Românul și mai ales intelectualul român este – ne pare rău s-o spunem – cârcotaș. Nu mai știi cum să-i intri în voie! Până nu demult, se plângea că oamenii citesc tot mai puține cărți, că tineretul disprețuiește cartea și învățătura, că școala nu face nimic spre a îndrepta lucrurile, că situațiunea cu cercetarea științifică la noi e gravă. Și deodată, taman când cartea științifică revine masiv în atenția publică, dovedindu-se un instrument de preț și în reeducare, și în modelarea morală a tinerei generații, și mai ales în dezvoltarea multilaterală a cunoașterii în patria noastră, el se opune. Ba chiar strigă, se indignează, proclamă impostura. Cum? zice, VIP-urile din pușcării scriu și publică sute de volume, spre a-și scurta pedepsele! Opriți-i! Dar noi spunem, domnilor, că asta e cârcoteală!
Căci să cugetăm responsabil: ce poate fi mai înălțător moral decât că un concetățean condamnat – nu contestăm actul de justiție – vrea să se reabiliteze în ochii noștri, ai lumii și ai lui, nu bătând cuie în pingele, nici sădind salcâmi, ci oferindu-ne comori de gândire, de tipul: Omenirea, încotro? Întrebarea, de primă însemnătate, e filosofică și națională. Și tot „Dom’ Profesor“ (Dan Voiculescu) răspunde printr-un alt volum, ce are șanse să devină un best-seller: A patra cale. Nu-i așa că sunteți curioși să aflați pe ce cale se va mântui lumea, după ce nici comunismul, nici capitalismul, nici „a treia cale“ a lui Blair n-au reușit? Ce? Vă gândiți că a patra cale ar putea fi „mântuirea prin șpăgi“? Gândiți urât…
Sau să luăm un fost primar, precum Antonie Solomon. Și-a băgat până la coate, ba chiar până la subsuori brațele în banul public, craiovean și european, e adevărat. Dar, tocmai de asta, omul are ce împărtăși marelui public. De aceea o contribuție precum Principii europene în administrația publică, apărută la celebra editură craioveană Sitech, nu poate decât trezi un fior de interes, pe care îl putem răsplăti cu ștergerea a 30 de zile de „mititica“. O recomandăm și Comisiei Europene, ca să vadă că „nasc și în Oltenia oameni“.
Cârcotașul protestează: astea nu sunt lucrări științifice! Dar cine ești dumneata, domnule cârcotaș, ca să impui o definiție uniformă a științei? Poate că lucrezi cu o paradigmă autoritară, perimată! Iei în calcul numai edituri precum Brill sau Cambridge University Press? Greșit. Așa că dă-i voie cunoscutului politolog și analist politic Dan Pavel să decidă cu cea mai pură conștiință postmodernă că un volum cu titlul Becali și politica. Începuturile nu poate fi decât o notabilă contribuție la progresul cunoașterii „vietății politice“, vorba lui Aristotel. La urma-urmelor, dacă „Gabi“ (Oprea) dă doctorate, de ce n-ar face „Gigi“ știință? Ce? „Vietatea Gigi“ e analfabetă? (Și „vietatea Gabi“ credem că nu-i departe.) Nu-i nimic, vechiul lui consilier i-a transferat pe hârtie, pesemne, adânca-i știință orală. Ce? Platon n-a făcut la fel cu Socrate?
Și fiindcă veni vorba despre Platon: n-a spus el undeva că cel care știe cel mai bine să fure știe și să păzească cel mai bine (sau viceversa)? Păi și atunci, dragă cârcotașule, de ce te superi că fostul deputat Păsat Dan, închis pentru corupție, vrea să aibă beneficiul legii scriind o carte intitulată Corupția ca fenomen? Doar nu voiai să scrie despre Platon ca fenomen! Asta s-o faci dumneata, dacă roata destinului te va prăvăli în locul lui Păsat – ceea ce nu-ți dorim.
Sunt multe exemple minunate, dar unul mai ales ar trebui să ne miște prin sublimitatea lui: Dan Diaconescu, indiscutabil, cel mai mare om de televiziune român din toate timpurile, condamnat pentru șantaj, a publicat, la editura Aius, volumul Tehnici științifice de realizare a interviului modern. Suntem convinși că, alături de șantaj, și tehnica modernă a căutării Elodiei figurează acolo la loc de cinste.
Nemulțumiți în continuare, cârcotașii cer acum ministrului să anuleze prin ordonanță de urgență posibilitatea reducerii pedepsei pentru cercetătorii de după gratii. Ce nedreptate! Adică, dacă tâlharul manual face traforaj în atelierul închisorii, obține reducere, dar dacă tâlharul intelectual Cătălin Voicu asudă cu fruntea, scriind Stările de criză în democrație – să nu obțină aceeași înțelegere? Traforarea unui placaj e mai de preț decât traforarea democrației? Se poate o mai mare discriminare a muncii intelectuale? Și cât dezinteres au acei intelectuali bombănitori pentru binele industriei cărții! Și câtă neîncredere au în mediul academic, care, prin recomandările sale, s-a dedicat fără rest depistării unor valoroase talente, care, până acum trei ani, somnolau în taina nescrisului! Cică mediul academic e corupt, ori incompetent, ori ambele! Cum, fostul procuror militar Dan Voinea, cel cu nesoluționarea timp de 15 ani a dosarului Revoluției și care i-a dat recomandarea lui Cătălin Voicu, să fie corupt, sau incompetent, sau ambele? Nu se poate!
Dar avem și o veste reconfortantă: d-na ministru al Justiției, Raluca Prună, nu va utiliza ordonanța de urgență pentru schimbarea legii. Cică nu-i cazul, nu-i urgență, nu-i bine. Desigur, va analiza, va propune măsuri. Eventual, va numi o comisie.
Vazand avalansa de „lucrari stiintifice” valoroase (cum altfel?!), nu pot sa nu ma gandesc ca acestor oameni doar timpul de a scrie asa ceva le-a lipsit. In libertate, coplesiti de grija de a face bani si acaparati de rutinele zilnice, nu au avut timp sa se aseze si sa-si impartaseasca stiinta. Odata ajunsi la racoare, in liniste, au gasit timpul sa scrie lucrari stiintifice, uneori in timp record. Au avut linistea si timpul necesar sa contribuie la ridicarea societatii romanesti, impartasind din stiinta lor. Si nu pot sa nu ma gandesc ca legea, intr-adevar, pare stramba: le scurteaza pedepsele si-i arunca din nou in tumultul libertatii, in viata agitata de dinaintea arestarii. Si, facand asta, legea priveaza societatea de alte si alte lucrari stiintifice de valoare, care ar putea fi scrise de Uniunea Scriitorilor Incarcerati. Nu mi se pare in regula, pentru societate…
Na, ca sunt si eu carcotas!…
Bun.
De ce nu se ofera si solutia in articol.
Confiscarea reala a averilor obtinute ilicit. Ma refer la sumele furate-datorate la buget, sumele obtinute prin coruptie, cladirile si terenurile ilegal obtinute.
De fapt chiar declararea scrierii unei carti poate fi dovedita ca o infractiune.
Nu cred ca bibliografiile mentionate la resurse sunt carti accesibile cu nume si autori in penintenciarele din Romaia. Si in general.
Deci procurori pot dovedi un fals. Si un judecator pentru un fals poate oferi o solutie judiciara o pedeapsa de inchisoare mai mare de 30 de zile.Si sa o aplice acolo unde are evidente. Astfel ca pentru 30 de zile sa risti 100 de zile de inchisoare, iar autorul care a girat si instigat sa aiba si el recompensa de la justiei 30 zile.
0 bani, perspectiva unui cazier judiciar pentru un autor, plus a uneia prelungite pentru cel care fraudeaza -ar echivala 0 carti publicate.
Sau poate ca trebuie vazut modul cum intelectualii care gireaza ca si consilieri puscariasii notabili functioneaza ca model de afaceri, daca nu sunt infractiuni gen evaziune fiscala, etc.
Pentru ca evident publicarea cere bani si autori platiti de comanditari beneficiari.
Primii au interesul de a iesi cat mai repede din inchisoare, ultimii au nevoie de bani.
Lupta anticoruptie, a fost un semi-succes, totusi sa vedem partea plina a paharului si sa recunoastem meritele DNA. Semi-succes, a reusit sa-i dovedesca si incrimineze pe marii hoti, dar nu a reusit sa le taie accesul la resurse.
Este o definitie autohtona a ironiei ceea ce s-a intamplat cu avalansa de „lucrari stiintifice” din inchisori. Sa ataci justitia cu injustitie (frauda) pentru a demonstra ca nu mai esti dispus sa furi …ce poate fi mai lipsit de respect pentru cei in mijlocul carora pretinzi ca vrei sa te intorci reabilitat…. Bine macar ca nu s-a gandit nici unul sa intituleze lucrarea „Lupta mea”. Lasand insa ironia la o parte, iata o propunere simpla de a rezolva problema:
– tinand cont ca orice lucrare cu caracter pretins stiintific trebuie sa treaca de „peer review” (adica de evaluarea celor din domeniu) TOATE aceste „opere” trebuie validate in fata unei comisii prin examen oral, inregistrat video si facut public pentru a fi evaluat de orice specialist sau comisie (bacalaureatul se supravegheaza cu camera video, nu?). Pot fi adusi de exemplu la o ora de curs in domeniu si orice student din amfietatru sa poata pune o intrebare.
Si daca acesti pretinsi oameni de stiinta vor putea raspunde rezonabil la intrebarile puse fara sa citeasca sau sa li se sopteasca in aparatul auditiv, demonstrand ca au habar de ce s-a publicat, atunci eu unul nu am nimic impotriva reducerii sentintelor.
Nivelul general a scazut atat de mult, incat n-ar fi de mirare ca sarcasmul acestui text sa nu fie receptat/gustat de toata lumea.
E poate mai bine sa te adaptezi epocii, renuntand la deliciile jocurilor secunde in favoarea mesajelor clare, cu numirea railor si indicarea solutiilor, ca la Hollywood.
De altfel, sunt culturi, ca cea germana, care ignora ironia: Jean Paul cerea semne speciale de punctuatie pentru ironie.
In rest, evident, eroul acestei istorii este probabila linie – in ordine ierarhica – Pruna/Ciolos/Johannis/Mihalache/Whoever.
nu va amagiti, procentul celor in stare sa inteleaga un text mai sofisticat, sau sa detecteze sarcasmul aproximativ indiferent de nivelul de finete, e relativ constant de la o generatie la alta; daca ar fi aparut la vreun moment dat vreo generatie mai rasarita, cred ca mi-as fi dat seama. altfel, cadem in ispita discutiei inutile despre epigonii (ai cui..) sau decadenta noilor vremuri.. subiect ‘neperisabil’ si care ‘cade bine’ indiferent de epoca.
A scris vreodata autorul vreun articol destins, seren, relaxat? A zambit vreodata din inima, fara sarcasm sau amaraciune? A vazut ceva bun in vreun coltisor de existenta? De zeci de ani ofera critici, incruntaturi, glumite ironice si vrea ca publicul sa raspunda cu politeturi, spirit european, deschidere, etc.
Felicitari pentru articol! Daca pana acum era iritanta bascalia refritoare la „scriitorii din inchisori”, sarcasmul scoate la iveala aberatia revoltatoare ca unii corupti, dovediti de justitie, sa scrie „doct” despre coruptie. Doar o ancheta serioasa va putea demasca toate complicitatile: de la parlamentari care au propus/amendat legea/ articolele care permiteau falsul, la toti cei care au acceptat drept lucrare stiintifica orice maculatura.
Ehei, sarcasticii chibițează pe la colțuri, în timp ce cărturarii zvârliți în temnițele opresiunii bășiniste își scuipă-n palme și produc mai dihai ca Blazac :-)
E foarte adevărat, dar sarcasmul şi persiflarea au o problemă majoră pe linia comunicării ideilor. Necesită un traducător în plus. Cineva care să traducă mesajul, celui care îi este adresat.
Ori, dacă vrem o soluţie urgentă pragmatică, la o problemă socială reală, …ori redactăm texte clare cu soluţii care pot fi citite şi recunoscute de la vlădincă la opincă, ori facem mişto elitist, faţă de alţii, într-un cerc care ne apreciază subtilitatea, cunoştinţele magistrale de gramatică şi vocabular. Prima tendinţă de a scrie printre rânduri a fost mult apreciată în cazul regimului totalitar comunist, unde toţi scriau în aceiaşi simţire şi gândire, dar acum când libertatea de expresie e garantată, cică , nu văd necesitatea de a folosi un dublu limbaj pentru a exprima clar o idee.
Profesorii universitari care girează conştient (contra unor avantaje) eliberarea unor infractori sunt hoţi şi complici la fraude.
Există o responsabilitate la nivel legal, de a modifica articolul de Lege altfel încât să elimine o posibilitate de fraudare a ideii în sine(ceea ce se întâmplă) există o responsabilitate instituţională(la nivel de sistem de justiţie- procurori şi judecători) de a găsi o soluţie aplicabilă cu mijloacele legale actuale( eu cred că frauda este un articol în cod penal şi poate fi dovedită, chiar dacă infractorul este în închisoare) şi există o responsabilitate socială, pe care de altfel autorul o manifestă clar de a condamna injustiţia. Ori dacă mesajul e codificat şi adresat direct actualilor decidenţi…probabil efectul nu e acelaşi să spunem scenariului în care orice cetăţean român ar înţelege că avem de a face cu o injustiţie.
Mă rog, sper să înţelegeţi că nu vreau să critic ideea în sine ci modalitatea de acţiune pentru a atinge un obiectiv , corect de altfel.
Situatia este amuzanta.
Daca parlamentarii si-au fabricat aceasta usita la puscarie, o folosesc in caz de nevoie. Ce este amuzant? Relatiunea cu cartea, cu subiectul. Va dati seama ca au cautat ceva care sa-i reprezinte cat de cat ? Ma gandesc cat de amuzant ar fi sa se dovedeasca ca trebuie sa raspunda in fata legii fiindca au plagiat. Fiindca sigur „negrii scriitori” au plagiat.
Pentru mine, umilinta acestor infractori este maxima.
se spune : nu exista viata politica fara partide, democratie fara parlament, dreptate fara justitie.
dar daca acestea s corupte sau incompetente ? toate aceste institutii exista si n rusia care i oligarhie, si n tarile americii de sud care s dictaturi militare. romania de azi seamana izbitor de mult cu romania lui ceausescu : „elitele” sint aceiasi prosti si ciomagari. e suficient sa scanati bogatanii romaniei, cei care au case cu piscine si salarii de mii de euro lunar (unii chiar zeci de mii) si o sa constatati ca majoritatea sint bugetari : politruci, militieni (cu grade la vedere sau acoperite), judecatori, sefi de regii, comisii si comitete de supraveghere si control. astia centreaza si tot ei dau cu capul. legile sint pentru ei si castele lor de borfasi. ei sint doctorii, legiuitorii, expertii si analistii. restul pleava, prostime, neant.
Ce-i de facut?Dezamagirea,neputinta…te face in cel mai bun caz carcotas.’Opriti istoria,cobor la prima „-a zis Dinescu,iar noi o tinem una si buna sa-i dam jos pe ei,da,doctorii,legiuitorii.,expertii si analistii,care tin volanul ,Mai,mai ,ce tupeu avem,sa credem ca putem dovedi ceva cand sistemul de corupti incepe de langa noi,santem chiar neamuri cu unii ,desigur apelam la serviciile lor,santem niste oameni retinuti,politicosi,aici pe fb mai indraznim sa-i scuipam pe spate.
Ispita este mare dragi cercetatori. Nu trebuie sa mai cersiti fonduri de la cine stie ce functionar obtuz. Faceti o frauda de ‘spe milioane, intrati la mititica si gasiti linistea si timpul plus atmosfera de studiu necesara pentru a desavarsi proiecte de cercetare care va framanta de ani si ani. Intre timp, statul va asigura casa/masa nu trebuie sa va faceti probleme cu cozile la pui, faina, ulei, oua (pardon, asta era inainte) … nu trebuie decat sa furi MULT.