vineri, martie 29, 2024

Când un „erou” al energiilor regenerabile devine pasibil de o amendă de peste $600.000 dolari…

Cu trei ani în urmă am publicat pe Contributors.ro articolul În meciul dintre energiile fosile și cele regenerabile, scorul nu este încă decis din care reiau câteva paragrafe:

„Ca unul care am fost sceptic despre jocul de la Paris chiar înainte de a începe și l-am criticat cu argumente greu de contrazis, am avut recent o confirmare în plus: unul dintre miturile cele mai dragi ecologiștilor – 100% energii regenerabile până în anii 2050-2055 în SUA și alte zone de pe glob – a fost distrus fără milă. Despre ce este vorba?

În luna mai 2015 (cu jumătate de an înainte de semnarea Acordului climatic de la Paris), o prestigioasă revistă – Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America (PNAS) a publicat un studiu blockbusteri. Sub conducerea lui Mark Z. Jacobson, cei patru autori – profesori la Stanford University și University of California Berkeley- au avansat ipoteza că toate sectoarele energetice din Statele Unite (electricitate, transporturi, încălzire/răcire și industrie) vor putea funcționa în următorii 35-40 ani numai pe baza energiilor regenerabile: solară, eoliană și hidro (SEH). Mai mult, autorii au afirmat că energiile SEH vor fi mai ieftine decât cele fosile.

Ecoul mediatic al unei astfel de prognoze, care oferea „o soluție ieftină pentru problema fiabilității rețelei” naționale cu 100% energii regenerabile, a fost imens: Articolul lui Jacobson et al. a primit premiul Cozzarelli, o distincție anuală acordată de Academia Națională de Științe din SUA. Mai mult, Stanford University a indicat că articolul respectiv a fost unul dintre cele șase selectate de board-ul editorial al PNAS din peste 3.000 de articole publicate în revistă în 2015.ii

Nu este de mirare, cel puțin pentru mine, că politicieni de stânga, ecologiști și activiști climatici au făcut din articolul lui Jacobson et al. un port drapel (poate chiar o biblie energetică) în lupta lor contra combustibililor fosili (petrol, gaze și cărbuni). Jacobson a devenit dintr-o dată un erou pentru membrii Sierra Club, Sen. Bernie Sandersiii ori vedete de la Hollywood, precum Leonardo DiCaprio ori Mark Rufallo.

Dar orice bulă mediatică se sparge zgomotos, mai devreme sau mai târziu, spre deziluzia amară a celor care au crezut în ea. (Vă mai amintiți de fracturarea hidraulică și de acei „profeți” de la universitățile Cornell și Duke, care propovăduiau venirea Apocalipsei ecologice în zonele unde se practica fracking-ul? O armată de fracktiviști i-au urmat cu o fervoare bigotă și au rămas bosumflați când au văzut că „profeții” lor i-au păcălit)

Pe 19 iunie 2017, în aceeași revistă PNAS, a fost publicată o critică devastatoareiv a studiului lui Jacobson et al. din 2015. De data aceasta, un grup de 21 de personalități academice marcante, incluzând fizicieni, climatologi, ingineri și sociologi, au luat la puricat articolul lui Jacobson et al. și i-au anulat concluziile una câte una. Autorii articolului critic au motivat că intervenția lor nu a fost declanșată de erorile evidente conținute în studiul din 2015, ci de faptul că o astfel de publicație, folosită de politicieni ca suport științific pentru acțiunile lor de tip Acordul de la Paris, este periculoasăv.

Clack și co-autorii lui (cercetători la NOAA, University of Colorado, Carnegie Institution, University of California Berkley, Lawrence Livermore National Laboratory, EPA Science Advisory Board etc.) au demolat articolul lui Jacobson et al., demonstrând că este „compromis sever prin erori de modelare, metode nerealiste și presupuneri incorecte, neplauzibile sau inadecvate.

Pentru orice profesor/cercetător, care se vrea respectabil în fața studenților săi și comunității științifice din care face parte, o afirmație devastatoare precum cea subliniată mai sus, ar fi un cartonaș roșu și o invitație la retractarea articolului incriminat, urmate de scuzele de rigoare cerute cititorilor induși în eroare.

Dar se pare că nu toată lumea știe să piardă cu grație. Profesorul Jacobson de la Stanford University a găsit că cea mai bună soluție pentru a-și „repera” reputația grav avariată de „erori de modelare, metode nerealiste și propuneri incorecte, neplauzibile sau inadecvate” este acționarea în justiție a NAS (National Academy of Sciences) și a primului autor al articolului critic, Christopher T. M. Clack. Pentru ca acuzatorii săi să-și înghită limba când vor mai îndrăzni să-l critice vreodată pe „eroul” energiilor regenerabile, prof. Jacobson i-a dat în judecată pe 29 septembrie 2017 pentru calomnie și le-a cerut daune morale de $10 milioane dolari și retractarea articolului critic din revista PNAS.

Procesul s-a judecat la Curtea Superioară a Districtului Columbia (Washington D.C.). Pe 20 februarie 2018, judecătoarea Elizabeth Carroll Wingo a ascultat pledoariile celor două părți. Inculpații (Clack și NAS) au cerut Curții să respingă acuzațiile profesorului de la Stanford prin care încearcă să reducă la tăcere pe cei care nu sunt de acord cu el și îl critică. De asemenea, inculpații au invocat o prevedere de lege, adoptată în Districtul Columbia, în temeiul căreia pot fi stopate așa-numitele „procese strategice împotriva participării publicului” (SLAPP – Strategic Lawsuits Against Public Participation). Legile anti-SLAPP, pe care D.C. și 28 de state le-au adoptat, oferă, în general, inculpaților o modalitate de a contracara ceea ce se consideră a fi procese împovărătoare, care pot avea un efect de limitare a libertății cuvântului în discutarea unor probleme importante. În baza acelor legi, se pot demite anticipat procesele lipsite de merit, deschise împotriva persoanelor care-și exercită drepturile cuprinse în Primul Amendament al Constituției americane (apărarea libertății cuvântului).

Pe 22 februarie 2018, profesorul Jacobson și-a retras plângerea, sperând să „cadă la pace” cu pârâții în afara tribunalului. Detalii despre motivele sale – de a da în judecată și, apoi, de a-și retrage plângerea contra lui Clack și NAS, pot fi citite aici.

Dar, după aceea, inculpații au depus la rândul lor o plângere de tip anti-SLAPP pentru ca Jacobson să plătească taxele legale. Argumentându-și propria plângere, inculpatul principal, Dr. Christopher Clack, fondatorul companiei Vibrant Clean Energy, LLC, a declarat:

Am fost nevoiți să ne apărăm în mod repetat împotriva acestui individ, care este nemulțumit că răspunsurile sale la critică nu au fost bine primite și că mulți oameni de știință și publicul nu au considerat răspunsurile sale adecvate pentru a explica erorile și presupunerile implauzibile din lucrarea sa originală publicată în PNAS.

Jacobson m-a dat în judecată pe mine și PNAS pentru că am publicat o critică a lucrării sale care nu i-a plăcut. A ales să nu dea în judecată întreaga echipă de autori, ci numai pe mine…Am fost 21 de autori care am lucrat cu toții la articol, am verificat datele și am convenit asupra conținutului și concluziilor acestuia. Jacobson a avut ocazia să răspundă concomitent cu lansarea lucrării noastre. Noi am discutat conținutul lucrării sale (și a coautorilor lui) și am arătat că există probleme cu ipotezele propuse, erori, greșeli și concluzii greșite…Știința ar trebui să fie o platformă pe care toate ideile să poată fi criticate și examinate.

În luna aprilie a acestui an, judecătoarea Wingo a decis că Jacobson va trebui să plătească aceste taxe, deoarece Curtea

constată că cele trei așa-zise „erori flagrante” sunt declarații reflectând dezacorduri științifice, care au fost explorate și contestate în mod corespunzător în publicații științifice; pur și simplu, [ele] nu atacă onestitatea dr. Jacobson sau îl acuză de conduită incorectă.

Jacobson a făcut apel la această decizie, dar judecătoarea Wingo a confirmat-o într-o decizie din 25 iunie a.c.

Jacobson ar putea fi „bun de plată” cu peste $600.000 de dolari, pe baza cererii depuse în instanță de reclamanți ca reprezentând cheltuieli legale – $535.900 dolari pentru PNAS și $75.000 dolari pentru Clack. Suma totală a amenzii nu a fost încă decisă de Curte.

Concluzii

Reiau ceea ce am scris în 2017:

„Schema propusă de profesorul Jacobson și co-autorii săi în articolul lor din 2015 a creat false speranțe (wishful thinking) în rândurile, niciodată prea subțiri, ale politicienilor cu înclinații spre stânga, ecologiștilor, activiștilor contra încălzirii globale ș.a. Excluderea, din mix-ul energetic propus de Jacobson, a energiei nucleare, biocombustibililor, ori captării și sechestrării geologice a dioxidului de carbon produs de termocentrale este greu de acceptat.

Dezbaterile politice și publice despre schimbările climatice au fost prea mult timp germinate de speranța că vom scăpa rapid, ieftin și virtuos de combustibilii fosili și că, finalmente, mitul edenic va fi realizat și vom trăi în natura pre-industrială.vi

…Este necesar pentru toți jucătorii și antrenorii din meciul energiilor să reflecteze la ceea ce propun unii: Înlocuirea unor tehnologii energetice viabile și sigure în ultimele două secole cu altele care ne pot duce în situații fără ieșire. Iar adaptarea noastră la un viitor verde 100% s-ar putea să nu fie suficient de rapidă. Deziluziile pot fi năprasnice.”

Iar a-l ataca în justiție pe un camarad (Dr. Clack) care luptă, ca și tine, pe același front (folosirea pe scară largă a energiilor eoliene și solare) este o ironie amară și o dezamăgire teribilă din partea unui „erou” adulat de ecologiști și presa liberală, gen The New York Times.

P.S. Unii ar putea sugera că prof. Jacobson este un procesoman. Două exemple recente:

În aprilie 2020, domnia sa s-a alăturat propagandistului Josh Fox (Gasland), climatologului Michael Mann (cel cu faimoasele Hockey stick ori Hide the decline) și altora în efortul lor de a cenzura nou-lansatul film documentar Planet of the Humansvii(au reușit pentru scurt timp). Aș dori să menționez că motivația cererii de cenzură adresată de Josh Fox managerilor YouTube s-a bazat și pe „faimosul” articol al lui Jacobson et al., 2015:

Oamenii trebuie să ignore acest film [Planet of the Humans]pentru că … nu ia în considerare #GreenNewDeal, planurile de energie 100% regenerabile ale Universității Stanford și altora… și fundamentele de bază ale științei pe baza cărora politica energetică regenerabilă și mișcarea climatică s-au construit în ultimii 40 de ani.“viii

Pe 4 iulie 2020, Prof. Jacobson l-a dat în judecată pe Dr. Ken Caldeira (Departamentul de Ecologie Globală al Institutului Carnegie pentru Știință), acuzându-l că a făcut afirmații false sub jurământ despre Tabelul 1 din „faimosul” său articol:

On the False Statement by Dr. Ken Caldeira, under Penalty of Perjury, that Table 1 of Jacobson et al. (PNAS, 112, 15,060-15,065, 2015, hereinafter the Jacobson Paper) Contains Maximum Rather Than Average Values

BIBLIOGRAFIE

Stanford prof ordered to pay legal fees after dropping $10 million defamation case against another scientist

NOTE___________________

i Jacobson, M. Z. et al., 2015, Low-cost solution to the grid reliability problem with 100% penetration of intermittent wind, water, and solar for all purposes, Proc. of the Natl. Acad. of Sciences, vol. 112, no. 49, pp.  15060–15065, http://www.pnas.org/content/112/49/15060.full.pdf

ii https://energy.stanford.edu/news/stanford-led-study-grid-reliability-receive-2015-cozzarelli-prize

iii Sanders, B., and Jacobson, M. Z., 29 Aprilie 2017, The American people – not Big Oil – must decide our climate future, The Guardian

https://www.theguardian.com/commentisfree/2017/apr/29/bernie-sanders-climate-change-big-oil

iv Clack, C. T. M. et 20 others, 2017, Evaluation of a proposal for reliable low-cost grid power with 100% wind, water, and solar, Proc. of the Natl. Acad. of Sciences, 19 June 2017, http://www.pnas.org/content/early/2017/06/16/1610381114.full.pdf

v Porter, E., 20 June 2017, Fisticuffs Over the Route to a Clean-Energy Future, The New York Times, https://www.nytimes.com/2017/06/20/business/energy-environment/renewable-energy-national-academy-matt-jacobson.html

vi Crânganu, C., 2016, Patru mituri esențiale ale schimbărilor climatice: edenic, apocaliptic, babelian și themisian

vii Crânganu, C., 2020, Planet of the Humans – o critică neașteptată și virulentă a energiilor „verzi”

viii https://twitter.com/joshfoxfilm/status/1252845583108194305

Distribuie acest articol

85 COMENTARII

  1. Motto „Minciunile au picioare scurte si iau foc”
    Istorie
    Un prof schmecker de la Aachen a facut o firma pt producerea camionetelor electrice. A fost laudat pe toate canalele, viitorul a sosit. Posta germana a vrut si ea sa-si aureasca imaginea si a cumparat firma, pe bani multi, fabricind cu mult succes, chipurile, aceasta camioneta, cu care s-au echipat postasii. Multe publicatii prezentau studiile stiintifice-tehnice SF cum ca aceastea sunt cu 80% mai ieftine si mai usor de intretinut decit caruta cu cai, basca codoiul.
    https://www.sueddeutsche.de/wirtschaft/post-streetscooter-e-auto-transporter-1.4824847
    Asta vara au aparut primele zvonuri ca lucrurile nu stau prea bine. Iar acum bomba, firma s-a inchis, si cele 12000 de camionete din dotarea Deutsche Post trebuiesc revizuite. Nu numai ca economic au fost o catastrofa dar au si tendinta de a lua foc. Probabil vor trebui reciclate, sa vezi distractie cu reciclarea acumulatorilor.

    • Trebuie să recunosc că am o mare admirație pentru șmecherii care găsesc papagali cu bani cărora să le vândă proiectul căruței 4 X 4 sau pe al tirbușonului 5G. Până la urmă jumulirea lor e parte integrantă a procesului selecției naturale :)

    • Naja, ăsta e un exemplu perfect pentru o investiție proastă, dar mai puțin pentru o escrocherie „ecologică”. Profesorul cu startup e om de afaceri și a căutat un investitor pentru produsul său de nișă, prea mic pentru transporturi grele, prea limitat pentru distanțe intercity, prea mare pentru persoane private. Deutsche Post a sperat în subordonarea concurenței prin succesul noului vehicul care ar fi trebuit să devină indispensabil jucătorilor din branșă. Produs însă într-o serie mai mică decât Ferrari, streetscooter nu avea nicio șansă să devină profitabil.
      Cât despre erori de proiectare, ele sunt inerente și la giganții din industria auto. Absolut toți, Toyota, VW, GM șamd au rechemat serii întregi de unități pentru upgrade-uri de siguranță.

      • Aceasta „investitie proasta”, nu ar fi fost niciodata facuta daca nu ar fi existat lumina ecologica.
        Exact asta e problema, anumite ideologii parca le ia mintile investitorilor.
        Actiunile Tesla au crescut in 10 ani cu 8152%. A ajuns mai valoroasa decit multe mari firme cu traditie auto. Se justifica!?

        • Dpdv contabil, probabil că nu se justifică. Dar aici cred că e vorba de altceva.
          Omenirea a găsit o cămară plină cu prune. A fost îndeajuns să întindă mâna și să le culeagă. Le poate mânca fie crude, fie prelucrate: compot, marmelada, magiun, dulceață, țuică . Avem linguriță pentru compot, pahar pentru tărie și cuțit spatulat pentru întins gemul pe pâine. Dar avem și două probleme: nu știm câte prune mai sunt în cămară și nici cum să ameliorăm flatulența provocată de acestea.
          Am găsit însă și un râu de nuci de cocos, care curge aducând neîncetat nuci. Bune la gust, calmante gastrice, în cantități nelimitate raportate la efemeritatea noastră, nucile par să fie alternativa viitoare pentru prunele diuretice. Numai că nu știm să le deschidem. Lingurița pentru compot și spatula pentru gem nu dau rezultatele așteptate. Energia consumată pentru a deschide nucile încă nu este acoperită de nutrienții câștigați astfel. Deocamdată mai mult risipim miezul, nereușind decât să folosim doar o parte infinitezimală din acesta. Deși prunarii spun că nu merită efortul, eu sunt de părere că merită încercat în continuare. Mai ales că o putem face doar atât timp cât mai avem prune.
          Astfel de startup-uri precum cel din Aachen ne pot folosi exact așa cum i-au folosit maeștrii lui Cézanne: de la ei a învățat cum nu trebuie să picteze. Suntem o specie care experimentează neîncetat. Și învățăm NUMAI din propriile greșeli. De ce să renunțăm deci tocmai la atributele care ne definesc cel mai mult?

          • Eu mai degraba as face tuica din prune. Ma rem ca daca economia lumii ar functiona ca-n exempluö tau incurind nu vom mai avea nici prune, nici nuci, nici macar paie

            • NT, nu trebuie ca toate aspectele vieții sociale să fie profitabile. Doar rezultatul final total trebuie să fie pozitiv și, chiar și acesta, doar pe termen mediu sau lung. E ca în viața de familie, când unul câștigă iar ceilalți cheltuie. Și în organism tubul digestiv și aparatul respirator produc energie, toate celelalte consumă. Dar nu trebuie protejat numai stomacul și plămânii.

          • Excelenta metamora. Nu e nevoie de o caruta de bibliografie sa vezi ca ai carbuni pe ochi si e nevoie sa te speli imediat. Pana in final un bau-bau vrea sa ne sperie ca ecologist=comunist si nu merita sa incercam sa avem un mediu mai curat, un aer mai respirabil. Nimeni nu pune in balanta si costurile ecologice ale fabricarii motoarelor cu ardere interna vs baterii.

    • Orice produs nou are nevoie de timp sa fie adus intro forma utilizabila. Cine a facut vreun produs in viata lui isi da seama, in afara de birocratii din birou.

      Daca ne uitam la istoria aceluiasi VW si o comparam cu istoria acestui om care a incercat sa faca camionete electrice, o sa vedem ca VW a fost sustinut masiv, foarte masiv de stat, financiar, moral, cum doriti, si nu odata si nu un an, nici nu mai pomenesc de cate scandaluri au fost si de cate ori au trisat, pacalit. Dar dincoace ne plangem si dam cu parul.

      Eu personal am un imens respect ca au incercat si au avut curajul sa se apuce de asa proiect.

      • E discutabil. Pentru calitate sunt procese de producție bine stabilite și standarde internaționale.
        E foarte greu să pătrunzi într-o piață deja matura. Poți intra pe terenul de lupta „dezbrăcat” și jți asumi problemele pe care le ai (lipsa calității). Sau, investești masiv in „echipament” și întri direct la calitate maxima, ca și Koenigsegg.
        E discutabil.

  2. Wtf!? „Schema propusă de profesorul Jacobson … a creat false sperante …in rândurile politicienilor cu înclinații spre stânga, ecologiștilor, activiștilor contra încălzirii globale…” De când Stiinta este datoare cu ceva politicienilor? Și este pedepsita pentru „wishful thinking”!? Uau!
    Eu înțeleg că politicienii (partidele) își pot plăti propriile studii, proprii oameni din Știință pentru a le furniza informații și a-i ține la zi cu noutățile. Dar a „pedepsi” un autor pe motivul că lucrarea lui crează așteptări nerealiste unor politicieni sau societății în general e …foarte nou!
    La ce se va ajunge? Un autor care a publicat ceva mai „tras de par” va fi dat în judecată pentru speculații false de către politicieni? Ok, înțeleg perfect etica peer-review-ului științific, înțeleg disputele pe teme științifice, înțeleg articolele „racheta” din dorinta de a fi primii sau de a ieși în fața. E orgoliul omului de știință, egoul, nevoia de afirmare. Dar să fii „pedepsit” pentru că ai probleme cu politicienii e …damn! Ce treabă au politicienii cu publicarea articolelor științifice? Îl invitau că specialist sa le confirme „wish”-urile, il plateau pentru asta, și atât.

    Am recitit articolul și de fapt dumneavoastră speculați că un om de știință are și datorie față de politicieni. Și față de societate in general. Are? Este corect sa aibă? Pe langa răspunderea privind corectitudinea științifică, introduceți ideea și unei ăspunderi fata de politicieni? Fata de societate in general? Hm. Nu mai e „fun”. Si nici corect, pentru că politicienii, că și societatea sunt trecatori / schimbători. Pe când știința e singura constanta, repetitivă, bătută în cuie. Legi clasice, universale, valabile infinit (în stiinta reală, desigur).

    • Păi stați așa că e un pic invers! Jacobson ăla i-a dat în judecată pe ăia care au avut tupeul să se îndoiască și să demonteze argumentat postulatele sale. Le-a cerut $10 milioane, Ăilalți l-au dat în judecată pe Jacobson doar ca să-și recupereze banii și timpil pierdute aiurea prin tribunale.

      Cât despre cârdășia dintre politică și pseudoștiință, ar fi frumos ca autorii de gogorițe ce provoacă politici demențiale cu consecințe pustiitoare să ajungă să răspundă pentru prăpădiul provocat de ei, Din păcate asta nu se prea întămplă.

      • Mda, de fapt e vorba de sistemul juridic din State. Un astfel de proces nici nu trebuia admis, de la bun început. Adică, sa dai pe cineva în judecată pentru că a publicat un articol științific opus muncii tale.
        Concret, eu demonstrez că 1+1=2, dumneavoastră veniți cu o demonstrație că 1+1=1.(9) și arătați că eu am greșit. Pac, eu merg la tribunal și va dau in judecata pentru că mă denigrați in acel articol științific. 600.000 coco pentru orgoliu. Mda, ce să spun. America este mereu surprinzătoare. :|

        • Procesul a fost unul de calomnie. Spre cinstea justiției americane (care are de altfel multe bube pe chelie) în acest caz i-a tras-o procesomanului. Nu a fost vorba de conținut științific, ci de calomnie.

          Dacă e vorba să discutăm de chestii cu adevărat grave gen procesul maimuțelor pe invers merită amintit cazul profesoarei austriece codamnate de toate naționale și europene la care a apelat, inclusiv CEDO, pentru că a îndrăznit să constate că profetul Mahomed era un pedofil.

          https://www.dw.com/en/calling-prophet-muhammad-a-pedophile-does-not-fall-within-freedom-of-speech-european-court/a-46050749

          Asta e deja ceva extrem de grav, de genul procesului lui Galilei. Mai ales că pe vremea lui Galilei adevărul afirmat de el nu era tocmai evident, pe când în cazul lui Mahomed nu există niciun dubiu. Soția sa Aișa a lăsat mărturii scrise despre cum profetul de peste 55 de anișori s-a amorezat de ea pe când avea 6 ani și se juca în fața cortului famigliei. Profetul a cumpărat-o de nevastă (famiglia credincioasă i-a dat-o pe gratis) și conform aceleiași mărturii scrise a Aișei a Mohamed a penetrat-o când avea 9 ani. Până atunci doar se „juca” cu ea. Aișa e văzută ca un fel de „sfântă” în islam iar scrierile ei au de asemenea un caracter sacru și nu sunt contestate.

          Asta e o chestie cu adevarat gravă: Să codamni un om ce constată că penetrarea unei fetițe de 9 ani de către un personaj de aproape 60 de ani e pedofilie.

  3. „unul dintre miturile cele mai dragi ecologiștilor – 100% energii regenerabile până în anii 2050-2055 în SUA și alte zone de pe glob – a fost distrus fără milă.”
    Nu va grabiti cu concluziile. Criticile din articolul respectiv au fost deja respinse intr-o serie de articole stiintifice apartinand lui Jaobson & Co. Alte raspunsuri apartinand lui Clack & Co nu au fost publicate de PNAS.
    https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0960148118301526?via%3Dihub
    https://web.stanford.edu/group/efmh/jacobson/Articles/I/WWS-50-USState-plans.html
    https://web.stanford.edu/group/efmh/jacobson/Articles/I/CombiningRenew/CONUSGridIntegration.pdf

    De mentionat ca din cei 21 de autori ai criticii, doar 3 au contribuit cu cercetari proprii la aceasta critica. Exista si conflicte de interese, unul dintre co-autorii criticii James Sweeney, a fost consultant la Exxon, ARCO si American Petroleum Institute. Alt coautor Jane Long este membru al unei asociatii care sustine energia nucleara, una dintre solutiile propuse in critica. Se fac afirmatii false precum ca IPCC sustine energia nucleara ca alternativa, numai ca acest organism afirma ca din contra, fara subventii masive din partea guvenelor lumii aceasta energie este nesustenabila in pietele liberalizate.

    Autorii au fost informati de Jacobson asupra a 2 erori comise de ei inainte de publicarea criticii, totusi au declarat ulterior ca nu stiau de una dintre aceste erori. Ulterior publicarii autorii au fost informati de Jacobson si de existenta unei a treia eroari comise de ei.

    In mod normal cei care critica solicita de la autorul criticat modelele folosite de acesta, insa critcii lui Jacobson nu au facut acest lucru. Au asteptat 3 spatamani dupa publicarea „criticii devastatoare” pana sa solicite aceste modele folosite de Jacobson. Modelel furnizate de el au confirmat ca nu au fost comise erori si totusi autorii criticii au refuzat sa-si recunoasca greselile. Jacobson explica foarte elocvent:

    „The lawsuitwas filed because the authors of C17 knowingly and/or recklessly published false statements of fact on three topics that affected a key conclusion of their study.

    The authors and journal were informed of the false factual statements for two out of three topics ahead of publication and of the remaining one after publication. For one of the false statements, the first author of the paper acknowledged in writing over a year prior to publication that he was aware that a specific assumption was made and agreed that carrying out the assumption was technically feasible; he only disagreed with the cost. However, he denied in C17 that he was even personally aware of the assumption.

    In addition, normally, authors would request model output from other authors they are critiquing, prior to publication of their article and before coming to the conclusion that “modeling errors” were committed. In this case, though, the C17 authors did not do this. They waited until three weeks after publication before requesting the output. They were provided with the exact output used for all figuresand tables in the paper, and these output confirmed that no model errors occurred. Nevertheless, the C17 authors and the journal refused to correct the false claims ofmodel error or retract the paper.

    Upon publication of C17, two of its co-authors issued press releases through their institutions, resulting in headlines, many of which mimicked the false factual conclusion about modeling errors. For example, one of the headline read, “Scientists blast Jacobson wind, water, and solar plan for errors,” even though it is a fact there was no computational or numerical model error as claimed in C17 (see Infographic at the end of this document). The C17 article and resulting press caused undue damage to my coauthors and myself, and I had the responsibility to do the best I could to correct false information and to protect the reputations of my coauthors and myself.”
    http://web.stanford.edu/group/efmh/jacobson/Articles/I/CombiningRenew/18-02-FAQs.pdf

    • @ adrian,
      inca ceva „de mentionat”:
      – „Pe 22 februarie 2018, profesorul Jacobson și-a retras plângerea, sperând să „cadă la pace” cu pârâții în afara tribunalului.”
      – „Dar, după aceea, inculpații au depus la rândul lor o plângere de tip anti-SLAPP pentru ca Jacobson să plătească taxele legale.”
      „În luna aprilie a acestui an, judecătoarea Wingo a decis că Jacobson va trebui să plătească aceste taxe, deoarece Curtea

      constată că cele trei așa-zise „erori flagrante” sunt declarații reflectând dezacorduri științifice, care au fost explorate și contestate în mod corespunzător în publicații științifice; pur și simplu, [ele] nu atacă onestitatea dr. Jacobson sau îl acuză de conduită incorectă.

      Jacobson a făcut apel la această decizie, dar judecătoarea Wingo a confirmat-o într-o decizie din 25 iunie a.c.”
      „Jacobson ar putea fi „bun de plată” cu peste $600.000 de dolari, pe baza cererii depuse în instanță de reclamanți ca reprezentând cheltuieli legale – $535.900 dolari pentru PNAS și $75.000 dolari pentru Clack. Suma totală a amenzii nu a fost încă decisă de Curte.”
      Derspre asta e vorba in articol. Nu despre opiniile tale.

      • Eu n-am exprimat opinii personale, am redat argumentele lui Jacobson care demonstreaza ca autorii studiului gresesc. Au fost demontate punct cu punct toate sustinerile lor. Este extrem de relevant ca autorii studiului critic nici nu s-au obosit sa ceara modelele folosite de Jacobson si totusi au ajuns la concluzia ca sunt gresite :) In corespondenta cu Jacobson chiar unul dintre autori recunoaste ca Jacobson are dreptate, mai apoi nu mai recunoaste acest lucru. Plus conflicele de interese mentionate.

        Instanta nu a stabilit ca studiul lui Jacobson e eronat sau ca autorii studiului critic au dreptate, nici nu avea cum pentru ca nu are competenta si nici expertiza. Sunt vizate chestiuni adiacente tinand de interpretarea legii. Faptul ca opiniile autorilor studiului nu ataca onestitatea lui Jacobson nu demonstreaza ca au dreptate, in fapt toate argumentele lor au fost respinse in raspunsurile ulterioare ale lui Jacobson.

        Relavant este ca PNAS a decis sa nu publice alte raspunsuri din partea celor care au criticat studiile lui Jacobson, fapt ce denota ca Jacobson a avut dreptate.

        P.S. Instanta „constată că cele trei așa-zise „erori flagrante” sunt declarații reflectând dezacorduri științifice, care au fost explorate și contestate în mod corespunzător în publicații științifice”

        Cuvinte cheie „contestate in mod corespnzator”, adica ce a facut Jacobson.

        Nicicum nu s-a demonstrat ca Jacobson s-a inselat, dimpotriva autorii criticii au facut afirmatii demontate de Jacobson. Concluzia articolului de fata „critica devastatoare” nu se sustine prin urmare. Critica da, devastatoare ba.

    • 100% energii regenerabile până în anii 2050-2055 în SUA și alte zone de pe glob

      Pe mine m-ai convins. Exemplu in 2019 eolienele au functionat intre 1900 si 4500 de ore, functie de zona unde au fost instalate. Solarele au produs energie 1200 de ore. Mentionez ca-n Germania anul are 8760 de ore. Impreuna si cu ceva hidro s-a produs ca. 17% din nevoia totala de energie, atentie a nu se confunda cu energia electrica. Deci ca sa se ajunga la 100% ar trebui instalate de sase ori mai multe capacitati. Dar, precum vedem, aceste frumoase instalatii functioneaza cind vor ele, deci ori gasim niste sisteme de acumulare imense, ori mai stam si pe intuneric pt ca oricum demografia e mica si ne loveste si virusul.

  4. Atunci cand stiinta se amesteca cu politica pot aparea ideologii periculoase, precum Green Deal. Dar cum orice utopie are un sfarsit tragic, tragem speranta ca si acest „Deal” va face implozie cat de curând. Nu exista alta solutie atunci cand astfel de proiecte planetare utopice nu prezinta o bază economică, sociala si științifică serioasă.

    • oamenii de „stiinta” s-au prins ca e un os de ros cu clima. Cei mai multi erau deja tabula rasa, nu aveau nici o idee, nu stiau ce sa cerceteze si si-au zis, hai sa ne bagam in asta. Politicienii, la rindul lor, incapabili sa seziseze problemele societatii, nu mai vorbim de rezolvare, si-au gasit acest teren de lupta sa-i mai zapaceasca de cap pe alegatori. Inainte se oferea circ si piine, acum se ofera „stiinta” pe piine, fapt ce-i face mindri pe multi votanti, ca vezi Doamne, ei sunt buni si salveaza lumea.
      Nu cred ca idiotenia asta s eva termina in curind, in Ge nici virusul nu a reusit sa frineze nebunia.

      • Putintica rabdare pana industria auto va claca, sa vedeti atunci cum incep sa fie scoase din sertare tot felul de solutii. Industria auto defapt si-a dat seama ca masinile electrice nu pot fi solutia si fac cale intoarsa, fara mare tam, tam.

  5. Eu sunt pentru toate tipurile de energie. Trebuie dezvoltate toate.

    As dori insa sa mai vedem un progress, de exemplu motorul termic poate ar trebui regandit, reinventat, centralele electrice regandite reinventate. Pana la urma suntem cam primitivi, incalzim apa care invarte o turbina, sau avem niste explozii care misca pistoane. O fi timpul pentru o noua generatie?

    Prea mult timp ne petrecem cu politica, sporturi, retele sociale, fashion, prea putin timp pe progres.

      • Deocamdata inventez in domeniul IT, din ce observ acum toate noutatile la masini, centrale electrice se reduc la digitizare.

        • Nici digitalizarea nu poate schimba legile naturii, digitalizarea mi se pare un hype similar nebuniei anilor 2000 cu „New Market” -ul si firmele de technologie noua.
          Nu se opune nimeni acestui trend insa trebuie sa ramanem cu picioarele pe pamant, sa incercam posibiliul si sa nu visam la imposibil.
          La urma urmei ce inseamna digitalizare ? termenul fiind folosit de multe ori scos din context numai ca sune bine, idem termenii durabil si ecologic.

          • Digitalizarea înseamnă anticipare și control. Eficientizare.
            Că exemplu, cu ajutorul digitalizării se poate controla compensarea energiei verzi cu energie hidraulica. Controlezi debitul de la hidrocentrala astfel încât să obții mereu suma constanta intre energia produsă prin eoliene sau panouri solare și energia de la hidrocentrala. Sau, controlezi focul de ardere la termocentrale. Astea sunt doar exemple rudimentare. Uitati-va la frigiderul dumneavoastră no-frost și încercați să înțelegeți cum de l-a adus digitalizarea la A+++. Că da, legile fizicii sunt aceleași.

          • Scrie o scrisoare cu pana de gasca si trimite la redactie ca sa intelegi ce inseamna digitizarea.

            Ce spun si eu ca trebuie inventat ceva nu numai la digitizare. Digitizarea mai optimizeaza procesesele dar nu rezolva problema fundamentala.

          • @Ghita Bizonu’, nu. De aceea nu as merge pe un singur mod de producere a energiei, ci combinat. Solară (mai multa in perioada de seceta), eoliana (mai multa primavara și toamna), hidro (mai multa toamna, iarna, primăvara), termo (mereu), nucleară (mereu).
            Digitalizarea ar ajuta perfect la combinarea lor, eficientizare.
            Eu nu am înțeles discuțiile cu repomparea apei, producția hidro a energiei este tot energie verde. Nu am auzit în nici o tara sa se depășească necesarul prin energie verde, sa fie nevoie brusc de reumplerea (cu preturi mari) lacurilor. Iar nu am înțeles, de ce sa reumplem când putem sa nu consumam? E o discuție care mă depășește , dar poate ceva îmi scapă. Avem un volum de apa și putem regla debitul de curgere. De ce am reumple? Mă rog, poate ceva îmi scapă.

    • Hidrogenul poate fi una din formele de succes insa in Europa este blocat din motive politice, E-Fuel idem. Exista solutii insa atata timp cat ecologistii vezi socialdemocratii alunacati catre comunisti dau tonul in politica energetica europeana va fi greu cu toate ca in Germania unii si.au dat seama ca drumul electrificarii este gresit si au inceput sa puna accent pe hidrogen.

    • „Pana la urma suntem cam primitivi, incalzim apa care invarte o turbina, sau avem niste explozii care misca pistoane.”
      Pai daca astea sunt legile fizicii care guverneaza mersul universului, ce sa facem mai mult? Asa le-a lasat Creatorul si noi nu le putem schimba sau face altele.

      • parca a zis omul, sa le mai imbunatatim, sau sa mai inventam ceva.
        de la volta, bateria a ramas neschimbata.
        s-a inventat tot ce era de inventat si asta e, sau ne-am prostit de tot, asa cum politicienii vo?

    • „Pana la urma suntem cam primitivi, incalzim apa care invarte o turbina, sau avem niste explozii care misca pistoane. O fi timpul pentru o noua generatie?”

      Bună observație. Dar cu turbinele eoliene cum e ? Bate vântul și învârte o morișcă. Cam ca pe la 1600 prin Țările de Jos. Oare n-ar fi timpul de ceva nou ?

  6. Stimate dle Cranganu,

    Subiectul principal care merita dezbatut in cazul de fata nu e stiinta din spatele articolelor ci sistemul de justitie (american in speta dar de fapt justitia in general).

    E bizar ca o curte sa-si dea cu parerea in privinta unor studii stiintifice. Judecatorii nu sint experti in stiinta dar bineinteles ca in cazuri care implica aspecte stiintifice (gen brevete de inventie) pot cere informatii de la experti. Acolo e insa vorba de aspecte concrete pentru a determina incalcarea drepturilor. In cazul de fata e vorba mai curind de interpretarea unor grafice (cum am vazut din lectura sumara a linkului „aici”) si de alegerea datelor comparative.

    In orice fel de studiu se pot gasi unii critici ai metodologiei ((de la colectare la interpretarea datelor). Ce ne facem, acceptam procese care sa determine cine are dreptate dpdv stiintific? Ajungem sa decidem la curte de unde provine omul? Bagam pumnul in gura si le interzicem oamenilor ca creada ca din Adam si Eva, oricit de absurd ar suna?

    Argumentul meu e valabil si pe cei care scriu bazaconii despre energia verde pe care o vedem cit de bine functioneaza in Germania. Cred ca doar Islanda e exceptia de la regula.

    Procesul pina la urma s-a terminat cum ar fi trebuit ((vezi link mai jos – am citit o parte din decizie dar chiar cu corona asta care ne mai creeaza timp liber am lucruri mai bune de facut decit citirea si intelegerea unei decizii pe X pagini) dar cita energie si citi bani aruncati aiurea!

    https://retractionwatch.com/wp-content/uploads/2020/07/Judge-order-April-20-2020.pdf

    Intrebarea e: Who foots the bill for Jacobson et al?

    • Curtea nu a validat/invalidat niște „studii științifice” ci pur și simplu l-a taxtat pe un procesoman ce târește oamenii prin tribunale ca să înăbușe criticile la adresa elucubrațiilor sale.

    • „E bizar ca o curte sa-si dea cu parerea in privinta unor studii stiintifice.”
      Ai cel putin un sustinator: pe fostul prim ministru, Ponta. Recent Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis definitiv ca Ponta si-a plagiat teza de dettore.
      Asa poate zice si el: „E bizar ca o curte sa-si dea cu parerea in privinta unor studii stiintifice.”
      NB,
      unele „studii stiintifice” sint maculatura de doi bani.

        • Dar decizia CNATDCU putea fi infirmata de ICCJ.
          Dar n-a fost, si-au bagat nasul unde nu le fierbe oala, dupa cum sustii: „E bizar ca o curte sa-si dea cu parerea in privinta unor studii stiintifice.”

    • la preturile acestei „energii verzi” te-ai gandit la afirmatia asta? energia verde poate fi 100% oricand. ne-o putem permite ?

  7. Singurul lucru cu adevarat ciudat este procesul prin care un om de stiinta doreste despagubiri pentru ca a fost criticat de alti oameni de stiinta. Ca exista dispute, ca noile tehnologii starnesc pasiuni si pro dar si contra din motive dintre cele mai diverse, asta e normal. Sa ajungi la tribunal pe chestia asta, sperand ca tribunalul va arata ca ai dreptate intr-o astfel de disputa, nu mai e normal.

    • De fapt e vorba de munți de bani. Gargara climatică generează pomeni și milostenii regești pentru preoțimea ei și susține existența unor industrii ce produc mai nimic sau pagubă pe mii de miliarde de dolari în întreaga lume. E o miză imensă, nu e deloc vorba deloc vorba de simple toane sau fandoseli.

  8. Știința, politica și modestia

    Ca și armata, știința trebuie să se țină departe de politică. Prima trebuie să apere libertatea și suveranitatea țării pe care o servește; a doua, trebuie să apere adevărul determinat prin investigarea naturii, pe baza unor teorii și ipoteze verificabile empiric. Pe de altă parte, politica nu este o știință, chiar dacă recent au apărut chiar facultăți de profil. Politica este o artă – a compromisurilor, negocierilor, trădărilor mai mult sau mai puțin rușinoase etc.

    Atunci, de ce unii oameni de știință aleg să co-abiteze cu politica și politicienii? Răspunsul este prea complex pentru a fi expediat într-un singur comentariu. Mă limitez să afirm că este vorba despre un amestec de prestigiu, orgoliu, lipsă de modestie și bani.

    Într-un articol din 2017 – Carl Sagan – De la bombardamente atomice și „iarna nucleară” la activism politic și „fake news” – am scris despre carismaticul fizician de la Cornell University, care s-a apucat de scris un speech politic în 1981 pentru președintele Carter unde condamna înarmarea nucleară. De ce oare a făcut-o? Ipoteza mea, poate greșită, este că primind atunci sigiliul prezidențial, statutul de pacifist și activist anti-nuclear al lui Carl Sagan a rămas necontestat până la moartea sa prematură din 1996.

    După alegerea președintelui Reagan și aplicarea inițiativei sale numite popular Războiul stelelor, același fizician de la Cornell University și-a continuat activismul politic. Invitat în 1984 de trei ori să depună mărturie în fața legislatorilor americani pe tema „iernii nucleare”, Sagan, din om de știință, s-a erijat în expert strategic, criticând Ministerul Apărării (Department of Defense) pentru un raport superficial despre impactul unui război nuclear și, mai ales, pentru că Ministerul, recte Guvernul, nu și-au modificat politica oficială referitoare la armele nucleare conform unui articol al său din 1983. Mai mult, Sagan a spus că raportul Ministerului Apărării este inconclusiv și nu merită mai mult decât o notă de trecere (un D sau, poate C-, dacă sunt în bună dispoziție). În replică, Richard Perle, Ministrul adjunct al Apărării, a spus că el i-ar da lui Sagan un F (picat la examen): Nu am auzit un singur cu cuvânt despre știință în dimineața aceasta. Am auzit doar fraze superficiale, demagogice, o vorbărie politică incoerentă.

    În 1986, Russel Seitz, un fizician de la Harvard’s Center for International Affairs, a publicat o analiză foarte acidă a articolului lui Sagan et al. (1983) despre o posibilă „iarnă nucleară”. Seitz a criticat fundamentele științifice ale conceptului de „iernă nucleară” și a respins întreg articolul ca fiind nimic altceva decât o lungă serie de conjecturi. Mai mult, el arată că modelul propus de Sagan și colegii săi este bazat pe idei preconcepute, a căror aplicare produce exact rezultatele pe care autorii doresc să le obțină. Ironic, Seitz mai declară că „iarna nucleară” a murit: Cauza morții: o lipsă notorie de integritate științifică.

    Spre cinstea lui, deși i-a fost aplicată o corecție usturătoare, Carl Sagan nu și-a dat criticii în judecată.

    În cazul lui Jacobson, aș vorbi de două aspecte: aspirația la prestigiu și orgoliu nemăsurat.

    Articolul său din 2015 a fost aclamat de politicieni de stânga, ecologiști și activiști climatici, considerându-l „un port drapel (poate chiar o biblie energetică) în lupta lor contra combustibililor fosili (petrol, gaze și cărbuni)”. Jacobson a devenit dintr-o dată un erou pentru membrii Sierra Club ori vedete de la Hollywood, precum Leonardo DiCaprio ori Mark Rufallo. Fostul candidat prezidențial Bernie Sanders și-a însușit ideile articolului ca bază a programului său energetic de culoare verde. Sanders și Jacobson au semnat împreună un articol în 2017: The American people – not Big Oil – must decide our climate future,

    Ca om de știință, ce poate fi mai prestigios decât să te aclame o adolescentă bolnavă mintal din Suedia, care își permite să dea lecții politicienilor din întreaga lume sub îndemnul: NU mă ascultați pe mine, ascultați pe oamenii de știință!…

    Imensul orgoliu al profesorului Jacobson s-a vădit în pretenția lui exagerată de a cere daune morale de $10 milioane dolari. Asta a fost, în opinia mea, o încercare de a băgă pumnul în gura celor care îndrăznesc să-l critice: Dai în mine, dai în colaboratorul științific al senatorului Bernie Sanders, posibilul președinte al SUA!!! Ai grijă!!!

    Îmi imaginez că un om de știință lipsit de orgoliu, adică plin de modestie, care ar fi epuizat toate căile posibile de a-și justifica pozițiile criticate, ar fi trebuit să ceară tribunalului, în caz de câștig, o răsplată simbolică, de onoare – $1 – pe care să o doneze unei organizații caritabile. Faptul că nu a făcut-o, ba, mai mult, a dat recent în judecată un alt coleg – Dr. Ken Caldeira- pentru o presupusă calomniere a aceluiași „faimos” articol spune multe despre caracterul omului Jacobson.

    • o actualizare a facut-o Fauci cu putin timp in urma: „Atacurile impotriva mea sunt atacuri impotriva stiintei”.

  9. Un think tank conservator Competitive Enterprise Institute si o publicatie conservatoare National Review l-au atacat pe clinmatologul Michael Mann acuzandu-l de frauda stiintifica. Mann i-a actionat in judecata, CEI si NR s-au aparat invocand legislatia anti SLAPP si totusi au pierdut in prima instanta. A urmat o contestatie care a ajuns pana la Curtea Suprema care a refuzat sa judece cazul, procesul urmandu-si cursul.

    E bine ca lumea sa stie ca exista si astfel de cazuri in care oamenii de stiinta sunt tarati prin procese de diverse entitati de orientare conservatoare, care contesta permanent consensul stiintific in privinta incalzirii globale si se opun oricaror masuri de combatere a cauzelor.

    • Prof. Michael Mann a mai dat în judecată un critic acerb al său – pe prof. Tim Ball din Canada, care i-a contestat „faimoasa” crosă de hochei (hockey stick)- un model „celebru” al variațiilor temperaturii, aprobat inițial de IPCC și dezaprobat mai târziu, după ce a fost găsit ca fiind greșit.

      În februarie 2011, The Frontier Centre for Public Policy a publicat pe site-ul lor un interviu cu prof. Tim Ball. Referindu-se la Michael Mann, profesor la Penn State, Ball a făcut un joc de cuvinte: [Mann] should be in the State Pen, not Penn State (State Pen înseamnă penitenciar de stat). Jocul de cuvinte se referea la rolul lui Mann în scandalurile Climategate I și II.

      Mann a dat în judecată pentru calomnie pe Ball și site-ul unde a apărut jocul de cuvinte, cerând bani pentru daune morale și retragerea interviului de pe site.

      Pe 21 martie 2019, Tim Ball a cerut Curții canadiene, care a judecat cazul, anularea lui pentru întîrzierea acțiunilor echipei lui Mann de a produce dovezile cerute de Curte. Cererea lui Ball a fost aprobată de Curte pe 22 august 2019, iar Michael Mann a fost obligat să-i plătească lui Tim Ball toate cheltuielile de judecată. Mann a promis că va face recurs în termen de 30 zile, dar nu a mai făcut, rămânând bun de plată.

      • „„faimoasa” crosă de hochei (hockey stick)- un model „celebru” al variațiilor temperaturii, aprobat inițial de IPCC și dezaprobat mai târziu, după ce a fost găsit ca fiind greșit.”

        Modelul este corect si nu a fost demonstrat niciodata ca fiind gresit, au fost unele erori minore corectate ulterior si care nu au afectat fundamental concluzia studiului. Toate anchetele independente asupra asa zisului Climategate i-au exonerat pe oameni de stiinta de acuzatiile aduse.

          • Plin de neadevaruri. Acuzatia ca oamenii de stiinta au falsificat datele a fost respinsa de numeroase comisii de ancheta independente. Crosa ramane valabila.

            • Ai urmarit video-ul? Despre ce falsificari vorbim? Aici vorbim despre niste date care nu au fost complet introduse in „crosa” fiisca nu mai iesea crosa. Un set de date a fost „taiat” pe 30 de ani ca sa iasa crosa bine. Prinsi cu minciuna si continuati sa negati si sa aruncati acuzatii ca altii aduc neadevaruri. Din categoria politrucului scientist pomenit in articolul la care comentam de zor.

            • Clipul se bazeaza pe studiul lui McIntyre si McKitrick care afirma ca Mann a omis date ca sa-i iasa graficul

              McIntyre si McKitrick au afirmat ca reconstructia lui Mann nu poate fi replicata, insa studii ulterioare au dovedit ca acuzatia e falsa si ca reconstructia „crosei” e posibila folosind toate datele stiintifice disponibile, lucru pe care McIntyre si McKitrick nu l-au facut, folosind date partiale.

              Studiul McIntyre/McKitrick a fost publicat intr-un jurnal fara proces de peer review, o recenzie stiintifica serioasa ar fi descoperit erorile lor si studiul nu ar fi ajuns sa fie publicat. Aceste erori au fost documentate de Wahl & Ammann in 2007

              Robustness of the Mann, Bradley, Hughes reconstruction of Northern Hemisphere surface temperatures: Examination of criticisms based on the nature and processing of proxy climate evidence
              https://link.springer.com/article/10.1007/s10584-006-9105-7

              Acuzatiile la adresa lui Mann au fost multe si toate s-au dovedit a fi false, modelul sau infruntand proba timpului. O istorie a „crosei”
              https://en.wikipedia.org/wiki/Hockey_stick_controversy

            • Daca te uiti mai bine acuzatiile nu sunt la adresa lui Mann ci a lui IPCC, iar Briffa nu a contestat nimic decat faptul ca in crosa de pe IPCC au omis intentionat 30 de ani dintr-un studiu dealtfel inclus. Ori il excludeau total ca fiind nefondat (Briffa) ori nu taiau din el. Nu e vorba de McIntyre si McKitrick ci de Briffa si datele lui. Si mai e vorba de faptul ca IPCC e o organizatie politica si nu una stiintifica. Asta e tot.

            • IPCC a prezentat un grafic cara arata concordanta intre diverse metode de masurare sau estimaare a temperaturii si care dovedesc ca temperatura a crescut brusc in sec 20. Briffa nu a contestat acest grafic, care provne dintr-o lucrare a sa din 2000, ci McIntyre si McKitrick sunt cei care au contestat graficul 5 ani mai tarziu in 2005. Ei afirma ca concordanta este rezultatul omiterii unor date. Studiul McIntyre si McKitrick a fost contestat si s-a dovedit ca autorii au comis o serie de erori metodologice care odata corectate nu mai sustin acuzatia autorilor.

              O cerinta fundamentala a metodologei stiintifice este replicabilitatea. Studiul McIntyre/McKitrick pica acest test, insa studiul Mann trece acest test, asa cum au demonstrat Wahl/Ammann
              https://ral.ucar.edu/projects/rc4a/millennium/refs/Wahl_ClimChange2007.pdf

              „The results presented here show no evidence for removing the MBH Northern Hemisphere temperature reconstruction from the list of important climate reconstructions of the past six centuries, on the basis of alleged “flaws” in its use of proxy data or underlying methodology. Indeed, our analyses act as an overall indication of the robustness of the MBH reconstruction to a variety of issues raised concerning its methods of assimilating proxy data, and also to two significant simplifications of the MBH method that we have introduced. The shape of a single-bladed “hockey stick”-like evolution of Northern Hemisphere temperature over the last 600 years is strongly confirmed within the MBH reconstruction framework (general algorithm and proxy data).”

              Alte studii au criticat metodele folosite de McIntyre si McKitrick

              „The July 2005 issue of the Journal of Climate published a paper it had accepted for publication the previous September, co-authored by Scott Rutherford, Mann, Osborn, Briffa, Jones, Bradley and Hughes, which examined the sensitivity of proxy based reconstruction to method and found that a wide range of alternative statistical approaches gave nearly indistinguishable results. In particular, omitting principal component analysis made no significant difference.

              In comments on MM05 made in October, Peter Huybers showed that McIntyre and McKitrick had omitted a critical step in calculating significance levels, and MBH98 had shown it correctly. Though the disputed principal components analysis method would in theory have some effect, its influence on the amplitude of the final reconstruction was very small. In their comment, Hans von Storch and Eduardo Zorita examined McIntyre and McKitrick’s claim that normalising data prior to principal component analysis by centering in relation to the calibration period of 1902–1980, instead of the whole period, would nearly always produce hockey stick shaped leading principal components. They found that it caused only very minor deviations which would not have a significant impact on the result

              Incalzirea din sec 20 e confirmata si de alte studii, inclusiv ale lui Briffa
              Osborn and Briffa found the spatial extent of recent warmth more significant than that during the medieval warm period
              https://science.sciencemag.org/content/311/5762/841

              Millennial temperature reconstruction intercomparison and evaluation (din nou Briffa)
              https://cp.copernicus.org/articles/3/591/2007/

              Evaluation of proxy-based millennial reconstruction methods
              https://link.springer.com/article/10.1007/s00382-007-0351-9

              Rosanne D’Arrigo, Rob Wilson and Gordon Jacoby suggested that medieval temperatures had been almost 0.7 °C cooler than the late 20th century but less homogenous
              https://agupubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1029/2005JD006352

              Climate sensitivity constrained by temperature reconstructions over the past seven centuries
              https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16625192/

              Ulterior s-au folosit si alte metode proxy de masurarea temparaturii care au confirmat concluziile IPCC si studiul Mann.

              Masurarea temperaturii din foraje
              https://www.ldeo.columbia.edu/~peter/Resources/Seminar/readings/Huang_boreholeTemp_Nature'00.pdf

              Determinarea temperaturii cu ajutorul stalagmitelor
              https://rmets.onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1002/joc.1329

              Reconstructia temperaturilor prin masurarea ghetarilor
              http://spordakost.jorfi.is/data/fraedigreinar/Oerlemans_2005_science.pdf

              Cand toate aceste metode sunt combinate rezulta concordanta inre ele si releva cresterea temperaturii in sec 20
              https://www.pnas.org/content/105/36/13252

              De asemenea alte metode confirma „crosa”
              Recent warming reverses long-term arctic cooling
              https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19729653/

              A Bayesian Algorithm for Reconstructing Climate Anomalies in Space and Time
              https://journals.ametsoc.org/jcli/article/23/10/2759/31995/A-Bayesian-Algorithm-for-Reconstructing-Climate

      • In June 2019 the Frontier Centre apologized for publishing, on its website and in letters, „untrue and disparaging accusations which impugned the character of Dr. Mann”. It said that Mann had „graciously accepted our apology and retraction”

    • „diverse entitati de orientare conservatoare, care contesta permanent consensul stiintific in privinta incalzirii globale”

      Dat fiind ca acest comentariu este atasat unui articol al unui profesor eminent care a demantelat de ZECI de ori minciuna imbecila cu „consensul stiintific”, o asemena afirmatie nu este numai o simpla minciuna, cum ar fi fost in orice alt forum, dar si o mirlanie groasa, prin ignorarea buchetului bogat si documentat de articole ale autorului.

      • Science based, data driven

        Environmental scepticism denies the seriousness of environmental problems, and self-professed ‘sceptics’ claim to be unbiased analysts combating ‘junk science’. This study quantitatively analyses 141 English-language environmentally sceptical books published between 1972 and 2005. We find that over 92 per cent of these books, most published in the US since 1992, are linked to conservative think tanks (CTTs). Further, we analyse CTTs involved with environmental issues and find that 90 per cent of them espouse environmental scepticism. We conclude that scepticism is a tactic of an elite-driven counter-movement designed to combat environmentalism, and that the successful use of this tactic has contributed to the weakening of US commitment to environmental protection.
        https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/09644010802055576

        • Mirlanie dupa mirlanie. Linkuri fara relevanta. Politizari fara legatura cu stiinta.

          Numai paraziti care tilharesc banul public se ocupa de propaganda incalzirista pe internet.

          Inca o data:

          Dat fiind ca acest comentariu este atasat unui articol al unui profesor eminent care a demantelat de ZECI de ori minciuna imbecila cu „consensul stiintific”, o asemena afirmatie nu este numai o simpla minciuna, cum ar fi fost in orice alt forum, dar si o mirlanie groasa, prin ignorarea buchetului bogat si documentat de articole ale autorului.

  10. Despre articolul lui Jacobson et al. (2015)

    Pentru cititorii care nu au apucat să parcurgă tot textul articolului care a dus la cel puțin două acțiuni judecătorești din partea autorului principal, ofer câteva detalii și comentarii suplimentare.

    Se știe foarte bine că cele două energii regenerabile „mult iubite și stimate” de ecologiști – solară și eoliană – suferă de niște boli „incurabile”, dintre care intermitența lor este notorie. Pentru că vântul nu bate tot timpul și oriunde și pentru că soarele are prostul obicei de a nu străluci noaptea sau când cerul este acoperit cu nori, Jacobson et al. au propus că s-ar putea utiliza surplusul de energie regenerabilă pentru a pompa apa care scapă din barajele hidrocentralelor înapoi în lacurile de acumulare. Asta ar însemna că, în unele cazuri, sisteme întregi de râuri, cu tot cu afluenții lor, ar înceta să existe temporar. Apa pompată ar fi stocată cât va fi nevoie și apoi eliberată în turbinele hidrocentralelor pentru a produce electricitate la cerere.

    Ceea ce grupul de 21 de oameni de știință au criticat în 2017 a fost prezumția lui Jacobson et al. că s-ar putea crește de peste 10 ori puterea instantanee a barajelor hidroelectrice din SUA. Dar, conform Departamentului de Energie și altor studii importante, potențialul real al barajelor existente este doar o mică fracțiune din ceea ce au presupus autorii „faimosului” studiu. Fără a se crea necesarele baraje adiționale, propunerea lui Jacobson de a produce 100% energie regenerabilă este o utopie pe care unii au luat-o de bună.

    Chiar și state, precum California, foarte sensibile la problema energiilor regenerabile, nu și-au convertit rețeaua lor de baraje în baterii de stocare a electricității. De ce? Pentru că trebuie să existe niște tipuri speciale de baraje și lacuri de acumulare care să se preteze la transformarea în baterii. Și chiar dacă ar exista, transformarea este foarte scumpă.

    În al doilea rând, apa din baraje nu poate fi returnată complet sau parțial în lacuri pentru că există ale întrebuințări ale acelei ape, în orașe și irigații. Și, deoarece apa în California este relativ puțină, iar agricultura statului este permanent „însetată”, propunerea lui Jacobson este nerealistă.

    Chiar dacă resursele de stocare ar fi mai numeroase, ele ar face electricitatea mai scumpă. De ce? Pentru că în prezent costul scăzut al electricității derivă din faptul că este majoritar produsă eficient, în cantități mari, continui, și este distribuită consumatorilor cu pierderi mici pe rețeaua de transport. Deși actualul sistem electric permite unele stocări modeste, ele sunt de ordinul a câtorva minute, nu zile și săptămâni câte ar fi necesare pentru o produce toată energia americană din surse regenerabile. Orice conversie a energiei, de la electricitate regenerabilă la lacul de acumulare, baterii sau producții de hidrogen și apoi în sens invers, impune masive costuri fizice și economice.

    De aceea, operatorii de electricitate regenerabilă au nevoie permanentă de termocentrale pe diesel sau gaze care să funcționeze permanent au relanti pentru a putea porni foarte rapid în caz de vreme fără soare sau fără vânt.

    • Aceasta critica a primit raspunsul

      „Porter then falsely implies that we propose to add new hydroelectric installations equivalent to 600 Hoover dams resulting in 100 times the flow of the Mississippi River. This analogy is nonsensical, since our annual energy output is not increased at all, whereas a flow rate of 100 times that of the Mississippi would mean that we would increase annual energy output of hydropower by a factor of ten, which we don’t. The mistake by Porter and co-author of the PNAS article, Ken Caldeira, who provided this claim, is that whereas we increase the ability of the hydro to discharge significantly faster for some hours, we discharge much less during other hours in order to ensure there is zero change in the annual output. Caldeira and Porter tried to make it sound as if we increase the flow rate indefinitely.

      Regardless, an alternate solution to increasing the hydropower discharge rate is to increase the discharge rate of concentrated solar power (CSP) and/or to add batteries. Both methods results in low-cost solutions as illustrated for the United States and Canada here.
      http://web.stanford.edu/group/efmh/jacobson/Articles/I/CombiningRenew/NoAddedHydro-NorthAm.pdf

      The fact that the system works with either increased hydropower discharge or increased CSP and batteries contradicts Porter’s quote of Clack: „The whole system falls apart because this (hydropower) is the last thing that is used. If you remove any of this, the model fails.” To the contrary, the result above demonstrates that the model works without increasing hydropower peak discharge, disproving the main premise of the Clack article that our nation’s energy can’t run 100% on wind, water, and solar power at low cost.”

    • Unele din observatiile dumneavoastara mi se par discutabile.

      In esenta o baterie reincarcabila cu apa consta din doua rezervoarede aceeasi capacitate unul situat la inaltime (pe varf de deal sau munte) si unul situat mai jos (la baza dealului). Bateria se reincarca prin pomparea apei din rezervorul de jos in rezervorul de sus si genereza energie cand apa din rezervorul de sus curge in rezervorul
      de jos (si actioneza o turbina). Observatia esentiala este ca o baterie cu apa nu consuma apa! Dupa ce unul din rezervoare s-a incarcat cu apa, aceeasi apa se foloseste mereu si mereu fara sa se consume.
      Daca exista deja un lac de acumulare pentru o hidrocentrala rezervorul de sus poate fi chiar acel lac de acumulare. Trebuie construit doar rezervorul (lacul) de jos.
      Aceeasi observatie despre consumul de apa se poate face si despre o hidrocentrala. O hidrocentrala nu consuma apa! Toata cantitatea de de apa care intra intr-o turbina iese din acea turbina. Ceeace se transforma in electricitate este energia potentiala a apei nu apa in sine.
      Cu exceptia apei pierdute prin evaporare in lacul de acumulare o hidrocentrala nu reduce cu nimic apa disponibila pentru alte scopuri (irigatii etc). Deci observatia ca este necesara apa si pentru alte intrebuintari si asta
      ar limita folosirea apei in scop energetic este cel putin discutabila.
      La fel de discutabila este afirmatia ca sisteme de rauri cu afluentii lor ar inceta sa existe (in esenta din acelasi motiv, apa folosita pentru scop energetic nu se consuma propriuzis).

      Observatia cu functionarea la relanti este iarasi discutabila. Daca exita o capacitate de stocare suficient de mare, se poate estima cu multe ore inainte cand este necesara energie suplimentara, deci termocentralele pe diesel sau gaze pot sta pur si simplu oprite si se pornesc doar la nevoie.

      Este insa corecta observatia ca trebuie o investite suplimentara pentru construirea unui rezervor (lac) imediat dupa barajul principal dar acest rezervor nu trebuie sa aiba o capacitate foarte mare (stocheaza doar cantitatea
      de apa ce trece timp o zi sau cateva zile prin turbina bateriei cu apa).

      Este iarasi corect ca nu toata energia folsita la pomparea apei in rezevorul de sus poate fi recuperata cand apa trece prin turbina spre rezevorul de jos deci eficienta unei baterii cu apa nu este probabil foarte buna.

      • Observațiile dvs. sunt cumva paralele cu comentariul meu. De exemplu, eu am scris că este nevoie de un sistem dual baraj-rezervor, dvs. îl numiți „două rezervoare de aceeași capacitate unul situat la inaltime (pe varf de deal sau munte) si unul situat mai jos (la baza dealului)”.

        Construirea unui al doilea lac de acumulare „de aceeași capacitate” mi se pare o soluție nefezabilă. Gândiți-vă, de exemplu, la barajul Hoover de pe râul Colorado. Lacul Mead, din spatele barajului, are o lungime de 190 km (distanța București- Focșani), un perimetru de peste 1.200 km și un volum de apă de 3,222×10^13 Litri.

        Teoretic, se poate construi un astfel de rezervor adițional. Dar, trecând peste problemele ecologice, sociale, economice etc., intervine și costul exorbitant.

        Vă recomand un articol pe această temă publicat în 2018 de un ziar liberal (The New York Times):
        The $3 Billion Plan to Turn Hoover Dam Into a Giant Battery

        Altă observație paralelă cu textul meu:

        Observatia cu functionarea la relanti este iarasi discutabila. Daca exita o capacitate de stocare suficient de mare, se poate estima cu multe ore inainte cand este necesara energie suplimentara, deci termocentralele pe diesel sau gaze pot sta pur si simplu oprite si se pornesc doar la nevoie.

        Eu am scris despre centralele pe gaz care trebuie să funcționeze la relanti într-un context foarte clar:

        Deși actualul sistem electric permite unele stocări modeste, ele sunt de ordinul a câtorva minute, nu zile și săptămâni câte ar fi necesare pentru o produce toată energia americană din surse regenerabile.

        Dacă există stocări de energie de lungă durată, atunci s-ar putea porni centralele pe gaze doar la nevoie.

        • Ultimul paragraf pe care l-am scris in comentariul precedent suna asa:
          „Este insa corecta observatia ca trebuie o investite suplimentara pentru construirea unui rezervor (lac) imediat dupa barajul principal dar acest rezervor nu trebuie sa aiba o capacitate foarte mare (stocheaza doar cantitatea
          de apa ce trece timp o zi sau cateva zile prin turbina bateriei cu apa).”

          Deci nu este nevoie de un al doilea Hoover dam fiindca nu toata apa din lacul de acumulare trece intr-o singura noapte prin turbina folosita de bateria cu apa. Poate fi un lac mai mic sau mai mare in functie de cat se doreste a fi capacitatea de stocare a ceeace am numit baterie cu apa.

          Am citit si linkul pe care mi l-ati indicat. Sa va spun drept 3 miliarde nici nu mi se pare o suma exagerat de mare. Un aircraft carrier costa 12 miliarde.

  11. Jacobson ăsta pare a fi un tip penibil. Demn ca numele său să figureze la gazeta de perete, rubrica „așa nu”.
    Mai mult nu merită luat în seamă. Ce e prea mult, e prea mult.

  12. De la Mark Steyn insusi, un update a propos de incalziristii turbati si corupti, care mint, mint, mint cu nerusinare.

    https://www.steynonline.com/10400/the-costs-of-mann-delay

    Mai intii despre cazul mentionat de dl. profesor:

    Mann is the climate ayatollah who created the global-warming hockey stick showing that nothing of any interest happened in the world’s climate until a little over a century ago, at which point your great-grampa climbed into his Model T and the world started to burn. The hockey stick is total bollocks, but it was taken up by the UN’s Intergovernmental Panel on Climate Change and in the early years of this millennium was the single most influential graph of our time.

    Many climate scientists other than hardcore Mann-boys are embarrassed by the prominence given to the hockey stick. But Mann has to protect his increasingly flaccid stick, and so he began launching various vanity lawsuits. This last year has not gone well for him. His suit against Tim Ball was dismissed with prejudice by the British Columbia Supreme Court for failure to prosecute, with costs awarded to Dr Ball. That’s to say, Mann lost – decisively. Mann denied that that was what had happened, and his halfwit groupies seemed willing to swallow that denial of reality, but the big clue to the final scorecard is the significant six-figure check he was ordered to write to Tim Ball. The dishonorable Mann has indicated he will refuse to pay, and, being resident outside Her Majesty’s Dominions, he may get away with that, or at least drag it out awhile.

    [UPDATE: I speculated back in October whether Mann, a loser and a liar, would also prove a scofflaw and a deadbeat. Yes, he is. It is ten months since he lost at the BC Supreme Court and, despite Mr Justice Giaschi’s order, Doctor Fraudpants has yet to pay Tim Ball a penny. So he’s a fraudulent plaintiff in every respect. This scumbag has financially ruined Dr Ball, lost at trial, and refuses to pay up. Mann’s conduct is appalling: it’s no wonder so few climate scientists are willing to defend him.]

    SI VESTI MAI PROASPETE:

    Mann has now been ordered by the District of Columbia Superior Court to write a just-shy-of-five-figure check to my co-defendants Rand Simberg and the Competitive Enterprise Institute – and for the same reasons as in BC: dragging things out and piling up additional costs on the defendants because (all together now) the process is the punishment.

    By the way, I love how Mann’s doting fanbois react to news of his courtroom setbacks by wearily insisting that, unless you’re an accredited climatologist, you have no right even to weigh in on the subject. Appeals to authority are always unbecoming to a free society (and especially so after the CDC/WHO Covid fiasco), but appeals to the wrong authority are just pathetic.

    ––––––––-

    Cu alte cuvinte, sarlatania este pedepsita pina la urma. Iar avocatii nesimtiti ai sarlatanilor pot sa isi ascunda fundul in nisip, REALITATEA invinge.

  13. Nu puteti vorbi de adevar dintr-o pozitie de propagandist nerusinat care abuzeaza ospitalitatea unui autor ale carui scrieri le ignorati pentru ca nu le puteti combate.

    Faptul ca sinteti capabil sa cautati pe Goagal, precum Vanghelie, nu e un argument.

    Faptul ca credeti ca a spune despre ceva/cineva ca e „conservator” este un argument acuzator va expune (nu tocmai sancta) simplicitas.

    Bref: incalziristii paraziti tot sarlatani ramin.

    • Tu ai opinii presarate cu insulte, eu am argumente, logica si dovezi din literatura stiintifica care dovedesc ca aceasta ideologie conservatoare are un rol important in raspandirea dezinformarii. Ca nu-ti convine aceasta realitate e evident.

  14. domnule cranganu,
    cu articolul acesta ati bagat mai multe facalete in ceunul cu mamaliga.
    nu-mi aduc aminte sa fi gasit pe contributors un articol care sa fi stirnit atita polemica. mi-a facut placere sa citesc.
    daca ati facut-o intentionat, toata stima si imi scot palaria in fata talentului dumnevoastra jurnalistic.

  15. Textul lui Steyn pare desprins dintr-un tabloid ieftin, plin de jigniri si insulte, cam asta e nivelul acuzatorilor. Si mai spune si o mincuna, Curtea Suprema a refuzat sa judece cererea lor, deci au pierdut in fata lui Mann, sperau ca SCOTUS sa decida ca e vorba de libertate de exprimare si nu de calomnie.

    A counterclaim Steyn filed through his attorneys on March 17, 2014, was dismissed with prejudice by the D.C. court on August 29, 2019, leaving Steyn to pay litigation costs

    Despre Tim Ball un judecator a scris referitor la acuzatiile acestuia asupra unui alt om de stiinta
    ” Ball’s words „lack a sufficient air of credibility to make them believable and therefore potentially defamatory” and concluded that the “article is poorly written and does not advance credible arguments in favour of Dr. Ball’s theory about the corruption of climate science. Simply put, a reasonably thoughtful and informed person who reads the article is unlikely to place any stock in Dr. Ball’s views…”

    CEI care a publicat interviul cu Tim Ball si-a cerut scuze
    „http://blogs2.law.columbia.edu/climate-change-litigation/wp-content/uploads/sites/16/non-us-case-documents/2019/20190607_Court-No.-VLC-S-S-111913_press-release.png

    Ball nu a castigat pe fond, pentru ca nu s-a ajuns acolo, a castigat pe procedura, echipa legala a lui Mann a intarziat in efectuarea unor acte procedurale.

    • @ adrian,
      Marin Preda povestea o intimplare de pe imas. Unul dintre baieti ii provoca pe toti la trinta. Era siciitor cu insistentele lui. Intr-o zi Niculaie s-a hotarit sa-l infrunte, si pe cind era gata sa-l trinteasca, tipul viteaz, a imputit aerul; cei din jur au ris.
      Asta inseamna ” echipa legala a lui Mann a intarziat in efectuarea unor acte procedurale.”
      Cind si-au dat seama ca vor pierde, au imputit aerul cu „intarziat in efectuarea unor acte procedurale”.
      NB,
      mai ai link-uri?

      • Ce afirmi tu sunt speculatii, realitatea e ca nu a pierdut pe fond si publicatia care a gazduit acel interviu si-a cerut scuze.

      • Victor, incalziristii și latraii pechinezi care îi promovează sint la un nivel intelectual și moral inferior „științei” Mamei Omida.

        Aveți mai multe șanse „să vă trăiască franțuzoaica” decit să se împlinească „profețiile” de șanț ale mincinoșilor paraziți și nesătui.

        Au revoir!

  16. Și totuși, care este rolul omului de știință? Doar sa stea că un șoarece de laborator și să facă experimente? Să transmită doar in revistele științifice cu circuit închis rezultatele sale și atât?
    Sau are și rolul de a se implica în viața socială și de a o influență?
    Exista tendința de limitare, e mult mai simplu și comod sa stea retras în mediul safety al comunității sale. Dar, daca iese către publicul larg, este responsabil și să își asume opiniile și luările de poziție. Să plătească pentru ele daca este necesar.
    Cred că sunt importante astfel de dezbateri. In Ro, oamenii de știință prefera să stea „safe”. Europenii in general, in turnul lor de fildeș stiintific. Americanii sunt mai incisivi, mai curajoși, au curajul expunerii.
    Thx domnule Cranganu!

  17. Si suplimentar: cred ca genul acesta de articole (nu ma refer specific la acesta care vrea sa fie o sperietoare pentru toti cei ce contesta fusilul) ar trebui sa apara doar in balanta si cu alte puncte de vedere. La fel de bine sustinute, argumentate, explicate. Asa ar fi corect. Nu cred ca toti cei ce sustin energia verde se inseala iar adevarul este doar intr-o parte. Dar doar despre o parte citim pe contributors. Oricum, mai bine decat cancanismul promovat de hotnews, alt nivel. Dar acest nivel ar trebui balansat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultimele cărți publicate sunt Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing, hard cover, 2024; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature, 2024. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro