jur de 237,000 tone de arsenic trioxide rezultate din exploatarea minereului aurifer sunt depozitate in underground chambers de unde se disipeaza treptat prin dizolvare in apa lacului Great Slave. Din lac izvoreste Mackenzie River care in final se deverseaza in Oceanul Arctic. Problema este foarte grava si serioasa domnule Cranganu. In opinia mea, este principalul motiv pentru care populatia nu are incredere in Mackenzie Valley fracking development. Populatia a suferit si inca sufera datorita tehnologiilor de exploatare iresponsabile.Oamenii se tem ca fracturarea hidraulica va contamina apa fluviului prin disturbarea arsenicului aflat in concentratii naturale ridicate in zona respectiva.

    In urma briefing-ului de mai sus, care este parerea domniei voastre referitor la the Mackenzie Valley fracking project? As aprecia expertiza dumneavoastra.

    Multumesc pentru timpul acordat, o zi buna in continuare.
    Yellowknife, NWT, Canada

    • Domnule Ungureanu,

      Dacă arsenicul depozitat se infiltrează constant și poluează apa fluviului Makenzie, problema există și este serioasă. O de-contaminare de tip Superfund se impune urgent și obligatoriu.

      Pe de altă parte, zona respectivă are propriile concentrații naturale de arsenic, care, desigur, contribuie și ele la poluarea apei subterane, cu sau fără fracturare hidraulică. Situația este oarecum asemănătoare cu cea din Bangladesh (am comentat-o într-unul din articolele mele anterioare).

      Perturbarea actualelor roci cu conținut natural și artificial crescut de arsenic prin fracturare hidraulică trebuie analizată de geologi, geochimiști, hidrogeologi, ingineri de zăcământ și alții, pentru a obține o imagine comprehensivă a subsolului din punt de vedere mineralogic, tectonic, geotehnic etc. După cercetări, specialiștii au obligația să țină prelegeri publice despre ceea ce au găsit – în felul acesta, opinia publică locală va căpăta un sentiment de siguranță în ceea ce privește viitorul apei din fluviu și va înțelege, sper, deosebirile dintre poluarea naturală și cea artificială cu arsenic.

      Dacă fracturarea hidraulică este proiectată a avea loc în intervalul de adâncime unde se găsesc concentrațiile ridicate de arsenic, riscurile perturbării structurilor geologice sunt mari (prin foraj și injecție de fluid cu mare presiune) și trebuie adresate corespunzător (măsuri de ameliorare, reducere, eliminare totală)

      Dacă, dimpotrivă, între zona cu arsenic și zona cu argile gazeifere există un interval „tampon” de roci de cîteva sute de metri, fracturarea se poate executa în condiții de mare siguranță și cu riscuri aproape zero.

      • Multumesc pentru raspuns domnule Cranganu: it makes sense. Increderea in mass-media si organizatiile guvernamentale – si care functioneaza pe baza de tax payer’s money – care se ocupa de aceasta problema este pe buna dreptate foarte scazuta in NWT. De aceea am apelat la dumneavoastra. Apreciez sincer interventia dumneavoastra, multumesc si un weekend placut.

  13. O hartă a statelor americane cu interdicții sau propuneri de interdicții ale fracturării hidraulice

    Săptămâna aceasta, Centrul Național pentru Analiză Politică (the National Center for Policy Analysis – NCPA) a publicat o hartă care prezintă situația interzicerii fracturării hidraulice în SUA, indicând zonele cu interdicții deja aprobate sau cele care se gândesc să le aprobe.

    O rapidă privire a hărții arată că sunt numai 3 state (New York, Vermont și Maryland) care au instituit interzicerea fracturării hidraulice la nivel de stat. Inutil de menționat că, în afară de New York, celelalte două state nu reprezintă nimic pe harta hidrocarburilor neconvenționale, iar decizia lor de a interzice fracturarea hidraulică – pe care nimeni nu a propus-o – este la fel de ridicolă ca și (dacă ar exista!) propunerea de a interzice nudismul în jurul igloo-urilor eschimoșilor.

    Centrul Național pentru Analiză Politică este un think-tank, non-profit, care a luat poziție împotriva interzicerii fracturării hidraulice, deoarece această decizie ar putea crea dificultăți creșterii economice a Statelor Unite și securității energetice a țării.

    Într-o declarație de presă, Vicepreședintele Executiv al NCPA, Jacki Pick a explicat
    poziția organizației sale:

    Interzicerea fracturării și regulamentele prohitive aplicate acesteia reprezintă o amenințare pentru redresarea economică a acestei țări [SUA] și statutul ei de supraputere. O creștere a producției de energie prin fracturare poate ajuta SUA să-și redreseze economia printr-o creștere fără precendent, să-și reducă puternic datoria națională și deficitul economic, și să asigure că noi ne menținem influența pe scena mondială.

  14. Un singur lucru nu inteleg: daca sauditii s-au inteles cu americanii (sau de unii singuri), sa puna Rusia pe butuci, atunci de ce nu au facut-o mai devreme acum 5-6 ani, si abia acum? Si inseamna ca daca chiar vor s-o puna pe butuci, pretul barilului nu ar mai trebui sa creasca niciodata peste 50$ -idem si pt. lupta cu SUA contra gazelor de sist. Ori, cat timp isi mai permit sauditii sa tina pretul jos? Cu toate riscurile de rigoare, a scaderii investitiilor interne, dezvoltarii pe car eo vedem cu totii, constructiei de zgarie nori samd.? La un moment dat tot vor trebui sa revina la pret, macar de 70-80$, si atunci ce te faci, isi vor reveni brusc si rusii, vor „invia” ca prin farmec productie si exportul, pt. ca din asta traiesc! Si ce ai rezolvat, ca le-ai pus exporturile pe butuci cativa ani, daca vor recupera pierderile? E clar ca Merkel a dorit pastrarea relatiilor cu Rusia pt. ca e dependenta de gazul rusesc, de asta se si codeste „sa nu suparam Rusia, sa gasim o solutie pe placul Rusiei la conflictul ucrainian”. Germania de voie de nevoie, tot de la rusi va importa multi ani de acum incolo, nu din marea Nordului, nici de la turci sau AGRI!

    • Când prețul s-a menținut pentru mult timp la $100/baril sau mai mult, țările OPEC și-au permis programe sociale costisitoare, care însă au anihilat nemulțumirile și protestele populației.

      Cu prețurile actuale, acele programe sociale nu vor mai putea fi susținute – de aici, revolte sociale cu care multe guverne OPEC din zonă se vor confrunta. Vedeți și cazul Venezuelei.

      În plus, Arabia Saudită are nevoie de prețuri de peste $100/baril pentru a putea crește semnificativ capacitatea sa de producție.

      • Deci confirmati ceea ce spuneam si eu, ca arabii nu-si vor mai permite pt. mult timp sa tina pretul jos? In ciuda a ceea ce spunea ministrul industriilor ca pretul nu va mai atinge niciodata 100$? Este incredibil cum s-au putut dezvolta aceste state din niste simple sate de pescari in anii ’30!
        Credeti ca vanzarea Petrom a fost „darul” catre papusari pt. a intra in UE si NATO? La vremea respectiva s-a justificat privatizarea prin pierderi, dar de ce nu s-au gandit atunci la management privat, cu care umbla toti in gura acum? Cu un salariu de 1000 de euro si un manager bun adus din afara se putea pune compania pe roate si petrolul ne-ar fi ramas noua, bunul poporului, noi l-am fi prelucrat si vandut, iar banii ar fi fost folositi pt. infrastructura intocmai ca-n tarile arabe! Petrolul nostru ne-ar fi fost de ajuns sa traim si sa dezvoltam tara cel putin 50 de ani de acum incolo, la fel si gazele!
        Noi, care am fost pionieri in forarea petroliera si anumite tehnologii, sa ajungem acum la mana austriecilor si la pret asemanator lor, care n-au picatura de petrol in subsol? Ma intreb oare cand s-o strica prietenia dintre americani si sauditi, o s-o puna si acolo de o revolutie araba sau de o lovitura de stat cum i-au dat lui Mossadeq?

    • Ann Pickard, vicepreşedinte al lui Royal Dutch Shell, conduce o operaţiune uriaşă de explorare în Oceanul Arctic, la nord de coasta Alaskăi. Operaţiunea presupune investiţii de cca 1 miliard USD/an timp de 15 ani, ceea ce include o conductă petrolieră submarină lungă de 70 de mile şi o conductă terestră de 350 de mile şi alte utilaje complexe şi scumpe, până când se va putea trece la producţie, în ideea de a dobândi profit în 2030.

      Shell presupune că până în 2030 petrolul se va vinde cu cel puţin 70 USD/baril, condiţia necesară pentru profit, deoarece la 50 USD/baril asta e imposibil.

      E destul de comic faptul că în 2008 comentacii urlau precum o ceată de maimuţe că e sfârşitul petrolului, iar Richard C. Duncan, tipul cu teoria marii căderi a civilizaţiei în epoca de piatră până în 2011, era considerat un vizionar şi un om de ştiinţă respectabil. În timp ce acum rezervele de petrol ale ţărilor producătoare s-au umflat atât de mult încât nu mai ştiu ce ar putea face cu el.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultimele cărți publicate sunt Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing, hard cover, 2024; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature, 2024. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro