Zilele trecute am avut un mic conflict pe facebook cu unul dintre coordonatorii unui ziar local on-line. Publicatia e citita, traficul e mare, like-urile si share-urile destul de multe pentru o publicatie locala. Am colaborat in trecut cu acea publicatie pe diverse evenimente, toti cei din redactie fiind tineri creativi si faini, plus ca ma leaga o prietenie stransa cu coordonatorul acelei publicatii, de ani buni. Dar cum s-a iscat conflictul? Miercuri, dupa patania de cu o zi inainte din Parlamentul Romaniei, cand s-a votat pentru “legalizarea furtului” am scris urmatorul articol pe bloggul meu: “Ţara asta a luat-o razna, rău de tot. În doar o săptămână”. Intamplator, in aceeasi zi de miercuri, am dat peste un articol aparut in publicatia descrisa mai sus, unde intr-un interviu, liderul unui partid politic spunea cat de bine va fi in 2014 pentru zona respectiva. M-am enervat si am postat articolul meu de pe blog ca un contra-argument. Adica, am considerat ca lumea trebuie sa stie si altceva decat gogosile pe care ni le indeasa politicienii pe gat, si asta la doar o zi dupa ceea ce se intamplase in Parlament. Cu stupoare am remarcat ca dupa doar cateva minute postul meu a fost sters. A urmat o discutie on-line, pe care o voi impartasi cu voi si sper sa lansez o dezbatere pe aceasta tema:
EU: “Mi-ai sters commentul…faci propaganda?”
EL: “daaa….lasa-ti opinia….nu imi pune linkuri….ca nu m-am imprietenit cu mii de oameni sa le fac lor trafic (era vorba de publicatia unde aparuse articolul meu)….mai ales ca sunt in conflicte cu ei…..mi-a crescut tensiunea cand am vazut…lasa text…nu link-uri de la alte site-uri”
EU: „m-am rugat de tine de o mie de ori sa publici dreptul meu la opinie…mi-ai dat cu flit…si ridici ofrande gusatilor si burtosilor din judet?…eu inteleg ca nu vrei sa te pui prost cu ei…dar totusi…daca toata lumea citeste ca li-e bine…probabil incep sa creada ca ei de fapt traiesc bine si ca totul e ok, fara sa aiba habar de ce se intampla….ti-am trimis cu Rosia Montana material….in 29 august…in 1 septembrie..te-am rugat sa-l pui…n-ai pus nimik…ca sa vad ca dupa 2 luni iese lumea in strada…la indemnu lu’ X si Y (era vorba de niste oameni de afaceri dubiosi, bisnitari sau interlopi)…..hai mai ce naiba!”
EL: „pai atunci a iesit lumea in strada…cand ai trimis tu materialele, erai un singur om…si ti-am spus ca e neinteresant, daca nu e o miscare de masa….a fost miscarea, am pus in ziar…nu ma interesa sa agit spiritele, io cu Rosia Montana din Hateg (cam slab cu geografia prietenul meuJ)…in ziar local…pe bune acum!”
EU: ”pai daca scriai si tu poate se crea o miscare de strada, intelegi? asta e ideea! si nu e vorba de agitat spiritele, e vorba de drepturile de baza, e vorba de democratie, e vorba de functionarea unui stat, de drepturile cetatenilor, de multe chestii….si Rosia Montana e in Alba nu la Hateg JTu ai putere sa misti lucrurile si stii asta…daca publicai saptamanal despre neregulile contractului si faceai o campanie, garantat erau proteste si la noi…am scris in presa centrala, mi-era usor sa scriu si pentru voi….pe gratis bineinteles…..dar lasa, mai bine cu gradini zoologice si cu interviuri cu politicianul X sau Y in care se spune cat de bine e in judet. Se duce tara asta de tot, o fura astia si lumea nu face nimik! As suna si i-as intreba pe aia de la noi: De ce au votat pentru modificarea Codului penal? de curiozitate…sa vedem ce spun alesii nostri…ce argumente au? cum drac e posibil sa fure asa pe fata? adica noi suntem chiar asa prosti?”
EL: „Auzi, atata vreme cat noi nu traim din bani publici cred ca ne putem stabili politica noastra editoriala, iar daca tu te simti atat de responsabil scrie tu in ziarele centrale ce te supara. Pe mine aici in judet, nu ma intereseaza de Rosia Montana si nu ma intereseaza nici sa dau nastere unor miscari de strada. In editoriale cred ca s-a vorbit destul de clar despre Rosia Montana. O stire inseamna altceva si nu ma consider formator de opinie, daca tu te crezi unul inseamna ca iti acorzi prea mult credit. Una e sa informezi despre ce se intampla si alta e sa iti dai cu parerea despre ceva. In primul rand exista mai multe tipuri de stiri, dar mai documenteaza-te! Succes in schimbarea lumii: nici eu si nici ziarul meu nu ne asumam o misiune atat de indrazneata!”
EU: „Daca tie ti se pare ca lucrurile normale inseamna schimbarea lumii asta este! Las’ ca e bine ca in judet oamenii n-au de lucru si n-au de mancare dar ne bucuram de o gradina zoologica de 1.5 de milioane de euro…sunt lucruri normale astea si te las sa te bucuri de ele! Si inca ceva : nu ma consider un formator de opinie, e nevoie de multi ani pentru asta! Insa ma ajuta foarte mult faptul ca scriu despre niste chestii care nu mi se par normale si lumea e de acord cu mine! Ma ajuta psihic, de aia o fac! Ca nu-mi doresc sa ajung mare jurnalist. Daca imi doream sa ajung jurnalist nu mai faceam alte specializari!”
EL: „Trebuie sa ai capacitatea sa discerni lucruri. Nu e firesc sa scrii proiecte si sa obtii finantare pentru ele? Mai bine nu le scriem deloc si murim pe toate planurile! Slaba gandire…”
EU: „Daca se pompeaza din bani publici pentru o gradina zoologica un milion jumate de euro sau primaria Ploiesti ii da lu’ Mutu salariu de 400 de mii de euro pe an, ce plus economic aduc aceste „investitii”?! Cu ce ajuta la dezvoltare? Ce actiuni generatoare de profit aduc astfel de investitii facute din bani publici?…eu daca scriu un proiect, trebuie sa scriu de ce e sustenabil si cum se va intretine si dupa ce finantarea se va termina…altfel nu primesc nici un ban…sunt curios la minunata gradina zoo, cine a facut lucrarile si care a fost partea care se cuvenea primarului nostru iubit?:)”
Acesta a fost ultimul mesaj. Nu am mai primit nici un raspuns de la prietenul meu. Am pastrat totul sub anonimat, pentru ca nu ma intereseaza sa scot in evidenta pe cineva sau ceva. Ma intereseaza situatia in sine, care probabil se gaseste in multe judete din Romania. Inteleg ca exista restrangeri financiare pentru toti cei care fac presa la nivel local si regional, insa ma intreb ce o sa se intample in Romania dupa descentralizare, daca toata presa locala si regionala se va axa doar pe informare?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Presa locala ar trebui sa isi asume amindoua rolurile: informare si watchdog. Din pacate insa numai primul rol e jucat. Am si eu un exemplu al unui ziar local care nu a publicat nimic despre „martea neagra”. Presa locala e aservita politicienilor si afaceristilor locali si nu vrea sa faca valuri. A venit timpul unei noi revolutii, e nevoie din nou de manifeste bagate in cutiile postale si aruncate pe strada…
Îmi cer scuze, dar cred că ai greşit cuvântul. Nu watchdog, ci hotdog. Şi ăla primit pentru multe pupături în dos. Nu există presă locală în RO. Servilism, pupincurism, aservire etc toate astea pentru un oscior cu ceva zgârci pe el poate da. Ce e mai rău e că se manifestă curentul şi în online. Hai să fim realişti! Dacă opinia publică, cea reală şi realistă, nu îşi găseşte mai repede câțiva leaderi nu se va schimba nimic. Românul, nefiind genul de popor care să îşi ia frâiele în mână, trebuie mânat. Ca o turmă. Îmi pare foarte rău că trebuie să spun asta, dar ăsta e tristul adevăr.
Problema e pusa exemplar. Nu activez in presa dar mi se pare evident ca rolul sau este in primul rind cel de ciine de paza al democratiei. Mai mult, cred ca daca am fi o societate democratica normala, ni s-ar parea normal sa fie asa. Pe de alta parte, desi informarea e importanta si pare ca nu poti gresi promovind-o, poti avea si aici de-a face cu minciuna, mai precis, cu minciuna prin omisiune – se stie deja, minciuna prin omisiune este specialitatea antenelor.
Problema e pusă greșit. Respectivul are un ziar și treaba lui e să-l facă viabil dpdv economic, prin ce metode i se par lui mai potrivite, nu să educe publicul. Autorul articolului de față poate avea ce opinii dorește, dar nu este îndreptățit să stabilească norme morale pentru alții.
Există ONG-uri pe post de watchdog, Internetul e destul de mare pentru toată lumea, astfel încât fiecare să poată publica tot ce vrea, dar nu e obligația unui prieten să publice textele altuia. Dacă acele texte ar ajuta la creșterea popularității ziarului și la îmbunătățirea rezultatelor lui financiare, ar fi fost publicate deja. Însă publicul votează în proporție de 70% cu USL. Dacă ”lumea trebuie sa stie si altceva decat gogosile pe care ni le indeasa politicienii pe gât”, încercați să faceți un ziar propriu să supraviețuiască dpdv finaciar. Și mai vorbim după aceea.
„Daca acele texte ar ajuta la cresterea popularitatii ziarului si la imbunatatirea rezultatelor lui financiare, ar fi fost publicate deja.”
Dar e absurd: nu puteti sti cu certitudine daca anumite texte ajuta la cresterea popularitatii sau imbunatatirea rezultatelor financiare inainte de a le publica. Puteti presupune, puteti da o probabilitate dar nu puteti sti. Asta imi aduce aminte de cei care stiau cit trebuie sa coste produsele pe piata, fara a avea propriu-zis o piata libera care furnizeaza pretul.
Bob Woodward si Carl Bernstein sint exemplul clasic atunci cind vorbim de „watchdog journalism”: scandalul Watergate a durat ani de zile, a intarit democratia americana, a dus la demisia unui presedinte, a fost extrem de profitabil. Atunci a reiesit in evidenta inclusiv rolul de gardian moral al presei. E interesant de observat ca multi dintre cei care lucreaza in presa romaneasca actuala defileaza cu convingerea de beton care spune ca rolul unui ziar nu este sa educe publicul. Imaginati-va cum ar fi ca brutarii sa sustina sus si tare ca ei au de condus un business si ca sanatatea clientilor lor nu e pe primul loc.
Daca peste 90% din populatia Romaniei se declara crestina, asta nu inseamna ca predarea stiintei in Romania trebuie sa dispara, ba dimpotriva. Similar, daca „publicul voteaza in proportie de 70% cu USL”, asta nu inseamna ca presa trebuie sa devina USL-ista, ba dimpotriva.
Vorbim cind avem argumente, nu cind facem ziare sau televiziuni. Altfel, iata: Dan Voiculescu a facut nu una, ci mai multe televiziuni, are de fapt un trust de presa. Ma indoiesc insa ca omul asta stie sa faca afaceri, ca stie ce-i acela un ziar cu-adevarat profitabil sau o televiziune independenta. A, i-a convins pe romani, ba chiar i-a spalat pe creier: indoctrinarea eficienta nu ar trebui insa confundata cu ceea ce numim in mod curent business.
Revenind, ca sa ai sansa de a gasi o solutie, e foarte important sa pui corect problema. Unii cauta la nesfirsit solutii fara a clarifica sau pune corect nici macar o singura problema. Repet, in cazul de fata, din punctul meu de vedere, problema e pusa exemplar: presa de informare sau watchdog? Eu am propus watchdog si s-ar putea sa ma insel, dar nu fiindca problema nu e pusa bine. D-voastra desfiintati problema si sugerati o „solutie” la problema desfiintata: mai mult, pareti sa puneti pe primul loc afacerea din presa dar ne trimiteti la cele 70 de procente din electorat – care probabil ca l-ar vota azi pe Ceausescu daca acesta ar mai trai – mai precis, ne sugerati o varianta aservita a presei, in care se face de fapt propaganda, adica exact „solutia” care exista si care ne-a adus in fundatura in care ne aflam acum.
Ati fi putut argumenta direct ca nu trebuie sa alegem intre informare si watchdog. Fiindca pare ca e cazul clasic in care nu trebuie sa alegem, adica in loc de „sau.. sau”, e de preferat „si… si”. Numai ca jurnalistul din provincie a ales varianta sa: d-voastra ati facut de asemenea o alegere, indicind o terta varianta pseudo-business. Intr-adevar, la o analiza rece ne dam seama ca pentru a functiona, afacerea de presa are nevoie de cel putin indeplinirea citorva criterii importante: informare, profitabilitate, respectarea unor standarde de moralitate si educatie, watchdog. S-ar putea spune ca, alegind, am gresit cu totii. Si asa ar fi daca nu ne-am acorda reciproc prezumtia de buna-credinta. Problema era de fapt aceasta – iar autorul a surprins-o corect inca de la bun inceput: care dintre criteriile deja enuntate e mai important din punct de vedere social? Fireste ca autorul stie si el foarte bine ca un ziar trebuie sa fie profitabil, ca trebuie sa faca informare. Autorul a sarjat putin si ne-a pus in situatia de a alege, tocmai pentru a decela ce anume primeaza in presa romaneasca. Reiese ca se face informare masiva si manipulatoare, se practica astfel pe scara larga minciuna prin omisiune si profitabilitatea cu orice pret, chiar cu pretul binelui comun. Nu cumva partea de watchdog este exact ceea ce e mai important ca serviciu adus societatii de catre presa? Si nu cumva presa romaneasca este execrabila chiar si cind e profitabila si face informare, tocmai fiindca ramine departe de cel mai important dintre criterii?