joi, martie 28, 2024

Candidatul dreptei vs. candidatul PDL la prezidențialele din 2014. O citire nouă pentru „unitatea dreptei”

Unitatea nu este doar marea obsesie a dreptei de astăzi din România. Este marea obsesie a dreptei de după Revoluție. Am spune nu fără temei. Unitatea, atât în 1996, cât și în 2004, a fost o condiție esențială pentru cucerirea puterii.

Prima problemă este cât de importantă e unitatea pentru succesul electoral al dreptei non-PNL, în 2014 și în 2016. A doua problemă ține de interpretarea tactică și politică pe care PDL, principalul partid al opoziției, reușește să o dea temei. În lipsa unui lider recunoscut ca motor electoral, cu o „ciupercărie partinică” în plină producție pe zona de centru-dreapta, pericolul este cel al marginalității și insignifianței – cheia guvernării și a prezidențialelor să o dea partidele din USL.

Plasat primul după liderii USL în sondajele pentru prezidențiale, MRU este cel mai vocal susținător al unității dreptei (dovadă și evenimentul organizat ieri, la 99 ani de la nașterea lui Coposu, la care au participat cei de la PNȚCD, FC, IRL, dar și semnatari ai moțiunii Macovei). Acesta caută să profite de păgubosul armistițiu de după Congresul PDL și să pună presiune, și cu ajutorul altor grupuscule politice, pe o structură relativ organizată, PDL (pentru că, la cum arată Forța Civică astăzi, nici reprezentanți în secțiile de vot nu vor fi în stare să asigure pentru fostul prim-ministru). Elena Udrea învârte și ea cuțitul în rană, încă indecisă dacă să plece spre brațul politic al Mișcării Populare sau să-l aștepte pe Blaga să-și rupă gâtul la europarlamentare. Pe partea cealaltă, Vasile Blaga vede în unitatea dreptei alinierea în spatele PDL a celor care, speră el, vor cere îndurare după ce vor eșua pe cont propriu la alegerile din mai 2014.

Unitatea dreptei a devenit deci calul de bătaie al orgoliilor tot mai puternice din PDL, FC, NR, din Mișcarea Populară și din România Liberală. Ea ascunde negocieri dure, replici date prin presă și atacuri fără mănușă. Ce nu reușesc (sau nu vor) să înțeleagă toți acești domni și doamne este că unitatea, abil și deschis construită public, poate deveni un cadru de recuplare cu electoratul dreptei, reprezentând cel puțin șansa unei prestații onorabile la alegerile prezidențiale din 2014, dacă nu a unei prezențe în turul al doilea.

Opoziția din România poate profita de faptul că, dacă USL rezistă, Antonescu nu va fi candidatul dreptei, ci doar al unui USL pe care amprenta PSD se va vedea foarte clar. Acest avantaj tactic se poate concretiza doar dacă se vine cu un singur candidat de cealaltă parte. Aici este marea miză. Dar pentru ca unitatea să existe, este nevoie să curgă, ritualic, suficient sânge într-o bătălie corect organizată a dreptei non-PNL.

Soluția firească – dar atât de improbabilă din cauza orgoliilor – este organizarea de alegeri primare deschise în rândurile dreptei. Cel mai mare partid parlamentar al opoziției, PDL-ul lui Blaga trebuie să aibă curajul să se arunce în necunoscut, invitând orice forță de dreapta și candidat (la o adică, în funcție de contextul politic, chiar pe Antonescu) să ia parte la alegeri primare pe care să le organizeze împreună și în care să voteze nu doar membrii de partid, ci orice român dispus să semneze un crez politic de dreapta și să contribuie cu o sumă simbolică (în Franța, în 2011, a fost vorba de un euro). Bineînțeles, pentru aceasta ar fi necesar să fie realizat un program politic al dreptei pentru prezidențiale care să fie asumat de toți posibilii candidați, ar fi nevoie să vedem alegeri organizate ca la carte (nu ca la Congresul recent al PDL sau, pentru că se întâmplă și la case mai mari, ca la UMP-ul fostului președinte francez).

Ar rezulta un cadru în care, miza fiind evidentă, s-ar putea distinge idei și viziuni alternative. S-ar crea și o relativă contrapondere mediatică pentru ceea ce astăzi este exclusiv un duel PSD – PNL. Am vedea un candidat nu uns de birocrația de partid, ci votat de electoratul de dreapta. Și, cel mai important, ar rezulta un număr de participanți la scrutin care să fie considerat ca punctul de inflexiune, de renaștere electorală a dreptei. Deschis și transparent, exercițiul ar da încredere celor dezamăgiți de USL și celor care, foști votanți ai lui Băsescu sau ai CDR, acum își caută casă politică.

Este un exercițiu riscant pentru PDL, dacă îl asumă. Dar nu cred că are altă cale, condus astăzi de Vasile Blaga, un politician care poate aspira doar la rolul de președinte de partid „antrenor”. Mulți oameni de dreapta, mulți intelectuali ar fi seduși de miza/mitul democrației interne și transparenței.

Pentru cei care nu sunt de acord cu argumentele de mai sus, întreb: există o altă variantă pentru redinamizare, pentru o prestație decentă la prezidențialele din 2014 a opoziției actuale, o prestație care să fie o trambulină pentru 2016?

Distribuie acest articol

52 COMENTARII

  1. Dragă domnule consultant politic

    În primul rând ar fi nevoie ca candidatul de dreapta, oricare ar fi el sau ea, să fie cu adevărat de dreapta, nu numai teoretic, dar şi practic.

    Blaga, Udrea sau MRU nu sunt de dreapta.

    Deci, pentru electoratul de dreapta nu contează dacă se unesc toţi în spatele unuia dintre aceştia trei sau nu.

    De ce?

    Fiindcă Preşedinţia va fi câştigată de Ponta sau de Oprescu (sau, mai puţin probabil de Antonescu) oricare dintre cei trei candidaţi ,,de dreapta” de mai sus ar fi contra-candidatul candidatului PSD/USL.

    Tocmai de aceea este important ca dreapta să găsească în primul rând un lider autentic de dreapta, indiferent cât de puţin popular sau cunoscut este, şi să îl promoveze.

    Unindu-ne în spatele unui candidat care oricum nu câştigă şi care oricum nu este de dreapta ar fi cea mai proastă soluţie pentru dreapta.

    Nu numai că pierdem şi mai mult timp promovând un lider care nu este de dreapta când ar trebui căutat şi promovat unul care este de dreapta, dar şi fiindcă acel lider de dreapta, când va fi găsit, dacă îl mai caută cineva, va fi mult mai greu de promovat, fiindcă va concura şi cu unicul candidat ,,de dreapta” în care dreapta a investit atât de multă credibilitate şi imagine degeaba.

    Profilul necesar al liderului de dreapta de care avem nevoie:-

    1. Independent, pe picioarele lui/ei, marioneta nimănui, în primul rând nu a lui Băsescu
    2. Netraseist
    3. Necorupt şi fără probleme cu justiţia
    4. Nu a făcut afaceri cu statul, nici pe cont propriu, nici prin familie/intermediari
    5. Nu s-a folosit de vreo funcţie de partid sau de vreo funcţie publică să facă bani/afaceri, să ajungă într-o poziţie administrativă în aparatul de stat sau să facă trafic de influenţă
    6. Antreprenor în mediul economic care a lucrat aproape numai în mediul privat şi care şi-a construit propria afacere de succes de la zero, în mod legal, şi care are o experienţă bogată, îndelungată în mediul de afaceri privat.
    Vrea:
    – întărirea statului de drept şi a justiţiei
    – intărirea luptei împotriva corupţiei şi a traficului de influenţă
    – mult mai multă transparenţa instituţională (achiziţii publice, etc.) şi responsabilizarea administratorilor din aparatul administrativ
    – reformă economică adevărată, capitalistă
    – reducerea taxelor şi a impozitelor
    – crearea unui aparat administrativ care să încurajeze mediul de afaceri, în special pentru firmele mici/mijlocii

    Cu alte cuvinte, un capitalist puternic, integru, ne-dependent de sistem, care are curajul să facă reformă economică.

    Când spun că trebuie să ”il/o căutăm”, sunt de acord cu cei care spun că un lider se impune, nu se caută cu lumânarea, dar dacă noi îi respingem din start pe cei care sunt într-adevăr de dreapta doar fiindcă nu sunt din sistem/ nu s-au impus cu ajutorul sistemului, atunci ne tăiem craca de sub picioare.

    Dacă deocamdată nu există astfel de lideri, să devină. Până nu devin, şi până nu ne deschidem şi noi la minte să nu ne mai limităm alegerea doar la cei care nu sunt lideri autentici, care nu sunt de dreapta, şi care nu sunt independenţi de interesele din sistem, degeama vorbim.

    În rest, mult succes vânzând pe vreun candidat sau altul. O zi bună.

    • Draga Game Theory,

      Eu sunt de acord cu profilul de candidat pe care il propui tu si cu programul sau minimal. Are sens pentru un candidat de dreapta. Pragmatic vorbind insa, electoratul de dreapta ce vrea? A facut cineva o analiza serioasa, la rece, o cartografiere despre ce electorat trebuie atacat pentru ca „dreapta”, PDL, ce vrei tu, sa aiba sanse in 2014 si 2016?

      Nu stiu cat ajuta in context electoral acuzatiile de „deviationism de dreapta”.

      Tu alegi sa te concentrezi pe lider – o mare vulnerabilitate a dreptei non-PDL de astazi. Dincolo de ceea ce iti doresti tu, un lider trebuie sa aiba curajul sa iasa in fata si sa se bata, sa treaca testul electoratului, nu sa fie uns. Primarele din PDL sunt o sansa. Nu trebuie neaparat sa le castige, ci sa arate ca respira viitor, ca poate creste.

      O zi buna, de asemenea,
      CC

      • În primul rând, cetăţenii români, în marea lor majoritate nu ştiu ce înseamnă dreapta, fiindcă nu au avut ocazia să cunoască partide de dreapta, lideri de dreapta, mişcări de dreapta. Mă refer la liberalismul clasic aici. Deci dreapta trebuie definită, construită, promovată aproape de la zero. Cu alte cuvinte, ce trebuie să înţelegeţi este că în România nu avem un electorat de dreapta (mai mare de 2-3%). Avem doar un electorat anti-PSD, care în cel mai bun caz pretinde că susţine statul de drept, independenţa justiţiei, lupta anti-corupţie, anti-traseism, anti-trafic de influenţă, anti-netransparenţă, şi electoratul acesta este undeva pe la 20-25% maxim. Nu faceţi confuzia să numiţi acest electora ,,de dreapta”, fiindcă nu este. Este liberal, în cel mai bun caz. Nu, nu sunt mai catolic decât papa, nu ridic ştacheta ideologică prea sus, dar totuşi, devreme ce lucraţi în domeniu, să nu ne facem de ruşine…

        În al doilea rând, bineînţeles că nu trebuie să ungem un lider – am spus-o şi eu, liderul se impune, dar nu se poate impune împotriva sistemului dacă alegătorii nu îl/o consideră potenţial lider decât dacă este din sistem. Şi atunci de ce insistaţi să se ungă un candidat unic printr-un proces de alegeri primare în PDL etc., ştiind că printr-un astfel de proces, doar un lider din sistem – dovedit că nu este nici de dreapta, nici lider, nici măcar liberal autentic (re: stat de drept, independenţa justiţiei, transparenţă, etc.) măcar? Nu pricep, şi vă mai întreb odată?

        Cu alte cuvinte, ce încerc să vă fac să înţelegeţi? Că nu se poate vorbi de opozitie de dreapta împotriva USL deocamdată în România, deşi ar fi mare nevoie. Dar trebuie să vorbid de opoziţie liberală împotriva PSD.

        Or Blaga, Udrea şi MRU nu sunt nici măcar liberali autentici. Sper că vă daţi seama.

        Cineva care nu respectă proprietatea privată nu poate să fie liberal (clasic). Cineva care nu a fost toată viaţa decât birocrat, pus de alţii, nu poate să fie lider. Nu poate să aibă curajul să se bată cu sistemul corupt fiindcă a ajuns unde a ajuns numai datorită sistemului – este produsul sistemului, paraşutat în sistem de alţii, care nu sunt nici ei liberali/de dreapta. De aceea nu se bate pentru statul de drept, pentru justiţie, pentru liberalism. Vorbesc de MRU aici, să vă fie clar. Cât despre Blaga şi Udrea, mai are rost să vorbim? Sper că nu trebuie să vă dau detalii.

        Ca să revin la soluţii. Liberali autentici în România sunt relativ puţini, şi puţini dintre ei se găsesc în sistem. Aceşti liberali trebuie mai întâi să se adune între ei, şi după aceea să se găsească printe ei unul/una cu calităţi mai mari de lider. Deocamdată mişcările autentice liberale sunt doar la firul ierbii – nesemnificative dpdv electoral. Eforturile lui Traian Băsescu de a unge mişcări şi lideri,,de dreapta” nu au cum să aibă succes nici ele. Băsescu este lider autentic, este mare luptător, dar nu este liberal autentic, şi nici de dreapta nu este.

        Asta e; nu are rost să ne amăgim. Va lua zeci de ani. Cei care au energie şi viziune ar face bine să nu fugă după cai verzi ,,de dreapta” pe pereţi, ca să nu ia sute de ani, ci să pună umărul să construiască mai întâi o mişcare unită liberală, din care, după ce aceasta a reuşit să facă faţă PSD, va reieşi şi o mişcare de dreapta (şi una de stânga), care va construi dreapta (şi stânga) româneasca.

        • @ Game Theory

          E sarcina politicienilor sa popularizeze ideile dreptei de la care se legitimeaza, sa arate liniile de falie, clivajele fundamentale. Nu e usor si nici nu se face repede. Merge mana in mana cu dezvoltarea economica si sociala, cu urbanizarea tarii.

          O competitie interna este si o tribuna pentru cei pe care spuneti ca ii „mananca” sistemul. Se pot arata, pot iesi in fata, pot atrage sprijin.

          • Dacă credeţi că PDL-ul le-ar oferi unor potenţiali lideri noi, liberali autentici, eventual de dreapta, din afara sistemului, o platformă pentru o candidatură din partea dreptei liberale care încearcă să reformeze şi să se împotrivească sistemului pe care însuşi PDL-ul îl reprezintă, sunteţi naiv, şi dacă îmi permiteţi, vă cam pierdeţi timpul cu consultanţa politică, chiar şi tânăr fiind.

            În cel mai bun caz, PDL-ul, Mişcarea Populară, Iniţiativa România Liberală şi toate celelalte ambalaje de carton noi şi frumoase construite în laboratoarele sistemului nu vor face decât să servească o faţă nouă, ,,dat cu Dior”, în spatele căreia să se ascundă toţi cei din sistemul acela de care nu mai scăpăm, urât mirositor, cinic şi corupt.

            Or asta, cu ce ne-ar ajuta, sau cu ce ar schimba lucrurile în bine?

            • @Game Theory

              Si-atunci, daca piata politica pe „dreapta” e blocata, de unde vine solutia? Cine sparge monopolul?

              Cred ca prea mult pesimism strica.

    • @game theory. Nu cumva faceti confuzie intre doctrina (de dreapta, de stanga etc) si comportament? caci lista de deziderate se refera la comportament ! Un candidat „de dreapta” il definiti ca adept al doctrinei sau ca promotor al comportamentului??
      Pe de alta parte, daca nimeni nu intruneste conditiile dvs, inseamna ca ramanem cu USL? Ciudata alternativa (daca este onest propusa, altfel e doar maskirovka pura, pg.31-35 din manualul KGB, adnotat in lb. romana de I.Iliescu). !!!!
      In plus, comportamentul (=program de guvernare) unui guvern nu poate fi pur de dreapta sau pur de stanga nici macar teoretic si nu cred ca-mi puteti da UN SINGUR EXEMPLU din istorie care sa va sustina TEORIA (pana si W.Churchill a avut si masuri nu tocmai de dreapta).
      PS. o seama de puncte listate sunt supuse CALOMNIEI de presa (exemplu tipic lista de cumparaturi de la RAPPS care nu are vreo legatura cu MRU, dar kko odata aruncata pe MRU nu mai poate fi spalata).

  2. Sunt complet bulversat! Cu cateva saptamani in urma, Domnul Antonescu era gratulat in articolele ce puteau fi citite pe acest blog exclusiv cu apelativul CACARAU. Iar acum este invitat la competitia pentru un candidat comun al dreptei. Daca a fost reevaluat, nu ar fi corect sa i se aduca la cunostinta?

    • @Gasitorul

      Ideea invitarii lui Antonescu la competitia initiata de PDL este o gluma si o provocare. Dar si o varianta intre alte nenumarate variante.

  3. Atat timp cat „dreapta” este de fapt un partid de centru-stanga transformat intr-o zi, la ideea cuiva care nu avea identitate ideologica si avea nevoie de un culoar politic, in partid de dreapta, evident ca nu va avea nici o sansa sa gaseasca un candidat de dreapta.

    • @cineva, candva

      Depinde ce perspectiva adopti in definirea stangii si a dreptei, dar si de realitatile sociale si economice din Romania. Este greu sa ai succes electoral cu teorii despre statul minimal, cand jumatate din populatie traieste sub amenintarea saraciei.

      Eu m-as uita in primul rand la eticheta asumata de partide. Dar e nevoie ca eticheta sa fie tradusa prin principii si propuneri de politici publice asumate. Aici e buba.

      Competitia interna poate scoate in evidenta toate aceste vulnerabilitati, dar si idei de a merge mai departe.

  4. Imi place articolul si astept sa te mai citesc! Deoarece convingerile mele politice sunt plasate mai degraba in zona de stanga a peisajului ideologic nu pot sa nu remarc faptul ca o regandire a comunicarii cu electoratul este necesara atat in cazul dreptei cat si in cazul stangii. Parerea mea in ceea ce priveste stanga cat si dreapta este ca ambele se afla si chiar se complac intr-o acalmie tampa si actioneaza in consecinta. Electoratul este atat de ametit de toate schimbarile, aliantele, despartirile, repozitionarile, din ultima vreme incat diferentele ideologce intre stanga si dreapta constau in simpatii si antipatii pentru persoanele care populeaza partidele…
    Cum ar arata Romania cu partide capabile sa propuna solutii pentru problemele tarii respectand ideologiile pe care pretind ca le promoveaza? Cum am trai, oare, intr-un stat cu alesi responsabili si care sa transforme proiectele propuse in campanie in proiecte realizate in timpul mandatului?!

    Spor si sper ca propunand mai multe articole de acest gen vei reusi sa ridici intrebari cat mai motivante!

    • @Adrian Abrudan

      Iti impartasesc multe din interogatii, Adrian.

      Marea problema este in legatura cu ce se da votul, care sunt resorturile lui.

      Asa cum cred multi, tot asa cred si eu ca nu poti avea democratie fara oameni liberi, fara o clasa de mijloc majoritara, care sa nu indoaie la prima sticla de ulei.

      Problema comunicarii vine apoi.

      • Domnule Ciobanu,

        Traiesc in canada de cativa ani buni si am prins si ceva alegeri. Aici oameni nu isi pun probleme existentiale de genul dreapta stanga ci au mai degraba o abordare pragmatica si anume „mi-a crescut venitul/nivelul de trai ii mai votez daca nu votez cu ceilalti”
        Pe de alta parte cred ca o abordare pura din punct de vedere doctrinar cel putin in cazul Romanieie este de-a dreptul catastrofala (indiferent daca este de stanga sau de dreapta) Asa cum spuneati jumatate din populatie traieste sub limita de saracie (in special la tara) iar cealalta jumatate nu mai are timp deoarece trebe sa munceasca sa plateasca impozitele si ratele .

        • Domnule Virgil,

          Va impartasesc multe din afirmatii.

          In multe locuri, exista acest cerc vicios in care o populatie saracita cautioneaza/este victima unei elite politice care nu are niciun fel de interes sa dezvolte comunitatea respectiva. Lungile domnii politice in general pe asta se bazeaza – pe controlul local total al resurselor, al institutiilor publice, ale filialelor de partid.

          De aceea spun eu ca miza este sa democratizam partidele, sa le dam cetatenilor dreptul de a decide la acest nivel de baza. Nu e mult, stiu, e greu, stiu, dar e un pas.

          • Domnule Ciobanu,

            Cred ca porimul pas care trebuie facut trebuie sa vina din partea intelectualilor care nu ar mai trebui sa cautioneze lideri politici si sau partide doar datorita faptului ca acestia din urma se declara de o anumita parte a esicherului politic. Este clar ca o societate sanatoasa este aceea unde alterneaza stanga /dreapta sau unde lideri vin cu solutii mixate si punctuale pe anumite probleme (eu de ex vad mai buna o abordare de stanga in domeniile invatamantului si sanatatii si mai de dreapta in domeniile economice plus ceva protectie sociala (pentru a nu incuraja trandavia)

            • Ceea ce spuneti pleaca de la radiografierea problemelor de astazi ale Romaniei. Care nu sunt probleme de stanga sau de dreapta. Sunt doar probleme.

              Inaintea de a propune solutii (unde doza ideologica exista) ar trebui sa avem tabloul si ierarhia problemelor, pentru ca de multe ori imi pare ca ne irosim energiile in zona marginale. De exemplu, asa ar trebui sa inceapa discutia despre regionalizare.

            • Domnule Ciobanu „Inaintea de a propune solutii (unde doza ideologica exista) ” . Aici nu sunt de acord cu dumneavoastra. Eu vad ca solutiile la diverse probleme trebeuie sa treaca dincolo de ideologie in caz contrar ne transformam intr-o biserica (nu asa dogma nu se discuta) Din punctul meu de vedere cea mai mare greseala a domnului Funeriu (dincolo de multe solutii OK date de domnia sa) a fost reforma invatamantului prin prisma ideologiei iar rezultatul s-a vazut. Ideologia nu trebuie sa primeze solutiilor concrete. OK suntem de acord cu teoria statului minimal dar atunci nu te apuci de bezmetic sa desfintezi scoli si spitale doar pentru ca guvernul nu este in stare sa stranga bani si sa asigure conditii normale de educatie si sanatate cetateniilor sai. Nici in alte tari de exemplu facultatea nu este gratuita (Canada) dara statul iti da oprtunitatea sa pui bani deoparte pentru studiile copiilor (bani neimpozabili) si mai mult dubleaza suma depusa pana intr-o anumita limita (2000 CAD/an) pentru cei care s-au trezit prea tarziu sau cu parinti relativ inconstienti statul ofera imprumuturi pentru studii cu dobanda redusa tocmai pentru a da o sansa tutror sa invete pana la maximul capacitatii lor. In romania cei care nu au bani „raman la coada vacii” doar pentru ca niste talibani asa au decis in numele unei ideologi.

          • Domnule Ciobanu,
            Faptul cä sunt plecat din tarä,cu respect vä intreb:

            ,Vä citez” sä le däm cetätenilor DREPTUL DE A DECIDE democratizarea partidelor la acest nivel de bazä.( 18.08 uhr).
            Cine azi in Romania nu le dä cetätenilor acest DREPT,???pentru mine acestä frazä sunä de neinteles.
            Vä doresc o zi pläcutä,

            • Ma refer la cota de incredere dezastruoasa a partidelor, la numarul extrem de mic de membri si la cercurile extrem de retranse in care se ia o decizie care, in cazul unui partid de guvernamant, ajunge sa ne afecteze pe noi toti (Congresele de partid abia reunesc cateva mii de membri). Vorbesc despre opozitia dinspre democratie si oligarhie de partid.

              Ar fi de pornit o intreaba discutie despre natura partidelor.

              In plus, daca tot finantam partidele de la stat, le putem cere si cum sa se organizeze pentru a promova democratia in interiorul lor. Trebuie doar modificata Legea partidelor, Legea nr. 14/2003.

        • pai si romanii gandesc la fel. Crezi ca-si pun probleme de teorie politica ? Habar n-au ce inseamna sa fii de dreapta sau de stanga, conteaza cine da punga cea mai mare. Ai dat sticla de ulei, sacul de malai, te votez !

          • Rico, Problema este domnule ca sacul de faina sau sticla de ulei o primesti o data la 4 ani dar de mancat trebe sa o faci zilnic. Desii stiu personal astfel de cazuri cred ca totusi ei sunt o minoritate. Problema cea mai mare este absenteismul care din pacate vine din partea oamenilor mai educati si a caror op[inie ar duce lucrurile mai departe in directia buna.

          • Asta e una din provocarile democratiei romanesti – sa gasim antidotul votului cu punga. Or pentru aceasta este nevoie de recensamantul celor care pot lupta in aceasta directie. Alegerile primare – la dreapta, dar si la stanga – sunt o solutie, poate modesta, dar o solutie.

  5. Nu mai exista dreapta niciunde in lume. Toate partidele sunt mai mult sau mai putin de stanga.
    Asa cum spunea Hans Hermann Hoppe: „Democratia este o forma atenuata de comunism”.

    Simplificat: stanga inseamna hotii, puturosii si milogii, dreapta inseamna oamenii care produc cu adevarat ceva.

    Evident, hotii, puturosii si milogii merg la vot mult mai abitir decat oamenii care produc, pentru ca acestia din urma stiu (sau simt) ca totul e o mascarada ieftina si ca votul lor nu schimba nimic.

    Intrucat haita politica stie ca oamenii care produc nu prea voteaza, majoritatea ofertei politice este pentru hoti, puturosi si milogi.

    Asa ca nu va mai amagiti, orice candidat ar propune asa-zisa „dreapta” va fi acelasi lucru in final.

    • @Dreapta

      Daca ar fi adevarat ceea ce spui, atunci de ce s-ar mai defini unele partide de dreapta? De ce ar mai continua sa se scarpine cu mana dreapta la urechea stanga?

      • Cum se definesc unele partide nu are nici o relevanta atata timp cat intelegem ca este vorba doar de „newspeak”.
        Spre exemplu, in USA „liberal” inseamna „de stanga”.
        Democratia, intocmai ca si comunismul, incurajeaza limba de lemn (polliticaly correct).

      • buna ziua. Etichetarea are NUMAI avantajul de a fi usor enuntata si enorma dificultate de a fi definita. Opinia mea este ca (doctrina/partid/program de guvernare/candidat/campanie electorala…) e mai de dreapta decat alta daca vrea mai putin stat asistential.
        Statul asistential e multi-dimensional de la autobuz gratis intre 11:00 si 14:00, la cartof subventionat. Este deci posibil ca un set masuri sa reduca subventia la autobuz in dauna cartofului sau invers. Devine astfel setul de masuri (reale sau propuse) mai de dreapta sau nu? numai costul TOTAL al statului asistential poate arata orientarea.
        NB. Ma refer NUMAI la ceeea ce intreprinde guvernul central si consider OK ca un oras sa permita autobuz gratuit si altul nu (cei ce au trait in state anglo-saxone ma vor intelege perfect). Mai mult, aceste „facilitati”pot fi acceptabile in 2012 si sa nu mai fie posibile in 2013 si din nou acceptate in 2014.

        • Avand in vedere ca nimeni din clasa politica nu produce de fapt nimic, este usor de inteles de ce, in fapt, toti politicienii sunt de stanga, adica toti sunt hoti, puturosi sau milogi.

  6. „Soluția firească – dar atât de improbabilă din cauza orgoliilor – este organizarea de alegeri primare deschise în rândurile dreptei”
    O idee foarte buna, care ar trebui propagata.

  7. @Dreapta: ” stanga inseamna hotii, puturosii si
    milogii” Tocmai ați confirmat că veți pierde alegerile!
    Păcatul capital al „dreptei” (în treacăt fie spus nu știu câți înțeleg de-a binelea ce înseamnă o doctrină de dreapta și câți doar se revendică a fi de dreapta pentru că e „cool”) este disprețul fățiș afișat față de cei care nu le recunosc a priori „supremația”. Dreapta, nu a aflat că nu mai suntem în anii ’90, refuză să accepte că nu „punga de făină și litrul de ulei” ci propriile acțiuni au dus la dezastrul din decembrie! Preferă să se autoamăgească considerând prost electoratul în loc să-și asume răspunderea și să-și schimbe mesajul. Persistând în lozinca: „Nu mă votezi, ești prost! ” mă tem că nu vom vedea prea curând un sistem bi-polar real în România!

    • Sunt de acord cu tine. Nu ajungi nicaieri daca spui ca votantul greseste, daca apelezi la stereotipii de genul celei legate de stanga. Important este sa vezi care sunt limitele actiunii tale, sa vezi fundatia zidului din fata. PDL inca are o mare problema in a defini ce i s-a intamplat in 2012.

      • Nu doar PDL, toate „corpusculele” care se autodefinesc ca fiind de dreapta au o problema de raportare la electorat!
        Nu doar ca nu pricep care sunt de fapt cerintele acestuia, mai mult, se complac in ideea ca nu trebuie sa schimbe nimic din oferta lor politica si ca de fapt electoratul, din pamant, din iarba verde ar trebui sa scoata o majoritate care sa-i poarte fara nici un efort catre putere.
        Sunt blocati intr-un soi de „talibanism: my way or the highway” si refuza sa accepte ca viziunile lor nu se potrivesc cu asteptarile electoratului! Am privit cu interes evolutia NR inca de la inceput, ca fiind o sansa pentru o noua oferta electorala. M-a socat pur si simplu cat de rupti de realitate sunt, pentru o miscare ce se revendica drept „grass-root”! „Statul minimalist” pe care il viseaza ei pare ceva rupt din republicile oligarhice sud-americane ale anilor ’80 mai degraba decat sa aiba ceva in comun cu un stat european modern. Practic vin pe piata cu oferta unui stat minimal in servicii dar maximal in pretentii. Ori realitatea este ca electoratul roman este majoritar orientat spre centru, cu nuante de stanga, o astfel de „oferta” nu face decat sa-i indeparteze. Scenariul care ar trebui oferit de catre dreapta ar trebui sa fie unul inspirat mai degraba de statele nordice, cu un stat care nu se amesteca prea mult dar care are totusi o preocupare sanatoasa pentru bunastarea cetatenilor. O abordare gen „te arunc in apa si vezi tu daca poti sa inoti sau nu” nu este de natura a aduce voturi.
        A doua mare problema este ca practic fiecare propus „lider” al dreptei vine cu un „balast”: toti sunt perceputi ca fiind „oamenii lui basescu”. Nu exista un lider caruia sa nu i se poata lipi eticheta asta, fie ca ii datoreaza ascensiunea in diverse posturi, ca MRU, fie ca nu va scutura prea curand imaginea atarnanda pe geamul de la baie, ca Neamtu. Basescu a adunat asupra sa o mare cantitate de ura viscerala si inevitabil o parte din aceasta se revarsa si asupra „pupililor” sai.
        Candidatul dreptei trebuie sa vina cu o oferta lucida si moderata, sa nu aiba legaturi cu basescu si sa nu-si piarda vremea in filozofari inutile, referinte intelese doar de 1% din populatie sau in negari prea putin plauzibile ale actiunilor pre-2012. Factorul cheie care trebuie sa primeze este pragmatismul: „Domnilor, greselile au fost a, b, c, situatia acum este d, e, f, ceea ce va propunem sunt masurile g, h, i”!
        Problema e ca nu vad pe nimeni venind prea curand cu o astfel de atitudine.

  8. @CC

    ,,Si-atunci, daca piata politica pe „dreapta” e blocata, de unde vine solutia? Cine sparge monopolul? Cred ca prea mult pesimism strica.”

    Piaţa politică pe ,,dreapta” şi pe stânga liberală este blocată. Jocurile sunt făcute şi monopolul tocmai se pregăteşte să se întărească şi mai tare, prin schimbarea Constituţiei, punerea Justiţiei cu botul pe labe, demontarea statului de drept, etc.

    Bineînţeles că pesimismul strică şi la fel de mult şi statul cu ochii în soare aşteptând să se schimbe lucrurile magic, ,,să facă ei, alţii, liderii providenţiali din sistem, ceva şi pentru noi.”

    Cine a rămas în România ori pleacă capul la Monopol (95%), ori se organizează să schimbe ceva cu luptă şi trudă împotriva sistemului până nu mai poate şi este forţat să emigreze sau să plece capul şi el.

    Lupta şi munca pornesc cu lupta împotriva interţiei mintale/emoţionale. Somnul minţii a născut nişte monştri care tocmai se pregătesc să înghită totul. Nu are rost să îi şi aplaudăm sau să ne mai facem iluzii deşarte în privinţa lor. Măcar atât bun simţ să ne mai fi rămas.

    • Foarte intunecata perspectiva pe care o propuneti. Recunosc ca nu vad busola. Dar daca tot sunt 5% „altfel”, parca se poate construi ceva. Nu?

      • Da, cum s-a construit şi în ultimii 23 de ani. Am mers într-o direcţie bună, ţinând cont de unde am pornit, şi de oportunităţile pe care le-am avut?

  9. Imi place ideea. Suna chiar extrem de bine. Eu as plati si 2 euro nu doar 1 ca sa pot sa votez in alegeri primare. Sa stiu ca decidem noi cetatetii de dreapta cotizanti chiar daca nu membri de partid, ce candidati sa mearga in alegeri si nu Blaga si gasca lui de locotenenti. Asta chiar pare o democratizare.

  10. @Virgil

    Tind sa va contrazic si sa nu fiu de acord cu sanctificarea acestui mit al tehnocratiei. In fond, fiecare masura/solutie asuma niste valori si principii care pot fi si citite si in cheie ideologica. Atunci cand diferentele sunt clare, cand decizia intre optiuni este greu de luat, totul se reduce la a pune in balanta valori.

    O reforma facuta pe jumatate ajunge, poate, sa fie genereze rezultate mai proaste decat nicio reforma. Apropo de educatie… In plus, sa nu uitam ca scoala nu e un sistem separat, ci e direct influentata de ce se intampla in alte zone. Funeriu a fost un dezastru in materie de comunicare, dar partea de politici publice a mandatului sau ramane sa fie cumpanita.

  11. Inainte de toate avem nevoie de o clasa politica curata de toate orientarile, pt a asigura echilibrul necesar bunei functionalitati si unei sanse la viata demna si decenta. Principala deficienta a actualei clase politice este in domeniul moralitatii, fiind sub acest aspect continuatoare a defunctului PCR, efectele nefaste se simt.
    Orice constructie viabila trebuie sa se rupa categoric de personajele si practicile imorale, compromisul este uneori necesar dar nu poate face parte din fundamentul unor noi structuri.
    Iesirea din actuala stare sufocanta este posibila doar prin Dreapta, prin politici favorabile celor care creaza plusvaloarea, Stanga poate fi benefica numai dupa refacerea resurselor, cel putin in democratie.

    • Apropo de moralizare, exista cateva idei interesante vehiculate in campania prezidentiala din Franta de anul trecut.

      De ce stanga nu poate genera plusvaloare? Este o afirmatie generala sau ea se refera la contextul actual romanesc?

      • Nu politicul (stanga/dreapta…) creaza plusvaloarea, acesta legifereaza favorabil celor care o creaza (dreapta) respectiv favorabil celor care beneficiaza de resurse (stanga) prin masuri prin care o parte a plusvalorii este cedata/redistribuita. Explicatia este simplista, in realitate nu este de conceput o atitudine eminamente de stanga sau de dreapta, fiecare trebuie sa contina elemente specifice spectrului opus pentru a face politicile acceptabile si in scopul asigurarii unui echilibru absolut absolut necesar.

        • Sa inteleg ca afirmati ca acela care produce plusvaloare nu poate fi decat de dreapta?

          Ce sustin eu este ca trebuie sa ne ridicam putin deasupra nivelului individual si sa vedem conditiile structurale/sistemice ale cresterii, care bineinteles ca necesita politici publice adaptate contextului, respectul pentru proprietate si respectarea legilor. La ce bun sa fii un antreprenor in America anilor 30 daca New Deal-ul lui FDR n-ar fi existat?

  12. Ideea unor alegeri primare este foarte buna insa in practica poate sa produca efecte diferite decat cele scontate. Un exemplu in acest sens il reprezinta Italia unde intamplator am asistat la organizarea unor astfel de alegeri pentru Partidul Democrat (centru-stanga). Initial alegerile primare au adus o vizibilitate buna partidului, acesta crescand in sondaje, ( ajungand pana la aproape 40%). Insa pe masura ce au aparut divergente intre candidati si discursul s-a radicalizat, o parte din alegatorii mai moderati s-au abtinut de la vot iar cei foarte radicali au votat miscarea lui Grillo.
    Mai mult, castigatorul alegerilor primare ( Bersani), desi respectat de electoratul de stanga nu a fost un politician suficient de carismatic incat sa atraga electoratul moderat influentat si de promisiunile lui Berlusconi. S-a ajuns astfel ca la final coalitia lui Bersani desi castigatoare in alegeri (cu doar 30 %) sa fie incapabila sa formeze singura Guvernul.
    Aceasta este una din marile probleme ale alegerilor primare: castigatorul poate fi iubit si votat de nucleul dur al partidelor dar sa fie incapabil sa atraga centrul politic, ceea ce duce la final la esec. Sa ne inchipuim de exemplu cum ar arata dreapta daca ar castiga domnul Neamtu sau domnul Pavelescu o astfel de confruntare. Oare cati alegatori moderati ar castiga?

    • Alegerile primare nu sunt vreun elixir pe care sa-l bea partidele si sa se transforme peste noapte in printi electorali. Exista, evident, limite, trebuie luate in calcul deficientele structurale.

      As spune ca alegerile primare pot deschide „balul” schimbarii, pot arata dorinta acelui partid de a se reforma. Apropo de socialistii italieni, la ei nu e prima data cand fac alegeri primare. In 2005 au avut participare de 4,5 milioande, acum, in 2012, au avut participare de 3.5 milioane. Conteaza deci si ce faci intre alegerile primare. O analiza interesanta a situatiei PS italian si a ce ar trebui sa faca pentru a se reforma cu adevarat aici http://policy-network.net/pno_detail.aspx?ID=4406&title=Real-time-political-engagement-

      Mai mult, eu insist pe alegeri primare deschise, care sa depaseasca diferenta care exista uneori intre electorat si membri. Nu sunt adeptul primarelor inchise.

      In plus, alegerile primare tin de ideea democratiei directe. PS italian s-a confruntat cu Miscarea lui Grillo care a fost mult mai revolutionara si mai credibila in a obiectiva acest mit – deciziile luate pe Internet prin vot, respingerea mediilor traditionale de comunicare, modul cum au fost selectati candidatii pentru Parlament.

  13. O să vedem alegeri primare la partidele din România cam tot atunci când o să vedem funcţionând în România curţi cu juraţi. Două instituţii ale normalităţii care nu vor fi implememtate prea curând tocmai pentru că există uriaşul risc de a nu mai ieşi „cine s-a decis”. „Cine Trebuie……….”.

  14. Desemnarea unui candidat al dreptei presupune intrunirea unor criterii de natura obiectiva precum si a altora de natura subiectiva (promovarea intereselor oculte), aceasta din urma avand o pondere invers proportionala cu curatenia fortelor politice participante la o astfel de alianta. S-a vazut limpede ce s-a intamplat cu ARD-ul la ultimele parlamentare. Alianta dominata de PDL s-a constituit intr-un camulfaj nereusit al acestuia, PDL-ul acaparand majoritatea covarsitoare a candidaturilor, oricum cvasitotalitatea pozitiilor cu sanse mari de reusita, iar in privinta integritatii esecul a fost aproape total, caci comisia Macovei a fost ignorata, daca nu chiar ridiculizata. Rezultatele scrutinului sunt binecunoscute, ramane sa vedem daca efectele vor fi de durata, ma refer la discreditarea noilor forte ale dreptei implicate in numita nedemna alianta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Costin Ciobanu
Costin Ciobanu
Costin Ciobanu este consultant politic, cu o experiență de peste cinci ani în campanii electorale (prezidențiale, parlamentare și locale) și în gestiunea de imagine pentru politicieni sau organizații politice. În trecut, a fost consilier al Președintelui Senatului și asistent programe la Institutul pentru Politici Publice. Licențiat în filosofie al Universității București și în științele comunicării la SNSPA, Costin este în prezent masterand în comunicare politică și socială al Universității Paris 1 Panthéon – Sorbonne

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro