vineri, martie 29, 2024

Care sunt avantajele semnarii Tratatului fiscal pentru Romania

Nu stiu in ce masura liderii europeni au neaparata nevoie de noi ca semnatari ai Tratatului, cat mai degraba as spune ca noi avem nevoie sa semnam Tratatul fiscal propus de ei. Si asta nu numai pentru a face parte din „club”, cu toate avantajele ce pot decuge de aici. Ci mai cu seama pentru ca acesta poate fi folosit in mod legitim in Romania ca o ancora pentru continuarea reformelor din domeniul fiscal. Acesta este insa un subiect extrem de sensibil in momentul actual in Romania, pe fondul nemultumirilor sociale din ultima perioada. Cu sau fara manifestari sociale, problema ramane si, evident, trebuie rezolvata de autoritatile romane. Indiferent cine ar fi acesti decidenti, tehnocrati sau colorati politic.

De ce avem nevoie de Tratatul fiscal? In momentul de fata cred ca unul dintre cele mai mari riscuri pe care le are Romania este acela de a stopa procesul de ajustare fiscala inceput in urma cu doi ani. Sau, mai rau, de a inversa trendul. Adevarat, ajustarea fiscala a avut repercursiuni severe asupra tuturor (o combinatie dintre cele mai nefericite de taiere semnificativa de cheltuieli bugetare si crestere majora de TVA).  Aici insa trebuie subliniate cel putin trei aspecte.

In primul rand, din pacate, nu au existat alternative ale ajustarii fiscale. Poate doar alternative legate de intensitatea acesteia. Aici poate fi discutabil. Si argumente pot fi aduse ambelor variante. Se putea „dilua” ajustarea pe o perioada mai lunga (strategie graduala) sau puteam adopta o strategie soc. Asa cum s-a ales in Romania.

De ce spun ca nu au existat alternative. „Mostenirea” primita din trecut a limitat sever posibilitatea folosirii instrumentului fiscal pentru a putea iesi din recesiunea actuala. In Romania marja de manevra a politicii fiscale, cea care ar fi trebuit sa permita acordarea de stimuli fiscali in timp de criza a fost aspru limitata de existenta si perpetuarea deficitelor bugetare mari din trecut. Altfel spus, plecand de la deficite bugetare anterioare foarte mari, singura alternativa era sa le diminuezi. In caz contrar, dezechilibrele macroeconomice ce puteau fi declansate de deficite bugetare ce puteau atinge si depasi chiar doua cifre ar fi afectat intr-o masura mai mare pe toata lumea. In opinia mea, s-a ales raul cel mai mic. A taia din salarii sau, in scurt timp, poate a nu le mai primi deloc.

In al doilea rand (din pacate) zarurile au fost aruncate. A inversa acum trendul ar insemna anularea eforturilor depuse in ultimii doi ani. Si astfel toata lumea ar avea de pierdut. In momentul actual Romania nu numai ca nu are nevoie de cresterea deficitelor bugetare, ci, dimpotriva, de generarea de surplusuri primare. Datoria publica a Romaniei a depasit nivelul de 37%, nivel considerat sustenabil pentru economia noastra. Caracterul sustenabil al datoriei publice se refera la capacitatea de rambursare a acesteia. Iar aceasta capacitate este strict dependenta de propria rata de crestere economica, de nivelul dobanzilor la care pietele te imprumuta si de ceea ce se numeste capacitate de generare de surplusuri primare (engl. generating primary surplus capacity).

Pentru a stabiliza datoria publica pe urmatorii doi ani la nivelul de 37% inregistrat in 2011 este nevoie de un surplus primar constant de minim 0,3% din PIB. Altfel, datoria publica poate creste semnificativ cu repercursiuni directe asupra nivelului de trai din Romania. Ceea ce presupune intrarea ireversibila intr-un cerc vicios de tip crestere de taxe, scadere economica, afectare considerabila a nivelului de trai, etc.

In al treilea rand, existenta unui deficit bugetar structural foarte mare a afectat realmente finantele publice romanesti. S-au risipit resurse publice semnificative. De aceea consider ca impunerea cu caracter de lege a limitarii deficitului bugetar structural ar limita considerabil risipa de bani publici. Nu avem decat de castigat. In felul acesta responsabilitatea sau mai degraba iresponsabilitatea autoritatilor fiscale (indiferent de culoarea acestora) va fi mult diminuata. De altfel, asa cum am scris si cu alta ocazie pe platforma contributors.ro , limitarea deficitului structural va avea calitatea de a face curatenie in finantele publice romanesti. Impunerea unei limite pe deficitul bugetar structural poate inlatura multe din derapajele create in economia romaneasca. Cu atat mai mult cu cat acesta a reprezentat o sursă a multor dezechilibre macroeconomice majore în România.

Iata de ce consider semnarea tratatului propus de liderii europeni ca fiind o oportunitate pentru Romania de a taia raul din radacina in domeniul fiscal. Sau o garantie minima ca eforturile in Romania nu au fost zadarnice. De altfel, uitandu-va in trecut, puteti observa cu usurinta cum Romania a reusit sa faca progrese mai mult sau mai putin semnificative „agatandu-se” de ancore precum intrarea in Uniunea Europeana, in zona euro, etc. Ceea ce nu ne face cinste. Dar… asta e realitatea.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Mi se pare foarte bun articolul si cu comentarii de bun simt, felicitari d-na Lector, mi-ar face placere sa asist la cursurile d-voastra

  2. Adica,intr-o formulare mai putin academica, suntem atat de neispraviti incat trebuie sa ne aducem stapani pentru ne pune ordine in propria-ne ograda! Pai, atunci de ce dracu mai platim liota asta de neispraviti de la prasedintie, guvern, parlament, administratie? Nu ar fi mai ieftin si mai cinstit sa recunoastem neputinta si sa aplicam direct si onest ce ne recomanda UE de douazeci de ani? Pe care in final o facem, dar filtrata, amendata, stalcita, intarziata de golanimea asta erijata in clasa politica. Altminteri, ce este aceasta reforma a statului, cu care se impauneaza Basescu, decat o aliniere la legislatia normala a Europei!

    • Nu asa trebuie privite lucrurile, cu pasiune. As spune ca e nevoie mai degraba de detasare, pt a fi obiectiv. Ideea aici nu este de cine pe cine subjuga. In fond, suntem in UE si vrem sa intram in zona euro, nu? deciziile economice (bune sau rele) depind de politicieni pentru a fi puse in practica. iar ideea de interes general este uneori privita subiectiv. mai ales in ani electorali…

  3. Adrian Vasilescu, in cartea sa recenta, dadea 4 solutii exhaustive de iesire din criza : 1.Interventia statului in economie ( ori investitii de stat ori limitarea politica a lacomiei capitalistilor); 2.Inflatie ( cresterea generalizata a preturilor, deci sacrificarea popoarelor); 3.Austeritate bugetara ( tot sacrificarea popoarelor prin cheltuieli mici cu subzistenta si investitiile de stat); 4. Razboiul ( adica, sacrificarea vietii si aspiratiilor oamenilor, in sensul reducerii dorintei de a beneficia de rezultatele muncii lor prin efectulul psihologic al fricii de moarte violenta). Ce solutie a ales UE ? SACRIFICAREA POPULATIEI PRIN AUSTERITATE. deci tot popoarele vor plati lacomia capitalistilor globalisti si a politicienilor !

    • „Ce solutie a ales UE ? SACRIFICAREA POPULATIEI PRIN AUSTERITATE. deci tot popoarele vor plati lacomia capitalistilor globalisti si a politicienilor !”

      Hmm, totusi doar capitalistii globali si politicienii sunt de vina? De ce au tarile mari din UE asemenea datorii? Ce au facut cu banii? Caci roata asta dementa se invarteste de ani si ani de zile, chiar de zeci de ani.

      Statele au pompat bani in populatie: de la sisteme de sanatate, la sisteme sociale, la tot felul de chestii care au facut viata roz pentru acei cetateni, de te si cruceai cand ajungeai prin UE si vedeai la ce standarde au ajuns. Pacat doar ca era pe datorie…

      Iar boborul UE, ce a facut bobrul UE? S-a urcat si el in carusel: care dai mai multi bani, pe ala il votez. Repeta ciclul asta de 4-5 ori si rezultatul e garantat: datorii publice de peste 100% din PIB, practic de nereturnat. Ori acum e vorba numai despre lacomia „capitalistilor globalisti si a politicienilor”?

      Pactul ala fiscal de care se discuta este absolut necesar: trebuie sa ne legam cu lanturi sa nu consumam peste ce avem. Si noi suntem inca mici copii, ca nu am apucat sa punem botul multi ani la jucaria asta (datorie publica sub 40% din PIB, fata de ce are Italia, Grecia sau Franta). Dar si pentru noi e nevoie de el. Altfel ciclu se repeta: ne dati bani, va votam si tot asa, pana cand crapa totul.

      • Pe vremuri, oamenii , constituindu-se in state, aveau mijloace de productie, care impreuna cu bogatiile naturale, le asigurau cele necesare traiului . Dupa o vreme, unii dintre oameni, cei mai imorali, impreuna cu cei alesi de oameni ca sa-i conduca, au facut de asa natura incat mijloacele de productie sa revina primilor. Atunci, de unde sa mai traiasca ceilalti oameni ? Si atunci, primii i-au imprumutat pe cei din urma pentru salvarea oamenilor. Adica imbogatii au imprumutat statele pentru ca acestea sa asigure un minim climat social. Acum, ia vezi tu, cine e vinovat de fapt ?

        • Si probabil ai sa ma intrebi de ce oamenii ii tot aleg pe aceiasi in functii de conducere : pentru ca in sinea ei, natura umana e viciata de lacomie si egoism, si oamenii nu se indigneaza ci devin invidiosi, vor si ei sa ajunga intre imbogatiti sau intre politicieni. E, si nu ajung, dar visul imbogatirii prin furt peste noapte bantuia imoralitatea umana. Daca aici mai suprapunem si propaganda mass-media detinuta de bogati, spirala tacerii si deziteresul….iata explicatia pe scurt. Si asta doar pana la aparitia globalizarii….acolo tot lacomie si egoism, dar la alt nivel…..e mult de spus….UE este o globalizare mai mica, fara de care Germania si Franta nu deveneau state suzerane economic, in fata marii globalizari impuse de anglo-americani…asa ca si-au creat feuda lor….Iar Romania este un stat vasal economic in aceasta mica globalizare, de unde nu se va dezvolta in veci !

    • Cum se numeste cartea? Comentariul dv este informat. ma bucur ca exista oameni curajosi si intelepti acre nu repeta poezii cum procedeaza unii lectori universitari, care ori nu inteleg ori au un interes pecuniar sa scrie asemenea ineptii. Rusinos pentru lumea academica cu astfel de cadre universitare, care nu inteleg pe ce lume traiesc.

  4. Nu există niciun avantaj in semnarea Pactului. Singurul aspect pozitiv -angajamentul in materie bugetară- poate fi asumat de către statul român şi fără să participe la acest aşa-zis acord fiscal [denumire improprie, in fapt este o modificare neconstitiţională a raportului de putere dintre guvernele locale şi Comisie, ca atare o calificare adecvată ar fi Acordul de Capitulare Financiară prin Augmentarea Competenţelor Comisiei Europene]. Repet: deficitul bugetar poate fi înscris in constituţia noastră şi fără a ne delega competenţele printr-un pact ilicit unei entităţi suprastatale.

    • Exista criteriile de la Maastricht, ce nevoie mai avem de un Tratat fiscal interguvernamental? Este o pierdere de energie si o inducere in eroare a populatiei…cum ca se cauta solutii de stabilitate in Europa. Austeritatea nu va duce la solutionare a crizei, introducerea in constitutii a unor cifre nu corespunde spiritului unei constitutii si mai mult ar duce la austeritate pe vecie, ar duce la legi malthusiene de depopulare…

  5. De ce guvernele noastre ar prefera să împrumute bani băncilor private, cu dobândă, când, prin banca lor centrală, ar putea crea toți banii de care au nevoie, fără dobânzi și mult mai ieftin?
    Statul ar avea motiv, în fine, să evite să plătească dobânzi: împrumutându-se pe sine și fără dobânzi, și-ar diminua deficitul de care se plânge pe bună dreptate că este abisal, fie și numai prin reducerea automată a serviciului datoriei. La limită, s-ar putea ordona un moratoriu pentru dobânzi, căci e vorba de ”false dobânzi” percepute pentru ”false împrumuturi”!
    Cine dorește să susțină Euro, să întărească BCE și să aducă CE către Statele Unite ale Europei nu poate ignora acest paradox al finanțelor internaționale, unde ”statele se îndatorează față de băncile private pentru a împrumuta băncile private, care odată recapitalizate, reîmprumută banii statelor”! (Cazul Greciei)

  6. Ma bucur ca exista oameni care indraznesc sa spuna adevarul fara sa repete poezii invatate din carti…sau pe la universitati occidentale sau romanesti de la profesori sau lectori cointeresati sa oculteze realitatea.

  7. 3. Soluţia concretă: un nou sistem bancar cu doi poli şi suveranitatea monetară BCE
    Un „sistem bancar cu doi poli” apare ca fiind cadrul ideal pentru soluţia problemei creaţiei monetare, dacă se retrage puterea băncilor.
    Pe de o parte, ar fi polul „băncilor de afaceri private” – BAP, care ar continua să speculeze, dar pe riscul lor, şi să dea credite, dar numai din fondurile proprii sau cu 100% acoperire în depozite. Ele nu ar mai participa la creaţia monetară şi dacă nu mai finanţează economia, nu-i nicio problemă.
    Pe de altă parte, ar fi polul „băncilor de depozit publice” – BDP – care ar gira economiile publicului, fără a putea specula. Ele ar păstra încadrarea creditelor şi puterea de a crea monedă, dar în cadrul statului. Ele au nobila sarcină de a finanţa economia, după modelul băncii naţionale de investiţii – BNI.
    Pe lângă acestea, ar exista o „bancă centrală” care şi-ar regăsi suveranitatea monetară, recuperându-şi dreptul suveran şi sacru de a bate monedă, condiţie necesară şi „centrală” pentru a se conduce eficient politica monetară cvintriplă, financiară, economică, socială şi ecologică a ţării.

    Observaţia 1: Monedă nu înseamnă doar monede şi bancnote. E vorba de masa monetară în forma sa scriptică şi electronică M1, M2, M3 si poate și M4, care constituie peste 90% din cantitatea globală de mijloace de plată și de rezerve în principalele țări.
    Observația 2: Când vorbesc despre stat, nu vorbesc doar de țară ci de CE, la nivelul căreia este bine să se transpună tot raționamentul de mai sus și cel care urmează. Dacă construcția europeană nu e întotdeauna “un fluviu liniștit”, ea este, de acum, așa cum se spune, “un râu fără întoarcere”.
    Obsevația 3: Când vorbesc de ”bancă centrală”, mă refer la BCE, băncile centrale naționale fiind doar o agenție națională fără prea mari prerogative. Dacă fără monedă nu există o comunitate autonomă atunci nu există comunitate autonomă fără o comunitate suverană. Aceasta e posibil fără ieșirea din euro, sunt suficiente câteva modificări ale Tratatelor europene (Decretul 1973 Giscard – Pompidou, Articolul 104 din Manstricht, Articolul 123 din Lisabona) pentru a păstra intactă speranța de viitor și independența pentru ”Statele Europei Unite”.
    BCE nu trebuie să asigure doar stabilitatea prețurilor pentru țările din zonă, ar trebui să aibă un cuvânt de spus în toată economia țărilor din Comunitate, nu doar asigurând capacitatea sa de a acorda împrumuturi ci și, mai ales, dotându-se cu o putere reală de creație monetară.
    De ce moneda creată de o bancă centrală ar fi mai puțin bună sau mai puțin sănătoasă decât moneda creată de o bancă privatâ?! Dacă se acceptă împrumuturi făcute ”din nimic” de către băncile private, de ce nu s-ar accepta și împrumuturi făcute ”din nimic” de o bancă centrală?!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Aura Socol
Aura Socol
Conferentiar universitar doctor, ASE Bucuresti cu specializari Macroeconomie, Macroeconomia Integrarii monetare europene. In prezent Consilier Vicepresedinte Autoritatea de Supraveghere Financiara A lucrat 2 ani in cadrul Directiei de Analiza Macroeconomica din Ministerul Finantelor Publice A urmat stagii de specializare si cercetare in macroeconomie in cadrul unor institutii internationale de prestigiu precum FMI, Comisia Europeana, etc.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro