Motto: Fiecare pasăre pe limba ei piere.
Premierul român Victor Ponta este probabil un om foarte ocupat. Fiind un om foarte-foarte important, este de presupus că are în permanență o agendă publică foarte-foarte încărcată. Acest aspect, cu siguranță solicitant, nu l-a făcut însă pe domnia sa să abdice vreodată de la codul impecabil al bunelor maniere cu care i-a obișnuit deja pe toți interlocutorii săi și, mai ales, pe partenerii săi externi.
Un comportament ireproșabil, de altfel întotdeauna exemplar, îl caracterizează pe premierul român, un om credincios cuvântului dat (pacta sunt servanda), devenit în ultimele zile un referențial sui-generis în lumea diplomatică a societăților civilizate. Leitmotivul acestei faime internaționale unice ce a explodat discret foarte recent a fost rezumat într-o concluzie laconică ce concentrează cu abruptă finețe destinul viitor al marelui lider, călăuzitor providențial al tigrului est-european dezlănțuit. Acest leitmotiv este: Ponta-Kaputt!
În lumea civilizată a relațiilor formale, cu precădere în sfera relațiilor diplomatice, există în general un număr rezonabil de opțiuni ce sunt mereu la îndemână pentru a pune în operă fie o eschivă elegantă, indicând o decizie de suspendare ori dezangajare, fie pur și simplu refuzul complet de a mai continua dialogul într-un proces de consultare în curs. Chestiunile sunt de fond și de formă, în egală măsură.
Fundamentul acestor forme elementare de politețe diplomatică și formalismul reflexului de prevenire a interlocutorului rezidă în respectul pe care doi parteneri aflați la masa consultărilor și-l promit reciproc ca o condiție preexistentă oricărei alte propuneri aflate în discuție sau negociere.
Din timpurile imemoriale ale dreptului cutumiar, prezența acestui respect minimal a reprezentat condiția sine qua non a dialogului și prima garanție a îndepărtării violenței din calea mecanismelor de interacțiune între oameni. Fără acest respect minimal, ce permite ascultarea prealabilă a poziției celuilalt înaintea anunțării ori declanșării oricărei alte acțiuni ce presupune fapte dincolo de simpla comunicare, toate opțiunile devin variabile necunoscute și toate opțiunile devin deschise și, mai ales, posibile.
În lumina celor de mai sus, gestul recent al premierului român în funcție de a se autoexclude din consultările de pe marginea parteneriatului strategic dintre Statele Unite și România rămâne unul de neînțeles din perspectiva fondului și, în egală măsură, unul absolut incalificabil, din perspectiva formei în care a fost pus în operă și, mai ales, utilizat pentru distorsionarea mesajului transmis printr-o mână întinsă către toți românii.
Există o diferență sensibilă între exprimarea propriei poziții prin absență și mistificarea poziției celuilalt prin distorsionare și minciună. Dacă omisiunea rămâne un gest defensiv, mistificarea reprezintă un gest esențialmente ostil.
Este foarte greu de găsit un precedent comparabil în lumea relațiilor diplomatice bilaterale dintre partenerii Alianței Nord-Atlantice după momentul încheierii Războiului Rece în 1989-1991. De fapt, nu există un asemenea precedent. Domnul Victor Ponta și acoliții săi sunt călduros încurajați să caute în arhive pentru a se convinge. Poate își vor da seama în sfârșit că tocmai au scris istorie.
* * *
Post scriptum: Winston Churchill – The End of the Beginning (Second El-Alamein)
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Buna ziua. Toata graba cu Constitutia, cu alegerile prezidentiale are o explicatie: mesajul USA a fost extrem de dur iar Ponta se grabeste sa faca relele inainte de reactia USA si UE.
Ba, stiau f bine ca fac istorie. Precedentul este intentionat. E o marcare.
Domnul Goe nu se mai lasa tras de urechi.
Pretul? „Domnul Goe oprește trenul României” cum scrie inspirat o autoare aici pe site.
Romanii de rind platesc cu virf si indesat.
Felicitări pentru articol, domnule Klein!
Nu cumva Victor Viorel Ponta a fost cel care a plecat la o reuniune a Consiliului Europei, în iunie 2012, fără a avea mandat de reprezentare a României? Nu cumva acela a fost momentul în care conflictul său cu Traian Băsescu s-a exacerbat? Nu spun că preşedintele în funcţie nu a făcut greşeli în ultimii 9 ani, dar iată cum, după un an şi jumătate, Victor Viorel Ponta recidivează într-un caz în care pot fi afectate interesele României pe plan internaţional.
Se pare ca din „micul Titulescu” a ramas doar „micul”, altfel nu inteleg de ce un premier isi pune umorile si orgoliul mai presus de interesele tarii pe care o conduce.
Exista o expresie si pentru asta: „s-a suparat ca vacarul pe sat”. Ei bine, sa se supere cat vrea, dar pe persoana fizica, ca in calitate de homuncul politic are ceva socoteli de dat. Asta, desigur, doar daca i le vom cere, ca altfel…