vineri, martie 29, 2024

Caravana orientala: O alianta ca-n basme, cu triumviri, tertipuri si travestiuri

Nu e prima oara cand o spun: etichetele, denumirile de partide, auto-identificarile ideologice din lumea post-comunista sunt adeseori extrem de inselatoare, ascund mai mult decat dezvaluie. Impostura, mastile, falsele epifanii, dublul limbaj, abjurarile sanctimonioase si complicitatile inavuabile au marcat puternic aceste ultime doua decenii (intr-un mod pe cat de derutant, pe atat de nociv). 

Recenta intalnire au sommet de la Iasi, induiosatoarele imbratisari politice la care a lipsit ( ma intreb de ce oare?) liderul de facto al PC si supervizorul antenelor, marele manager al coalitiilor din umbra (cele urzite in birourile Grivco), emfaza triumfalista care a dominat evenimentul, sunt expresia acestui haos valoric, a unui talmes-balmes aiuritor si asurzitor, dar si a dispretului pentru angajamentele si argumentele ideologice solemn profesate si lesne abandonate. Nu spun ca partidele nu pot evolua, dar acest lucru nu se intampla subit, peste noapte, strict din ratiuni conjuncturale. Cand se ajunge la aliante ce sfideaza juramintele (ori anatemele) anteriorare, fraternizari care inmormanteaza divergente pana deunazi considerate ireconciliabile, cred ca putem vorbi despre tertipuri politicianiste.  Aici nu mai este vorba de cohabitare ori de parteneriat intr-o coalitie guvernamentala, ci de o osmoza care ar putea sa conduca la disparitia ultimului partid cu prezenta electorala palpabila inradacinat in mod direct in traditia istorica romaneasca (PSD are in comun doar numele cu partidul lui Titel Petrescu, Serban Voinea, Iosif Jumanca si Ion Flueras).

Trei mi se par problemele culturii politice post-comuniste (evident sunt mai multe, dar ma limitez aici la acestea): cinismul, clientelismul si coruptia.  Aceste trei tare, grefate pe un tesut care inca respinge asumarea trecutului totalitar, surpa insasi legitimitatea institutiilor fundamentale, subrezesc constitutionalismul democratic.  Ele sunt exact opusul a ceea ce-ar trebui sa fie valorile calauzitoare intr-o democratie liberala, acele trei T-uri (din engleza): Trust, Truth, and Tolerance.  In Polonia si Ungaria, dezmembrarea (ori, mai exact spus, demolarea) a ceea ce se cheama “the socialist welfare state” a fost, in mare masura, opera post-comunistilor.  In Romania, ei sunt cei mai agresivi in tentativa de a bloca un ansamblu de politici economice si sociale care nu mai sufera amanare.  Iar faptul ca un partid ce se proclama de dreapta a ajuns sa sustina o platforma a unei stangi in sensul cel mai real al cuvantului reactionara, este cat se poate de dezamagitor.  Din acest moment este imposibil, daca vrei sa fii onest, sa nu numesti aceste declaratii ale conducerii PNL privind atasamentul fata de valorile de centru-dreapta drept altceva decat o frauda semantica, un exercitiu manipulativ, un travesti, deci praf in ochi.  Profesor de istorie, Crin Antonescu stie ca triumviratele se termina de-obicei cu spintecarea (reala ori simbolica) a doi dintre aspirantii la suprematie de catre al treilea.  Mediocritatea celui din urma, de pilda cea eronat atribuita lui Stalin de catre Zinoviev si Kamenev, nu a fost in avantajul acestora.  O vorba inteleapta spune: “Nu e pentru cine se pregateste…”, iar Crin Antonescu ar face bine sa mediteze la ea.  Stanga lui Victor Ponta nu este cea a socialistilor francezi ori a social-democratilor germani.  Este stanga lui Ion Iliescu si a nostagicilor unui regim parazitar, represiv si profitocratic. Este stanga admiratorilor lui Peron (idolul guerillelor Montoneros), “Che” Guevara, Fidel Castro, ai fratilor Ortega si ai lui Hugo Chavez. Este de fapt acea stanga national-stalinista actualizata si vag cosmetizata, a celor care regreta „gloria” perioadei Ceausescu, a fostilor securisti si activisti, dar si a unor mai juni militanti prizonieri ai fobiilor anti-occidentale, anti-intelectuale, anti-globaliste, anti-americane.

Aceste lucruri mi se par a tine de ordinea evidentei, pot fi riguros probate prin referinte la declaratii, programe, discursuri, documente publice.  Din pacate, sub asediul informatiilor zilnice si al unor distorsiuni cu tenta partizana bine-cunoscuta, memoria politica a actualitatii nu functioneaza intotdeauna prompt.  Sub semnatura jurnalistului si scriitorului Cristian Robu Corcan am citit, in Obiectiv/Vocea Brailei o analiza lucida a acestor salturi mortale care nu au decat o singura explicatie logica: o sete irepresibila de putere camuflata in frazeologia bombastica a “interesului national” (sincer cred ca ar trebui sa citim mai atent ce apare in presa din afara Capitalei).  Tinta este prin urmare o putere de dragul puterii, ori mai exact de dragul indiguirii eforturilor de a consolida statul de drept. Concluzia mi se pare in egala masura nelinistitoare si pertinenta:

„…prin intrarea în alianţă cu PC, „liberalul” dispare din constituţia PNL-ului şi apare o struţo-cămilă cu iz de partid unic: Alianţa de Centru Dreapta! Măi să fie! Derutantă treabă, în condiţiile în care pentru Crin nu contează doctrina şi orientarea. Se pregăteşte, de asemenea, şi o căsătorie cu PSD, ca nou formatul partid să devină o Alianţă de Centru Dreapta Stânga. Avem, din acest punct, o adevărată caravană orientală, care străbate deşertul românesc dând numere de circ, expunând femei cu barbă, fetuşi în spirt şi animale exotice. Electoratul liberal, răbdător, trebuie să aştepte şi sosirea experţilor guvernamentali germani, a doctorilor indieni şi a economiştilor peruani şi tabloul suprarealist creat va fi întreg.  Dacă disiparea electoratului tradiţional de stânga – mă refer la bugetarii de vocaţie, asistaţii noştri de aur – se face cu costuri enorme, distrugerea electoratului liberal se face de la sine, prin simpla voinţă a unui singur om. Din acest punct de vedere, putem spune că bunul simţ funcţionează, Crin Antonescu fiind cel mai economicos politician când vine vorba de „inginerii” socio-politice”.

Distribuie acest articol

34 COMENTARII

  1. E nevoie de Alianta Nationala pentru stoparea dezastrului. Domnule V.T. eu cred ca ar fi decent sa nu mai trimiteti facturi Administratiei Prezidentiale, macar pledati asa „din patriotism”!

    • Ce dezastru Florine? Cel mai mare export din istorie? Reformarea institutiilor fundamentale? Renuntarea la pomeni si furtisaguri? Va lesina sefii prin tribunale Florine, tre’ sa raspunzi la chemarea sfanta a Vangheliotului si sa te incolonezi pentru a guita in fata tribunalului!@ Ca altfel nu mai pupi tu ciorba gratis de la primarie!

    • Nu de alianta avem nevoie,avem nevoie de partide adevarate cu doctrina adevarate pe intelesul nostru,doctrina care sa fie strict urmata de acel partid si sustinatorii sai,dar in primul rand avem nevoie de o constitutie democrata care sa conduca un stat democratic adevarat nu un stat reformat la nesfarsit. In aceasta privinta alianta de dreapta -stanga-centru de ametesti nu propune nici o intentie de transforma acest haos legilativ,singura propunere fiind cea de pomana electorala.

      • CE vad „fraierii”?
        O lupta permanenta pentru „ciolanada” adica cinismul gasca- clientii pomeniti de VT- insetata sa ajunga la putere si mai apoi, odata instalati apare si coruptia.

        CE vrea sa vada „fraierii”?
        Programe care sa conduca tara si pe ei spre o viata ma buna in mod onorabil si legal.Pe „fraier” nu il intereseaza neaparat doctrina, dar programul, cel pe care il propun partidele ce se respecta, vine tocmai din doctrina inteleasa si aplicata vremurilor si poporul „dat”.

        Lupta asta de uzura, de fiecare zi, ca ala a zis si altul a facut, dar noi zicem si vrem, sunt elementele obositoare si „fraierii” s-au saturat si nu le mai urmaresc. Dar nici partidelor nu le foloseste irosirea resurselor in cauze mici si efemere.

        Pana nu pare un program descrisc pe intelesul „fraierilor”, in acord cu marile lor asteptari si realist, nu mai misca elementul nici la dreapta nici la stanga, pentru nici o doctrina si pentru nici o alianta.

        P.S. „Fraier” = cetatean cu drept de vot

    • Florine, vezi ma pe vantu tv ca se prostitueaza tovarasa oana cu heil ursu, ce dracu cauti tu pe site-uri inteligente, ce pricepi tu de aici? cred ca nimic si doar iti vajaie capul iin stilul haului din univers ai grija sa nu lesini pe aici!

  2. Ramaneti la tema anticomunismului si lasati comentariile politice. Nu de alta, dar venind din partea cuiva care a stat pe linga „noul mare carmaci” atata timp, nu par prea veridice. Daca vreti comentarii politice, dati-ne mai bine unele de acolo de la dvs de la caldurica. din America despre Obama, Tea Party, republicani etc.

    • Oare de ce-ti mai obosesti tu neuronii sa citesti comentariile Dlui Tismaneanu – „pupincuristul marinerului chior” ca sa folosesc o alta expresie in mod sigur draga tie – daca tot nu-ti plac? Nu vad decat doua variante: ori esti masochist ori …te las pe tine sa ghicesti! Pentru ca altfel nu vad de ce un om normal la cap ar manca o mancare ce nu-i place cand are antenele pline de alte realitati mult mai gustoase.
      Cand poti sorbi cu nesat din intelepciunea si eruditia lui Victor Ponta de ex de ce sa-ti strepezesti dintii cu analizele unui menestrel incult de la curtea maretului carmaci?

  3. Draga Vladimir –
    Intru totul de acord cu analiza ta. Iti impartasesc si ingrijorarea pentru „talmes-balmesul” ideologic la care asistam, si cred si eu ca PNL nu va avea de pierdut de pe urma acestor asocieri. Acestea fiind spuse, insa, in spirit de fairness, sa mai precizam ca si PD (pe atunci) s-a rasucit chiar peste noapte de la socialisti la populari, fara ca asta sa-i afecteze nici nucleul dur si nici simpatizantii. Dimpotriva. Atunci se cereau etichete „de dreapta”. Iar cand au intrat la guvernare alaturi de PSD s-a invocat interesul national si ni s-a dat drept exemplu coalitia dreapta-stanga din Germania. Ce a urmat, se stie.
    Probabil Crin Antonescu isi face un calcul asemanator (chiar daca, repet, gresit in opinia mea): Se cauta acum etichete de stanga? O deplasare a PNL spre stanga nu are cum sa ne strice. Se cauta acum „aliante in numele interesului national”? Le facem! Si uite-asa se creeaza un cerc vicios, in care dispretul partidelor fata de ideologii asumate hraneste si se lasa hranit de convingerea electoratului ca aceste „etichete” sunt doar atat – etichete – si ca in realitate sunt toti „o apa si-un pamant”.
    Toate cele bune,
    alin

    • Draga Alin:

      Reorientarea spre centru-dreapta a PD a inceput mai devreme, inca din perioada cand se tatona posibilitatea fuziunii cu PNL (un proiect sustinut, la vremea aceea, deci in 2003-2004, de Valeriu Stoica, Mona Musca, Th. Stolojan etc). In PD, Traian Basescu a favorizat o asemenea apropiere, cel putin ca ipoteza de lucru. In PNL, Dinu Patriciu s-a opus cu obstinatie. Dupa unificarea PD cu PLD, evident ca s-a mers tot mai puternic spre centru-dreapta. Au avut loc clarificari doctrinare, deci nu s-a petrecut totul in „Piata Independentei”.

      In articolul meu accentuez ca una este sa ajungi partener de guvernare si alta este sa faci o alianta pe lunga durata prin renuntarea la valori si optiuni definitorii. Nu stiu pe nimeni mai pregatit decat tine –poate doar Avishai Margalit :) – sa observe, chiar in acest caz, distinctia dintre compromis si compromis putred.

      This being said, sigur ca ar fi nevoie, in toate partidele, de mai mult transparenta si de mai multa claritate doctrinara.

      Cu prietenie,

      Vladimir

      • Vladimir Tismaneanu: Reorientarea spre centru-dreapta a PD a inceput mai devreme, inca din perioada cand se tatona posibilitatea fuziunii cu PNL (un proiect sustinut, la vremea aceea, deci in 2003-2004, de Valeriu Stoica, Mona Musca, Th. Stolojan etc).

        Eu va cred! Sunteti cu siguranta ceva mai informat decat un biet inginer care nu a putut accede decat informatia data pe goarna, pentru publicul curios, de catre mai marii aliantei DA. Chiar si dupa castigarea alegerilor, dumnealor mentineau, in ciuda parteneriatului, o segregare ideologica, sustinand ca sunt doar doua partide aliate si nimic mai mult. Brusc, peste noapte, proaspetii populari europeni au cerut fuziunea. Prin media!!!! Iar la refuzul celor luati prin surprindere, replica a fost dementiala: „daca penelistii nu vor fuziunea, nu mai insistam! Avem alte mijloace sa-i convingem!” (aproximativ asa a sunat replica de atunci a lui boc)

        Insa altceva ma frapeaza, domnule Tismaneanu. De la o vreme ati devenit ceva mai accesibil, dar ati pierdut ceva din prestanta si coeziunea de altadata. V-ati insusit o retorica indoielnica, de blogger novice, iar cand nu ne dedulciti cu citate din personalitati, recurgeti tot mai pregnant la acuze chiar verdicte. Nu pot sa nu ma intreb daca motivatia rezida in disparitia PNl sau pericolul impunerii ACD?

        O seara buna!
        Hantzy

      • Stimate domnule Tismaneanu,

        Sunt de partea Dvs. cand spuneti ca:

        „…, sigur ca ar fi nevoie, in toate partidele, de mai mult transparenta si de mai multa claritate doctrinara.”

        dar as mai adauga ca pana la urma „fraierul” este interesat de actiuni care ii fac viata mai buna intr-un orizont relativ mic de timp, adica de programe, aliniate doctrinar dar aplicate specific si local, clar comunicate, realiste, simple si pe intelesul lui.(fraier= cetatean ce poate stampila buletinul de vot)

        Ei, cine se pregateste sa faca asta?
        Cred eu ca acela va castiga alegerile!

    • Foarte interesant comentariul lui Alin Fumurescu. Merge, de data asta.
      Din nefericire, insa, autorul articolului incepe sa devina amuzant tot incercand „sa explice”, de pe pozitii de un partizanat tot mai straveziu, care ar fi „diferentele’ dintre petele pe care le-a pus pe tricou PD-L, pe de o parte, si petele cu care s-a procopsit PNL pe camasa, pe de alta parte.

    • Diferenta intre Dec. 2009 cand s-a luat decizia de a forma un guvern PDL-PSD si actualui moment cand asistam la formarea ACD-ului si la mare reuniune PSD-ACD este urmatoarea:

      – in primul caz, in Dec. 2009 era nevoie de un guvern stabil pentru masuri urgente si necesare – compromisul doctrinar era inteles in interesul unor actiuni urgente si rezultate cerute si asteptate de electorat. S-a asteptat ca acel guvern sa duca sarcinile guvernamentale agreate de comun acord – dar a cazut numai din ratiuni legate de alegerile presidentiale si de cine si de ce are ciolanul in mana, si ce si de ce controleaza el.

      Mai mult, RO era in faza de lupta puternica intre politicieni pe interese economice viitoare, iar din punct de vedere doctrinar la inceputul unei falii care sa speram ca va separa comunismul – totalitar de democratie pentru totdeauna.

      „Fraierii” au acceptat acest compromis ca ii interesa ca painea sa fie pe masa, si nu sa stea cu ochii cand in stanga cand in dreapta.

      in al doilea caz, nu vedem decat ciolaniada, fara doctrina, fara program. In acest al doilea caz avem doar refrenul „jos Basescu” ascuns frumos in spatele „jos guvernul”. Este o reluare din campania presidentiala 2009. Sa ne traiasca si sa fie iubiti, dar se vor alege numai cu votantii din nuclee dure din partide. Doctrinarii sunt scarbiti, pragmaticii idem, si mai altii sunt bulversati. Poate ma insel…

      As spune ca sunt lucruri fara noima, facute in graba, si fara o justa cernere a lor. Cine este tartor sef aici: Voiculescu care nu vroia si nu vrea sa moara de tot, a fraierit PNL-ul si de aici mai departe lucrurile merg rostogol spre final.

  4. Buna ziua:

    Citeva repere din memoria noastra (foarte) recenta

    Partidul Democrat – „mama” socialista din care se trage actualul PDL, stindardul „dreptei” valahe – a fuzionat , in 2000, cu Alianta Nationala, alianta care cuprindea un partid infiintat de remarcabilul politician, dl. Virgil Magureanu. Nu mi se pare ca o fuziune cu un partid infiintat de fosta (actuala ?) Securitate aduce un pedigree mai putin ignobil decit o alianta a „liberalilor” cu PC. Dimpotriva.

    Intransigenta ideologica a profesorului Tismaneanu ar trebui exersata – e doar o opinie – si atunci cind TB declara ca N. Ceausescu a fost un mare presedinte. Si atunci cind acelasi presedinte spune ca se regaseste in versurile lui A. Paunescu. Spiritul critic – atunci cind se exercita doar intr-o directie – devine un „gramofon ideologic”. Nu mai stiu de unde am retinut sintagma …

    • Buna ziua:

      Evident ca delimitarile sunt necesare de cate ori observam lucruri care contrasteaza cu profesiunile de credinta. Nu cred ca-mi poate face cineva vreun repros ca nu as fi accentuat, unii zic pana la nicelul unei obsesii, continuitatea dintre regimul Dej si cel al lui N. Ceausescu. Ori ca nu as fi scris in termeni lipsiti de orice ambiguitate despre „menestrelul comunismului dinastic”. In a sa „oratie funebra” de la cimitirul Bellu, mi se spune, C. V. Tudor ne-a acuzat pe presedintele Basescu si pe mine (din cauza Raportului Final) de decesul fostului poet oficial al regimului comunist. Evident, o aberatie, dar asta cred ca spune ceva (nu despre realitati, ci despre perceptii).

      Presedintele Traian Basescu a spus limpede, intr-un interviu pe Hotnews, cred, ca afirmatia sa despre primii zece ai lui NC era legata de o perceptie populara. Cred ca o cunoasteti si Dvs: politica externa „independenta”, mandatari, importuri de tigari si bauturi fine, etc etc Nu s-a pus si nu cred ca se pune in vreun fel problema unei modificari de judecata asupra naturii criminale si ilegitime a regimului comunist de la inceput si pana la sfarsit.

      Nu cunosc detaliile fuziunii PD cu micro-formatiunea lui Magureanu. Nu stiu insa ca Magureanu sa fie un factor de decizie in actualul PDL. M-as indoi. Cata vreme nu ma indoiesc ca proprietarul Antenelor are un rol decisiv in alianta de stanga-dreapta-centru…

      Cu bune ganduri,

      Vladimir Tismaneanu

      • Professor Tismaneanu:

        Nu imi place sa spun lucruri grave si nici sa insist.

        Preferati – sper sa nu ma insel – fidelitatea fata de o persoana si nu aceea fata de niste principii. Este o optiune. Dar una care presupune ca primul tip de fidelitate se poate transforma – nu am spus ca s-a intimplat asta – intr-o infidelitate fata de ultimele. Declaratia dlui TB a fost una explicita. Printre „naivii” care nu au simtit nevoia sa nuanteze gafa „sincera” a presedintelui se numara si GL.

        In ceea ce priveste afirmatia lui TB – nu am fost suficient de clar mai sus – ca „se regaseste in versurile lui A. Paunescu”, ce ar mai fi de zis ? Ca niste voturi in plus – voturi de la simpatizantii psd, sa ne intelegem – intra intr-o armonie (tot nuantata ?) cu condamnarea comunismului ?

        Cautionati pe cineva care, initial, nu a vrut sa condamne comunismul, din motive ca … „a dus-o bine pe vremea aceea, avea casete video si blugi”. Sau ca „se supara evreii” – nu stiu din ziare aceste lucruri. In momentul in care a realizat potentialul electoral al condamnarii si-a schimbat perspectiva. Plus side-efectul de a-si apropia o parte a societatii civile.

        Cautionati un presedinte care iesea la baut cu gigi becali. Mai sofisticat de atit – si mai multa nevoie de nuantare – chiar ca nu poate fi/avea cineva.

        Raul cel mai mic ? Mici accidente de parcurs ?

        • Buna seara:

          Va asigur ca nu voi renunta la fidelitatea fata de principii doar din ratiuni de loialitati personale. Loialitatea este insa si ea o virtute, mai ales atunci cand este bazata pe dificile experiente comune.

          Cand transmiteam la „Europa Libera” texte dure impotriva regimului comunist, o faceam pentru ca nu puteam altfel, asa simteam ca este moral si drept. In acest timp, rudele mele din tara erau anchetate de Securitate.

          Tema discutiei este insa alta: o alianta bizara intre parteneri aparent incompatibili. Care vor fi consecintele pentru PNL? Ce vor spune membrii acestui partid care nu accepta o anexare de catre PSD? Ce este de fapt PSD? Ce rol joaca trustul „Intact”? Cum se vor rasfrange actualele aranjamente asupra democratiei romanesti? Ce se va intampla cu PD-L? Pe scurt, government and opposition…

          Cat despre opiniile si atasamentele mele, putem discuta prin e-mail. Adresa mea este usor de obtinut.

          Cu bune ganduri,

          VT

          • Domnule Tismaneau,

            Ia uite cine tine lectii de moralitate in Romania. In continuare urgenta nationala in Romania a ramas sa scapam de comunisti, fie ei si deghizati in PD, PDL, PSD, PC.

            Mie unuia – mi-ar fi rusine. Dar nu sunt fiu de comunist, ce-i drept. Opriti fatarnicia asta si vedeti-va de alte treburi.

            Ia uitati ce scrie pe Wikipedia despre dumneavoastra.

            Viața

            Vladimir Tismăneanu este fiul militanților comuniști Leonte Tismăneanu și Hermina Marcusohn[3],[4],[5]. A urmat cursurile Liceului 24 (actualul Jean Monnet) din cartierul Primăverii, unde a fost coleg de clasa cu Nicu Ceaușescu și alți copii sau nepoți de nomenclaturiști (Răutu, Gheorghiu, Brucan, Onescu, Doicaru) [6].

  5. Domnule Tismaneanu ,marele pericol nu este disparitia PNL,este aparitia unei formatiuni hibride in care va prima strict interesul personal in detrimentul interesului national,iar distrugerea PDL ar duce la aparitia unei singure formatiuni fara OPZITIE,interesant ca marea majoritate a comentatorilor asa zisi politici nu realizeaza marele pericol creat de asa zisa opzitie prin demonizarea structurilor statului.dar mai interesant este ca asa zisa opozitie vine cu un plan economic bazat sa zicem pe pomeni electorale,pomeni care prind perfect la un popor foarte putin instruit in a depista fraudele de caracter ale polticienilor verosi.

    • ioane,
      retin ca pericolul cel mare e sa nu mai avem opozitie.
      Dar tot d-ta spui ca acum avem o „asa-zisa opozitie”, adica o quasiopozitie, un simulacru. Atunci ce am pierde?!

      PS. Cand PD+PNL+UDNR+PC formau coalitia de guvernare, nu parea nimeni speriat ca am putea ramane fara opozitie. Deci, cum e? E periculos sa ramai fara opozitie sau fara o anumita opozitie?

  6. De pe Wikipedia:
    Viața

    Vladimir Tismăneanu este fiul militanților comuniști Leonte Tismăneanu și Hermina Marcusohn[3],[4],[5]. A urmat cursurile Liceului 24 (actualul Jean Monnet) din cartierul Primăverii, unde a fost coleg de clasa cu Nicu Ceaușescu și alți copii sau nepoți de nomenclaturiști (Răutu, Gheorghiu, Brucan, Onescu, Doicaru) [6].
    A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din București, specializarea Sociologie în anul 1974 ca șef de promoție. Lucrarea sa de licență, „Noua Stângă și Școala de la Frankfurt” (Editura Politică, 1976), de orientare neo-marxistă, este considerată întrun articol din ziarul Washington Post drept un „rechizitoriu vitriolic la adresa valorilor occidentale”.[7] In aceasta lucrare, Tismăneanu ajunge la urmatoarea concluzie: „Capitalismul nu poate fi nimicit prin vagi reverii, prin revolte dogmatice, prin tranziții bruște și prin studii metafizice. Singura modalitate de a depăși acest statu-quo este revoluția socialistă, în care clasa muncitoare, condusă de partidul politic revoluționar, va avea rolul principal.” Același ziar apreciase pozitiv numirea lui Tismăneanu in fruntea Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România [8] Teza de doctorat (Universitatea București, 1980) are titlul „Revolutie și Rațiune Critică. Teoria politică a Școlii de la Frankfurt și radicalismul de stânga contemporan”.
    Între 1974-1981, a lucrat ca sociolog în cadrul Laboratorului de Cercetări Sociologice Urbane din cadrul Institutului de Proiectări pentru Construcții Tipizate din București. A fost o scurtă perioadă lector al Comiteitului Central al UTC. A publicat în: Viața Studentească, Amfiteatru, Contemporanul, Revista de Filosofie [9][10][11][12],[13]
    În 1981 a participăt la redactarea „Micului dicționar social-politic pentru tineret”, unde contribuie cu o serie de articole. Volumul a fost coordonat de Virgil Măgureanu, pe atunci lector de științe politice la Academia Ștefan Gheorghiu . Datorită plecării lui Tismăneanu din țară, volumul a fost retras imediat din circulație.
    În 1981, Vladimir Tismăneanu rămâne în Spania în timpul unei călătorii turistice. Tismăneanu a avut o scurtă ședere în Venezuela, unde a lucrat la Muzeul de Artă Contemporană din Caracas (condus de vara primară a tatălui său, Sofia Imber) și unde a colaborat cu Carlos Rangel (soțul Sofiei) – gânditor politic anti-comunist.[3]. În 1982 se va stabili în SUA, mai întîi la Philadelphia, apoi la Washington D.C. Între 1983 și 1990 a fost cercetător la Foreign Policy Research Institute din Philadelphia, iar între 1985 și 1990 a predat la University of Pennsylvania. În octombrie 1983 aduce și prima sa contribuție academică în Occident, în „Praxis International” (octombrie).[14]. În februarie începe si lunga sa colaborare cu postul de radio Europa Libera.
    Predă din 1990 la University of Maryland, unde este un apreciat profesor de stiinte politice si director al „Centrului de Studii ale Societăților post-comuniste”. Cercetator în științe politice la Woodrow Wilson Center (Washington, DC), Remarque Institute (New York University), National Endowment for Democracy, Institutul pentru Stiintele Omului (IWM-Viena). Redactor al revistei alternative de cultura AGORA, (1986-1990), al revistei Meridian (1991-1992), conduse de Dorin Tudoran, și editor-colaborator al Orbis, revista Foreign Research Institute (Philadelphia). Burse: National Endowment for the Humanities, US INstitute of Peace. Membru al Consiliului Stiintific, International Forum for Democratic Studies. Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara (2002) și al Scolii Nationale de Studii Politice si Admnistrative (SNSPA, 2003); membru al Societății Academice din România, condusă de Alina Mungiu-Pippidi. In Ianuarie 2008 a primit premiul GDS pentru activitatea sa de coordonare a Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste și pentru rolul său în redactarea Raportului Final.
    Editor-sef (1998- prezent) al trimestrialului East European Politics and Societies. Membru a numeroase consilii editoriale, inclusiv „Revista 22”, Studia Politica, Human Rights Review, Sfera Politicii, Democracy at Large și Journal of Democracy. Colaborator permanent al posturilor de radio Europa Liberă, Vocea Americii, Deutsche Welle și BBC.

    • @ Cristian Ţepelea

      Ah, domnule Ţepelea, ce pedigree salubru aveţi, ce ADN oxigenat! Eu vă cred, totuşi. Descindeţi dintr-o familie neîntinată, străină de axiomele şi ticurile ideologiei roşii. Problema e că dumneavoastră prestaţi (mă refer la articulaţia şi la substanţa mesajului) exact ca o carnasieră de detaşament bolşevic, în timp ce Vladimir Tismăneanu – pe care îl vedeţi un campion al turpitudinii comunistoide – se comportă ca un gentilom. Nu vi se pare că retorica ostracizării pe temeiuri ereditare e a priori defectă? Nu simţiţi teribila asemănare cu marotele hingherilor comunişti, pentru care progeniturile familiilor burgheze moştenesc ridurile şi haloul toxic al părinţilor?

      PS: Profesorul Tismăneanu a criticat public, în numeroase rânduri, opţiunile doctrinare ale tatălui domniei sale. Gestul e admirabil, ţinând cont că o asemenea poziţionare lucidă trebuie să distingă în permanenţă între Adevăr şi o legitimă, umană afectivitate familială.

  7. De ce am sentimentul ca scrieti „la comanda”? Sariti de la o idee (cei trei C in opozitie cu cei trei T) la alta (pericolul care il paste pe Crin Antonescu), amestecati acolo comunism, post-comunism, liberalism, dupa cum va convine…

    Aliante care sa prinda alaturi stanga si dreapta au existat in Europa si inca exista, nu in virtutea unor similaritati doctrinare cat mai ales in virtutea unor interese care transced planul ideologic. Nu se mai mira nimeni de ele, nu sunt „contra naturii” atunci cand isi arata eficienta.

    Cu parere de rau dar asta nu e analiza politica, e veritabil text propagandistic!

  8. Cu toate neajunsurile, PDL e primul partid, care face ceea ce gandeste, pune ordine in finante, renunta la populismele ieftine. Si de aceea are o vitrina de oameni tineri, noi, politicieni si nu afaceristi.

  9. Din cate stiu eu, Monstruoasa Coalitie care l-a inlaturat pe Cuza era formata din conservatori si liberali, adcia niste forte politice fara nici o legatura una cu alta.
    Tot din cate stiu, aceasta coalitie a fost facuta cu scopul declarat de a-l inlatura pe Al. I. Cuza, despre care se spunea ca ar fi devenit prea autoritar.
    Dar Crin nu e Bratianu, Basescu nu e Cuza… si sunt sigur ca dupa Basescu nu va veni un om de talia lui Carol care sa stie sa continue ceea ce a fost inceput bine…

    • Poate sa vina si stranepotul/ stra-stra-stranepotul lui Carol I, daca nu are program de guvernare aplicabil realist, poate sa stea tot acolo!

      Si oare asta vrea RO sa ne intoarcem la monarhie? Nu cred!

      Schimbarea conducatorilor, bucuria nebunilor! si slava domnului ca la Palatul.. mai gasim!
      Stiu pe cineva care nu a reusit sa parcurga drumul candidaturii la Presidentiale…Joaca travestit!

      Discutand acum serios cred ca important este aceasta opozitie ce doreste cu adoare puterea de mai mult de 2 ani, sa dovedeasca ca adera si la altceva decat la cinism, clientelism si coruptie! In rest, apare ca o caravana orientala cu triumviri, tertipuri si travestiuri!

  10. Sindromul ciorii vopsite. Sau tentativa de a prosti cit mai multa lume un timp.Observatiile d-lui Tismaneanu sunt pertinente, dar preferam sa-i invete pe oameni cum sa nu se lase pacaliti. O zi buna !

  11. Domnule VT,
    citind cateva din cartile dvs, nu as fi crezut niciodata ca va veti duce la Cotroceniul perioadei 2001-2004, sa-i scrieti o carte de osanale liderului post-comunistilor, cel pe care si inainte de 2001 dar si acum l-ati(il) criticati atat de fervent.
    Fara stima,
    un cititor de VT dezamagit.

  12. Domnule Tismaneanu!
    Daca ati citit articolul situat ceva mai jos – Comunismul mistic …- de Alina Pavelescu, v-as ruga sa postati aici cateva cuvinte redand opinia dvs.

    • Reiau aici ce-am postat acum cateva zile pe blogul Alinei Pavelescu.

      Excelenta analiza a unui tip de discurs redundant, sectar, autocentrat, mereu acelasi, indiferent la semnalele realitatii. Cat priveste opera (relativ) noului guru Badiou, mentionez cele scrise de Leon Wieseltier acum cateva luni in “The New Republic”. Fost admirator al Khmerilor Rosii, actualul filosof al “evenimentului” cataclismic, presupus purficator si salvator, ar vrea sa construiasca o teologie revolutionara (este ceea ce un Goran Therborn numeste “the telogical turn” in interiorul post-marxismului). Dar de fapt originea acestei orientari poate fi gasita la Ernst Bloch si la tanarul Lukcas 9atat de admirati de Zizek), in ceea ce putem numi mesianismul lor gnostic.

      http://savonarolawho.wordpress.com/2011/01/20/comunismul-mistic-intelectualul-si-revolutia/#comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro