joi, martie 28, 2024

Care e adevărata miză pe 25 mai?

Într-un articol publicat ieri pe Contributors.ro, Sorin Ioniță face o analiză a alegerilor pentru Parlamentul European, privind strict șansele candidaților de pe listele de partid de a câștiga mandat. Din acest punct de vedere, miza[1] alegerilor este mult mai redusă decât ar părea la o primă vedere.

Explicația e simplă. Sunt 32 de mandate PE supuse alegerii, iar atribuirea lor către partide se face proporțional, în funcție de procentul de voturi obținut[2]. Fiecare 3,125 (100/32) puncte procentuale obținute de un partid înseamnă un mandat în plus câștigat. Mandatele obținute astfel de partid sunt câștigate de candidații partidului, în ordinea stabilită de conducerea acestuia pe listă. Asta înseamnă că, pentru un partid care e sondat cu 20% intenție de vot, candidatul de pe prima poziție poate pierde mandatul doar dacă în alegeri partidul obține sub acel coeficient de 3,125%[3] – iar un astfel de rezultat are o probabilitate atât de mică încât putem să-l considerăm imposibil. De fapt, în practică se constată că într-un interval de 4-6 săptămâni, de la depunerea listei și începerea campaniei electorale și până la alegeri, marja în care poate evolua scorul unui partid este mult mai îngustă, cu atât mai mult se restrânge numărul candidaților al căror mandat ”se joacă” efectiv în alegeri. Dl Ioniță îi listează în articolul său.

Ar trebui spus că situația asta nu are nimic de a face cu partidele noastre, oamenii de pe liste sau cu alegerile pentru PE în particular. Faptul că, în ce privește candidații, alegerile din 25 mai au o influență foarte restrânsă și greu de urmărit pentru alegătorul obișnuit este o consecință directă și inevitabilă a sistemului de vot folosit, proporțional pe liste de partid. Fenomenul se manifesta identic la alegerile pentru Camera Deputaților și Senatul României, înainte de schimbarea legii electorale, în 2008. Existau așa zise ”locuri eligibile”, în fruntea listelor din circumscripții, unde stăteau liderii și sponsorii principali, fiindcă aveau siguranța mandatului. Erau locuri semi-eligibile, pentru cei mai puțin influenți, oamenii din eșalonul secund, protejații, al căror mandat depindea de alegeri și de șansă. Existau, în fine, locurile ne-eligibile, unde era umplutură. Acum, din motive destul de clare și de valabile, tratatele europene impun alegerea PE prin sisteme de vot proporționale, nu impun însă listele de partid; oricum, particularitățile acestui sistem de vot și dezbaterea asupra alternativelor nu sunt subiectul acestui articol (sau al celui semnat de Sorin Ioniță).

Acestea fiind spuse, reproșul meu la adresa analizei dlui Ioniță nu este că e greșită (nu este) ci că privește lucrurile dintr-un punct de vedere foarte îngust, ca și cum am trata faptele unui criminal în serie strict din punct de vedere al teoriei jocurilor. Nu știu dacă autorul împărtășește ideea, însă cu siguranță articolul lăsa chiar impresia că identitatea candidaților al căror mandat depinde efectiv de alegeri este singurul aspect care contează (scrie dl Ioniță, ”Practic, în raport cu ultimele sondaje disponibile şi cât de cât credibile, prezenţa dv la urnă şi votul pentru o listă sau alta determină doar dacă următoarele persoane, aflate în preajma pragului de popularitate al fiecărui partid, merg sau nu la Bruxelles.”) Cu această afirmație sunt într-un dezacord categoric.

E limpede, fie și dacă privim doar afișele de campanie, că alegerile pentru Parlamentul European sunt un preambul al alegerilor prezidențiale de la finalul acestui an. Premierul Ponta ia prim-planul afișelor PSD, dnii Antonescu și Iohannis au afișele lor, dna Udrea e în fruntea grupului de candidați PMP. Niciunul dintre aceștia nu candidează la PE, în schimb toți sunt dați de comentatori și de propriile partide ca posibil candidați la alegerile prezidențiale (doar dl Predoiu, în ton cu prezența sa mediatică discretă, lipsește de pe afișele PDL, cel puțin cele pe care le-am văzut eu). Dl Antonescu a dat deja de înțeles că ar putea să renunțe la candidatură, e de așteptat ca o decizie să fie în funcție de scorul la alegerile din 25 mai. Cum spuneam, nimeni nu se așteaptă ca scorul PNL să se înjumătățească sau să se dubleze, cu efecte la fel de dramatice asupra candidaților PNL care pierd respectiv câștigă mandatul PE. Însă doar o diferență de câteva procente, mai ales în conjuncție cu rezultatul altor partide din opoziție, va putea determina o decizie privind strategia PNL la alegerile prezidențiale și după. Aș zice că consecințele acestei schimbări sunt mai importante decât dacă dl Hellvig devine parlamentar european sau nu. Consecințe similare vor avea și scorurile PDL, PMP, FC, PNȚCD șamd. Câteva procente în plus sau în minus față de prognoză, un mandat sau un loc în ierarhie pierdut sau câștigat, toate astea vor influența strategia partidului, politica de alianțe, cariera viitoare a celor din fruntea listei (dincolo de prea-asiguratul loc în PE) sau a celor din fruntea afișelor.

Iar cazul PSD este particular. Vorbim de primul partid major care intră în alegerile pentru Parlamentul European cu un mesaj clar și fără echivoc eurosceptic (cel puțin). Candidații PSD, spun afișele acestui partid, sunt aleși și se duc la Bruxelles ca ”să apere România”. Țara noastră are nevoie să fie apărată, la modul general, de Europa. Avem inamici la Bruxelles. Și până acum aveam un astfel de discurs eurosceptic sau chiar anti-european, cel puțin pentru uz intern. Însă este prima oară când devine mesaj principal de campanie. Din nou, e absolut imposibil practic ca efectul acestei campanii să fie – să zicem – dublarea sau înjumătățirea scorului alianței conduse de PSD. Să nu se sperie dna Grapini (locul 5), nici să nu-și facă speranțe dl Brădățan (locul 23). În termeni de candidați, vorbim tot de una, două, maxim trei persoane. Însă, dacă după o campanie electorală centrată pe acest discurs, PSD va avea un surplus de câteva procente[4], politica acestui partid se va schimba, cel puțin în această privință. Și nu doar a PSD. E perfect natural ca, atunci când electoratul premiază în efect un anumit tip de discurs, partidele să-și schimbe politica în consecință. Observațiile demnitarilor europeni vor avea mai puțină greutate, influența liderilor de partide europene asupra membrilor din România se va reduce și ea, încercarea de a alinia politica noastră la normele formale sau informale din Occident va primi o serioasă lovitură.

Din nou, aș zice că acest efect este ceva, ceva mai important decât dacă dl Boștinaru va deveni membru PE sau nu.

––––––

[1] Expresia corectă aici ar fi ”efectul practic”, dar n-am vrut să creez o confuzie și să anticipez explicația ulterioară. Este un fals evident că ”miza alegerilor”, din punctul de vedere al votanților, este alegerea câtorva oameni de pe așa zisele locuri semi-eligibile – pentru că scorul partidelor și numărul locurilor eligibile depind direct și integral de votul alegătorilor! Termenul și argumentul s-ar baza astfel pe un raționament circular, invalid. Teoretic, votanții pot duce fără probleme un partid de la 30% la 0 sau la 60%. Ceea ce constatăm însă, practic, este că așa ceva nu se întâmplă nici pe departe, nu pe termenul scurt al unei campanii electorale. De asta, termenul corect e cel de ”efect”, nu de ”miză”.

[2] Alegerile sunt un joc cu sumă nulă, iar absenteismul nu influențează rezultatul câtuși de puțin.

[3] Am simplificat explicația: la ecuație se mai adaugă candidații independenți, există un prag de 5% din voturile valabil exprimate, procentele partidelor și coeficientul de 3,125% se calculează din numărul de voturi valabil exprimate pentru partidele care au trecut pragul electoral și independenți care au câștigat mandatul șamd. Niciunul din aceste detalii nu e deosebit de semnificativ pentru articol.

[4] Din nou, de dragul corectitudinii, mă refer la rezultatul în procente, cel care contează, nu neapărat la vreun surplus de votanți. Cum spuneam mai sus, alegerile sunt un joc cu sumă nulă, un partid are un rezultat mai bun fără să câștige votanți, doar dacă celelalte partide îi pierd.

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. Mersi de analiza, Miron Damian. As mai adauga o miza importanta, la care m-am referit doar in raspunsurile la comentarii: alegerea intre Schulz si Juncker ca presedinte al comisiei UE. Departe de a fi rascrucea apocaliptica pentru Europa, cum o prezinta unii, exista totusi diferente sensibile intre cei doi – as zice eu, in favoarea lui Juncker, si nu doar pentru ca Schluz e socialist…

    • As fi tare curios sa vad acele „diferente sensibile” in favoarea lui Junker de care aminteste domnul Ionita…de aici de la Roma/ Paris lucrurile se vad usor altfel..

      Fireste propaganda de dreapta isi face treaba insa ar fi necesar, ca uneori sa fie facuta cu argumente nu doar cu fitile….

      • iar de aici, Berlin/Londra, diferit de Roma/Paris.
        Si, cind nu sinteti de acord cu ceva, dvoastra dece va folositi de fitile si nu argumente?

      • Domnu homosexual,
        fara suparare, dar de pe ce parte a parisului si romei vedeti ce vedeti? Puteti fi mai explicit? E axa sindicalistilor stangisti, a asistatilor si tolerantilor? Sau e axa antreprenorilor impovarati de taxare si birocratie excesive, a celor care prefera sa munceasca decats a dea din gura si mai ales sa ceara mai putin si sa faca/ofere mai mult?

        [Doc spune: restul am scos. Am spus, doar… Întrebările sunt în regulă, atacurile nu.]

        • 1.Domnule, va rog sa priviti problema in ansamblu si sa iesiti din paradigma specifica dreptei romanesti de a imparti electoratul in asistati si intreprinzatori…este stupida si irelevanta la nivel european: credeti-ma, nu veti auzi niciun lider de dreapta german, italian sau francez facand un fetis din a vorbi peiorativ despre asistatii sociali ( care ,apropo, au in Romania o pondere mai mica decat in Italia de exemplu)

          2. Popularii lui Junker nu au facut cel putin in cele 2 state pe care le cunosc bine ( Italia si Franta) nimic in a stopa birocratia sau a taxa excesiv….Nu confundati popularii europeni cu republicanii americani…In Europa, atat centru-stanga cat centru-dreapta au o cultura a cheltuielilor si taxarii ( asa functioneaza Europa inca de pe timpul lui Bismark)….A crede ca prin votul dat popularilor acest principiu se va schimba este pura naivitate

          3.Ratingul de tara a Frantei a fost micsorat pe timpul lui Sarkozy (popular) precum si cresterea exponentiala a deficitului bugetar, nu acum in timpul lui Hollande

          4. Guvernul actual italian de centru-stanga a micsorat deficitul bugetar si a creat incredere in investitori prin masuri de eliminare a cheltuielilor excesive din administratie si aparare….exista solutii de micsoarare a deficitului si la nivelul stangii ( priviti politicile economice ale lui Obama care au dat rezultate orice ar spune carcotasii)

          5. In multe state europene, pe fondul cresterii puterii partidelor eurosceptice ( majoritatea de dreapta), si partidele populare au preluat un mesaj populist cu tendinte xenofobe si/sau rasiste, in aceste conditii orice cetatean roman aflat in Uniunea Europeana ar trebui sa sustina acele politici menite sa incurajeze drepturile persoanelor imigrante ( si acele politici sunt prin definitie de stanga)

          PS: Evident ca vad toate de pe axa sindicalistilor stangisti (CGIL) si sunt foarte mandru de acest lucru…datorita lor si a implicarii la nivel local a unor alesi locali de stanga, s-au evitat multe abuzuri facute de intreprinzatorii italieni muncitorilor romani…..fireste, lucrurile acestea sunt irelevante pentru dreapta romaneasca osedata de asistati, sindicate si toleranti

    • Sincer, aș dori și eu să văd o dezbatere aici pro și contra Juncher / Schulz, inclusiv ce ar însemna o opțiune sau alta pentru România.

      Ce nu aș dori să văd, și dacă o să văd o să moderez, sunt atacurile de orice fel între comentatori. Dacă vreunul dintre colegii voștri scriu ceva ce se înscrie la ”fitil” sau ”propagandă”, citați pasajul culpabil și argumentați afirmația. Altfel așa ceva reprezintă atac, și va fi moderat. Mulțumesc.

      • „(…) exista totusi diferente sensibile intre cei doi — as zice eu, in favoarea lui Juncker, si nu doar pentru ca Schluz e socialist…”
        Asta e un exemplu de fitil. Calitatea de socialist a lui Schulz fiind singura mentionata, mesajul s-ar completa astfel: „… dar mai ales pentru ca este”
        Acum, sincer sa fiu, si eu il prefer pe Juncker, mai ales pentru ca nu este socialist, dar si pentru ca il critica ceva mai elegant pe Van Rompuy decat o face Schulz.
        Oricum insa, si optiunea mea si a lui Ionita sunt probabil notate de Doc ca fiind personale si nu mai pot fi repetate.

    • Europarlamentarii români pot răsturna rezultatul alegerii „intre Schulz si Juncker” doar dacă în bucătăria generală UE ar conta diferența dintre aleșii noștri pro-Schulz și respectiv pro-Juncker (să zicem, primii ar fi 20 și ceilalți 12).
      Cu numai 8 pro-Shulzi (trași de păr; valabil și viceversa) nu prea cred în puterea europarlamentarilor români de a influența rezultatul. Ar însema ca toate celelalte țări din UE să-și aleagă reprezentanții aproape de paritate între pro-S și pro-J, cu o toleranță de plus 7 pro-Junker; apoi sar pro-Schulzii români ca salvamari ai socialismului european și răstoarnă căruța ca la Caracal. :)

    • Ls nu stiu ce confruntare in patru si televizata Junker a iesit al patrulea si Sculz al treilea!? Pe primul loc un liberal si apoi o verzisoara :)

  2. Singura miza pe care o vad eu este pentru partidele care se revendica de la dreapta, si care sint intr-o lupta intre ele si nu cu mortul, pardon, „USL traieste”.
    Pentru ele este un test, functie de voturile obtinute, in vederea desemnarii candidatului/candidatilor la prezidentiale.
    Desigur, nu e singura miza.

  3. Mesajul PSD nu e deloc eurosceptic. A apara Romania inseamna a tine partea Romaniei. Iar asta se face asumat in interiorul institutiilor europene, fara a conota ideea unei desprinderi, ideea rejectarii ideii europene.

    • @jay
      Astept explicatia ca PSD nu-i eurosceptic de la Ponta, nu de la comentatori pe forumuri, iar daca se poate intr-un miting electoral e si mai bine. Pina la urma impresia de euroscepticism ramine, daca nu-i explicata credibil de la cel mai inalt nivel . Altfel una le spunem alegatorilor PSD din Cucuieti si alta manipulam pe forumuri ‘intelectuale’ ?
      Iar candidatii celorlalte partide a caror parte o tin oare? Chiar asa departe sa mearga manipularea incit sa continuam sa sugeram ca altii sint vinduti strainilor? Mai multa decenta totusi …

    • Sunt sigur că se poate ”suci” (cum să traduc englezescul ”spin”) mesajul în mai multe feluri, însă asta nu schimbă cu nimic faptul că acest mesaj vine pe contextul unui discurs de tipul ”nu decide Europa la noi acasă”, eurosceptic prin excelență.

      Există însă o diferență. Acest mesaj este folosit de PSD (și nu numai, și de PNL) doar în câteva cazuri particulare: primul – cu tradiție mai veche de un deceniu – este când oficialitățile europene insistă pentru protejarea independenței justiției și a luptei anti-corupție. Al doilea, ceva mai recent (2012, mai exact) se referă la protejarea unor instituții fundamentale și a statului de drept. Din acest punct de vedere, discursul PSD nu e eurosceptic, ci antieuropean.

    • @jay

      Dar cine ne ataca? In opinia lui ponta in nniciun caz rusia, prietana comunistilor. Si atunci cine mai ramane? Poate o fi explicat cineva la antena 3…

    • Monica Macovei este activa. Un post de presedinte, daca s-ar pune problema, ar aseza-o legata in banca unei institutii care are rol reprezentativ la noi, cu toate incercarile actualului ocupant de a fi jucator si nu spectator. II trebuie ceva activ si in strainatate ca sa se bata pentru Romania.

  4. Care-i adevarata miza ?!
    Venituri de 1 milion de Euro in 5 ani pentru clientela partidelor trimisa la Brusselles departe de fauna din Parlamentul de la Bucuresti – neveste, prieteni, fideli ai sefilor de partide binecuvantati sa traiasca trai pe plai la Brusselles fara sa dea nici o socoteala pentru ceea ce fac sau nu fac pe-acolo!!!!!!!!!
    Miza mare!!!!
    Uite ce scria EU Observer in numarul din 10 martie despre candidatii Romaniei la europarlamentare:

    http://euobserver.com/eu-elections/123389

    “BUCHAREST – Clientism, nepotism and corruption scandals among Romanian MEPs are set to contribute to a predicted record low turnout for the nation’s European elections.

    Romania’s leading parties are drawing up lists of MEP candidates which, with some exceptions, provide a route for the relatives, friends and spouses of the Bucharest political elite to secure a cushy job in the west. 

    Current MEPs likely to be re-elected include Romanian Prime Minister Victor Ponta’s wife Daciana Sarbu, the National Liberal Party (PNL) President Crin Antonescu’s wife Adina Valean and, possibly, Romanian President Traian Basescu’s daughter Elena.”

  5. Acuma, sunt de acord ca e de urmarit subiectul unui eventual efectul electoral al euroscepticismului PSD. As remarca insa doua lucruri: 1) PSD este obligat sa joace o carte eurosceptica de propriul parcurs public din ultimii ani, 2) Cartea eurosceptica e atenuata de invitarea dlui Schulz la deschiderea campaniei.

    1) Momentul care a definit revenirea PSD la putere, respectiv suspendarea lui Basescu, din foarte multe motive, a insemnat o radicalizare a propriului electorat fata de „Europa” (Merkel & Barosso) care-l „tine” pe Basescu impotriva poporului. Nu prea ai cum sa justifici efortul tau de a intra intr-o institutie europeana decat prin ideea ca o vei submina cumva (sau ca o vei pune la punct)

    2) As fi curios cum ar raspunde Schulz la intrebarea: de ce sustineti un partid care pretinde ca institutia pe care o conduceti il ataca? Insa tocmai aceasta ambiguitate relevata de intrebare e urmarita si de PSD. Cei de-acolo stiu bine ca o pozitie prea clara in sensul euroscepticismului le-ar submina sansele. Eu zic ca e de urmarit care componenta a acestei pozitionari ambigue va deveni in urmatoarele saptamani dominanta la varf si in media afiliate, insa poate ca e prea devreme sa spunem ca rezultatul PSD va fi influentat de euroscepticism.

    • A spune că e obligat este o afirmație extrem de ”tare” cu care nu sunt de acord. Cred că e chiar un discurs periculos pentru ei, deși pentru asta ar trebui să avem o opoziție inteligentă, care să profite.

      Euroscepticismul clasic din Vest nu are priză la noi, din motive foarte bune. Care ar fi sursele lui? Unu, imigrația motivată economic. Problemă total absentă. Nu cred că avem comunități agasate de imigranti saraci din Franta, Finlanda sau Suedia. Doi, excesul de reglementare din partea Bruxellesului. Absentă, pe moment cel puțin. Nu pot săracii birocrați de-acolo să se facă remarcați printre puzderia de ordonanțe simple sau de urgență, norme de aplicare, hotărâri de guvern, ordine de ministru, decizii, directive, circulare șamd care vin din birourile de la București. Trei, pierderea de suveranitate. Din nou, calitatea și imaginea mizerabilă a clasei noastre politice reduce semnificativ potențialul eurosceptic al temei. Sigur că sunt cei care rezonează la ideea ”să ne conducă ai noștri, nu niște venetici”, dar când vezi cum îs ”ai noștri” parcă o conducere direct de la Bruxelles nu mai pare așa un lucru rău.

      Există în schimb o categorie foarte mare de români pentru care Europa înseamnă slujbe bine plătite, pentru ei sau pentru membri ai familiei lor. Nu mai e entuziasm pentru asta, dar asta din simplul motiv că lumea s-a obișnuit cu ideea că are posibilitatea ”să meargă dincolo”, i se pare că e ceva dat. Dacă i se reamintește de faptul că nu e deloc dat, și că ”patriotismul” de tipul PSD există și pe dincolo, și ar închide piața muncii, poate se gândesc de două ori.

      Eu cred că mesajul acesta e impus, nu de electorat, ci de PSD, intern. E frustrarea care e resimțită acolo după ce li se spune, ”nu ne putem atinge de justiție, DNA, ANI, că avem probleme în Europa”.

      • Eu zic ca acei romani pentru care Europa inseamna slujbe bine platite nu vor vota la aceste europarlamentare, fiind plecati cu putina treaba. Cu remitentele in scadere, poate si familiile lor vor fi mai putin sensibile la acest aspect.

        Altfel, da, sunt de acord ca antieuropenismul PSD ar putea fi determinat cu precadere de elita sa si nu de un raspuns la o asteptare electorala (pe care permiteti-mi totusi sa o consider reala in continuare). As mai adauga doar si grupul purtatorilor de cuvant (ca nu stiu cum sa le spun altfel) din presa, ca actor decisiv in alegerea unor mesaje de aparare a ROmaniei fata de Europa.

  6. Am avut de gând să scriu un comentariu la articolul lui Sorin Ioniță, însă m-am descurajat din cauza recomandării autorului, c-ar fi conceput o propunere adresată cititorilor Contributors: [„vă propun următoarea şmecherie simplă şi raţională”; „nu daţi atât de multă atenţie capilor de listă”]
    Cu alte cuvinte, „șmecheria” – oricare ar fi fost, ca să fie pusă în aplicare – are nevoie de un număr de cititori-alegători dispuși să pună botul/votul la șmecherie.
    Să zicem c-ar fi convins X persoane că șmecheria va funcționa brici pe 25 mai!
    Am încercat să ghicesc ce gândește autorul despre ceilalți votanți… neracolați la șmecherie.
    Am identificat în concepția sa cel puțin trei categorii de alegători.

    1. Cei dați de la Dumnezeu în sfintele sondaje [“disponibile și cât de cât credibile”], înțeleg, bătuți în cuie și în cap, cu opțiunile imperturbabile și capabili să decidă (cu excepția situațiilor “surpriză”) în cel mai nefericit caz (cel puțin) soarta capilor de listă plus a celorlați situați pe următoarele locuri în limita numărului de mandate întregi (garantate de procentajul din sondaj).

    2. Cei care se vor decide să aplice șmecheria și să-i premieze pe candidații aflați în așteptare – în prag – la limita supraviețuirii pe lista luată la ochi.

    3. Cei care îl vor „tăia practic” pe candidatul bolduit… lăsându-l teafăr pe cel de deasupra.
    [“dacă vă decideţi să premiaţi partidul respectiv, veţi include şi pe cel de dedesubt; dacă vreţi să-l penalizaţi, tăiaţi practic din lista pe cel bolduit, lăsând doar pe cel de deasupra].

    Normal ar fi să-i includem deja pe cititori și oricare alți potențiali votanți în procentele sfintelor sondaje, dar – pentru a căuta un sens propunerii șmecherești – am admis prin absurd că numărul X de cititori Cotributors s-ar încadra cel mult în categoriile 2 și 3 ( între cifre am pus „și” fiindcă cine votează o listă de premiere din categoria 2, automat, a intrat și în categoria 3, adică i-a penalizat pe ceilalți candidați aflați la limita supraviețuirii pe celelalte liste)

    Să ne punem câteva întrebări!

    a) Cât de mare trebuie să fie numărul șmecheranzilor S1 (o parte din X) încât să contribuie la aplicarea șmecheriei în favoarea unui candidat de pe o listă anume (L1, să-i zicem PNL) și să-l ajute astfel să câștige un mandat în plus?

    Depinde de restul împărțirii numărului de voturi adunate (valabil exprimate pentru PNL) la coeficientul electoral, de ex. cu S1=30.000 de voturi este posibil ca PNL să obțină un mandat în plus, dar este posibil să nu-l obțină nici cu S1=100.000 voturi. (atunci când restul împărțirii este inutil de mic, adică cele 100.000 de voturi (provenite prin absurd din șmecherie) nu ajută la întregirea necesară până la nivelul coeficientului electoral. Problema-i oablă deoarece acest număr rotund reprezintă doar o parte din X, nr. cititorilor Contributors. Au și celelalte partide dreptul să câștige din aceeași șmecherie,nu? Avem nevoie de mulți racolați.
    În 2009 coeficientul electoral a fost 146.667 (pragul electoral = 242.001).

    b) În ce fel influențează ceilalți șmecheranzi – S2,S3,S4 etc – creșterea procentajului obținut de ceilalți competitori pe listele L2, L3, L4 etc ?

    Până la un număr de voturi C – acumulat la fel de principalii competitorii – plasați peste prag – se anihilează reciproc efectele șmecheriei, adică acești competitori obțin practic același procentaj fie toți cu C, fie toți fără C.
    Numai ce depășește C-ul influențează în sensul creșterii procentajului obținut de respectivul competitor, dar nici această creștere nu asigură obținerea unui mandat.

    c) Despre ce număr X vorbim? Nu cumva ajută cât pe-o măsea cu ușoare urme sănătoase? Burtometric, între 30.000 și 100.000 racolați buni de băgat în seamă de Sorin Ioniță pentru fiecare competitor important în parte, să zicem măcar trei, Doamne, și toți trei ar avea de transmis autorului între 90.000 și 300.000 mulțumiri… numai dacă și-au tras șmecherește un mandat în plus. De unde atâtea mulțumiri?

    Numărul capabil să scoată un efect palpabil nu iese nici dacă admitem că fiecare cititor Contributors, gospodar cu încă doi membri de familie (recensământul populației ne sugerează o medie de 3 membri pe gospodărie) ar reuși să transmită șmecheria în mediul familial (dacă nu iese cu bătaie).
    Cu ce multiplu 3X satisfacem șmecheria?
    Eu zic că din toată propunerea rezultă cam tot un C (de la ciuciu sau canci) :)

    • Un clasic săltăreț în viață ne-ar spune:
      – Nici nu știm câți suntem de toți, în primul rănd. :)
      *
      În al doilea rând, până în acest moment se poate citi cu ochiul liber- la articolul „Cine sunt adevărații candidați pe 25 mai?” – numărul de vizualizări: 3.175.
      Poftim X mulțumiri sau 3X sau măcar 6X, ca să ne apropiem cât de cât de 20.000 neglijabile!

  7. PSD nu e partid, ci o organizatie care reprezinta un monopol al puterii in romania, si nici macar de stanga nu e (furtul fara discriminare nu e ideologic, ei pur si simplu fura, nu conteaza cum).
    impotriva PSD-ului trebuie votat (si luptat, fiecare cum poate, de ex. rasturnat barca oficiala in teleorman)

  8. Un articol bun.

    Nu stiu daca Ponta et co au fost constienti de semnificatia afisului lor electoral unde :
    a) E facut de parca ar candida Ponta sau Ponta ar fi un candidat la Presedentie
    b) Transmite ideea ca Romania si romanii trebuie aparata de UE .
    Oare cum? Poate ca intrand in uniunea euroasiatica a dlui Putin ca o legatura peste Tibet cu China e mai greu de facut.

    Foarte bine ca acest articol subliniaza acest aspect b) si atacul acestui mod de gandire trebue sa fie pentru noi toti principalul vector de atac contra PSD plus aliati alaturi de vectorii de propaganda pozitiva legati de UE si de ce putem noi faca acolo pentru binele nostru dar si al Europei.

  9. Campania pentru alegerile europarlamentare arata daca partidele din opozitie au inteles ceva din actuala situatie si daca actualii sau fostii aflati la putere si-au inteles limitele.

    Ei bine PSD=-ul a inteles ca greseste si culmea imi arata ca nu mai are resurse!
    Pentru asta merita felicitat DNA-ul, ANI si toate structurile din sistemul judiciar din RO care si-au facut datoria! Bravo, uite ca se poate sa le intre in cap baronilor ca banii trebuie munciti si nu smenuiti!

    PNL-ul , ca de obicei, ma oboseste prin aroganta. Unde te uiti vezi numai oameni extrem de pretiosi… Cred ca o sa fie cel mai mare fasss din istoria PNL-ului. II doresc mult succes mai departe – dar ma intreb: o sa mai ajunga mai departe?

    La capitolul felicitari opozitie am de dat o singura felicitare care poate o sa ii enervezi pe multi: felicit PDL-ul care si-a pus exact din prima zi de campanie electorala afisele si bannerele. PDL-ul prin echipa delegata pentru Bruxelles a aratat ca poate sa se grupeze si poate sa castige in ciuda multor prieteni de la stanga cat mai ales de la dreapta.

    La capitolul penibil citez PMP! Nu inteleg ce cauta Elena Udrea si din nefericire pentru acest partid scandalul cu Florin Popescu ii poate afecta deciziv. Unde sunt ceilalti oameni care ar trebui sa lupte pentru PMP? Ceva este fishy acolo si cauza s-ar putea sa fie tocmai bagarea prea mare in seama a Presedintelui Basescu in PMP.

    La capitolul tanara speranta vad NR! Are oameni valorosi, dar prea putini mediatizati – regret, este mult de munca acolo, dar se poate mai bine! Spor la treaba si ii astept data viitoare!

    La capitolul mic dar incearca sa fie voinic recomand FC! Nu creste mai deloc pentru ca un partid nu poate sa mearga inainte cu un om si cu o multime formata din aderantii de la fostul partid PP-DD. Deh, se poate invata si din istoria recenta…

    Este o imagine extrem de interesanta si cum am scris mai sus mi-a aratat cine a invatat ceva si cine a ramas pe loc!

    Politica nu se construieste cu orgolii – mare atentie dragilor mai de la dreapta!

  10. Domnule autor Miron Damian,
    Era mai bine daca nu scriati acest articol. Iata trei motive:

    * Primul motiv:
    Contrazicand aritmetica, faceti o AFIRMATIE FALSA la punctul [2] din subsolul articolului, ca la alegeri ” absenteismul nu influenteaza rezultatul catusi de putin”.

    AFIRMATIA CORECTA este ca
    ABSENTEISMUL (prezenta slaba) FAVORIZEAZA PSD,
    iar prezenta mare la vot favorizeaza celelalte partide (si defavorizeaza PSD).

    Explic:
    La europarlamentare se voteaza pe liste. Sa presupunem ca 4 milioane de alegatori doresc sa voteze lista PSD si VOTEAZA lista PSD.
    Consideram urmatoarele doua situatii;

    Situatia 1 – Prezenta slaba la vot (absenteism masiv):

    Presupunem ca se numara NUMAI 5 milioane de voturi. Rezulta ca
    – PSD are 4/5 = 0,80 =80% din voturi (deci 80% din cele 32 de mandate, adica 26 de mandate, vor fi 26 de parlamentari de pe lista PSD vor „apara” Romania).
    – Celelalte partide, pentru care a votat restul de 1 million de persoane, au, TOATE, 1/5 =0,20 = 20% din voturi, adica 6 mandate.

    Situatia 2 – Prezenta mare la vot:
    Presupunem ca voteaza 10 milioane de alegatori.
    Rezulta ca
    – PSD are 4/10 = 0,40 =40% din voturi, adica 40% din cele 32 de mandate, ceea ce inseamna 13 mandate (in aceat caz mai putini europarlamentari vor „apara” Romania la Bruxelles),
    – iar celelelte partide vor avea 6/10 =0,60 = 60% din voturi, adica 60% din numarul de parlamentari, adica 19 mandate.

    Rezumand:
    Daca sunt 5 milioane de voturi, raportul europarlamentarilor PSD- alte partide este de 26 la 6.
    Daca sunt 10 milioane de voturi, raportul mandatelor PSD – alte partide este de 13 la 19.
    Prezenta slaba inseamna locuri multe pentru PSD, iar prezenta mare la alegeri inseamna locuri mai putine pentru PSD (si mai multe pentru celelalte partide).

    * Al doilea motiv:
    Afirmatia dvs. ca „Alegerile sunt un joc cu suma nula”, nu are sens.

    * Al treilea motiv:
    Calculul din paragraful 2 al articolului este catastrofal, deruteaza pe orice elev de clasa a 6-a:
    Ati impartit 100 (de … ce?) la 32 (de locuri in Parlamentul European) si ati obtinut 3,125 (ce?)

    Mai mult, 3,125 nu este egal cu 3,125%, pentru ca
    3,125 = 312,5%
    3,125% = 0,03125

    • Cornelia Neagu,

      eu aș zice că ar fi fost bine să nu scrieți comentariul. Iată răspunul la cele trei motive:

      1. Explicația de acolo nu contrazice afirmația mea, desigur, dincolo de faptul că se bazează pe o speculație. Ce spuneți acolo este că, pornind de la ipoteza că, dacă ar veni la vot un număr de oameni care absentează atunci aceștia ar vota în alte proporții decât cei care chiar vin, atunci … mă rog, concluzia este o repetare a ipotezei. Și este de asemenea perfect irelevantă. Căci, chiar dacă aș considera speculația întemeiată, asta nu schimbă faptul că e o speculație și că vorbim lucruri diferite.

      Afirmația mea nu pleca de la o astfel de ipoteză. Nu speculez că, dacă s-ar prezenta la vot, absenții ar vota într-un fel sau în altul, pentru că nu plec de la ipoteza că s-ar prezenta la vot. Constat doar că nu se prezintă la vot, și constat doar că absenții nu sunt luați în calcul la rezultat. E o afirmație cu valoare de fapt, nu-și propune să contrazică o ipoteză sau alta, și nu poate fi contrazisă de o ipoteză sau alta.

      2. Faptul că Dvs. nu cunoașteți înțelesul unei expresii nu însemnă că nu are sens. ”Joc cu suma nulă” se referă la o situație în care câștigul unui participant se regăsește identic în pierderile altora. Poate că definiția asta e dificilă pentru copii sub clasa a 6-a, de exemplu, și aș putea exemplifica cu un joc al cărui premiu e un tort, dar scriu articolele de aici pornind de la premisa că cititorii au ceva mai mult de 12 ani.

      3. Aici n-am ce să spun decât că n-ați citit articolul cu atenție și/sau nu înțelegeți conceptul de punct procentual și/sau nu înțelegeți regula de trei simplă. Ultimele două le-aș putea explica, dar la primul punct chiar nu am cum să ajut.

    • Dna Neagu, Un calcul poate fi gresit sau corect, nu catastrofal. Cel la care va referiti e absolut corect : se impart 100 de puncte procentuale la 32 de mandate si se obtine 3,125 %/mandat.
      Faptul ca 3,125% = 0,03125 este corect, dar nu are nici o relevanta in context.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro