joi, martie 28, 2024

Când o hartă devine „imperialistă” și „rasistă”…

Orice om trecut prin școală știe (sau ar trebui să știe) că reprezentarea unui corp tridimensional pe o suprafață plată (bidimensională) implică aplicarea unor proiecții matematice, în urma cărora una sau mai multe din cele trei dimensiuni inițiale se alterează. Cazul cel mai cunoscut se referă la reprezentarea planetei noastre (3-D) pe o hartă 2-D.

Proiecțiile cele mai comune (Figura 1) implică tangența sferei planetare cu un cilindru, un con sau un plan. În funcție de tipul de tangență și orientarea obiectului geometric se pot produce și alte proiecții, pe lângă cele trei ilustrate în figură.

Figura 1. Trei tipuri comune de proiecții pentru hărți (din Price, 2016)

Transformarea suprafeței pământului într-una plată este inerent imperfectă și cauzează distorsionarea formelor, ariilor, distanțelor sau direcțiilor, depinzând de tipul de proiecție. În funcție de tipul de distorsionare, proiecțiile hărților pot fi grupate în patru categorii:

–        Conforme (harta păstrează formele)

–        Arii egale (harta prezintă arii proporționale cu mărimile lor relative)

–        Echidistante (harta prezervă scările)

–        Azimutale (harta menține direcții precise)

Alegerea tipului corect de proiecție a hărții are o importanță considerabilă pentru că se poate anticipa tipul de distorsionare prezentă în hartă. De regulă, reprezentarea unui teritoriu la o scară mare necesită o proiecție diferită de reprezentarea la o scară mică. De pildă, în cazul unei țări cu o suprafață mică precum Luxembourg, utilizarea unei anumite proiecții va produce distorsionări minime, practic neglijabile. Pentru suprafețe mari, precum un continent sau chiar întregul mapamond, este necesar un compromis sau o proiecție specializată care să minimizeze distorsionarea.[1]

În 1569, flamandul Gerardus Mercator a propus o proiecție cilindrică și conformă a suprafeței terestre (Figura 2), care păstrează distanțele și formele continentelor, dar distorsionează suprafețele aflate la latitudini mari (d.ex., Antarctica apare mai mare decât Africa și America de Sud al un loc). Proiecția Mercator a fost imediat acceptată drept proiecție standard pentru hărțile nautice datorită faptului că liniile drepte trasate pe această proiecție reprezintă direcțiile reale indicate de busolă. În ciuda distorsionării suprafețelor în zonele polare, proiecția Mercator este încă folosită și în 2017. Suferind o modificare în 2005, numită Web Mercator sau Google Web Mercator, tipul de hartă introdus în secolul al XVI-lea, se regăsește în secolul al XXI-lea în toate serviciile majore de hărți digitale: Bing Maps, Yahoo! Maps, Google Maps, MapQuest și altele.

Credeți cumva că aproape 500 ani de folosință vor asigura o perpetuitate a hărții  Mercator? Dacă răspundeți DA, înseamnă că nu-i cunoașteți pe funcționarii de la Boston Public Schools și concepția lor despre political correctness[2]. Educatorilor bostonieni li s-a cășunat pe Mercator faptul că proiecția propusă de el în 1569 se dovedește a fi  „imperialistă”, adică a fost introdusă pe când Europa domina (și exploata) o mare parte a lumii. În plus – și mai grav – harta mondială tip Mercator suferă de o „superioritate teritorială”, prezentând disproporționat suprafețele SUA și Europei, zone ocupate predominat de oameni albi și plasate oarecum în centrul hărții (Figura 2). În același timp, „imperialistul” Mercator a „diminuat” suprafețele ocupate de Africa și America de Sud, unde locuiesc majoritar persoane non-albe.

În fața unei asemenea injustiții cartografice, „rasiste” și „imperialiste”, care a durat aproape 500 ani, responsabilii cu învățământul public din Boston au propus înlocuirea rapidă și totală a vechilor hărți Mercator – considerate acum simboluri ale dominației omului alb și expansiunii sale de tip imperialist, cu un alt tip de hartă (Figura 3).

Folosind o proiecție cilindrică de tipul arii egale, modelul Gall-Peters plasează Africa și America de Sud în centrul hărții mondiale, cu prețul unei distorsionări accentuate a formei continentelor, amintind celebra pictură a lui Dali, Persistența memoriei.

O simplă privire la cele două tipuri de proiecții arată că, în ce privește distanțele, Mercator distorsionează numai pe cele longitudinale (cu excepția zonele polare), pe când Gall-Peters distorsionează și distanțe și forme. Din acest motiv, proiecția Mercator a fost și încă este utilizată de sute de ani de cartografii lumii și de serviciile digitale contemporane pentru o rapidă și sigură navigație aeriană, navală sau terestră. Proiecția Gall-Peters nu este practică. În schimb, la sfârșitul secolului al XX-lea, a devenit un subiect principal de controversă datorită implicațiilor politice conținute în aspectul său grafic, cu Africa și America de Sud deformate, însă plasate în poziții predominant centrale, precum și din cauza declarațiilor incendiare ale unuia dintre cei doi autori (Peters), care a denunțat „rasismul”  hărții Mercator.[3]

Oficialii din Boston consideră că prin înlocuirea hărților de tip Mercator cu cele folosind proiecția Gall-Peters, elevii din oraș vor avea parte de o „nouă hartă mondială, mai precisă”, iar elevii aparținând minorităților cu origini africane și sud-americane (86% din total) se vor putea îndepărta de învățarea geografiei  cu tente „albe și imperialiste”[4].

Așadar, după „fake news” și „fapte alternative”, ne-am pricopsit acum și cu o hartă „imperialistă” și „rasistă”… Doamne ajută, că mare-i grădina Ta!


[1] Law, M., and Collins, A., 2013, Getting to know ArcGIS for Desktop, Third Edition, ESRI Press, 749 p.

[2]Boston’s public schools have adopted a new, more accurate world map

Boston public schools map switch aims to amend 500 years of distortion

Boston Public Schools students get new look at the world with ‘culturally proficient’ map

World map with accurate sizes: Gall-Peters projection throws schools into a spin

[3] Crampton, J. 1994, Cartography’s defining moment: The Peters projection controversy, 1974–1990, Cartographica, vol. 31, no. 4, pp. 16–32.

[4] http://www.npr.org/podcasts/500005/hourly-news-summary (news la ora 2:00 PM)

Distribuie acest articol

61 COMENTARII

  1. Excelent articol, care incrimineaza dementa corectitudinii politice, dusa pina la paranoizarea stiintei. Dl Cranganu devine tot mai mult un Carl Sagan al Romaniei. Felicitari!

  2. Cum pot calcula exact pe o harta distanta dintre Odesa si Hamburg – cum elimin distorsiunile, chiar si de zeci de km, la scara unui continent mic?
    …Atena-St.Petersburg, Istanbull-Bruxelles.
    Va puteti imagina cat de mult pot influenta modurile de reprezentare pe un Planiglob cand masuram distantele pentru o tara ca Rusia?
    Iata de ce au aparut: GPS, GLONASS, Galileo – pentru acuratete.
    Oricum, toate vechile reprezentari sunt caduce – decorative! ca tablourile lui SALVADOR Dali, Picasso, Ghenie… ; de vreo 20 de ani!

    • Daca nu e ironie este me-mo-ra-bi-la afirmatia „Oricum, toate vechile reprezentari sunt caduce – decorative! ca tablourile lui SALVADOR Dali, Picasso, Ghenie… ; de vreo 20 de ani!”
      Bunicii, parintii, nu?! ori tu, „dupa 20 de ani” de @ Cernauti-Hamburg, nu de Jules Verne :P
      NB,
      comunistii, odata instalati la putere, voiau sa schimbe salutul mineresc „noroc bun”, caci era un salut burghezo-mosieresc :D
      Si, ceea ce le-a reusit oarecum, voiau sa schimbe lumea cu oameni noi ;)
      Motivatia si initiativa celor de la Boston Public Schools confirma vorba veche ” unde-i multa minte, poate fi si prostie cu carul!”

      • În cazul sistemului de școli publice din marile orașe americane nici măcar nu mai e vorba de minte multă :P . Școlile respective sunt extrem de slabe, profesorii lor sunt oameni prost calificați, angajați de multe ori de alți incompetenți la fel de prost calificați ca și ei.

        Profesorii buni merg în școlie comunitare, private sau confesionale care reprezintă oricum gorsul învățământului american preuniversitar. Cei mai buni dintre ei sunt aganjați/transferați ca fotbaliștii în Europa :P Sunt mult mai bine plățiți și au cu cine face școală. Nu mai rețin unde citisem că districturl școlar de stat din Chicago (cel mai mare din SUA) deținea acum câțiva ani tristul reord ca 75% din profesrii săi se aflau în 1/3 din cei mai slabi elevi ai claselor lor atât în liceu cât și pe la diferitele „facultăți” pe care le absolviseră.

  3. Evident, proiecţia Gall-Peters are prea multe puncte slabe, e total aiurea, şi văd că a fost propusă doar în şcolile din Boston.
    Dar asta nu înseamnă că proiecţia Mercator e adecvată.

    „Educatorilor bostonieni li s-a cășunat pe Mercator faptul că proiecția propusă de el în 1569 se dovedește a fi „imperialistă”…prezentând disproporționat suprafețele SUA și Europei, zone ocupate predominat de oameni albi și plasate oarecum în centrul hărții (Figura 2). În același timp, „imperialistul” Mercator a „diminuat” suprafețele ocupate de Africa și America de Sud, unde locuiesc majoritar persoane non-albe.” – de fapt prezintă şi mai disproporţionat (adică mai mari) regiunile situate mai către poli, cum ar fi Rusia, Canada, Groenlanda.

    Un excelent material despre distorsiunile proiecţiei Mercator – „How the World Map Looks Wildly Different Than You Think”:
    https://www.youtube.com/watch?v=lPNrtjboISg&list=PLyXor-IbFvGTkxUPzJlIoLN1Mo7ChGyq3

    Aşadar, nici proiecţia „anti-imperialistă” Gall-Peters, nici proiecţia „imperialistă” Mercator. Există destule proiecţii bune, din care putem alege:
    https://en.wikipedia.org/wiki/Map_projection
    De exemplu asta:
    https://en.wikipedia.org/wiki/Tobler_hyperelliptical_projection

    • Evident, proiecţia Gall-Peters are prea multe puncte slabe, e total aiurea, şi văd că a fost propusă doar în şcolile din Boston.

      Buba e mai groasă decât pare :-), și începuturile se găsesc în Marea Britanie și la UNESCO

      „Embroiled in controversy from the start, the [Gall-Peters] map is nonetheless widely used in the British school system and is promoted by the United Nations Educational and Scientific Cultural Organization (UNESCO) because of its ability to communicate visually the actual relative sizes of the various regions of the planet.”

      Higgins, Hannah B., 2009, The Grid Book, Cambridge, Massachusetts: MIT Press, p.94

      • Sincer să fiu, nu mă deranjează ca proiecția Gall să fie folosită de UNESCO, un organism eminamente socio-cultural. Mi se pare adecvată scopurilor lor („cât teritoriu are poporul cutare? ne uităm pe hartă” versus „cum ajungem în țara cutare? cumpărăm un bilet de avion!”)

        În școli ar trebui însă folosite globuri geografice în paralel cu hărți, nu dezbătut care proiecție e mai bună.

    • După cum probabil bănuiți, cunosc foarte bine avantajele și dezavantajele diferitelor tipuri de hărți și scopul principal al articolului nu a fost să facă lobby pentru una din ele în defavoarea celeilalte.

      Dar, pentru că m-ați provocat, aș vrea să mai înșir aici o serie de informații pe care le-am eliminat din articol.

      Două noțiuni importante sunt necesare pentru a compara harta Mercator cu celelalte:

      1. Distanța de-a lungul Marelui Cerc este cea mai scurtă între două puncte de pe suprafața terestră.

      2. Linia rombică (loxodroma) este reprezentarea geometrică a unei curbe pe suprafața sferică a pământului. Ea intersectează toate meridianele sub același unghi. Linia rombică devine astfel sinonimă cu direcția indicată de acul busolei.

      Diferențele dintre distanțele măsurate de-a lungul Marelui Cerc și de-a lungul loxodromei sunt ușor de calculat. Între Seattle, SUA, și Londra (Marea Britanie) această diferență este de 1.166,7821 km.

      Nu trebuie să ignorați contextul istoric în care Mercator a propus tipul său de hartă. Pentru că navigația pe Oceanul Atlantic era mult mai dificilă decât pe Marea Mediterană, Mercator dorit să ajute pe marinari și a plecat de la trei principii clare:

      1. Direcția Nord-Sud să coincidă cu direcția verticală de pe hartă.

      2. Direcția Est-Vest să coincidă cu direcția orizontală de pe hartă, în care lungimea ecuatorului să fie respectată.

      3. Toate liniile drepte de pe hartă să reprezinte direcțiile constante ale busolei.

      Ultima condiție a asigurat hegemonia hărții în lumea navigatorilor cu începere din sec. al XVI-lea. Căpitanul de vas avea nevoie doar să tragă o linia pe hartă, unind punctul de plecare cu cel de sosire, după care stabilea direcția liniei și o respecta cu ajutorul busolei. Nava ajungea astfel al fără greș la destinație, chiar dacă distanța parcursă era în realitate mai mare decât cea indicată de Marele Cerc.

      Varianta modernă a hărții Mercator se regăsește în sistemul Universal Transverse Mercator (UTM), care nu mai este o hartă cu o singură proiecție. UTM împarte suprafața terestră în 60 zone, fiecare acoperind 6 grade de longitudine. Proiecția folosită este una transversală, adică intersecția cilindrului cu suprafața terestră nu mai are loc de-a lungul ecuatorului (cilindru orizontal), ci de-a lungul meridianului local din fiecare zonă UTM.

      Încă o dată, intenția mea a fost de a ilustra încă o aberație a corectitudinii politice, nu să fac un clasament al diferitelor tipuri de hărți.

      • Cine sunt cretinii astia si de ce trebuie sa discutam cu precadere despre dilii si oligofreni? De ce nu-i scuipa nimeni intre ochi si nu le dau suturi in fund cand se intalnesc din greseala in piata :)
        Dvs daca vine un idiot de asta la cursul dvs nu-l dati afara? :)

      • „care păstrează distanțele și formele continentelor, dar distorsionează suprafețele aflate la latitudini mari”
        „în ce privește distanțele, Mercator distorsionează numai pe cele longitudinale (cu excepția zonele polare)”
        Nu-i corect, harta mercator deformeaza toate distantele, mai putin pe cele dintre puncte aflate pe Ecuator.
        Nu inteleg de ce desconsiderati suprafata f mult si argumentati ca hartile astea sunt bune in scoli pt ca le folosesc navigatorii. Toate caracteristicile insirate sunt necesare in navigatie.
        Suprafete cat mai aproape de realitate, distante cat mai putin deformate sunt atribute necesare, e exemplu, pt o harta la ora de istorie, de sociologie. Oricum, e mult mai discutabila toata povestea.

        • Asa este baraka, (vezi si comentariul meu mai jos). Proiectia lui Mercator nu pastreaza distantele cum nu pastreaza distantele nici o alta proiectie. Stim din scoala elementara ca doua triunghiuri care au laturile respectiv egale au aceesi arie. Astfel daca o proiectie ar pastra distantele, decupand orice suprafata intr-o reuniune de triunghiuri mici, am obtine ca se pastreaza si ariile si n-am avea nevoie de dezbatere :-). Din pacate tratarea ideologica a subiectului (inclusiv in acest articol) mai mult genereaza confuzie. (vezi comentariile diverse de mai sus)

          • Da, a cam deviat discutia.
            Mie mi se pare interesanta pozitia asta (cumva ca o pp ascunsa): o harta trebuie sa fie cat mai fidela realitatii – de parca harta ideala ar fi chiar obiectul cartografiat, la scara mai mica sau mai mare. Pe cand e vorba mai degraba doar de o asociere; unele lucruri de acolo, sunt unele de aici.
            Privit asa, hartile pe care si le deseneaza copiii, hartile mentale, hartile extrem de tehnice (urmaresc un atribut anume) etc au un sens comun. Si mie mi-ar placea sa-mi zgaiesc ochii la hartile dupa care navigau in antichitate, la ce li se parea important in trecut sa-si marcheze pe ele, cum pesemne ca le-ar placea si copiilor sa vada cat a inotat Napoleon, prin namol, pana la Moscova.
            Fiecare harta adecvata scopului ei. Altfel, pozitia cu „bucata de realitate” suspendata in cui e dubioasa rau.
            Imaginati-va un croitor care isi marcheaza bucata de panza. Harta si obiectul cartografiat sunt totunul, prin urmare, harta este perfecta. Taie materialul si constata ca formele obtinute nu sunt partrate (cum si le dorea), ci romburi. Mai mult ca sigur a gresit metrica, deci harta propriu-zisa, este independenta de obiectul cartografiat.
            Asta e, probabil m-am intins prea mult.

  4. Acest gen de „corectitudine politica” e o prostie, harta „imperialista” si „rasista” de asemenea, dar „fake news” sunt – din pacate – o realitate (adica exista). Hai sa nu le bagam in aceeasi oala, ca asa dam apa la moara trumpistilor. Oricum, nice try…:)

  5. Corectitudinea politică e in principiu OK. Ceea ce nu e Ok este acceptarea politicii in şcoli, care, ca şi la noi, falsifică ierarhiile. Câtă vreme în domeniile ştiinţifice se acceptă şi alte criterii decât cele ştiinţifice, ele vor fi folosite de oameni care doresc să parvină. Nu mă pricep la matematici dar sunt femeie, nu ma pricep la literatură dar Shakespeare era alb etc. Dacă nici noi nu ştim asta, nu mai ştie nimeni; din păcate americanii n-au experienţa noastră în domeniul interferenţei politicii cu şcoala, dar am mare încredere în proverbialul lor pragmatism…. care va triumfa sper, evident după ce vor da cu oiştea în gard de câteva ori…..

    • Când am ajuns la University of Oklahoma, în august 1993, am fost prezentat personalului administrativ de la ConocoPhillips School of Geology & Geophysics. Când secretara facultății mi-a întins mâna, și-a spus numele, iar eu- urmând preceptele educaționale din familie – m-a aplecat respectuos și i-am sărutat mâna. Brusc, toată lumea a înghețat și m-au pironit cu privirile ca și cum eram un extra-terestru aterizat în Norman, Oklahoma.
      Așa am auzit prima oară în viața mea de sexual harassment.

      După aceea, am aflat și alte concepte „folositoare” pentru a deveni politically correct:

      – Affirmative Action (AA) = a set of laws, policies, guidelines, and administrative practices intended to end and correct the effects of a specific form of discrimination.
      – Equally Employment Opportunity (EEO) = a set of laws that prohibit specific types of job discrimination in certain workplaces.

      • După aceea ati fi putut profita, căci, est-european fiind, nu ati beneficiat de avantajele culturii americane, deci sunteţi si dvs oleacă minoritar, deşi alb şi bărbat :)
        Problema e că până la un punct, putem să numim aceste manifestări norme culturale şi să le acceptăm ca atare ( desi e greu să respecţi nişte norme care se schimbă de la o lună la alta, exact cum prin anii ’50 era greu să ştii dacă mai e cazul să o glorifici şi pe tovarăşa Ana sau deja e „pe făraş”) Problema devine gravă abia atunci când vorbim de rezultatele ştiinţifice. În momentul în care criteriul adevărului devine condiţionat de elemente externe, s-a zis cu ştiinţa, şi politrucii vor deveni dominanţi. Am văzut filmul ăsta deja, păcat că ei nu…

      • In Germania nu s-a sarutat niciodata mina muierii, am avut si eu problema asta, simteam chiar din partea muierii o impotrivire cind ii luam mina, dar eu eram mai puternic. Pe aici se face doar in cazuri absolut de exceptie. Culmea e ca totusi imbratisarea, sau chiar obraz/obraz se practica uneori. La eschimosi se freaca nasurile. (Unii pretind ca la ei sa-ti ofere nefasta sa „te-ncalzeasca” peste noapte ar fi un obicei normal cu oaspeti de seama, bleah, trebuie sa miroasa masiv a grasime de foca).
        P.S Fi-miu a lucrat o perioada in Franta, acolo, dimineata se pupau de mama focului, de cite trei ori, la o sectie mai mare dura cam o juma de ora.

        Revenind la harti, pozitiv e ca elevii, cu aceasta ocazie, invata diferitele forme de desfasurare a unei sfere. In viitorul apropiat oricum modelul in 3D din sistemele electronice, chiar daca sunt proiectate pe un ecran in 2D, totusi prin zoom radial miscoreaza la maxim deformatiile de reprezentare. Sa ne gindim la mingia de fotbal.

        • In Germania nu s-a sarutat niciodata mina muierii

          Până la urmă, este vorba de o componentă culturală a mediului în care te-ai născut și format.

          În Moldova, de unde se trag toți Crânganii din România, era obligatoriu ca să-ți arăți respectul pentru părinți și bunici (de ambele genuri) prin sărutarea ceremonioasă a mâinii. Orice abatere de la această regulă a bunei-cuviințe se pedepsea prompt. De asemenea, în multe familii moldovene nu era/este permisă tutuiala părinților, bunicilor, fraților și surorilor mai mari – forma de adresare „matale” fiind, de asemenea, obligatorie.

          O întâmplare autentică:

          Într-o vară din anii ’80 eram cu un student, care-și definitiva lucrarea de diplomă, la Întreprinderea de Prospecțiuni Geologice și Geofizice din București. Studentul era din Moldova. Lucraserăm deja câteva ore bune pe niște secțiuni seismice complexe, corelate cu diagrafii de sondă. Specialiștii din sală, vreo 15 la număr, erau foarte încântați de cunoștințele progresele făcute de studentul meu, prevestindu-i un viitor profesional strălucit (ceea ce s-a și întâmplat după 1990). Brusc, ușa încăperii s-a dat de perete și un om în vârstă a pășit înăuntru: era tatăl studentului moldovean, venit la București să-și întâlnească feciorul. Fără să rostească nici un cuvânt, studentul s-a repezit spre tatăl său, i-a apucat mâna dreaptă și i-a sărutat-o evlavios. Colegii bucureșteni au rămas muți de uimire și a doua zi mi-au spus că nu mai văzuseră vreodată o scenă asemănătoare. Le-am răspuns: Simple diferențe culturale…

    • @M. Badici
      „Corectitudinea politică e in principiu OK”. Banuiesc ca glumiti deoarece in caz contrar aveti o problema mare de logica in afirmatia dvs. Corectitudinea politica nu e altceva decat o violare a realitatii date ce refuza ostentativ sa se conformeze imaginilor idealist-gnostice ale unor minti raschetate ideologic pe creier. Iar daca realitatea este indaratnica si refuza sa ofere filmul preferat atunci aceasta e fortata s-o faca prin legi, regulamente si alte cutume. Iar cand acestea din urma intra in vigoare si incep a-si produce efectele atunci incepe tragedia in corul din fundal al mintilor de care vorbeam.
      Corectitudinea politica este un fenomen politic ca d’aia se cheama „politica” si asta presupune ca are efecte in ordin politic (legislativ, executiv, juridic, societate, familie, individ). A afirma ca ceva ce deformeaza realitatea impunand una alternativa cu forta este OK atunci aceasta nu este deloc OK. A afirma in continuare ca corectitudinea politica nu ar fi produs efecte in educatie pana acum inseamna ca sunteti departe de realitate. Aceasta produce efecte grave in educatie de 50 de ani iar dvs. se pare ca nu ati observat acest lucru.
      Mai spuneti ca pragmatismul americanilor este un element salvator iar eu va spun ca tocmai acest pragmatism i-a adus in situatia de care vorbim. In 50 de ani, daca aveati dreptate, pragmatismul trebuia deja sa anihileze deraierile grave din invatamantul nord-american. Din nefericire tocmai acest pragmatism a adancit si mai mult criza incercand continu sa impuna scenarii educationale bazate pe varii ideologii de tip gnostic.
      Puteti vedea in interviul de la link-ul urmator unul dintre aspectele despre care tocmai am scris

      https://www.youtube.com/watch?v=LT-rixDQM9A

      • As vrea totusi să definim un pic termenii: numesc corectitudine politică acea atitudine prin care încerc să nu recurg la preconcepţii atunci când tratez un subiect. De exemplu: ” ce ştii tu mă muiere?” sau „ia sa vad ce proiect ai făcut tu, cioroiule”. Mi se pare o atitudine corectă, perfect liberală şi provenită direct din „liberte, egalite, fraternite”. La un moment dat însă istoria a făcut ca întreaga miscare conservatoare să dispară de pe scena politică; cum obiectivele revoluţiei franceze au fost in mare parte atinse, revoluţionarii au recurs la fabricarea de noi obiective. Asa s-a ajuns la eliminarea substantivelor masculine din dicţionar, la toaletele multigender şi la distrus pisoarele … etc. Cum nu a mai existat o miscare conservatoare semnificativă care să îi tempereze, revoluţionarii câştigă pe toate fronturile. Evident, toată lumea e fericită, în afară de secretara care a rămas cu mâna nepupată aşa că s-a dus să voteze cu Trump :) Cum secretarele sunt mai multe, acesta a câştigat şi va mai dura un pic dar roata se va întoarce.
        Ceea ce se întâmplă în acest moment nu cred că poate fi numit „corectitudine politică” ci un fel de „post-corectitudine” dacă îmi permiteţi o construcţie ironică. Problema e că nu mai poţi trimite rachete pe Lună cu ingineri „post-corecţi” – a constatat-o Obama, care avea asta in programul cu care a candidat – aşa cum o făceai cu ăia incorecţi, pe asta mă bazez când spun că o să îşi revină. Trebuie să privim totuşi situatia in complexitatea ei, discriminarea există şi ea, nu e o invenţie, si dacă o elimini azi, poate lucrurile vor sta mai bine în doua generaţii. Ştiu că există şi la noi firme care vor să aibă număr egal de programatori si programatoare, în condiţiile în care la automatică si electronică studenţii sunt in raport de 10/1 . Sau „se bat pe handicapaţi”, desi raportat la populatia ţării, pe o organizatie ca a lor revin 0,03 handicapaţi…

        • Corectitudinea politica e o chetie inventată de Mao Țedun la mijlocul anilor ’30 după încheierea marșului cel lung al armatei roșii chineze din sud estul țării spre nord. La finalul marșului pieriseră peste 90% din combatanții comuniști ce pleacaseră cu un an înainte din Guangdong, inclusiv doi dintre copiii lui Mao.

          Cum orice discuție despre acest dezastru epic, produs sub conducerea „celui mai genial strateg militar din istoria lumii (de profesie învățător șomer :P ), ar fi dăunat grav poziției lui Mao, acesta a decis că analiza marșului slujește intereslor impersialismului. Deci orice discuție a fost declarată „incorectă politic” adică pur și simplu interzisă.

          Noțiunea a făcut apoi o carieră strălucită în deceniile următoare. Cu ajutrul ei Mao și-a redus la tăcere toți adversarii, iar apoi i-a anihilat fizic. Noțiunea a fost preluată entuziast de stdenții comuniști ai anilor ’60 pentru care comunismul de tip leninist devenise „soft” și doar maoismul ce-i mai satisfăcea.

          Acum că ați mai învățat un pic de istorie gratis, vă simțiți mândru de aberația monstruoasă pe care vă căznițis-o apărați?!

          • Recunosc că îmi era necunoscută originea termenului deci… „mulţumesc”!
            Cred că e evident din comentariul anterior că eu mă refer la forma „soft” a termenului, aşa cum a apărut şi la noi prin anii ’90 şi care în general era în limitele bunului simţ ( cu menţiunea că „discriminarea pozitivă la noi s-a aplicat deja, in forma „hard” în anii ’50 şi am zice că n-a prea reuşit). Un pic de atenţie la limbaj, la gesturi care ar putea ofensa…zic în continuare că e ok. Conceptul a evoluat în timp spre forme aberante şi care desfid logica ( precum in exemplul pe care il dădeam mai sus, si pe care, aveti dreptate, il practica si comunismul. Păi dacă accepţi că femeia a fost discriminată de secole ( ceea ce e adevărat, dar suportă nuanţe), nu are nici o logică să pretinzi ca acum să am 50% femei in boardul unei companii, tocmai pentru că discriminarea de acum zece, douăzeci de ani, să zicem, a impiedicat femeile să devină capabile să conducă :) . Sau dacă persoanele de culoare au fost discriminate din punct de vedere al accesulul la educaţie, cum poţi pretinde ca ACUM să aibă rezultate remercabile? Lucrurile astea pot dura nu ani, ci generaţii… dar evident ceea ce se întâmplă în universităţi e o formă de parvenitism, cei care profită ştiu foarte bine ce fac, aşa cum o ştia şi caloriferistul care îl dădea afară pe Blaga ( interesantă situaţie, îl auzeam pe Marga anii trecuţi cu „inventarea caloriferului” , iar chestiunea se petrecea chiar în Universitatea din Cluj…)

            • Problema e de fapt alta și tare mă tem cîă nu ați identificat-o: Orice îngrădire a libertății de expresie, cât de mică ar fi ea, degenerează cu timpul în cenzură de la mama ei. De aia „corectitudinea politică” e de neacceptat.

            • Eu am aplicat-o doar la ştiinţă, am afirmat că atunci când criteriile în stiinţă nu mai sunt stiintifice se alege praful. Aveţi dreptate şi dvs cu libertatea de expresie; există, e adevărat şi în libertatea de expresie nişte limite, nu poţi de exemplu să insulţi pe cineva şi e oarecum normal, deci să zicem că poţi accepta nişte limite necesare bunei convieţuiri , numai că nu pot decât să fiu de acord cu dvs, aceste limite sunt depăşite de mult. Si mai ales văd că sunt şi cu geometrie variabilă, deşi tocmai asta face o normă socială să fie normă, validarea în timp…

            • @ Mihai Badici,

              Eu ma tem ca iarasi gresiti. :P Nu pot sa insult pe cineva?! Bine, dar ce inseamna insulta?! Constat ca cineva e incompetent. Se poate simti insultat (insulta e un adevar jignitor). Asta inseamna ca trebuie sa apelez volens-nolens la serviciile lui ca sa nu-l insult?! :D

              Haideti sa lasam insulta si calomnia la latitudinea tribunalelor si nu a unor indivizi pe care se autoimpun agresiv pe scaunele de cenzori. La urma urmei tribunalele pot produce decizii foarte intelepte si care multumesc pe tioata lumea in aceste cauze delicate precum cea descrisa in „Peripetiile bravului soldat Svejk in razboiul mondial” (citez din memorie): „[…] Iar judecatorii au decis ca diriginta postei e complet tampita, dar ca asta nu o impiedica sa ocupe orice functie in stat” :P

  6. Domnule Crânganu,

    Ăștia cu hărțile sunt nevinovați. Ce aveți cu ei :D Sunt alții și mai dihai. De exemplu în progresismului de la e NYC, board-ul educațional local eliminat cu totul testul evaluare al alfabetizării profesorilor :P . Au constatat că testul e „rasist” din cauză că un procent semnificativ al profesorilor proveniți dintre minoritari nu reușeau să-l treacă. :P

    https://www.nytimes.com/2017/03/13/nyregion/ny-regents-teacher-exams-alst.html?_r=0

    Acuma’ cum îi turcu-i și pistolu’. :P Până la urmă elevii din districtele astea puternic progresiste, sărace și minoritare sunt oricum analfabeți funcționali. In Chicago de exemplu, 79% din elevii di clasa a VIII-a erau incapabili să treacă testesle federale standard de scriere și citire în 2012. Azi situația s-a înrăutățit până într-acolo încât tema a devenit tabu :D

    http://www.cnsnews.com/news/article/us-department-education-79-chicago-8th-graders-not-proficient-reading

    Ce sens are ca profesorii să fie cu mult mai deștepți ca ei?! :P La sfârșitul liceului, vor intra oricum, după cum le-o fi norocu’ sau în bande, sau în pușcării.

    Revenind la proiecțile cartografice, dacă nu-s în stare să citească, ce diferență mai face o hartă. Poa’ să fie și proiectată și pe banda lui Moebius, că tot aia e… :P

  7. Articolul focalizeaza pe aspectul ideologic al problemei. E pacat, fiindca ar fi fost mai interesant pentru cititori sa se explice mai clar diferentele dintre diferitele proiectii.
    Astfel,

    1. NU exista nici o proiectie „echidistanta”, deoarece exista o marime numita „curbura” care e 0 pentru plan si pozitiva pentru sfera. O aplicatie care prezerva distantele prezerva si curbura ceea ce este imposibil. Distantele care se pastreaza in proiectiile zise „echidistante” sunt doar cele pe anumite curbe (paralele, sau meridiane de ex).

    2. NU exista o excludere intre proiectiile azimutale si cele conforme. Proiectiile azimutale sunt cele dintr-un punct pe un plan tangent la sfera. Cele conforme pastreaza unghiurile si deci formele pentru bucati mici de harta. Proiectia stereografica (din polul nord pe planul tangent la polul sud) este conforma si azimutala.

    In fine venind la aspectul ideologic, nu exista vreun motiv pentru care o harta de referinta timp de 500 de ani sa ramana de referinta pana la sfarsitul lumii. Daca ar fi asa, am fi ramas la calendarul iulian. Este evident ca harta Mercator care e cea de pe care o gasim in toate scolile da o imagine gresita asupra marimii unor state sau continente. Deci daca elevul pleaca cu impresia ca Brazilia e cat Groenlanda (ceea ce se vede pe aceasta harta, faceti un sondaj printre studentii dvs de curiozitate) avem in mod clar o problema, nu ? . Pe de alta parte, harta lui Peter nu e conforma si deci pentru navigatie este inferioara a celei a lui Mercator. Ambele harti ar trebui studiate si puse una langa alta in fiecare institutie de invatamant.

    Nu cred ca aspectele rasism alb etc au ce cauta in aceasta discutie. Cei care decid cu astfel de justificari sa foloseasca o harta sau alta sunt idioti, aici va dau dreptate.

    • O Doamne! Nu mă părăsi!

      Urmăriți cumva serialul „The Big Bang Theory?”. Dacă da, vă spune ceva personajul Sheldon? :P

      • Stimate domn Svejk, articolul de fata pe care nu ma indoiesc ca l-ati citit cu atentie contine doua parti. In prima, de vulgarizare stiintifica, autorul prezinta diverse tipuri de harti pe alocuri confuz si inexact. (vezi comentariile mele precedente si cel al lui baraka). In a doua se foloseste de prima pentru a-i ciomagi pe idiotii care au ales o harta pe criterii ideologice. Cea de-a doua da foarte bine la public tot asa cum un sitcom are mai multa audienta decat o emisiune stiintifica. Problema este ca publicul respectiv poate ramane cu impresia gresita ca proiectia lui Mercator e buna iar cea a lui Peter este o inutilitate progresista (vezi comentariile de mai sus inclusiv cele ale dvs).
        In timpul unui curs de analiza pentru studentii de la facultatea de „stiinte ale pamantului si universului” mi-au cazut ochii pe harta lui Mercator din sala si i-am intrebat pe studenti daca cred ca Groenlanda e mai mare decat Brazilia. Raspunsul unanim a fost „da”. Ocazie cu care, dat fiind ca avea legatura cu ceea ce le predam, le-am explicat diversele proiectii intre care cea a lui Peter. Studentii de profil din anul doi erau deci complet ignoranti in materie. !! In schimb daca i-as fi intrebat de personajele sitcomurilor la moda sunt convins ca ar fi fost foarte informati. Ca si dvs.

        • Stimate domn,

          Daca am priceput eu bine, dumneavoastra predati la ceea ce pe vremuri era Facutlatea de Geografie-Geologie?! Si aveti printre studentii de anul II loaze care nu inteleg proiectiile cartografice?! Daca e asa, va rog sa primiti expresia sincerei mele compasiuni… Ca student la Politehnica am avut multi colegi cat se poate de pitoresti de, vorba cronicarului, se sparie gandul!. Dar sunt 100% sigur ca toti stiau tabla inmultirii :D

          In ce priveste chestia cu simpaticul Sheldon, realizez ca nu ati prins-o. E OK. E plina lumea de oameni deosebit de capabili si inteligenti carora le lipsesc cu desavarsire atat simtul humorului cat si cel al ridicolului. Noi sa fim sanatosi! :P

          P.S. Apropos de idioti din astia periculosi ce nu inteleg o harta, precum studentii dumneavoastra, :P cand eram in liceu in vremea epocii de aur, circula o poveste (posibil aprocrifa sau macar exagerata) despre voiajul Bucuresti-NYC al unui IL-62 al Tarom. Asta nu avea sistem inertial de navigatie ca B707, ci se baza pe unul numit „hiperbolic” (mai radiofaruri plasate in diferite parti ale lumii). Din 2-3 relevemente se putea scoate destul de precis locatia avionului, si din locatii succesive cursul sau. S-a intamplat ca toate goniometrele sa cada succesiv deasupra Atlanticului la „varful” ortodormei. Adica undeva peste Groenlanda, relativ aproape de Polul Nord. Echipajul a zis ca nu-i bai, tot ce trebuie sa faca e sa prinda coasta de est a SUA si de acolo vor fi ghidati de controlorii de trafic. Au pus-o de un crochiu si s-au luat dupa busola ignorand declinatia magnetica, care era semnificativa la latitudinea lor si care se putea determina usor dupa izogonele de pe harta. Cert e ca in loc sa nimereasca vestul au zburat SSV pana au nimerit intriunghiul Bermudelor, pe unde avionele obisnuiau sa dispara nu sa apara :P

          • nu predau la Facultatea de Geografie. Nu stiu de unde ati tras concluzia ca nu am umor. Din faptul ca am dat un raspuns serios la o discutie pe care o consider serioasa ?

            • E in regulă. Nu trebuie să va faceți probleme. Dacă aveti vreme, urmăriți unul sau două episoade ale serialului amintit. Dacă pribdeti paralela cu personajul din poveste, o să vă acuzati copios. Dacă nu, nu e oricum nici o problemă. Sau măcar nu e o problemă rezolvabilă :P

              Toate cele bune!

    • 1. NU exista nici o proiectie “echidistanta”

      Colegul Jochen Albrecht de la Facultatea de geografie de la Hunter College are o altă opinie, pe care am considerat-o și eu în articol:

      If a line from a to b on a map is the same distance (accounting for scale) that it is on the earth, then the map line has true scale. No map has true scale everywhere, but most maps have at least one or two lines of true scale.

      An equidistant map is one that preserves true scale for all straight lines passing through a single, specified point. For example, in an equidistant map centered on Redlands, California, a linear measurement from Redlands to any other point on the map would be correct.

      http://www.geography.hunter.cuny.edu/~jochen/GTECH361/lectures/lecture04/concepts/Map%20coordinate%20systems/Map%20projections%20and%20distortion.htm

      • Nu are o alta opinie defel, fiindca scrie si el ca negru pe alb nu exista proiectie care sa pastreze scara motiv pentru care definita data de dvs in articol pentru termenul „echidistant” este eronata. Ceea ce spune colegul dvs este ca echidistanta in context are o definitie mai slaba si anume pastrarea distantelor pentru toate liniile drepte care trec printr-un punct precis. Exista desigur asemenea proiectii. Dar, daca nu ma insel proiectia lui Mercator nu are acesta proprietate. Fiindca nu vad care poate fi punctul cu pricina. Prin orice punct trece un meridian si proiectia respectiva distorsioneaza distantele pe meridiane, nu ?

        • Am impresia că nu ați înțeles exact ceea ce v-am oferit.

          Dvs. vă începeți vituperația cu o sentință categorică:

          1. NU exista nici o proiectie “echidistanta”

          V-am indicat textul unui profesionist, un om care toată viața s-a ocupat de hărți și GIS (Geographic Information Systems).

          În textul său se referă de două ori la hărți echidistante. Prima oară chiar scrie clar (vă ofer traducerea mea):

          „O hartă echidistantă este una care păstrează o scară adevărată pentru toate liniile drepte care trec printr-un singur specific punct”

          Recitiți aberația dvs: Nu are o alta opinie defel, fiindca scrie si el ca negru pe alb nu exista proiectie care sa pastreze scara

          Pe cine să creadă bietul cititor? Pe un profesionist adevărat, un om care s-a ocupat toată viața de hărți, sau pe un profesor de matematică, care, nu demult, vitupera cu ignoranță gălăgioasă împotriva fracturării hidraulice?!? Est modus in rebus, domnule!

          Dacă vă pricepeți la hărți așa cum vă „pricepeți” la fracturarea hidraulică, mai bine pagubă de astfel de comentarii…

          • Din fericire, chiar daca nu exista harti perfecte, exista harti suficient de bune pentru cine vrea sa vada.
            Hartile de navigatie sunt disponibile, de secole, chiar, pe hartie la diverse scari, astfel incat poti sa calculezi cu precizie de ordinul sub un metru, daca vrei, distanta pana la tarm, astfel incat sa nu esuezi. Acestea sunt in proiectie verticala si considera, pentru o zona restransa, ca pamantul este plat asa cum era si pentru fenicieni. Pe masura ce maresti scara, liniile de meridian si paralele, de pe la margine hartii isi vadesc curbura (la o privire atenta), dar n-ai decat sa alegi o alta harta in care sa te situezi in punctul central.
            Acum google map face asta pentru tine, in locul tau, si nu mai este nevoie sa cari dupa tine o tona de harti ale Amiralitatii, daca nu ai un vapor.
            Pentru ideologi, idioti utili/inutili si maestri ai teoriei conspiratiei, nu va fi niciodata simplu, totul va avea un sens ascuns.
            Noroc ca miscarea lumii nu s-a facut dupa ei.

          • Domnule Cranganu, sunteti poate specialist in fracturare hidraulica dar acum v-ati aventurat pe un teren e care nu-l stapaniti bine. Comiteti doua erori in text, citez :

            1. „Echidistante (harta prezervă scările)”.

            Numiti deci echidistanta o proiectie care prezerva scarile. Asa ceva nu exista, nici macar local, si daca dvs sau cititorii debusolati au nevoie de explicatii le pot oferi. Colegul dvs pa care l-ati citit un pic superficial spune acelasi lucru „No map has true scale everywhere” deci nu sunt in contradictie cu el ci cu dvs.
            El defineste echidistanta altfel (ma repet) si anume ca prezervarea distantelor pentru liniile care trec printr-un anume punct (Redlands in exemplu). E usor de imaginat o astfel de proiectie. Dar acest tip de „echidistanta” nu corespunde celei pe care ati definit-o in citatul de mai sus.

            2. „În 1569, flamandul Gerardus Mercator a propus o proiecție cilindrică și conformă a suprafeței terestre (Figura 2), care păstrează distanțele ”

            In mod evident zic eu proiectia Mercator NU pastreaza distantele nici macar pentru toate liniile care trec printr-un punct (definitia echidistantei data de colegul dvs). Daca doriti sa ma contraziceti precizati punctul „Redlands” si argumentati (link).

            Cred ca intr-o discutie serioasa trebuie aduse argumente si nu ciomageli de autoritate de tip „nu te pune cu colegul meu ca el stie mai bine decat tine incapabilule :-D”.

            • Domnule Damian,

              Cred ca domnul Cranganu si colegul dumnealui se refera la notiunea de „proiectie echidistanta azimutala” (azimuthal equidistant projection). Deci nu ar fi vorba de o proprietate globala de izometrie, evident falsa, ci una slaba raportata la un centru. Cei doi comit un simplu abuz de terminologie prin ignorarea/eliminarea cuvantului azimutal, care pentru cineva ca noi (matematicieni) poate genera confuzii mai mult sau mai putin grave.

              Un alt exemplu tipic este folosirea abuziva a cuvantului „analitic” de catre ingineri/fizicieni: ei spun „calcul analitic” sau „functie analitica” oricarui obiect care poate fi calculat explicit sau scris intr-o forma inchisa. Noi am intelege altceva prin „functie analitica”.

              Sa nu mai spun de cursurile intitulate „matematica teoretica” sau „matematica analitica”:)

            • @Horia C

              Articolul meu (și platforma Contributors) nu a fost conceput/ă pentru cartografi, geodezi, topografi sau alți specialiști într-ale hărților. Intenția articolului este clară din titlul său. De aceea, ignorarea/eliminarea cuvântului azimutal (pe care, cu riscul alienării cititorilor și transformarea textului într-unul prețios-academic, ar fi trebui să-l detaliez, eventual cu formulele matematice aferente și exemplele de rigoare) nu are, în opinia mea, prea multe legături cu tema/titlul articolului.

              Manipularea în sensul corectitudinii politice s-ar fi putut aplica oricărei hărți care nu servește scopurile propagandei liberale, cu sau fără cuvântul azimutal.

              Când am auzit la NPR (National Public Radio) știrea despre schimbarea hărții Mercator în școlile publice din Boston, am fost șocat inițial. Dar imediat mi-am amintit un motto pe care l-am folosit pentru unul din articolele mele despre geopolitică:

              Geography, sir, is ruinous in its effects on the lower classes. Reading, writing, and arithmetic are comparatively safe, but geography invariably leads to revolution.” (1879, Depoziție în fața unui Comitet Ales al Camerei Comunelor, Londra, Anglia)

              QED.

  8. Sunt de ras toate astea dar cred ca de ras ar fi si cele din „1984” daca nu le-am fi vazut in aplicare. Si fereasca Dumnezeu de „muierile americane” care te vor linsa bagandu-ti pe gat corectitudinea lor politica.(Ps am ales termenul muiere desi ce spuneam se portiveste tuturor acestori oligofreni cu niste diplome si cu o anume alfabetixare facuta. :)

  9. Nu sunt poate chiar in topic dar fiindca am vazut de curand acest film englez ultrapremiat: I, Daniel Blake
    http://www.filmeonline2016.biz/i-daniel-blake-2016/
    si desi cred ca lucrurile nu snt chiar asa cum se vede acolo ca daca asa ar fi poate ca englezii ar emigra in Romania si nu invers , am o singura intrebare dar mare cat o roata de carului :

    CUM A VOTAT DANIEL BLACK la referendumul pentru BREXIT?

    PS Un lucru este sigur si anume ca in tarile unde castiga teren corectitudinea politica, altfel decat se intampla la noi din cauza chiulului si neseriozitatii functionarilor , totusi in final efectele sunt cam la fel:distrugerea fiintei umane in ce are ea esential, demnitatea ca fiinta umana.

  10. Multumesc autorului pentru articol. Revelator si infricosator in acelasi timp. Cand am scapat din cosmarul utopismului comunist am sperat ca intram in normalitate. Gresit ! Cine are curiozitatea sa gaseasca enormitati ale gandirii vestice de astazi va ramane consternat. Ma intreb pana unde o viziune atat de aberanta va reusi sa ajunga inainte de a provoca o prabusire inevitabila.

  11. Nu vad nici o problema in inlocuirea la scoli sau cel putin punerea accentului si pe celelalte proiectii in egala masura. Probabil e un lucru chiar binevenit daca s-a constatat ca studentii/oamenii cred ca „Groendlanda e cat Africa sau America de Sud”, dar de acolo pana la a sustine ca hartile lui Mercador sunt rasiste e cale lunga.
    Din linkurile puse la dispozitie la sfarsitul articolului nu prea reiese ca cei din Boston au sustinul rasismul acelor harti ci pur si simplu argumentul suprafetelor, alti terti par a fi facut aceasta asociere dar poate mi-a scapat mie ceva. Deci cred ca autorul e posibil s-a pripit putin cu toate ca ar avea perfecta dreptate sa critice o argumentatie bazata pe corectitudinea politica.
    Nu stiu ce sa zic despre „din cauza declarațiilor incendiare ale unuia dintre cei doi autori (Peters), care a denunțat „rasismul” hărții Mercator.” deoarece n-am reusit sa verific afirmatia, poti fi bun in domeniul tau (oricum nu prea a adus nimic spectaulos doar prin acea harta) dar un caracter foarte mic, cersetor de atentie.

  12. @ Horia C. pe deplin de acord cu cele spuse (cu mentiunea ca respectivul abuz de limbaj induce in eroare orice cititor nespecialist). Dar imi mentin parerea ca proiectia Mercator nu are aceasta proprietate (echidistanta in sens slab), contrar a ceea ce afirma articolul.

    • Cred ca autorului nu-i este clara notiunea de izometrie/echidistanta, si mai ales, ignora faptul ca nu exista proiectii izometrice in sens tare. Cum spuneati si dumneavoastra, e imposibil de gasit o izometrie globala (nici macar locala) intre sfera bidimensionala si un spatiu cu curbura zero. Dar nu toti cititorii de pe contributors sunt experti si vorba ceea, nimanui nu-i pasa cu adevarat.

      Proiectia Mercator nu este azimutal-echidistanta, aveti dreptate si aici. De asemenea, din afirmatia autorului cum ca proiectia Mercator ar pastra distantele dar ar distorsiona suprafetele (?) putem deduce ca nu stapaneste foarte bine geometria diferentiala. Mai mult, foloseste expresia „suprafete mari”; ce inseamna mare? Se refera la arie sau la diametru?

      Insa la urma urmei, autorul are dreptul la o parere politica, pe care noi, ca matematicieni onesti, trebuie s-o respectam:)

      • asa este :-). Dar nu voiam sa ramana cititorii cu impresia gresita ca exista o proiectie „buna” care pastreaza tot ce misca, distante, forme etc si care a fost inlocuita cu alta proasta din motive ideologice. Sunt insa de acord cu autorul cand spune ca a inlocui o harta cu alta pe criterii ideologice e o tampenie. Respect deci opinia politica :-).

  13. @Josef Svejk :

    Multumesc si eu ptr chestia cu Mao ca aflandu-se la originea idioteniei (asemanarea cu „idiom” este doar o coincidenta fericita, cu atat mai fericita cu cat nu exista coincidente), idioteniei ziceam care azi este omniprezenta, ‘political correctness’.

    De unde stiti asta ?

    Va intreb fiindca sper din suflet sa fie adevarat, desi din ce am cautat dupa ce v-am citit comentariul, nu am gasit nimic de incredere care sa ateste provenienta asta.
    De ce am spus ‘sper sa fie adevarat’ ?
    Fiindca imi place cand vad descoperite ironiile ascunse, adica acele ironii inerente constructiei oricarei ipocrizii.
    In acest caz : limbajul ‘stapanilor democratiei’ utilizand pe scara larga azi, o ‘arma lingvistica’ comunista din cele mai dezgustatoare.

    E plin ‘mainstream’-ul de multe alte aberatii, desigur.
    Cum ar fi cretinatatea : ‘it’s nothing personal, it’s just business’ (zice, de exemplu, cineva care-si distruge, intr-un fel sau altul, un prieten).

    Legitimizari lingvistice pentru ticalosii cat se poate de reale.

    Chestia cu ‘proiectia pe banda lui Moebius’ … super tare!

    OK.

    To whom it may concern : are dreptate cine gandeste ca sunt off-topic, stiu.
    Dar pe de alta parte, as putea zice si ca am fost „tangentially on-topic”, nu ?
    Ca io mi-s politically correct, nu de alta …

  14. OFF-TOPIC

    Producția de gaze naturale din Pennsylvania este estimată să crească semnificativ în deceniul următor și după aceea

    Pennsylvania este al doilea mare producător de gaze natural din Statele Unite ale Americii. Datorită triumfului revoluției argilelor (fracturare hidraulică + foraj orizontal dirijat + microseismicitate + geniu ingineresc), s-a obținut o creștere a producției cu peste 2.400% în perioada 2005 – 2014.

    În 2015, producția de gaze natural din argilele Marcellus și Utica a reprezentat circa 25% din producția totală de gaze americane. Noi prognoze economice indică faptul că producția de gaze (metan) și gaze lichide (etan, propan) din Pennsylvania va continua să crească, așa încât gazele din argilele Marcellus și Utica vor ajunge să reprezinte în 2030 peste 40% din producția totală a Statelor Unite. Această creștere va conduce la investiții de $2,7 miliarde în bunuri și infrastructură, inclusiv gazoducte, instalații de fracționare, uzine de prelucrare și unități de depozitare.

    Detalii, aici

    P.S. Stau și mă întreb: Oare ce mai fac fracktiviștii români sau cei aflați în străinătate, toți „experți” de nu mai încăpeau pe Contributors, CriticAtac și alte platforme online? Nimic, nimic?! Nici un nou protest, nicio nouă bătaie cu jandarmii sau cu peturile pe asfalt?…

      • Să consider declarația dvs. ca pe o auto-critică? :-)

        Desigur, au fost și unii fracktiviști mai puțin rău intenționați și îmi place să cred că, cel puțin pe aceia, articolele și cartea mea i-au convins că adevărul nu era de partea lor.

        P.S.-ul meu a fost adresat celor care, spumegând de ignoranță „revoluționară”, comentau virulent articolele mele prin murdare atacuri la persoană: scrii din America, ești primul român full professor de geologia petrolului de acolo, este clar pentru noi că ești cumpărat de Chevron, ești lobbyist, ești trădător de țară etc. etc. Puteți reciti toate aceste mizerii și multe altele publicate la (aproape) toate articolele mele despre fracturarea hidrualică.

        Suntem în martie 2017, triumful revoluției argilelor a devenit o parte a istoriei contemporane, dar cenușa, care ar fi trebuit să acopere multe capete în România, este încă neatinsă.

  15. Nu eu nu prea m-am referit la fracturare decat in sensul controlului atent al tehnologiei la noi si am spus mereu ca fata de cauzele non antropice de modificare a climei yrebuir da svrm in vederesi pe cel antropic ca o picatura de apa care da peste margini apa din pahar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultimele cărți publicate sunt Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing, hard cover, 2024; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature, 2024. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro