vineri, martie 29, 2024

Cand tacerea devine complicitate: Scrisoare deschisa catre Mircea Toma

Draga Mircea,

Te rog sa citesti aceste randuri ca pe un cri de coeur. Ne cunoastem inca din 1990. Ne-am intalnit la New York, in apartamentul lui Dan Costescu, acolo unde se facea saptamanalul „Lumea Libera Romaneasca”. Am iesit seara in Manhattan, tu, Nicoleta, Liviu Cangeopol si cu mine. Cand s-a infiintat „Academia Catavencu”, la invitatia lui Ioan T. Morar si a ta, am devenit membru fondator. Ne leaga o lupta comuna pentru acele valori care au facut sa simtim din prima clipa, in acea seara, la New York, ca suntem prieteni. Ne-a legat convingerea ca a fi intelectual critic inseamna sa-ti ridici vocea impotriva infamiei, a tiraniei, a oricarei incalcari a demnitatii umane. La aproape un sfert de secol de la revolutiile din 1989, vei concede, Mircea, ca nimic nu a servit mai mult acelor dictaturi inepte decat tacerea celor tratati drept simpla masa de manevra pentru o propaganda imbecila si imbecilizanta. Nu vezi cum lucrurile tind sa se repete? Chiar nu te exaspereaza linsarea mediatica a unor respectati colegi de profesie? Chiar nu vezi distinctia dintre victima si faptas? Nu crezi, Mircea, ca rolul intelectualilor critici este sa le spuna celor „adormiti” ca risca, atunci cand se vor trezi, sa constate ca traiesc intr-un oras invadat de sobolanii purtatori ai ciumei? Nu va fi oare prea tarziu?

Iti scriu aceste randuri pentru ca am aflat ca organizatia pe care o conduci, „ActiveWatch”, de la care asteptam o riposta categorica la derapajele scandaloase ale „Antenelor” si altor voci ale coalitiei hegemonice din Romania, a evitat o atitudine transanta, preferand strania, indoielnica pozitie a unei presupuse echidistante. In „Teza”, un film despre ororile dictaturii lui Mengistu, am auzit un proverb etiopian, draga Mircea, despre cei care, in clipe de maxima confruntare, aleg sa stea la mijloc. Ei risca sa primeasca doua gloante, nu doar unul…

Pe scurt, din cate inteleg, pozitia ta si a organizatiei este: „În cazurile în care „ziariștii” care își asumă fățiș opinii politice partizane se încaieră între ei, opțiunea organizației este să semnaleze această categorie de situații în raportul anual.” La randul meu, nu am cum sa nu fiu intru totul de acord cu poetul si eseistul Radu Vancu atunci cand cand iti spune:”Ei bine, mie mi se pare că, în loc să răspundă întrebării legitime privitoare la tăcerea ActiveWatch în acest caz revoltător de imolare mediatică a unui jurnalist, textul lui Mircea Toma dă de fapt naștere altor întrebări.” Nu pot accepta ghilimelele folosite in raport cu oameni care au dovedit din plin ca gandesc cu capul lor si ca nu sunt argatii niciunui mogul. Aceste ghilimele mi se par halucinante, un recurs simbolic care trimite catre lumea lui Orwell.

Draga Mircea, nu trebuie sa gandim la fel despre multe lucruri, dar este limpede ca, daca iubim societatea deschisa, daca ne pasa de soarta unei democratii inca prea fragila pentru a-si ingadui alunecari precum acelea care se petrec incepand din vara anului 2012, este cazul sa ne mobilizam si sa reactionam. Este cazul ca, dincolo de firesti dezacorduri pe teme sa le zicem, in spiritul lui Ralf Dahrendorf, ale politicii normale, sa ripostam impreuna, fara ambiguitati, atunci cand se pun sub semnul intrebarii, in mod cinic si iresponsabil, fundamentele constitutionale ale acestei republici. Este cazul sa renuntam la pozitia de martori neutri si sa devenim, vorba lui Raymond Aron, spectatori angajati.

Cand se deruleaza campanii de o imunditie nemaiauzita impotriva celor desemnati drept „jagardele”, cand insultele la adresa Andreei Pora se situeaza intr-o zona clar penala, o organizatie de monitorizare a abaterilor de la etica jurnalistica nu poate, nu are dreptul sa taca. Ce asteptam, Mircea, sa ajungem la cazuri precum Galina Starovoitova si Anna Politkovskaia? Vrem ca Dan Tapalaga sa fie fortat sa plece din Romania precum Masha Gessen din Rusia lui Putin?

Atacurile impotriva statului de drept (notiune pe care unii au ajuns sa o ironizeze ca pe un fel de lozinca vida de sens) vin dintr-o directie usor identificabila. Stim cine sunt inamicii justitiei independente si ai presei neinregimentate. Stim ca au adus tara pe marginea abisului. Stim ca sunt piromani politici. Vei admite ca exista o limita a rabdarii si ca, atunci cand te intalnesti cu mostre socante de rea credinta, cand observi impertinenta noilor rinoceri, cand ceea ce Andrei Plesu numeste obscenitate publica face ravagii, este greu sa nu scrii precum Dragos Paul Aligica: „E o vreme care testeaza caractere si ne pune in lumina adevarata fata a catorva figuri publice de la care aveam niste asteptari. Te uiti la ele si iti vine sa le zici: Bine, stimabililor, nu va e voua rusine, nu va crapa obrazul sa va pretindeti echidistanti si neutri in toata povestea asta?! Cat de nesimtiti trebuie sa fiti, cat tupeu sa aveti sa puneti in aceeasi oala pe toti si sa va rupeti in figuri de independenti si echilibrati cand situatia in tara e cea care este?!”

Ma ocup de decenii de Europa de Est si Centrala, de comunism, post-comunism, nationalism, populism etc Cred ca vorbesc in cunostinta de cauza. Din păcate, mulţi nu înţeleg că li se poate întâmplă oricând şi lor, că iataganele mercenarilor îi pot lovi când le este lumea mai dragă. Aceşti oameni preferă să ignore faptul neliniştitor, dar pe deplin dovedit, că dacă dai drumul fiarei să se plimbe liberă prin Cetate, nimeni nu mai este protejat, devenim cu toţii vulnerabili, potenţiale victime. Este o lecţie a secolului XX pe care eu unul nu sunt dispus să o uit. Sper ca nici tu.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/cine-tace-consimte-despre-voluptatea-ticalosiei-1077608.html

http://www.lapunkt.ro/2014/01/18/ziaristi-murdaria-nu-e-buna/

O precizare: In articolul meu din „Evenimentul Zilei” am scris ca imi este rusine ca am colaborat la „Jurnalul National”. Ziarul este condus de aceiasi oameni din perioada cand am colaborat, deci nu vorbim de o schimbare de echipa. Proprietar a fost si este trustul lui Dan Voiculescu. Pe blogul sau, dl Dorin Tudoran se refera la acea perioada. Cred ca unele elemente cronologice merita clarificate. Atacul imund din „Ziua” la adresa mea a aparut in luna mai 2006, „Agentul Volodia”, pentru care, ulterior, Sorin Rosca Stanescu si-a cerut scuze in mod public, deci atunci cand si dl Tudoran, Mircea Cartarescu si eu eram, inca, autori de articole la „Jurnalul National”. A raspuns Mircea Cartarescu cu un text intitulat „Volodea asa cum il cunosc eu”. Dl Tudoran a continuat sa scrie acolo in vara anului 2006. Eu am decis sa plec la „Cotidianul” (condus de Doru Buscu). In septembrie 2006, am inceput colaborarea la „Evenimentul Zilei”. Ea a continuat, fara niciun fel de intrerupere, pana in ziua de azi. In timpul dosariadei a iesit la iveala dovada colaborarii lui Dan Voiculescu cu Securitatea, dl Tudoran a parasit JN dupa ce a scris acolo un articol extrem de dur care a provocat furia Cameliei Voiculescu. A plecat la „Ziua”. In JN a scris un articol sceptic la adresa Comisiei Prezidentiale cu titlul, daca nu ma inseala memoria, „Comisii de futilitate publica”. Era, evident, dreptul sau sa o faca.

Este adevarat ca dl Marius Tuca nu a impus niciodata niciun fel de schimbari in textele noastre si nici nu ne-a sugerat in vreun fel ce si cum sa scriem. Nu l-am intalnit in viata mea pe Dan Voiculescu. Nu am intrat niciodata in redactia JN. Este adevarat ca, in repetate randuri, dl Tudoran a protestat impotriva unor atacuri infame la adresa mea. Este adevarat ca a protestat impotriva mizeriilor aparute in „Ziua” la adresa mea si a altor intelectuali. Este adevarat ca si-a intrerupt colaborarea cu acel ziar, spre deosebire de alti editorialisti (Zoe Petre, Adrian Severin, Gabriel Andreescu, Dan Pavel, Octavian Hoandra). Este adevarat ca, dupa discursul presedintelui Traian Basescu din 18 decembrie 2006, dl Tudoran mi-a trimis un mesaj de pretuire pentru activitatea Comisiei. Mai exact, era mesajul catre presedintele Basescu trimis ca multumire pentru invitatia de a participa la sedinta comuna a camerelor Parlamentului Romaniei. Imediat dupa acel discurs, cred ca a doua zi, JN a declansat o campanie furibunda impotriva Raportului Final si a mea personal. Cand m-am adresat lui Marius Tuca, acesta mi-a raspuns ca singurul lucru pe care il poate face este sa-mi garanteze dreptul la replica. Dupa putina vreme, n-a mai fost cazul, mizeriile atinsesera cote inimaginabile, nu mai avea sens sa ripostezi, orice dialog devenise absurd. In anii urmatori, au venit alte campanii, alte linsaje, alte calomnii, alte mineriade de presa. „Antenele” si JN au fost varf de lance, alaturi de ex-„Cotidianul”, „Tricolorul” etc Din pacate, si-au gasit aliati unde te-ai fi asteptat mai putin. Nu ma refer doar la mine. In rest, ramanem fiecare cu amintirile, mahnirile, regretele, deziluziile si remuscarile noastre, atatea cate sunt.

http://www.dorintudoran.com/ia-l-de-pe-mine-ca-l-omor/

Distribuie acest articol

69 COMENTARII

  1. 1. Da. De trei ori da pentru text/texte, domnule profesor.

    2. Si daca-mi permiteti, o necesara, poate, completare, pentru cititori, nu pt dvs, care stiti prea bine ( ba de fapt mult mai bine decat mine sau decat altii) despre ce vorbesc:

    In articolul lui Radu Vancu ( publicat pe la punkt, si foarte corect) indicat aici pe link de dvs se ridica 4 probleme-intrebari. Cu riscul de a fi luata la trei pazeste ( nu ma mai afecteaza de mult), voi oferi un posibil raspuns, scurt si banal pentru cunoscatorii tematicii si metodologiei propagandei de stanga, a “impartialilor de stanga” de pretutindeni, dar mai ales din Occident, la intrebarea ultima:

    Radu Vancu: “de ce crede Mircea Toma că, atunci când una dintre părți joacă murdar, ambele părți sunt vinovate? Că, adică, și cel ce varsă zoaiele, și cel împroșcat sunt la fel de culpabili? Eu credeam că, pentru un arbitru așa cum se vrea ActiveWatch, murdăria, totuși, nu e bună.”

    Simplu: pentru ca face parte din mentalitatea si psihologia ( ca sa nu zic patologia) “impartialului de stanga”, de regula intelectual (sau pretins intelectual) rafinat ( sau pretins rafinat) sa echivaleze lucrurile neechivalabile, respectiv adevarul cu minciuna, critica cu insulta, pe sistemul gandirii reductioniste a” luptei de clasa”, unde totul este permis si echivalabil in virtutea regulii “cine nu e cu noi e impotriva”. Acolo unde scopul se confunda cu mijloacele si diferentele nu mai conteaza, sesurile se pierd, si orice mizerie ( in extremis si crima) devine astfel scuzabila.

    Se pare ca in timp, din motive incerte ( care pot fi cinice, materialiste, sau care tin, poate, de mai putina inteligenta si profesionalism decat a fost suspectat, dar care sigur tin de o anume lipsa de caracter) Mircea Toma a trecut de partea aceasta a baricadei, impotriva bunului simt, fie si intuitiv, al omului normal. De aia. Oricum, e si o doza remarcabila de cinism la mijloc. La “mijlocul” unde se situeaza Mircea Toma de ceva vreme ( si pe mine ma intristeaza, caci si eu il cunosc de mult, si il imi parea, poate fiind eu atunci prea tanara, altfel)

    De ce am tinut sa fac aceasta completare? Pentru ca am remarcat ca si la noi, nu numai in Occident, din pacate, aceasta atitudine ( de complicitate prin nesustenabila impartialitate) are un impact mai serios si mai rapid decat as fi crezut vreodata asupra altor intelectuali, bine intelntionati, insa fie ma slabi de inger, fie de altceva ( sa nu zic de minte, ca se supara). Si care isi pun ( cu sinceritate, fiind oameni slabi) probleme gen: dar daca eu promovez activ, consecvent si partizan alte idei, ( cum ar fi domnia legii si civilitatii), eventual de dreapta, nu sunt la fel de rau si de defect ca propagandistii de stanga?

    Urmariti in acest sens, va rog finalul acestui articol (primul update), pentru ca reactia e recenta, ilustrativa ( deloc singulara in viata reala, nu doar virtuala), cazul real si ezitarea omului sincera http://ihincu.wordpress.com/2013/11/17/mitologia-stangii-actuale-o-problema-mediatica-sau-psihiatrica/

    Si uite asa renaste si se extinde vertiginos noua mitologie a stangii si utopia socialista rebranduita – lucru la care Mircea Toma, atat prin Activewwatch, cat si prin Militia Spirituala, contribuie vizibil, iresponsabil, dar perseverent in ultimii ani ( vezi temele ecologiste, ateiste, “sa inlocuim Jos Basescu cu Jos Dumnezeu”, si alte asemenea)

    • Voi completa cu un citat (foarte dur, dar esențialmente corect) din OLAVO DE CARVALHO:

      FASCISTĂ E MĂ-TA

      Să vă dau un exemplu. Într-o anumită dezbatere, un individ m-a făcut fascist. I-am răspuns, “Fascistă e mă-ta!” El s-a prefăcut scandalizat și a spus “Aha, nu sînteți pregătit pentru o dezbatere democratică!” Eu i-am răspuns: “Cine nu este pregătit pentru o dezbatere democratică este mă-ta!” Atunci el a tăcut din gură și s-a mulțumit cu explicațiile mele.
      Așa trebuie tratați acești oameni, pentru că ei își arogă privilegiul de a monopoliza insulta. A face pe cineva fascist și nazist este o insultă monstruoasă, iar ei au făcut din asta ceva obișnuit. Dacă un individ își arogă dreptul de a mă face fascist, el îmi acordă dreptul de a-l înjura, pe el cu toată familia lui, folosind ce termeni doresc. Dacă eu spun că mama lui e o prostituată, este mai puțin grav decît dacă l-aş face fascist. Recurgerea la insultă în aceste momente reașează lucrurile la locul lor, pentru că dacă mă faci fascist și nazist tu îmi atribui crime îngrozitoare, în timp ce doamna mama dumneavoastră nu făcea decît să își comercializeze favorurile sexuale fără să facă rău nimănui.

      Aceasta este una dintre tehnicile prin care poți sparge această logica. Sigur, poți da și un răspuns mai intelectualizat, dar nu trebuie să îl dai acelui individ. Explicațiile le poți da unui public care le merită. De exemplu, putem să explicăm că nici un comunist nu are dreptul să facă nazist pe nimeni, pentru că nazismul nu ar fi ajuns niciodată un pericol pentru umanitate dacă nu ar fi existat ajutorul și stimulentele oferite de Uniunea Sovietică.

    • Multa lume se mira de ce vad acum pentru ca foarte multa lume a ramas cu impresia ca Mircea Toma de acum este acelasi Mircea Toma de acum 15-20 de ani. Nu este, si cu cat lumea intelege asta mai repede, cu atat mai bine. Un lucru care a fost trecut cu vederea acum 2 ani este raportul freeex2012 realizat de ActiveWatch despre starea presei din Romania, raport pe zeci de pagini in care spunea acelasi lucru pe care il spune azi: B1+A3=Aceeasi Mizerie, dupa sloganul pdl+usl=aceeasi mizerie, de care se lauda la tv ca el l-ar fi inventat.

      detalii http://inliniedreapta.net/mircea-marian-agresat-neo-societatea-civila-modereaza-linsajul-mediatic-coborat-in-strada/

      Si cine cine are de castigat din genul asta de pozitionari? Pai, mogulii, evident, Vantu, Ghita si Voiculescu, evident. Sper doar ca cei de buna credinta nu vor uita prea curand ca Mircea Toma nu le mai este prieten.

  2. Mircea Toma e pierdut demult, domnule profesor. Si a venit totul ca la un semnal: Doru Buscu, Mircea Toma, Corneliu Ivanciuc, Florin Iaru, Liviu Mihaiu au cazut pur si simplu in mocirla cotidiana. Mircea Toma a fost activ in ianuarie 2012 cand il amonesta pe dictator, fapt ce ne arata ca nu se va trezi din somnolenta-i confortabila. Sunt curios ce va raspunde scrisorii dvs.
    In ceea ce priveste rusinea pe care o simtiti fata de colaborarea cu JN, eu unul impartasesc acest simtamant sau mai degraba il inteleg. Cred ca domnul Tudoran nu intelege ca JN si-a cladit credibilitatea pe spatele intelectualilor de marca ce au scris acolo la inceputuri, patronul avand ca scop final ceea ce vedem azi. Cu alte cuvinte acei oameni au fost pur si simplu folositi. Credibilitatea nu se putea crea indicandu-le ce sa scrie sau cenzurandu-i, ci dimpotriva. Un alt aspect este ca, asa cum spuneti si dvs., oamenii de la JN sunt cam aceeasi iar acest lucru arunca o lumina proasta asupra fostilor colaboratori atasandu-le numele de una din uneltele de propaganda a turnatorului Voiculescu. La Cotidianul, de exemplu, avem o situatie diferita intrucat acolo se stie ca o data cu venirea lui Nistorescu s-a schimbat toata redactia si jurnalistii, oricine putand face clar distinctia intre Cotidianul dinainte si dupa venirea lui Nistorescu.

    • Încă ceva: pot să înțeleg scăderea combativității odată cu vîrsta și retragerea într-un plan secund. Dacă nu mai poți face bine măcar nu face rău. Dar saltul în tabăra adversă SE NUMEȘTE PUR ȘI SIMPLU TRĂDARE. Iar Cațavencii asta au făcut. Îmi aduc aminte perfect cum Doru Bușcu, invitat la TVR cînd a vîndut ziarul, nu a fost în stare nici măcar să bîlbîie o scuză cît de cît plauzibilă. Era ceva cam în genul lui Ponta.

      Spus-a Maiorescu: „Nu de inteligențe duce lipsă România ci de caractere”. Și a spus bine.

  3. Multumesc pentru semnalarea textului dlui Dorin Tudoran! D-lui este cu adevarat ceea ce inteleg eu prin „intelectual critic”: echidistant, consecvent, activ, amendand greseala oricui si apreciindu-l pe cel ce merita.

  4. Eh, psihologia, bat-o vina… Nevoia de bani, de notorietate, sau si/si… Atit. Ca despre caractere, sunt tomuri intregi.

  5. Trist ,faptul ca vad foarte putine reactii de sustinere a valorilor in in tara mea.Oameni de cultura precum dumneavoastra,sau domnii H.R.Patapievici,M.Cartarescu… si altii pe care ii stim si ii cunoastem.Sint un om simplu ,nu stiu ce ar trebui facut,dar ma bucur ca luati atitudine,…ca scrieti mereu si in locul acelora care din cine stie ce motive ,nu o fac.

  6. Mircea toma n-a fost niciodata un luptator care sa cread cu adevarat in ceva. Si-a facut mereu un ong ca sa mai stoarca si el un ban de undeva. Iar academia catavencu sau kamikaze acum au fost si sunt doar vehicule pentru el unde sa-i apara cate un articol in ton umoristic despre lupta inexistenta a ongului pe care-l conduce. Articolele acelea sunt scrise tocmai pentru ca ii minte pe aceia care ii dau bani ca vor vedea un articol pe saptamana intr-o publicatie nationala. Kamikaze este mijlocul prin care mai castiga si el un ban. Normal ca tace acum si e echidistant acum- nu e prima oara cand o face! Cei care ii vor finanta ong ala de doi lei cu care se lauda ca apara libertatea de xprimare trebuie sa aduca si el niste bani iar cutitul si painea sunt la dottore ponta – unul dintre indivizii cu care se aliase in lupta impotriva cianurilor, alea americane nu astea penale. Spre deosebire, ati vazut ce mai zbiera – de parca il apucase cineva de boase – luptand pentru eliberarea din jugul cianurilor!

  7. God, am si uitat ca exista Mircea Toma, am si uitat de ActiveWatch! Intr=o vreme erau super tari, stiam ce fac, erau ai nostri si ne aparau neuronii de mizerii, stiam ca e un om cinstit Mircea.
    UNDE esti Mircea Toma?

    • Draga mea, vreme trece, vreme vine, omul îmbătrâneşte, neuronii se împuţinează, afectează judecata…omul mai dă şi în mintea copiilor.

  8. In sfarsit este fortata societatea civila onesta sa-si dea seama cine este Mircea Toma. A durat ceva vreme dar iata ca s-a intamplat. Tacerea lui nu ma mira si nu este de azi-de ieri. Iar ActiveWatch este o organizatie partizana, care actioneaza tintit, la ordin politic din partea structurilor oculte ale mogulilor Vantu si mai ales Voiculescu. Ma intreb si eu cum se simt acum acele ONG care l-au creditat pana nu demult – de pilda Freedom House? Dar Centrul pentru Jurnalism Independent, care este un fel de vioara a doua pe langa ActiveWatch? Acestea unde sunt?
    Orice ar spune acum este deja tardiv. Reactia lor trebuia sa fie prompta si sonora.

  9. Mircea Toma este un oportunist dezgustator care nu are caracter si nici moralitate. Mircea Toma este, in opinia mea, un pungas alunecos si nimic mai mult. S-a vandut pe arginti ca alti multi asemenea lui. Sa-i fie rusine! Nu este deloc prima data cand Mircea Toma tace complice.

  10. Ipocrizie, ipocrizie, ipocrizie!
    Faptul că sunteţi publicat pe saituri pe care mă uit, mă obligă să ripostez!
    Imaginea d-voastră v-a dat-o domnul Ion Ianoşi!
    Internaţionala mea – Cronica unei vieţi!
    pag 514.
    „Am lăsat la urmă la urmă cazul Vladimir Tismăneanu…Cunoştea mai mulţi dintre mai-marii vremii, direct sau prin fii şi fiice, chiar dacă tatăl său fusese, la un moment dat, izgonit de la banchet. Aşa i s-a înfiripat ura, din ce în ce mai crâncenă, faţă de un alt Leonte, fostul apropiat care-i trădase părintele……
    Pe Volodea îl exaspera regimul ceauşist, ca pe noi toţ. Dar îl amenda printr-o stângă extremă, de pe poziţii cumva troţkiste….
    Concesiile cu adevărat mari Vladimir Tismăneanu le-a făcut însă exigenţelor de partid ca unul din cei zece autori care au elaborat fişele volumului Mic dicţionar social politic pentru tineret ….”

    Prin această lentilă, cred că era mai bine să rămâneţi critic al comunismului românesc,
    în rest vă trădează tinereţea extrem bolşevică, cine nu-i cu noi, este împotriva noastră! să-l cităm pe inamicul lui Troţki….Stalin!!!!!

    • Profesorul Ianosi ofera in amintirile sale un singur nume dintre cele zece, pe al meu. Dl Ianosi este un adversar al gandirii liberale, deci detesta anticomunismul civic-liberal. In „Internationala mea” se ocupa cvasi-obsesiv de mine, dar uita sa spuna ca printre „cei zece” figura si profesorul Vasile Morar, autor al unr studii extrem de elogioase despre Ion Ianosi, Niculae Bellu etc Nu cred ca dl Ianosi, activist timp de zece ani in sectia de propaganda a CC al PMR (1955-1965), anii unor teribile represiuni in lumea intelectuala, este indrituit sa dea lectii de moralitate, onoare si demnitate. Daca ar fi doar perioada de activist, treaca-mearga. Dar si ulterior Ion Ianosi a servit ideologia sistemului. Nu timid, rezervat, smerit, a contrecoeur, ci cu pofta, inclusiv in paginile „Scanteii” unde a publicat jenante „reportaje din actualitatea socialista” (inclusiv in anii 70). L-a urat (o afirma chiar el) pe Nicolae Ceausescu, dar intr-un mod asemanator cu al lui Alexandru Barladeanu, Ion Iliescu si Dan Martian, pentru ca „intina luminoasele idealuri”. Profesorul Ianosi a facut si lucruri onorabile, am scris despre ele, le recunosc. Referatele sale editoriale au ajutat sa apara „Jurnalul de la Paltinis”, cartile Ilenei Malancioiu etc Volumele sale despre Dostoievski si Thomas Mann raman printre cartile de reala valoare aparute in anii dictaturii comuniste. A fost un mentor generos pentru numerosi studenti. Din pacate, dl Ianosi nu a ajuns la o ruptura de profunzime cu ideologia comunista. Ceea ce el crede a fi consecventa este mai degraba perseverenta in eroare. Dl Ianosi nu a inteles ca intre ideile pe care continua sa le propavaduiasca si practicile genocidare ale veacului XX exista legaturi reale, chiar daca mediate si complicate. Demonizarea adversarului politic, celebrarea nesabuita a violentei revolutionare, mistica resentimentului social codificata in ideologia luptei de clasa, iata unde sa gasesc originile filosofice ale ororilor totalitarismului comunist. Errare humanum est perseverare diabolicum…

      Macar din ratiuni de simetrie, ofer acest link:

      http://www.contributors.ro/cultura/profesorul-ianosi-si-obsesia-ingerului-rosu/

    • Iar o luaţi de la paş’opt, cu clopoţeii cling-cling şi tancuri verzi pe pereţi? Chiar nu v-aţi săturat de poveştile despre spuse de mieluşeii patri(h)oţi care s-au opus Lupului cel Rău de la Răsărit deoarece berbecii-şefi Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu au hotărât să fie independenţi de toţi şi de toate, tartori peste România precum despoţii orientali?

      • Eu as zice sa ignoram acest gen de mesaje. As vrea sa va invit, domnule Opris, sa participati la un proiect: ma gandesc ca ar fi extrem de util sa publicam analize aici, pe Contributors, ale Declaratiei din 1964. Sunteti un cunoscator avizat al acelui moment, poate pregatiti un articol. De pilda, ceva despre prelucrarile Declaratiei in randurile MFA si MAI. Voi scrie si eu, negresit. Poate scriu si alti politologi, istorici, economisti. Mi-ar place mult sa citesc un articol al profesorului Bogdan Murgescu.

        • Vă mulţumesc pentru invitaţie, domnule profesor. Chiar astăzi am început un articol despre înarmarea României în anii ’50 şi modul cum a fost prezentat acest proces în luna mai 1964, chiar de către generalul Leontin Sălăjan, în timpul şedinţei de prelucrare a „Declaraţiei de Independenţă”. Nu am avut stabilită nici o destinaţie pentru acest articol. Acum ştiu unde pot să-l public. :)

          • Daca nu ma insel, Elena (Lenuta) Pasculescu era sora lui Teohari Georgescu. Elena Samoila (Georgescu) era fosta sotie a lui Teohari. In acel moment erau divortati. Teohari era casatorit cu Mariuca, fosta sotie a lui Grigore Geamanu, cu care a avut doi baieti gemeni. Lenuta si Teohari au avut o fiica, Ana (Anca). A studiat medicina, in anii 70 a plecat din tara. Ana Toma era, in acea perioada, extrem de apropiata de Dej. L-a informat continuu despre tot ce facea si gandea Ana Pauker. In prima zi a sedintei de la MAE, Ana Toma a fost foarte criticata (sedinta a fost condusa de fostul ei sot, fara acte, desigur, Constantin Parvulescu). A doua zi, conducatorul sedintei a fost Iosif Chisinevschi care a oprit atacurile la adresa Anei Toma spunand ca „tovarasa Anuta” se bucura de increderea conducerii partidului. In 1964, la ultimul consult medical al lui Dej la „Elias”, inaintea diagnosticatii bolii fatale, Ana Toma, membra a CC al PMR si ministru-adjunct al comertului interior (fusese mutata acolo) a fost printre cei care l-au vizitat in rezerva de la spital. S-a intalnit ulterior cu o cunoscuta ilegalista, Ilka Melinescu, si i-a spus, plina de bucurie, ca „tovarasul Gheorghiu este perfect sanatos”. Anuta Toma era prietena buna cu Maurer, inca din perioada Apararii Patriotice.

          • @ Petre Opris

            Daca imi permiteti ( la articolul respectiv nu se poate comenta) : din ce documente folosite la intocmirea materialului rezulta „atitudinea xenofoba” a Anei Toma , asa cum o caracterizati la pct. 11 ? Multumesc.

            • Nu stiam revista, dar stiu cine sunt Ion Coja (indarjit negationist al Holocaustului) si Aurel Rogojan (fost ofiter de securitate, fost sef de cabinet al generalului Iulian Vlad, vehement promotor al mitologiilor national-securiste). Va multumesc pentru semnalare. Articolul d-lui Petre Opris este f. interesant. Dar revista nu este un „Magazin cultural”…

  11. De ceva vreme curge cu dezamagiri. E drept ca de la caz la caz apar alte detalii, alte trasaturi de caracter, alte criterii de judecata… dar eu ma gandesc ca e cumva gresit modul cum ne punem noi increderea in anumiti oameni… modul in care ne amagim pentru a ne dezamagi.
    Pe de o parte ma gandesc si ca poate omul a obosit. Stomacul plin indeamna la siesta nu la revolta. Si nici nu este normal sa fi revoltat non stop… desi motive ar fi in tara asta. Poate omul vrea sa isi vada de viata intr’un mod mai tihnit… si parca totusi e placut sa ramai in continuare in tot felul de pozitii vizibile.

    Dar asta e problema pozitiilor vizibile… cer o atutudine. Nu merge ca romanul impartial … asa caldut.

    Pe de cealalta parte insa… si modul nostru de a avea asteptari… aproape mesianice de la oameni… Nu pot sa nu observ si elanul unora de a propune solutii in persoana anumitor oameni… adica hai sa il votam pe cutare, sau hai sa il urmam pe cutare si atunci totul va fi mai bine si cei rai vor da inapoi. Cred ca amagirile noastre sunt tot atat de multe cat si dezamagirile noastre… si poate ar fi timpul sa ne potolim putin, sa tragem aer in piept si sa intelegem ca nu ne poate salva nimeni si ca solutia sta numai in noi insine. Elitismul asta lasciv este o pacoste, cu atat mai mult cu cat nu au existat elite sociale legitime dupa 1989. Toti au avut defecte de biografie, toti au fost in momentul nepotrivit la locul nepotrivit la un moment dat… pentru ca lumea din care ieseam era un iad care macula sufletele.

    (Pe vremea lui Heliade Radulescu era o vorba… ca Moise nu si’a dus poporul in Canaan ci in desert pentru patruseci de ani pentru ca cei o noua generatie sa vina, o generatie care sa merite pamantul fagaduintei. Ideia este ca sclavul este un netrebnic, un suflet maculat, un om ce nu poate fi moral pentru ca sclavia degradeaza. (Sunt oameni care prefera moartea degradarii) Poate ca suntem si noi in desert… si mai avem vre’o 20 de ani… poate ca inca suntem in epoca viteilor de aur… Nu stiu.)

    Ce mi’as dori este o atitudine ceva mai principiala din partea celor activi in spatiul public romanesc, o atitudine principiala care sa nu depinda de tabara/gasca politica din care provine. Avem si noi lichelele noastre slava Domnului, si nu merita a fi iertate pentru ca mai tarziu produc dezamagiri care demoralizeaza oamenii onesti. Stelian Tanase, Marius Oprea…

    Toti… dar toti au inceput fulminant… activi, critici, entuziasti, … te si intrebi de unde atata energie… apoi usurel, dupa ce si’au facut un capital simbolic cauta sa il rutinizeze, sa permanentizeze pozitiile si situatiile dobandite. Ideia ca „noi” citim Apel catre lichele (ca tot se tot vorbeste de lichele de ceva vreme) iar „ceilalti” nu citesc este complet falsa. Licheaua se poate folosit de absolut orice pentru a parveni… dauna-zi am vazut una la masa cu Regele… Nu mai este ca in anii ’90 cand monarhia era ca un adevarat turnesol pentru conlocutorul langa care sa intampla sa te afli. Asa si cu lichelele, asa cu multe altele…

    In ceea ce priveste asaltul presei propagandiste… cred ca cel mai bine este ignorarea lor pentru ca nu cred ca argumente rationale pot produce efecte benefice asupra publicului lor. Eu nu numai ca nu deschid televizorul dar nu vorbesc nici cu oamenii care „sunt vorbiti” de televizor. Singura iesire din mlastina asta nu este alta decat educatia… si educatia nu se poate face cu articole de presa, cred eu.

  12. Dle Tismaneanu, vad ca nimeni nu a sesizat ce a spua CTP la Realitatea TV despre ultima conf de presa a Presedintelui. In ura lui binecunoscuta pentru Basescu, a inceput sa debiteze numai prostii, dar vad ca nu s-au comentat. Eu una nu-l consider pe CTP mare ziarist, dar am vazut ca I se da mare importanta in Romania. CTP a infierat cu minie proletara zicerea lui Basescu ca ar fi bine ca jurnalistii sa nu se mai lase platiti de Felix si in schimb sa dezinformeze si sa manipuleze la greu. CTP a sarit ca ars (de fapt a inceput sa zbiere ), sa-i dea replica Presedintelui : cum isi permite Basescu sa zica asa ceva ? poate ca ziaristul are mama bolnava si are nevoie de bani, poate are rate la banca si are nevoie de bani ! Deci CTP incurajeaza mercenariatul in meseria de jurnalist ! Asa as traduce eu ce a zis CTP. Si asta numai ca sa mai manipuleze putin, sa mai spun ceva contra lui Basescu. Oamenii astia sunt bolnavi !
    Iarasi ceva care mi-a atras atentia in aceste zile este articolul Alinei Mungiu din Romania Libera, care in loc sa ia o atitudine fata de ce li se intimpla jurnalistilor asa zisi „basisti” si in special lui Andrea Pora ( ca de ! e si ea femeie, A Mungiu ), aceasta nu pomeneste un cuvint despre oamenii lui Felix, in schimb iarasi vechile obsesii : il critica pe Basescu, din nou EBA, etc .

    • Articolul Alinei Mungiu de saptamina asta, fata de altele ale ei, este foarte bun, excelent chiar, cum ma astept de la unul din putinii romani care preda la Oxford. Alina Mungiu explica in articol de ce nu sare sa o apere pe Pora, cu care de altfel e amica, ca asemenea probleme tin de ambele parti. Papahagi si Baconscky nu au spus de Fati si Mungiu ca sunt ‘imaculate anticonceptional’ (a fost un articol de Dan Tapalaga pe tema asta). Banciu nu le face bortoase pe studentele din Moldova, la B1 nu zic aia de Varanul si de Cacarau de parca nu i-ar putea critica la fel de tare si fara asemenea mizerii? Si Mircea Badea nu are doctorat la Paris ca Papahagi. Iar voi de ce tipati la Toma, in lipsa lui? Ce vina are el? Si daca are, linsajul asta public e calea sa il faceti sa treaca de partea voastra? Ma indoiesc! Sigur, e foarte rau, e jalnic, dar s-a ajuns departe din ambele parti, si ceea ce ar putea ocnvinge lumea ar fi o actiune comuna a celor civilizati din toate taberele si care se refera la incalcari individuale, nu politice. Nu- om cu om. Ca oamenii fac porcariile!

  13. Va urmaresc de cind eram un adolescent,nu erati vedeta Europei Libere,dar erati o voce de peste Ocean ,nu foarte combatanta,gen N.C,Munteanu,Serban Orascu etc,dar taxati ideologic regimul,ceea ce pentru noi,crescuti de UTC, era un abc necesar.Ar trebui sa fiti un om fericit:visul dv si al nostru,ascultatorii dv, s-a implinit:regimul a cazut si democratia s a instaurat,in forma si,treptat,in continut.Cind se poticneste exista voci „civile” care semnaleaza derapajele,si ele se corijeaza.
    Din pacate ce avem azi:un Vladimir Tismaneanu putin relaxant,incrincenat(ca si cum democratia sta sa apuna),admirator necritic al unui Presedinte necizelat-ceea ce e dreptul lui,a fi partizan intr-o democratie nu e condamnabil,dar sa ne dea voie si noua celorlalti sa nu-l iubim pe Presedinte, sa avem simpatiile noastre,fara sa fim acuzati ca ducem Romania in prapastie.

  14. Asa cum zicea cineva mai sus si eu am uitat de Mircea Toma. Imi amintesc ca numara de cate ori aparea un nume al unui candidat la diversele posturi TV (sunt ani buni de cand am vazut aceasta numaratoare). Acum totul este perfect? Nu se mai incalca nici un principiu al statutului de drept si al libertatii presei? CNA isi face datoria?

    In opinia mea nu a existat nimic mai nociv decat Antena 3 in mass-media romaneasca in ultimii 40-50 de ani (vorbesc de aceasta perioada pentru ca am trait in ea). Inainte de 1989 publicatiile PCR, pe langa faptul ca nu erau atat de agresive ca cele ale d-lui Voiculescu, nu aveau nici o influenta practica asupra oamenilor pentru ca fie oamenii nu le citeau, fie nu le credeau.
    In schimb trustul d-lui Voiculescu a reusit sa radicalizeze o mare parte a populatiei. Multi au sentimente puternice anti-EU, anti – NATO sau anti – SUA din cauza influentei A3.

    In loc sa ne concentram pe gasirea locului Romaniei intr-o lume globalizata, noi ne indreptam (cu ajutorul USL) care politica PCR de izolare a tarii. Noi suntem „cei mai tari” de pe mapamond si putem sa traim chiar cu granitele inchise sau cu parteneriate strategice cu Rusia si China. Cred ca se vor rescrie multe manuale de manipulare a maselor. Ceea ce face trustul d-lui Voiculescu cred ca este unic intr-o tara membra a unei asociatii (UE) care are la baza principiile statului de drept.

    Sunt foarte dezamagita nu atat de reactia oamenilor de rand (imi spun ca poate nu isi dau seama despre ce este vorba), ci de intelectuali si ONG-uri (cu mici exceptii). Parca sunt amortiti. Asa cum zicea si d-na Nuland , nu pot SUA sa vina si sa ne aduca democratia. Daca noi nu o vrem, nu o s-o avem.

  15. Vina lui Mircea Toma este aceea de a ramane un intelectual independent si de a nu se transforma intr-un enorias al Sectei Basescu. Asemeni oricaror secte (indiferent ca sunt religioase sau politice), si reprezentantii „statului de drept (?) ” transforma orice critica adresata lor intr-o psihoza maniheista. Daca cineva nu vrea sa intervina in jocurile politice dambovitene devine dintr-o data un dusman al poporului, tradator al intereselor romanesti sau este suspectat de lichelism (desi aceea persoana a facut mai mult pentru democratie decat criticii lor).

    Imi place ipocrizia multor comentatori ai acestui site care desi se lamenteaza de atacurile la persoana ale unor jurnalisti, in acelasi timp apeleaza la atacuri le persoana impotriva lui Toma. Eu, de exemplu, nu mi-as permite niciodata sa fac orice aluzie la originile domnului Tismaneanu (simpla aluzie la aluzie este o jignire). In schimb, vad la comentariile anterioare o usurinta incredibila in a folosi apelative si/sau jigniri care nu magulesc deloc persoana care le formuleaza.

    Cu astfel de iesiri publice, imi dau seama ca falimentul politic al dreptei romanesti este dat in primul rand de falimentul ei moral si de lipsa de viziune nici macar in ceasul al 12- lea. Ipocrizia si maniheismul: cele doua „calitati” ale dreptei romanesti o vor ingropa politic pentru cel putin 2 cicluri electorale, lucru care evident ca nu poate decat sa ma bucure.

  16. „Dca cineva nu vrea sa intervina in jocurile politice dambovitene”, NU INTERVINE.

    Cand o parte acuza pe o alta de coruptie si vine un al trilea si-i spune acuzatorului:
    „las’ ca si tu esti la fel” , se pune singur in postura de purtator de cuvant al acuzatului.
    Care-i e independenta ?
    Dumneata (homosexual militant), ori n-i logica, ori esti pervers.

    Un intelept dintre aceia de demult (regret ca nu-i stiu numele), spunea ca nici o cauza nu-i intr-atat de rea, incat sa nu-si gaseasca adeptii sai firesti.

  17. tara e clar sfasiata. argumentele nu mai conteaza. textul scris aici pare mai degraba o dorinta in ceea ce priveste moralitatea lui Toma. adica un strigat catre oamenii ce sunt doriti a fi sinceri si cinstiti cu ei insisi in primul rand.
    acesti „tacuti” gresesc in raport cu epoca post-basescu-voiculescu-nastase. pentru ca epoca va trece insa cinstea/necinstea fata de dreptate va ramane.
    T. cere drepti (tsadik) pentru ca tara sa aibe pe ce creste. fara drepti degeaba vrei dreptate caci dreptatea fara drepti e doar ciclu-electoral.

  18. Draga Mircea,

    Ma alatur celor care cer organizatiei pe care o conduci – “ActiveWatch” – sa ia pozitie fata de felul in care inteleg unii dintre salariatii Antenei 3 si invitatii lor permanenti sa-si bata joc de o profesiune careia ii apartii si tu – jurnalism.

    Pana la un punct, consider justificata pozitia organizatiei pe care o conduci: “În cazurile în care <> care își asumă fățiș opinii politice partizane se încaieră între ei, opțiunea organizației este să semnaleze această categorie de situații în raportul anual.”

    Este adevarat ca, atunci cand balanta intre practicarea jurnalismului si practicarea activismului partizan se apleaca foarte mult in favoarea celui de al doilea talger, jurnalistul care se dovedete prea indragostit de partizanatul politic isi vulnerabilizeaza credibilitatea si se expune unor replici care depasesc intensitatea celor obisnuite si acceptabile.

    Numai ca, in cazul de fata, victima principala a linsajului nu este neaparat dna Andreea Pora, ci mai degraba inima (deontologia) profesiunii careia ii apartii si tu. Dna Andreea Pora este, mai degraba, doar unul dintre numeroasele exemple care dovedesc ca poti fi calcat in picioare de oameni cu falsa identitate – se legitimeaza drept jurnalisti, cand, de fapt, sunt cu totul altceva. Este un caz de lunga impostura, episodul la care ne referim fiind doar un esantion din kilometrii de iresponsabilitate parcursi de niste ciomagari.

    O emisiune de stiri trebuie sa prezinte stiri. O emisiune de analiza trebuie sa prezinte analize. O emisiune de divertisment e cu totul altceva. Dar sarlatania inundarii unor emisiuni de stiri si analize cu elemente ale unui divertisment de un prost gust naucitor trebuie amendata. E o stratagem de doua parale. Unul dintre motivele pentru care exista oriunde in lume o “grila de emisiuni” este spre a fi marcata si respectata distinctia neta intre emisiuni cu totul diferite.

    Nu cred ca exista niciun pericol ca dl Dan Tapalaga sa fie fortat sa plece din Romania, asa cum se teme dl Vladimir Tismaneanu. Nu cred nici in utilitatea unor ultimatumuri de felul celui transmis de dl Dragos Paul Aligica, si asta pentru ca toti cei care aleg sa se pozitioneze cum doresc – partizani, independenti, intelectuali publici, intelectuali critici etc. – au cel putin o obligatie comuna: sa evite isterizarea discursului public, sa contribuie la temperarea exceselor care produc numai violenta si instabilitate, sa descurajeza coliziunile in urma carora nu stim ce va mai ramane.

    Asa inteleg acest apel la care ma alatur. Cred ca organizatia pe care o conduci este cu totul indrituita sa ia pozitie impotriva isterizarii discursului (pana la intrarea in zona penalului) propriu unor oameni care folosesc jurnalismul drept paravan din spatele (de multa vreme, chiar din… fata) caruia practica cu totul si cu totul alte “meserii”.

    Numesc acest flagel “Narco-jurnalism”. Entitatile care il finanteaza, desi “offshore”, au ocupat “mijlocul orasului”.

    Cu veche prietenie,

    Dorin

    • Domnule Tudoran,
      Am citit postarea dvs. de pe blog si aceasta scrisoare deschisa adresata lui Mircea Toma si pot sa va spun ca sunt in asentimentul dvs. Am insa doua observatii de facut pe marginea unui paragraf din scrisoarea postata aici, paragraf ce face o nota discordanta cu claritatea radiografiei acestui caz pe care ne-o faceti cunoscuta. Este vorba de inceputul paragrafului 6 unde spuneti ca „Nu cred ca exista niciun pericol ca dl Dan Tapalaga sa fie fortat sa plece din Romania, asa cum se teme dl Vladimir Tismaneanu.” Nu cred ca e nevoie sa va intreb motivele pentru care dvs., domnul Tismaneanu si multi altii, ati parasit Romania; si nici nu cred ca pentru orice om lucid mai este vreun dubiu ca societatea romaneasca sub actualul regim politic se indreapta vertiginos catre modelul Rusiei lui Putin. Vreau insa sa va semnalez ca in opinia mea domnul Tismaneanu nu greseste cu nimic in ceea ce spune despre o posibila plecare fortata a domnului Tapalaga. Va reamintesc flegma pe care domnul Patapievici a primit-o pe strada plus numeroasele mesaje de amenintare; injuriile si amenintarile pe care domnii Cartarescu, Mihaies, Liiceanu, Plesu le tot primesc de ani de zile. Nu mai vorbesc de domnul Tismaneanu ce inca primeste scrisori de amenintare cu moartea. Deja domnul Cartarescu a spus public ca pleaca din tara. A plecat de bunavoie? Juridic vorbind, raspunsul e afirmativ insa acesta a fost fortat de campania imunda practicata de propaganda securistului turnator Voiculescu. Dupa cum lesne se poate observa, nici unul din cei mentionati de mine nu sunt jurnalisti ci reprezentatii elitei intelectuale romaniei de azi. Pumnul in gura este aplicat nu numai jurnalistilor ci oricarei voci critice la adresa „celui mai cinstit guvern”. Cum credeti ca un om, oricine ar fi, cu familie si copii, supus unor astfel de amenintari si linsaje media neavand practic nici un fel de protectie, nu poate spune la un moment dat „gata, e timpul sa plec de aici pentru binele si integritatea familiei”? Guvernul plagiatorului Ponta face acum vendete razbunandu-se pe expertii financiari ce au contribuit la expertizele in cazul penalilor PSD (vezi cazul Nastase). Chiar si eu, un biet si simplu comentator in virtual, am primit amenintari publice in vara lui 2012 pe platforma Hyde Park a EvZ. De atunci am decis sa nu mai public cu numele real. Ce stiu eu ce cretin sau dezaxat hotaraste sa puna in aplicare amenintarile si nu imi e de mine ci de familia mea. Nu cred ca domnul Patapievici iese pe strazile Bucurestilor relaxat dupa evenimentul mentionat. Nu numai ca puterea politica actuala poate actiona impotriva oricarei opozitii dar si oamenii de rand sunt asmutiti de ura proferata mediatic de actualii guvernanti. Sunt de acord cu dvs. cand spuneti ca trebuie evitata isterizarea discursului politic dar cred ca acest lucru este imposibil in cazul „grupului infractional organizat” atat timp cat acestia nu vor acapara „toata puterea” si vor avea „liniste”. Cred ca oricine stie ca atunci cand vede un hot trebuie, sau mai bine zis are datoria cetateneasca, sa strige tare „Hotul!” Poate suna isteric pentru unii dar e foarte sanatos pt. comunitate.
      A doua observatie se refera la urmatoarea fraza din acelasi paragraf in care spuneti ca „Nu cred nici in utilitatea unor ultimatumuri de felul celui transmis de dl Dragos Paul Aligica, si asta pentru ca toti cei care aleg sa se pozitioneze cum doresc – partizani, independenti, intelectuali publici, intelectuali critici etc. – au cel putin o obligatie comuna: sa evite isterizarea discursului public, sa contribuie la temperarea exceselor care produc numai violenta si instabilitate, sa descurajeza coliziunile in urma carora nu stim ce va mai ramane.” Nu vreau sa lungesc prea mult comentariul, insa, in interpretarea mea, domnul Aligica nu da ultimatumuri ci pur si simplu incearca retoric sa trezeasca constiinta cetateneasca si nicidecum sa isterizeze, polarizeze sau sa exacerbeze excesele societatii romanesti.
      Cam atat deocamdata. Va urez toate cele bune!

      • „Chiar si eu, un biet si simplu comentator in virtual, am primit amenintari publice in vara lui 2012 pe platforma Hyde Park a EvZ.”

        Va pot linisti, Victor ( inteleg Ca sunteti comentator, Nu comentatoare): cainele de latra, nu musca. De ailalti trebuie sa va feriti! Exista chiar jurnalisti care nu au fost uitati … Si au simtit Asta.

  19. Da, Mircea Toma nu a luat atitudine la atacurile asupra unor ziaristi care critica neconditionat numai pe ce de „stanga” (USL) si s-a declarat echidistant. Oare de ce ? Nu cumva si cealalta tabara este de aceeasi factura, dar cu atacuri cu semn schimbat ? Si atunci unde sa te pozitionezi ? Sigur ca cei care fac emisiuni la Antena 3 au o idee fixa : Presedintele. Multi dintre ei doresc sa scoata de la invitati acele fraze pe care se bazeaza emisiunile lor. Daca nu reusesc se enerveaza, ii intrerup, iar data viitoare nu-i mai invita. Acelasi lucru am vazut si la B1. Marea speranta a jurnalismului care a fost candva R. Turcescu a ajuns sa strige la invitatii care nu spun ceea ce ar vrea el sa auda.
    Antena 3 spune in fiecare zi ce delicte ar fi savarsit Presedintele desi sunt niste presupuneri intrucat acestea se probeaza numai in instanta si in urma unor cercetari, care datorita unei anumite imunitati nu au loc si atunci toate sunt taxate drept minciuni. Ziaristii sunt considerati aserviti, mercenari platiti de turnatorul si inculpatul Voiculescu. Probabil ca presupusele delicte nu vor fi cercetate niciodata datorita prescrierii acestora. Cred ca din cauza aceasta multi dintre intelectuali si ziaristi prefera sa-si asume o pozitie asa zis echidistanta si sa nu ia atitudine pentru ca nu sunt convinsi ca cele semnalate de A 3 sunt adevarate sau false. Poate aceasta este si cazul lui Mircea Toma. N-am vazut niciun comentariu despre cum a fost tratat un ziarist de catre Presedinte, chiar inainte de a pune vreo intrebare. Sigur era de la A3.

    • Am trecut o data pe langa un ecran de TV si era un Muppet acolo care peiora… si la fiecare 5 cuvinte pronunta Cacarau (era unul pe B1TV, unul cu fata de masa) … acum nu mi’e simpatic personajul care era apelat asa nici cu politia… si cred ca i’as gasi si eu epitele mai colorate… dar nu cand esti in fata camerelor, pentru D-zeu! Putina decenta! Si apoi… nu imi este clar cine va castiga cursa a carei premiu este dispretul meu netarmurit… pentru ca si Muppet-ul ala de la B1… numai jurnalist nu imi parea. Nu stiu cum il cheama si mi’e sila sa caut.

      Apoi acea minte „luminata” care a a inventat stirea cu gaina violata la Evenimentul zilei care a avut nesimtirea de a declara rituos ca el a dat la filozofie pentru ca i’au spus prietenii ca acolo sunt mai putine femei… si asta in fata unui alt politruc care a devenit apoi decanul fac. de istorie si apoi eminenta cenusie pe acolo (acum nu stiu cat eminenta, mie imi pare mai mult cenusiu si atat…) Si individul asta trece drept jurnalist… mda…

      Si multi altii.

      Da, taberele s’au rinocerizat si asta am comentat aici de mai bine de 2 ani… ba parca am si citat din Rinocerii odata. E o lume violenta a rinocerilor in care… se lovesc destul de rau. Acum eu nu ii stiu pe toti. Cum am spus am decis mai demult sa renunt la audiovizual. (Magariile cand le citesti sunt mai suportabile pentru ca te poti opri… ) Se prea poate ca printre victime sa fie inocenti. Acum… eu spun ca oricine e, victima inocenta sau nu, … genul asta de linsaj mediatic… este in afara jocului. Ar trebui amendat sever pentru ca faca rau lumii in care traim nu numai lor insile.

      Treaba unei institutii de supraveghiere nu este insa sa inchida ochii si sa spuna ca… oricum toti sunt la fel. E ca si cum politia din NY ar lasa bandele sa se impuste pe strada pentru ca oricum sunt toti banditi. Cine crede asa ceva… n’are nici cel mai mic clue despre ce e aia o institutie…
      O institutie nu trebuie sa aiba mama nici tata… asexuata cum s’ar spune. Trebuie sa inregistreze si de’a dreapta si de’a stanga… tot ce e rau si gresit. Sa admonesteze… chiar atunci cand simpatiile proprii merg in directie inversa. Asta trebuie sa faca o institutie… fie ea un ONG. Pentru ca de undeva trebuie sa invete ceva noii jurnalisti (desi sunt sceptic).

      Interesul meu ar fi ca sa avem o presa care sa creeze cunoastele si orientare in spatiul public si in societate, sa lumineze nu sa intunece mintile oamenilor cu propaganda si ura. Or, in ziua de azi… doar priviti cate publicatii on-line nu au link-uri la libertatea, can-can si alte asemenea mizerii… numai priviti link-urile lor. Si asta si la Romania Libera… lucru care ma doare…

  20. Eu cred ca totul e foarte simplu. Se poate verifica dosarul la CNSAS al lui Mircea Toma. Daca e clean, atunci e un semn de intrebare. Daca a fost insa informator, atunci atitudinea sa nu mai e nici o surpriza.

  21. Nu voi zice prea multe despre Mircea Toma, il cunosc prea putin. Atat personal, cat si prin activitatea ONG-ului pe care-l conduce. La prima vedere, domnule Tismaneanu, aveti dreptate.
    Vreau sa scriu despre Antene/jurnalism si despre credibilitate in general.

    Este incredibil faptul ca mai exista oameni care sa puna semnul egalitatii intre Gadea si Turcescu. Nu-l plac pe Turcescu. Culmea e ca n-o plac nici pe Pora. Deloc. Dar, ca sa revenim la jurnalisti, pe B1 am vazut pesedisti. Si penelisti. Calimente spargea ecranul la un moment dat. La gadea apare ciuvica. Sau chireac.

    Dar sa zicem ca asta tine de profitabilitatea televiziunii, private, asa cum ne explica gadea cand vorbea despre tacerea in cazul rosia montana. Ce facem cu lipsa de reactie atunci cand se descopera ca fetita care-l tinea de mana pe Daniletz nu este amanta, ci fiica? Sau ca intelectualii care si-au dorit imbogatirea imobiliara la RM au doar 1mp? Nu zicem nimic? Nu oferim scuze? Aici nu mai este vorba despre privat versus public. Este o incalcare flagranta a principiului care apara adevarul.

    Schimbarea „agendei publice” nu tine de Toma. Antenele pot emite de maine filme porno daca CNA accepta asta. Incompetenta reala, a lui Badea de exemplu (jurnalistic vorbind, nu in termeni de audienta), nu tine de Toma. Poate ca nici macar activismul nu tine de Toma.
    Ce tine de Toma, dupa parerea mea, este incalcarea zi de zi, pas cu pas, prompter cu prompter, a celor mai elementare reguli de jurnalism. Echidistanta (daca vorbim despre Base sau Udrea sau Videanu, sa avem in studio macar un avocat, daca nu un avocat al celor implicati), evitarea minciunii, dreptul la replica, libertatea de exprimare etc.

    Dar, pana la urma, problema care va dainui nu este Antena3. Este lipsa de credibilitate a celorlalti. De ce HN si Contributors practica cenzura? De ce toata presa a primit bani de la RMGC? De ce nu a scris nimeni 14 ani despre documente pierdute, oameni haituiti, spagi, incalcari de legislatie, abuzuri samd?
    PS: Chiar si dvs si domnului Aligica, la pachet:-), va reprosez faptul ca ati fost mai preocupati de hipsteri decat de vechimea minciunii. Dvs sunteti foarte informat in ceea ce priveste spatiul balcanic. Cunoasteti vreun guvern care a venit in urma unei motiuni de cenzura pe care a incalcat-o a doua zi? Si pentru ca ma astept sa mai existe, plusez cu o intrebare: in acea tara, daca exista, Daciana s-a legat de lanturi sau nu? Daca nu exista, e oare ceva mai grav in zilele noastre decat acest fundament? Nu cumva surclaseaza ideea de stat de drept? Cam ce fel de Nitu trebuia sa numeasca Ponta sau cam ce fel de Papici trebuia sa scape Ponta ca noi toti sa uitam ca stalpul pe care sta el este agresiv de mincinos?

  22. Toma a fost verificat de CNSAS, nu a fost nimic. de ce ati casunat pe el? de cind exista presa lui Voiculescu au injurat aia pe oricine, incepind cu Alina Mungiu cind era la TVR si incheind cu Macovei si Pora, de ce trebuie sa sarim in sus acuma mai mult ca altadata? Nu mai bine ne uitam la alta televiziune sau ne vedem de treaba? Banciu de la B1 a spus ca toate studentele basarabence sunt curve, pe post, nu am vazut mobilizare sa le aparam, desi cum poti insulta niste femei pe care nu le cunosti??? Zau, daca e sa protestam cred ca ar trebui sa o facem zilnic si CNA sa inchida mai multe televiziuni, nu doar OTV…

  23. Foarte bine venit apelul.

    Insa poate ar fi fost mai bine daca si dvs, dl Aligica, dl IT Morar si alti critici vocali ai protestelor de strada ati fi fost macar deschisi unui dialog cu cei care va scriau scrisori si apeluri acum vreo 2 ani. Nu, nu ati facut-o, din contra.

    Si este pacat, am ajuns in acest punct si pentru ca dialogul pe care ati fi putut sa-l mediati nu a avut loc.

  24. Domnule Tismaneanu,

    Pe mine mă bucură reacţia dumneavoastră, reacţia domnului Pleşu sau a altor personalităţi pe care eu le consider formatoare de opinie. Lipsa de reacţie a dlui Mircea Toma nu-mi spune nimic, nu este o ştire cu alte cuvinte. Ce anume îl validează pe dl Toma pentru a-l pune alături de persoane cu coloană vertebrală?
    Eu zic că … mai nimic; prezenţa scurtă a domniei sale în vecinătatea Doamnei Macovei nu poate fi echivalat cu activitatea dumneavoastră, a celor menţionaţi.

    Nu cred că ar trebui băgat în seamă ca persoană ci doar ca reprezentant ActiveWatch iar de acolo a fost o reacţie amorţită a unui adjunct.

    Numai bine vă doresc.

    • Tocmai pentru ca a fost mereu ambiguu, Mircea Toma trebuie scos acum in fata clasei, fara suparare, nu-i nici o problema, poate are rate de platit, dar sa recunoasca si sa stim cum stam. Rolul unor apeluri, scrisori deschise etc, de felul celei scrise de V. Tismaneanu acesta este, de a-i obliga, public, sa-si asume propriile alegeri. Altfel, desigur, nu toata lumea este obligata sa ia atitudine, intr-o tara ca Elvetia sau Norvegia cred ca iti poti vedea linistit de meserie fara sa te implici, ma intreb daca in Romania e posibil… dar desigur, nimeni nu poate fi obligat sa faca o alegere morala. Insa cind cineva, ca Toma, persoana publica, se pozitioneaza, dar pretinde ca nu o face, atunci da, cineva trebuie sa-i bata obrazul. Ma intreb daca populatia isi da seama de cita generozitate da dovada V. Tismaneanu asumindu-si acest rol, consumind nervi, contaminindu-si o viata in care ar putea sta comod si linistit ca profesor american, neavind chiar absolut nimic de asteptat de la Romania (SI ATENTIE, NEDEPINZIND DE ROMANIA IN NICI UN FEL, NEAVIND NICI UN INTERES), luind atitudine mereu, repet, consumind nervi si renuntind la liniste… Tocmai pentru ca eu n-o pot face inca, pentru ca depind de Romania intr-o forma oficiala, din pacate, apreciez atitudinea sa. Tocmai pentru ca nu cred ca stie cine sint si deci nu risc sa creada ca vreau sa-l lingusesc, imi permit sa repet: multumim, domnule Tismaneanu, faceti ceva ce unii dintre noi nu putem, iar altii nu vrem sa facem.

  25. Pentru mine cel mai ciudat episod generat de Mircea Toma a fost cel legat de un protest in fata Ambasadei Turciei in 01.06.2013, data la care se incheiase amplasarea unor rachete Patriot in Turcia…

    Masurile de securitate de jur imprejurul Ambasadei Turciei la Bucuresti au fost deosebite.
    Militantii erau de fapt o mana de oameni condusi de Mircea Toma.

    Nu am inteles si nu inteleg nici acum…

    Straniu a fost si modul in care s-a rupt revista Academia Catavencu…

  26. Nu am văzut emisiunea de pe Antena 3 în care Andree Pora a fost martirizată. Personal nu îmi place stilul ei de jurnalism, plin de tupeu, acid şi unilateral, dar e totuşi departe de ceea ce face Antena 3 şi lăturile care se varsă acolo.
    Totuşi, să ceri intervenţia unei ONG care se ocupă, între altele, cu monitorizarea presiunilor care se fac asupra ziariştilor pentru a condamna atacurile (înţeleg) josnice pe care o televiziune privată le face la adresa unei jurnaliste de la un alt post TV mi se pare discutabil. Mai ales în condiţiile în care respectiva ONG a dat constant calificative proaste televiziunii respective pentru calitatea emisiunilor, partizanat politic şi limbaj folosit în general. De ce să ceri intervenţia acestei ONG pe motiv de apărare a ziaristului respectiv faţă de presiunile exercitate de un alt post TV decât cel la care apare. Există CNA. Există instituţia insultei.
    Bun, menţionarea unui astfel de comportament într-un raport general cu privire la presă mi se pare just, însă o reacţie de condamnare formală şi rapidă ar fi un fel de frecţie la piciorul de lemn, ar însemna să atribuim ONG respectiv o mai mare putere decât are în realitate. Rostul acesteia este, după mine, acela de a suplini lipsa de reacţie a unor instituţii alte statului, de a face acele rapoarte şi de a trata acele subiecte de care nu se ocupă Statul (fie că are obligaţia să o facă, fie că nu).
    Mai mult, sunt de acord cu Mircea Toma că e necesar să fie luată o oarecare distanţă în astfel de cazuri în care e clar că e vorba de nişte răfuieli personale ale unor jurnalişti aflaţi în tabere opuse. Sunt de acord că dacă vorbim de majoritatea celor de la Antena 3 folosirea cuvantului „ziarist” între ghilimele este justificată. Să laşi impresia că, per ansamblu, celor implicaţi în acest război de ambele tabere li se poate aplica aceeaşi etichetă mi se pare însă regretabil şi cred că e o eroare a dlui. Toma. Simplul fapt că unele persoane au o poziţie politică deschisă nu mi se pare suficient pentru a-i trata pe toţi la grămadă. Sigur că dacă unii dintre ei nu se ocupă decât cu desfiinţarea celeilalte tabere, atunci putem să ne punem problema în ce măsură mai sunt aceia jurnalişti. Dar e totuşi o linie fină şi mi se pare greu de tranşat. Chiar admiţând că doamna Pora s-ar afla printre non-jurnalişti din cauza fixaţiei dumneaei pentru a-i beşteli pe cei din tabăra opusă şi pentru că ar fi încălcat multe obligaţii deontologice scrise sau nescrise, mi se pare condamnabil ceea ce se întâmplă la Antena 3.
    Întrebare însă rămâne: chiar e necesar ca această condamnare să vină acum şi imediat de la o ONG care se ocupă cu libertatea presei? Cred că răspunsul trebuie să fie ceva mai nuanţat decât vor alde Mălin Bot, Aligică sau Profesorul.
    Mi se pare însă un moment important şi cred că Active Watch ar trebui să vină cu nişte explicaţii mai detaliate decât comunicatul pe care l-a dat în legătură cu ceea ce, în viziunea lor, reprezintă presă, jurnalişti şi merită sprijinul necondiţionat şi ceea ce nu. Mai ales că această chestiune nu a fost discutată la noi şi e exact plaja pe care s-a dezvoltat OTV şi Antena 3, e ceea ce pare să justifice caracterul făţiş partizan al unei televiziuni precum B1 TV (ca reacţie la primele) şi e şi o discuţie care a avut loc de curând în contextul desolidarizării „profesioniştilor” din presa clujeană de Mihai Goţiu pe motiv că acesta nu ar fi jurnalist.

    • De menţionat că nici în cazul dlui. Goţiu Active Watch nu a luat vreo poziţie explicită până acum şi e posibil să trebuiască să aşteptăm un raport anual pentru a vedea aşa ceva.

  27. hantzy, hantzy, oricum, ai dreptate, ‘echidistanta’ intelectualilor usl este notorie, iar dt a dovedit-o cu prisosinta. Pe de alta partre logica admiratorilor lor este si ea remarcabila, usurinta cu care trec la limbaj antenist, la fel.

  28. cand lipsa tacerii devine complice

    Dorin Tudoran in asentimentul lui Mircea Toma: Aceeasi Mizerie, suckers!

    cu fiecare reactie, cei de la activewatch si colegii se ingroapa tot mai mult. just keep the words coming, ca sa fie clar pentru toata lumea.

    „Citesc și lista celor care au semnat protestul. De câteva ori simt nevoia să mă frec la ochi, pentru că nu-i cred.

    Recitesc și înțeleg că ochii nu mă mint. Iată, semnează și dl Mircea Marian. Fie Domnia Sa nu înțelege ce semnează (un fel de cerere de a fi exclus din presă și trimis unde-i este locul, în activul de propaganda al unui grup politic, muncă perfect onorabilă, dar într-o relație fictivă cu jurnalismul independent), fie unii dintre cei care strâng semnăturile vor să arunce în derizoriu un demers foarte necesar și binevenit.

    Dl Mircea Marian are o relație foarte firavă cu adevărul și una imaginară cu adevărul pus în slujba interesului public. La locul de muncă, slujește adevărul pus în slujba unui grup politic. Ajuns acasă, spune adevărul despre cum slujește adevărul la locul de muncă. Iată un exemplu.

    În Raportul FreeEx pe anul 2012 întocmit de ActiveWatch se poate citi:”

    http://www.dorintudoran.com/ridicatori-tragatori/

  29. Domnule Tismaneanu,

    Aceasta scrisoare deschisa care pentru dvs este un „cri de coeur” ( este dreptul dvs suveran sa fiti prieten cu cine doriti si sa fiti multumit sau dezamagit de un prieten sau altul ) , pentru cititori are o alta semnficatie deoarece este o confirmare a unei stari de fapt din societatea romaneasca prin care unii din cei considerati multa vreme lideri ai societatii civile si intelectuali , nu se ridica la inaltimea rolului in care au fost distribuiti si se dovedesc a fi de fapt a fi chiar altceva decat ceea ce pretindeau a fi in anii `90 .
    Dezamagirile vin in lanţ, mai exact in cascada, incepand cu unii liderii de opinie si intelectualii care au validat direct sau indirect mineriada din iunie 1990 , continuand cu cei care si-au schimbat treptat sau brusc sistemul de valori cu 180° fata de cel afirmat in 1990, si terminand cu cei care au validat tentativa de lovitura de stat de anul trecut ,etc., etc.

    In al doilea rand , ne furnizati un detaliu foarte interesant din acea perioada extrem de tulbure :

    „Ne cunoastem inca din 1990. Ne-am intalnit la New York, in apartamentul lui Dan Costescu, acolo unde se facea saptamanalul “Lumea Libera Romaneasca”. Am iesit seara in Manhattan, tu, Nicoleta, Liviu Cangeopol si cu mine. Cand s-a infiintat “Academia Catavencu”, la invitatia lui Ioan T. Morar si a ta, am devenit membru fondator. ”

    Despre infiintarea viitoarei „Academiei Catavencu” am aflat in prima parte a anului 1990 chiar de la Mircea Toma ( l-am cunoscut in 1988 la Centrul de Medicina Aeronautica , Bucuresti si explic mai jos cum ) care mi-a spus ca impreuna cu Mircea Dinescu vrea sa infiinteze un ziar de „satira si umor” intitulat „Academia Catavencu”. Am fost absolut uimit de aceasta initiativa ( sincer , nu-i vedeam rostul in acel moment ) luata atunci cand oamenii erau inca batuti la manifestatiile de strada si numai umorul le mai lipsea romanilor… Din punctul meu de vedere , aceasta era o diversiune cinica de acelasi gen ca aceea in care, in timpul Revolutiei si cand oamenii luptau cu teroristi imaginari dar erau loviti de gloante reale , la sugestia regizorului Sergiu Nicolaescu si „ pentru a distra poporul” , a fost difuzat un film cu dansatoare de cabaret care dansau toples si numai reactia de furie a telespectatorilor a blocat „initiativa altruista”

    Revenind la anii 1990 , avem acum ocazia sa aflam care au fost natura si conexiunile viitoarei societati civile de la noi pe scheletul carora au fost construite redutele unde se vor aduna ulterior cetatenii care doreau saracii, democratie.
    Cu toate acestea , pentru mine de exemplu , a fost o surpriza sa aflu in acel moment ca Mircea Toma era prieten cu Mircea Dinescu in momentul in care ei faceau de fapt parte , cel putin inainte de 1990, din cercuri extrem de diferite . Mai exact , stiam inca din anul 1988 si de atunci cand mi-am facut stagiul de pregatire in diverse laboratoare din Bucuresti , ca Mircea Toma era angajat ca psiholog militar la Centrul de Medicina Aeronautica din Bucuresti afiliat Centrului de Selectie al M.A.N. de atunci ( ambele se aflau in incinta Spitalului Militar de langa Gara de Nord ).

    Revenind acum la detaliul furnizat de dvs , acesta imi evoca uluitorul uluitorul principiu denumit „„ six degrees of separation” care ne arata cat de mult s-a micsorat de fapt lumea in care traim, deoarece conform acestui principiu , daca pornim de la o persoana concreta putem ajunge prin sase conexiuni consecutive la oricare alta persoana de pe glob ( http://en.wikipedia.org/wiki/Six_degrees_of_separation ).
    Totusi , daca facem apel la viitorul contrafactual si prin absurd v-ati fi intalnit la New York, in apartamentul lui Dan Costescu, acolo unde se facea saptamanalul “Lumea Libera Romaneasca” nu cu Mircea Toma , ci cu Paul Goma , Remus Radina sau cu Cicerone Ionitoiu sa zicem ( desi sansa ca cei acestia sa fi ajuns vreodata acolo este practic inexistenta si, trebuie sa recunoastem in mod onest , nici unul nu avea de gand sa infiinteze un fel de „Active Watch” si cu atat mai mult nu putea accesa fonduri europene !) , poate ca altul ar fi fost viitorul societatii civile de la noi. Dar cum in aceasta lume sublunara in care traim, nimic nu incepe cu „daca” , dar totul se termina cu „a fost „, viitorul de atunci este prezentul de acum, si nu altul.

    Pe cale de consecinta, monitorizarea oficiala a presei este facuta practic de o ( singura ) organizatie infiintata si condusa de catre un fost militar ( nu ma deranjeaza militarii , ci amestecul lor cu civilii pentru ca dupa opinia mea este vorba despre doua domenii absolut distincte ). De fapt este foarte logic, disidentii, filozofii, scriitorii, jurnalistii, etc. , au avut cu totul alte preocupari atunci si nu este singurul caz in care institutii civile sau chiar intregi domenii profesionale sunt conduse de (fosti) militari pentru ca la noi indistinctia dintre sectorul civil si sectorul militar are o lunga traditie ( inclusiv in presa unde se stie sigur faptul ca exista ofiteri acoperiti, dar nimeni nu-i cunoaste … ) si de aceea sintagma de „societate civila in civil” uneori chiar poate avea acoperire in realitate.
    De exemplu , la noi democratia ne este „implementata” chiar si de catre … M.A.I. (sic !) prin „Asociatia pentru Implementarea Democratiei” si prin fonduri structurale primite de la Uniunea Europeana ( http://www.evz.ro/detalii/stiri/cum-sa-faci-primul-milion-cu-mai-884455.html).

    In sfarsit, nu inteleg de ce mai este nevoie de acest apel al dvs si al domnului Tudoran atunci cand comportamentul unei organizatii pe termen lung este de fapt evident pentru orice observator al vietii publice romanesti . Intr-o prima instanta, apelul militeaza pentru respectarea unor principii si pentru schimbarea atitudinii acestei organizatii ( intre noi fie vorba, acesta organizatie a demonstrat de foarte multe ori, si ce face de fapt , si ce nu vrea sa faca, si ce nu poate face ) dar de fapt se adreseaza numai liderului si il „conjura” invocand in mod special vechea prietenie cu acesta , ceea ce duce la propulsarea liderului in prim plan dar nu garanteaza in nici un fel schimbarea atitudinii organizatiei. Sentimentul prieteniei este intotdeauna inaltator , dar este totusi numai o problema personala, in schimb respectarea unor principii este o problema care intereseaza intreaga societate , iar mersul societatii romanesti nu cred ca depinde sau ca trebuie sa depinda numai de atitudinea domnului Mircea Toma sau de pozitia „Active Watch” care , este adevarat, au dreptul sa se manifeste exact asa cum sunt si nu cum spera societatea sa se manifeste.

  30. Referitor la revista art-emis. Am accesat site-ul şi am observat că în aceasta revistă scriu profesori universitari, academicieni, scriitori, critici literari şi de artă… Asta, pentru dvs. nu înseamnă cultură? Domnule profesor V.T. , poate nu este pe placul dvs. pentru că unii dintre apropiaţii dvs., sunt criticaţi? A se vedea H.R. Patapievici…

  31. Iar scrisoare deschisa, dle Tismaneanu? Nu credeti ca e, realmente, o pierdere de vreme? Mai ales ca, va reamintesc, nu este prima oara cand incercati sa-l treziti din hibernare pe Mircea Toma… Ati esuat intr-o prima incercare de a-l extrage din complicitati pe Mircea Toma, credeti cumva ca de aceasta data veti reusi? Eu ma indoiesc. Acest personaj trist s-a compromis demult si iremediabil. Mircea Toma tace complice de foarta multa vreme. Pe subiecte extreme de grave, cu care societatea romaneasca se confrunta de ceva ani. Cu ce se ocupa cu adevarat „Monitorizarea Presei” a lui Mircea Toma? Cu acoperirea complice a tuturor exceselor din media, in special a acelora care vin din directia Latrina3 si Guitza TV. Cu tacerea complice fata de ceea ce se intampla de ani buni la CNA. Sa-ti fie rusine Mircea Toma!

  32. ÎNCĂ UN TEXT fioros, în sensul nelegăturii cu realitatea…
    .
    „Atacurile impotriva statului de drept (notiune pe care unii au ajuns sa o ironizeze ca pe un fel de lozinca vida de sens) vin dintr-o directie usor identificabila. Stim cine sunt inamicii justitiei independente si ai presei neinregimentate. Stim ca au adus tara pe marginea abisului. Stim ca sunt piromani politici.
    Vei admite ca exista o limita a rabdarii si ca, atunci cand te intalnesti cu mostre socante de rea credinta, cand observi impertinenta noilor rinoceri, cand ceea ce Andrei Plesu numeste obscenitate publica face ravagii, este greu sa nu scrii precum Dragos Paul Aligica:
    “E o vreme care testeaza caractere si ne pune in lumina adevarata fata a catorva figuri publice de la care aveam niste asteptari. Te uiti la ele si iti vine sa le zici: Bine, stimabililor, nu va e voua rusine, nu va crapa obrazul sa va pretindeti echidistanti si neutri in toata povestea asta?! Cat de nesimtiti trebuie sa fiti, cat tupeu sa aveti sa puneti in aceeasi oala pe toti si sa va rupeti in figuri de independenti si echilibrati cand situatia in tara e cea care este?!”
    .
    Întrebare retorică.
    Cînd ești în afara realității.
    Și avînd idee că fie și în ÎN ȚARCUL RESPECTIVEI sînt șanse puține plus lente de a schimba ceva.
    Ghici.
    Cît vor schimba rînduri (altminteri al dracului dă pretențioase…) precum ăle citate mai sus?
    .
    Răspuns.
    Nimic.
    DAR RESPECTIVII SE SIMT BINE la umbra lor.
    .
    .
    PS
    Bre, Doamne, interesantă lume făcuși!

  33. .
    TOT EU.
    .
    Adorabil textul ăsta:
    .
    „Vei admite ca exista o limita a rabdarii si ca, atunci cand te intalnesti cu mostre socante de rea credinta, cand observi impertinenta noilor rinoceri, cand ceea ce Andrei Plesu numeste obscenitate publica face ravagii, este greu sa nu scrii precum Dragos Paul Aligica:
    “E o vreme care testeaza caractere si ne pune in lumina adevarata fata a catorva figuri publice de la care aveam niste asteptari. Te uiti la ele si iti vine sa le zici: Bine, stimabililor, nu va e voua rusine, nu va crapa obrazul sa va pretindeti echidistanti si neutri in toata povestea asta?! Cat de nesimtiti trebuie sa fiti, cat tupeu sa aveti sa puneti in aceeasi oala pe toti si sa va rupeti in figuri de independenti si echilibrati cand situatia in tara e cea care este?!”
    .
    ”Vei admite ca exista o limita a rabdarii…”
    ZICI CĂ CINE ȘTIE CE CAP DE LUME SURVINE, dacă își pierde acela răbdarea…
    Cînd colo…
    Să vezi ce se sperie dușmanul / cel care a picat testul de caracter!
    .
    .
    Mișto!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro