duminică, ianuarie 17, 2021

Capăt de linie: Fuga proscrisului Ponta în deșert și sfârșitul începutului.

Motto: Fiecare pasăre pe limba ei piere.

Premierul român Victor Ponta este probabil un om foarte ocupat. Fiind un om foarte-foarte important, este de presupus că are în permanență o agendă publică foarte-foarte încărcată. Acest aspect, cu siguranță solicitant, nu l-a făcut însă pe domnia sa să abdice vreodată de la codul impecabil al bunelor maniere cu care i-a obișnuit deja pe toți interlocutorii săi și, mai ales, pe partenerii săi externi.

Un comportament ireproșabil, de altfel întotdeauna exemplar, îl caracterizează pe premierul român, un om credincios cuvântului dat (pacta sunt servanda), devenit în ultimele zile un referențial sui-generis în lumea diplomatică a societăților civilizate. Leitmotivul acestei faime internaționale unice ce a explodat discret foarte recent a fost rezumat într-o concluzie laconică ce concentrează cu abruptă finețe destinul viitor al marelui lider, călăuzitor providențial al tigrului est-european dezlănțuit. Acest leitmotiv este: Ponta-Kaputt!

În lumea civilizată a relațiilor formale, cu precădere în sfera relațiilor diplomatice, există în general un număr rezonabil de opțiuni ce sunt mereu la îndemână pentru a pune în operă fie o eschivă elegantă, indicând o decizie de suspendare ori dezangajare, fie pur și simplu refuzul complet de a mai continua dialogul într-un proces de consultare în curs. Chestiunile sunt de fond și de formă, în egală măsură.

Fundamentul acestor forme elementare de politețe diplomatică și formalismul reflexului de prevenire a interlocutorului rezidă în respectul pe care doi parteneri aflați la masa consultărilor și-l promit reciproc ca o condiție preexistentă oricărei alte propuneri aflate în discuție sau negociere.

Din timpurile imemoriale ale dreptului cutumiar, prezența acestui respect minimal a reprezentat condiția sine qua non a dialogului și prima garanție a îndepărtării violenței din calea mecanismelor de interacțiune între oameni. Fără acest respect minimal, ce permite ascultarea prealabilă a poziției celuilalt înaintea anunțării ori declanșării oricărei alte acțiuni ce presupune fapte dincolo de simpla comunicare, toate opțiunile devin variabile necunoscute și toate opțiunile devin deschise și, mai ales, posibile.

În lumina celor de mai sus, gestul recent al premierului român în funcție de a se autoexclude din consultările de pe marginea parteneriatului strategic dintre Statele Unite și România rămâne unul de neînțeles din perspectiva fondului și, în egală măsură, unul absolut incalificabil, din perspectiva formei în care a fost pus în operă și, mai ales, utilizat pentru distorsionarea mesajului transmis printr-o mână întinsă către toți românii.

Există o diferență sensibilă între exprimarea propriei poziții prin absență și mistificarea poziției celuilalt prin distorsionare și minciună. Dacă omisiunea rămâne un gest defensiv, mistificarea reprezintă un gest esențialmente ostil.

Este foarte greu de găsit un precedent comparabil în lumea relațiilor diplomatice bilaterale dintre partenerii Alianței Nord-Atlantice după momentul încheierii Războiului Rece în 1989-1991. De fapt, nu există un asemenea precedent. Domnul Victor Ponta și acoliții săi sunt călduros încurajați să caute în arhive pentru a se convinge. Poate își vor da seama în sfârșit că tocmai au scris istorie.

* * *

Post scriptum: Winston Churchill – The End of the Beginning (Second El-Alamein)

http://www.winstonchurchill.org/learn/speeches/speeches-of-winston-churchill/1941-1945-war-leader/987-the-end-of-the-beginning

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Buna ziua. Toata graba cu Constitutia, cu alegerile prezidentiale are o explicatie: mesajul USA a fost extrem de dur iar Ponta se grabeste sa faca relele inainte de reactia USA si UE.

  2. Ba, stiau f bine ca fac istorie. Precedentul este intentionat. E o marcare.
    Domnul Goe nu se mai lasa tras de urechi.
    Pretul? „Domnul Goe oprește trenul României” cum scrie inspirat o autoare aici pe site.
    Romanii de rind platesc cu virf si indesat.

  3. Felicitări pentru articol, domnule Klein!
    Nu cumva Victor Viorel Ponta a fost cel care a plecat la o reuniune a Consiliului Europei, în iunie 2012, fără a avea mandat de reprezentare a României? Nu cumva acela a fost momentul în care conflictul său cu Traian Băsescu s-a exacerbat? Nu spun că preşedintele în funcţie nu a făcut greşeli în ultimii 9 ani, dar iată cum, după un an şi jumătate, Victor Viorel Ponta recidivează într-un caz în care pot fi afectate interesele României pe plan internaţional.

  4. Se pare ca din „micul Titulescu” a ramas doar „micul”, altfel nu inteleg de ce un premier isi pune umorile si orgoliul mai presus de interesele tarii pe care o conduce.

    Exista o expresie si pentru asta: „s-a suparat ca vacarul pe sat”. Ei bine, sa se supere cat vrea, dar pe persoana fizica, ca in calitate de homuncul politic are ceva socoteli de dat. Asta, desigur, doar daca i le vom cere, ca altfel…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Avatar
Adalbert Klein
Consultant specializat în negocierea contractelor internaţionale în domeniul energiei. Locuieşte în Franţa, la Paris. Adalbert Klein este un pseudonim.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Stânga europeană iubeşte de fapt neoliberalismul şi corporaţiile, cu condiţia să fie chinezeşti

Chiar pe 31 decembrie, când lumea punea şampania la rece, UE a semnat cu China un acord comercial cu cântec. Comisia –...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Populismul conspiraţionist, ruperea relației de încredere popor-tehnocrație și criza democrației liberale. Trei scenarii pentru guvernările viitoare

Despre criza democrației liberale se vorbește deja de mai mulți ani, nemaifiind o noutate. Ne referim aici doar la spațiul occidental, unde...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.