În urmă cu câteva luni, am abordat tema relație dintre sindicatele din sistemul sanitar și politic pe fondul gravelor anomalii apărute în legea salarizării unitare care au schimbat alarmant ierarhiile de salarizare între anumite categorii profesionale din acest domeniu. Spuneam atunci că discriminările create sunt rezultatul prezenței exclusive a marilor sindicatelor, cum ar fi Sanitas si Solidaritatea Sanitara, la masa negocierilor, combinată cu interesele anumitor arhitecți ai acestei legi din Ministerul Muncii și Justiție Sociale, toate fiind justificate de mult trâmbițatul program de guvernare. Ministrul muncii, Lia Olguța Vasilescu, consiliată de acești ctitori de legi discriminatorii, s-a lăsat atrasă de termenul unitar pentru a justifica pe la mai toate televiziunile cum diferențierea de salarizare dintre profesioniști cu aceleași studii dar cu specializări multiple și total diferite trebuie să se facă doar pe baza sporurilor. Curată invenție românească, să o brevetăm!
Așa a ajuns ministrul muncii sa jignească multe categorii profesionale, cum ar fi biologii și biochimiștii din sistemul sanitar, uitând ca aceștia fac parte din avangarda cercetării la nivel mondial în domeniul medical. Cum s-au schimbat ierarhiile de salarizare prin această lege în sistemul sanitar? Simplu, este atât de ușor de observat cum farmaciștii, biologii, psihologii, kinetoterapeuții și alte categorii profesionale cu studii de licență, masterate și doctorate au ajuns să câștige cu mult mai puțin decât angajați cu studii medii. Da, într-adevăr, această lege este mai degrabă profund neunitară, unitară fiind doar în discriminarea voită a unora și favorizarea altora în ce privește nivelul salarizării. UNITAR înseamnă ceva care formează un singur tot, lipsit de inconsecvențe sau de diferențieri. Cu această lege s-a obținut tocmai contrariul pentru anumite segmente profesionale, din cauza multiplelor diferențieri salariale induse irațional care vor genera, în scurt timp, fără remedierea acestora, o revoltă sau depresie colectivă.
Sentimentul de revoltă care mă încercă este un unul intens și autentic, ca om care mi-am dedicat atâția ani muncii de cercetare și diagnostic în domeniul geneticii moleculare. Nimeni nu a anticipat niciodată că un guvern poate cu atât sadism și insolență să reteze peste noapte, printr-o decădere profesională injustă, motivația multor colegi de-ai mei de a face ceva și în România.
Din păcate, lucrurile au rămas suspendate într-un statu-quo agasant chiar și după toate demersurile făcute, de la greve și proteste până la nenumărate memorii și scrisori deschise.
O analiză exhaustivă a acestei situații ne conduce spre un tablou mult mai amplu în care nuanțele de albastru nu primează și care ne relevă pe de altă parte mai mulți factori ce au condus la schimbarea eronată a unor ierarhii în grilele de salarizare.
Dincolo de factorul politic, de strategiile acestuia, de marketingul politic ce-l domină, în care avantajele electorale se câștigă numai prin mulțumirea categoriilor profesionale vizibile, influente sau cu număr mare de membri, iar segmentele profesionale mici pot fi ignorate pentru că nu contează în acest calcul, se pune întrebarea care sunt ceilalți principali vinovați și de ce sunt ei în culpă?
Răspunsul la această întrebare ne direcționează atenția, fără a generaliza, spre doi actori principali, organizațiile profesionale și marile sindicatele din sănătate. De ce pot fi acești actori responsabili de situație? Deoarece există protocoale de colaborare care au fost semnate cu scopul de a evita exact apariția unor astfel de situații neplăcute pentru membrii lor. Realitatea așternută ad-litteram pe hârtie în aceste protocoale de colaborare este total diferită de ceea ce se întâmplă în realitate întrucât, de cele mai multe ori, sunt semnate de dragul de a fi semnate.
Există cazuri de organizații profesionale care în loc să lupte necontenit pentru drepturile membrilor, și-au pierdut „identitatea”, au devenit organizații melanj în care scopul mercantil al colectării cotizațiilor a devenit preeminent de-a lungul timpului, cu președinți închistați în fotolii de zeci de ani ce și-au uitat menirea inițială, iar obiectivul principal a devenit doar perpetuarea în funcție. Pentru a se degreva de răspundere în ceea ce privește partea salarială și mimând intenționat o revoltă absolută, anumite organizații profesionale s-au lăsat descoperite în mâna sindicatelor, dosind, în același timp, sub preș, adevăratele probleme sau aspirațiile dihotomice ce frământă profesioniștii din sănătate, cum ar fi biologii, psihologii sau fizicienii medicali.
Au fost abandonate acele valori care trebuie să guverneze organizațiile profesionale și care poziționează în centrul lor membrul simplu și interesele acestuia. Cel mai probabil, o abordare mai pragmatică nu ar mai lăsa organizațiile profesionale mici total descoperite în mâinile sindicatelor chiar dacă există mereu tentația spre comoditate. Din nefericire, s-a dovedit în negocierile pe legea salarizării unitare că marile sindicatele au utilizat o logică identică cu cea a clasei politice în care negocierea se face în primul rând pentru cei mulți, cu neglijarea deplină a celor minoritari.
Ce nu trebuie niciodată subestimată este însă puterea individuală a membrilor simpli care se pot coaliza în acțiuni independente de acestea și care nu vor accepta niciodată să fie umiliți de această Lege a Salarizării Unitare.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Piata fortei de munca de numeste „piata” pentru un motiv evident: e locul in care se intalnesc cererea cu oferta. Daca orice categorie de salariati asteapta ca o lege sa inlocuiasca o negociere, problema poate ca nu se afla in lege.
In cazul de fata, meseriile platite atat de prost (prin comparatie) sunt prost cotate pe piata fortei de munca, nu prea utile sau in exces de oferta? Sunt singurele motive pentru care ar fi prost cotate in conditii de piata.
De asemenea, legea nu poate obliga pe nimeni sa lucreze pe un salariu care nu ii convine. Daca exista suficienti doritori inseamna ca nu e nici o problema, salariul oferit e suficient, cand nu vor exista atunci se va oferi mai mult.
Legea Salarizarii TREBUIE modificata, pentru a aduce echilibrul in sistemul de salarizare si a elimina privilegiile salariale, discriminarile si abuzurile impotriva unor familii ocupationale / categorii socio-profesionale. Si aici ma refer la dezechilibrele majore care exista in grilele salariale ale Consililor Judetene de la un judet la altul. Exista diferente pe salariile de baza brute, pentru aceasi functie si de 2700-2900 de lei, cea ce este o greseala imensa a legii salarizarii. O alta modificare care este necesara este eliminarea definitiva a cumulului salar-pensie, persoana in cauza trebuind sa aleaga, ori pensie, ori salariu. Daca respectiva persoana alege salariul, fiind la pensie, atunci dupa ce va inceta sa mai fie salariat sa i se recalculeze pensia, dar plata concomitenta si a salariului si a pensiei trebuie interzise pentru todeauna.
„Simplu, este atât de ușor de observat cum farmaciștii, biologii, psihologii, kinetoterapeuții și alte categorii profesionale cu studii de licență, masterate și doctorate au ajuns să câștige cu mult mai puțin decât angajați cu studii medii”
Romania nu face decat sa se alinieze la o tendinta mondiala. In ziua de azi studiile au ajuns sa nu conteze prea mult. Studiile de licenta sunt doar o cheie care-ti pot deschide o poarta la un job la inceputul carierei, un masterat daca nu esti trimis de firma unde lucrezi la el n-are, 99%, nicio valoare, ba mai mult poate iti diminueza serios sansele pentru un viitor job, iar un doctorat e bun daca vrei sa patrunzi in mediul academic. Mai rau decat atat, la doctorat universitatile au descoperit o buna sursa de „sclavi” cu costuri reduse si pregatire buna (mai bine zis overqualified). Despre valoarea unui doctorat in ziua de azi a se citi in „The Economist” https://medium.economist.com/why-doing-a-phd-is-often-a-waste-of-time-349206f9addb
In alta ordine de idei poate n-ar strica o mai mare privatizare. Chiar si intr-un sistem medical socialist (in sensul bun unde nu exista coplata) in Canada doctorii trimit facturi caselor de asigurari de sanatate in functie de numarul de pacienti vazuti si de ce ai tratat pacientul. Una e sa consulti un pacient si alta e sa faci o operatie. La final un trai decent al personalului medical presupune contributii mari din partea asiguratilor sau viramente serioase de bani de la bugetul statului. Poate n-ar strica un articol despre cotizatiile pentru sanatate ale unei persoane in diferite tari. Cat despre bugetul statului e si el limitat saracul de prea multi angajati la stat, numeroase si mari pensii speciale, bugetul de pensii trebuie si el ajutat intrucat e deficitar, etc, etc.
In engelza exista o zicala: „vote with your feet” adica iti iei talpasita cand nu-ti mai convine ceva( https://dictionary.cambridge.org/dictionary/english/vote-with-your-feet ). Pentru cei care au ramas e bine de stiut ca nu exista solutii miraculoase si o imbunatatire ar putea apare prea tarziu pentru ei sau niciodata.
Se numeste Legea Unitara a Salarizarii. Legea este unitara, nu slarizarea ….. apropos de „valorile care trebuie sa guverneze” in opinia unui domn biolog.
Articol foarte reusit.V-as ruga daca se poate sa abordati si salariile din industrie care au ramas inghetate din interesul managerilor de firme de stat.Apoape ca muncitorii nu mai sunt reprezentati de nimeni iar veniturile ramin cu anii la acelasi ni9vel si mult sub o multime de bugetari(pt.care sincer ma bucur daca au obtinut cresteri salariale).Cred ca acewste cresteri bugetare fara cresteri in economia reala vor duce in timp la grave deficite bugetare.Multumesc!